b.

Elementul finit unidimensional de tip cuadratic

În acest caz se consideră că deplasările variază după o curbă de gradul II. S-a adăugat un nod intern între
cele 2 noduri ale capetelor barei, fig. 23. Se modifică corespunzător funcțiile de interpolare astfel încât să
devină cuadratice. (Nodul intern se poate plasa oriunde pe bară dar de obicei se situează la mijlocul barei.
Calitatea de funcție cuadratică se obține prin apariția unui termen care să conțină pe ζ^2).

c. Elementul finit udimensional cubic

Modul de dispunere a nodurilor se poate urmări în fig.24. Pentru acest caz, funcțiile de interpolare au
expresiile de mai jos:

Elementul patrulater liniar, cuadratic, cubic.

Fie un element ca în figura 2.5. Fie un parametru necunoscut π asociat acestui patrulater. Intersectează în
primul rând modul de variație a parametrului π se poate exprima printr –o funcție exactă. Dacă totuși o
astfel de funcție s-ar putea să o folosim ușor în calculele ulterioare( de exemplu la integrare,derivare). Se
caută o funcție simplă, de formă polinomială, ușor de folosit pe calculator, care reprezintă variația
aproximativă a parametrului π în locul variației exacte.

Funcția aproximativă căutată trebuie să satisfacă următoarele condiții:

-să asigure o continuitate de tip liniar a parametrului π de-a lungul liniilor de separație a elementelor finite
vecine;
-să fie funcție de interpolare prin 4 puncte.

De aceea s-a optat pentru un polinom de interpolare cu 4 termeni de forma :

Coeficienții a1, a2, a3, a4 se determină prin introducerea coordonatelor celor 4 noduri în una din ecuațiile
(mai convenabil în a doua).
Se obține :

a.Element finit patrulater linear

Acest tip de element are următoarele dezavantaje. Laturile sale sunt drepte înainte de deformare și rămân
drepte și după deformare. Acest lucru nu se potrivește cu o modelare mai fină a deformației la încovoiere.
Se apreciaza că un astfel de element finit nu ar servi prea bine la discretizare de structuri cu margini
curbe.
Unele dintre aceste dezavantaje sunt parțial înlăturate de elementul patrulater cuadratic.
 b.Elementul patrulater cuadratic
Pentru un element finit de acest tip, figura 26, polinomul de interpolare are forma :

Observații :

-Geometria elementului se poate exprima prin relații de forma :

-Câmpul deplasărilor acestui element finit izoparametric este definit de :

-Se verifică relația :

c.Elementul finit patrulater cubic

Pentru un astfel de element, fig 27, prezintă poziționarea nodurilor. Se definesc un număr de 12 funcții
de interpolare de forma :

Observații:

-Proprietățile geometrice pot fi exprimate prin relațiile de forma :

-Câmpul deplasărilor se poate determina cu relațiile :

-Se verifică relația:

Concluzii privind elementele finite patrulatere :
După cum s-a arătat mai sus, la elementele finite izoparametrice coordonatele și deplasărille sunt
modelate cu funcțiile de interpolare având același ordin. De multe ori este chiar mai avantajos ca
geometria elementului să fie reprezentată prin funcțiile de ordin inferior (liniare, cuadratice), iar câmpul
deplasărilor să fie modelat prin funcțiile de ordin superior ( de ordin 2,3). Astfel de elementele se
numesc subparametrice .

În cazul când geometria elementuluo finit are o modelare cuadratică sau cubică iar câmpul deplasărilor
este reprezentat prin funcții liniare, atunci elemental se numește superparametric.

Utilizarea uneia sau alteia dintre cele două familii trebuie să țină cont de cazul concret de utilizare și de
recomandările din literature de specialitate. Deși familia elementelor finite superparametrice nu a fost
validate în întregime, literature de specialitate prezintă cazuri concrete când aceste elemente finite au
fost utilizate cu success.

Elementul triunghi liniar, cuadratic,cubic

Observațiile anterioare legate de conceptul izoparametric, subparametric, superparametric sunt

valabile și pentru elementul finit triunghiular.

Dezavantajele elementului finit triunghiular :

-Discretizarea făcută cu elemente triunghi are o mai suplețe în aproximarea contururilor curbe
ale corpurilor.
-Orice curbă se poate aproxima printr-un arc poligonal, iar laturile acestuia se pretează în mod
ideal la alcătuirea de suprafețe triunghiulare exacte în zone în care este nevoie de o mai mare
densitate a rețelei de discretizare.
Pentru identificarea funcțiilor de aproximare a profilului geometric și a câmpurilor parametrice
(deplasări, tensiuni) se pot utiliza coordonatele globale (x,y).
Aceste coordonae adimensionale de tip nou, se numesc coordinate de triunghiuri sau
coordinate de arii și se notează cu L1, L2, L3. Se notează cu 1, S2, S3 distanțele de-a lungul
normalelor de la punct la laturile triunghiului h1, h2, h3-lungimile înălțimilor din vârfurile
triunghiului pe laturile opuse.
Legătura dintre coordonatele globale (x,y) și cele locale (L1,L2,L3) se exprimă prin relația :
Pentru câmpul deplasărilor se poate folosi relația:

b. Elementul finit triunghi cuadratic:

Figura 29 perezint[ un element finit triunghiular cuadratic. Pentru acest caz, funcțiile de
interpolare N1, N2…N6 depind de coordonatele de arii. Expresiile funcțiilor N1, N2,..N6 se
determină prin testări.
GEOMETRIA ELEMENTULUI ÎN COORDONATELE GLOBALE se poate determina prin expresia:

PENTRU CALCULUL DEPLASĂRILOR se poate folosi relația :

 c.Element finit triunghi, cubic

Fig.30 prezintă un element finit triunghiular cubic. Funcțiile de interpolare se obțin prin
inspecție și prin testări. Funcțiile de interpolare N1, N2...N9 depind de L1, L2. L3.
PENTRU GEOMETRIA ELEMENTULUI se poate folosi relația :

PENTRU CÂMPUL DEPLASĂRILOR se folosește relația:

d.Elemente finite 3-D liniare, cuadratice, cubice

Fig. 31 prezintă o familie de tetraedre utilizate frecvent în analiza cu elemente finite.

Formulele pentru funcțiile de interpolare sunt asemănătoare cu cele prezentate la elementul

triunghi, dar în loc de trei coordonate de arii se introduc 4 coordonate de volum (tetraedrice),
definite prin raportul volumelor :