ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARA CURS 8

DISCIPLINA: NURSING ÎN PSIHIATRIE

Tentativa de sinucidere şi suicidul

Depresia de intensitate psihotică este una din cauzele cele mai frecvente ale
comportamentului suicidar. Apare fie ca o descărcare a tensiunii psihice insuportabile, fie ca o
soluţie univocă în faţa eşecului existenţial aparent, generat de trăirea ideilor delirante depresive.
Deseori disimulată, pregătită minuţios, trecerea la act este hotărâtă, violentă, solitară,
demostrând autenticitatea dorinţei de autodistrugere (defenestrare, spâzurare, înec).
Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea
rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că
trebuie să producă acest rezultat" (DURKHEIM E).
Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidara, care înglobează
suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar. Substituirea
probabilului şi posibilului cu neantul, cu nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este
o opţiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităţii de a alege.
Tentativele suicidare sunt aparent sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de
sinucidere inadecvate sau fortuite, intervenţia unor persoane străine). Datele statistice arată însă
că există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte vârsta şi sexul celor care nu reuşesc.
Tentativa suicidară pare a avea cel mai adesea semnificaţia unei nevoi crescute de afecţiune şi
atenţie din partea anturajului, faţă de care subiectul se simte izolat, subestimat, respins. Tentativa
de sinucidere poate fi repetată.
Sindromul presuicidar a fost descris de RINGEL ca fiind caracterizat prin restrângerea
câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi înclinaţia către fantasmele suicidului. Mulţi autori susţin
dificultatea punerii în evidenţă a sindromului presuicidar, unii atribuindu-l unei predispoziţii de
ordin caracterial.
Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid. Principalele coordonate care
anunţă precipitarea suicidului ar fi:
o Evenimente de viaţă defavorabile, mai ales dacă sunt trataţi umilitor
o Rupturi recente, divorţ, eşec sentimental
o Şomaj, schimbări sau conflict profesional
o Pierderea unei persoane apropiate

1
 o Afecţiuni somatice cronice
o Abuz de alcool
o Izolare socială
• MITURI SI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
• MIT • REALITATE

• Oamenii care vorbesc despre suicid •nu Intre 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au
comit suicid comunicat intenţia lor din timp.
• Suicidul şi tentativa de suicid sunt •în Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce ceilalţi pot
aceeaşi clasă de comportament face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor, sau
încercări de a comunica cât de adâncă (mare) este disperarea
• • Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte
Numai persoanele foarte deprimate
lor. Pot fi diferite motivaţii, dar comportamentul care
comit suicid mulţi depresivi nu au suficientă energie să comită suicidul şi
sugerează suicidul real trebuie privit serios.
îl comit când se simt mai bine. Deşi multitudinea deciziilor de
comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, mulţi
oameni, înainte de a comite actul suicidal par mai puţin
• Celelalte religii sunt mai predispuse •să Evidenţa
depresivi. care priveşte această afirmaţie este mixtă, dar nu
comită suicidul decât catolicii apare a fi o diferenţă a ratei în aceste grupuri religioase,
• • Totuşi este evident că rata suicidului poate creşte când vine
Rata suicidului este mai mare în lunile
ploioase decât în cele însorite primăvara .
• Tentativa de suicid este •un Factorul de suicid "aleargă" în familie, este probabil un factor
comportament familial dual el având ca bază un factor genetic de depresie şi depresia
este cauzatoare de suicid.

Diagnosticul episodului depresiv major se poate face dacă există următoarele simptome
având o intensitate clinică particulară, după cum urmează:
• Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi,
indicată fie prin relatare subiectivă, ori prin observaţie făcută de alţii
• Notă: La copii şi adolescenţi, dispoziţia poate fi iritabilă, şi la adult accese inexplicabile de
plâns, irascibilitate sau iritabilitate, diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate
sau aproape toate activităţile; simptomele persistă mai mult de 2 luni sunt prezente în cea mai
mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin relatarea subiectului,
fie prin observaţii făcute de alţii);
• Pierderea interesului (mai puţin considerată de clasici cei mai important,
frecvent, e constant; nu mai are interes pentru studiu, cunoaştere, informare, călătorii, sub
toate aspectele existenţei, estetic, erotic.

2
 • Pierderea plăcerii, nu mai are interes:
- de a aprecia din punct de vedere gustativ - alimente, băuturi
- pentru activitatea sexuală
- de a călători, de a cunoaşte,
- nu îl mai bucură nimic, este indiferent faţă de orice, hobby-urile anterioare nu îi mai
fac plăcere, nu îi mai trezesc interesul
• Inapetenţă corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate, deşi nu ţine
dietă, ori câştig ponderal (pot exista şi situaţii atipice cu apetit exagerat şi creştere ponderală)
• insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului (pacienţii
depresivi au un somn redus şi superficial, iar această superficialitate le conferă impresia că nu
au dormit)
• Lentoare psihomotorie (mai rar agitaţie psihomotorie) = bradikinezie, scădere a ritmului,
amplitudinii, supleţei mişcărilor motorii, creştere a latenţei răspunsurilor şi reacţiilor motorii
aproape în fiecare zi (observabilă de către alţii, nu numai senzaţiile subiective de nelinişte sau
de lentoare):
• Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi:
• Bradipsihie - scăderea ritmului şi fluxului ideativ, scăderea forţei de reprezentare şi a
capacităţilor imaginative - diminuarea capacităţii de a se concentra, de a-şi aminti detalii sau
indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie observată de alţii);
• Scăderea elanului vital
• Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranţă, trăiri de
neajutorare care aparţin spectrului depresiv
• Idei delirante de vinovăţie excesivă ori inadecvată (nu numai autoreproş sau culpabilitate
în legătură cu faptul de a fi suferind);
• Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suîcidară recurentă fără un
plan anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan anume pentru comiterea
suicidului.
PROBLEME DE NURSING, OBIECTIVE, INTERVENTII.
1. Consumul inadecvat de alimente si lichide. În caz contrar situaţia ar
putea duce la deshidrataresau pierdere în greutate
Obiectiv: Pacientul să consume suficient lichid şi hrană, greutatea corpului devenind normala
Acţiunea de îngrijire
- Să se ofere pacientului cantităţi mici de lichid şi hrană, de mai multe ori pe zi.

3
- Să se serveasca pe cât posibil mesele împreună cu pacientul.
- Să se menţina pe cât posibil achilibrul între mâncare şi băutură.
- Totul să se organizeze structurat, într-un program zilnic.
2. Bolnavul nu este în stare să lege sau să întreţină relaţii pentru că nu se mai simte valoros
şi nu vrea să fie o povară pentru altul
Obiectiv: Pacientul trebuie să devină capabil de a întreţine relaţii şi contacte cu alţii şi de a-şi
consideracontribuţia ca fiind valoroasă
Acţiunea de îngrijire
- Preântampinăm ca pacientul să se izoleze complet de activitatea (socială) de grup, il lasăm
să participe la mese, orele de ceai/cafea, implicăm eventual ceilalţi pacienţi în îngrijirea lui
- Să se răspundă la întrebările familiei şi să se încurajeze contactul familiei cu pacientul.
3. Hidratare inadecvata.
Obiectiv: Bolnavul să consume suficient lichid şi să-şi clătească gura regulat, determina
ameliorarea senzaţiei de gura uscată şi de sete.
Acţiunea de îngrijire
- Să se creeze condiţii ca pacientul să poată să-şi clătească gura şi să bea
- Să se ofere pacientului în mod regulat de băut şi să fie stimulat să bea.
4. Deficit de ingrijire si pastrare a igienei personale .
Obiectiv: Bolnavul sa devina capabil să se îngrijească, să se spele (zilnic) şi să se îmbrace
cu haine curate.
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie stimulat zilnic să se spele / îmbrace .
- Să se folosească timp suficient pentru aceasta, pentru că funcţionarea globală este înceată şi
dă posibilitatea de a se lega un contact mai strâns cu pacientul, să se programeze timp
suplimentar în programul zilnic structurat.
- a se da posibilitatea pacientului să isi efectueze singur igiena
- În caz extrem a se prelua activităţile de îngrijire.
5. Somn inadecvat, oboseala. (adoarme greu, doarme agitat, se scoală devreme) datorita
imobilizarii la pat (este “prizonierul” propriilor stări depresive).
Obiectiv Normalizarea ritmului somn/veghe
Acţiunea de îngrijire
- a nu se lasa pacientul să stea mult în pat în timpul zilei.
- integrarea in activităţi, (un program structura tde zi).
6. Pacientul este agitat pentru că este “hărţuit” de gânduri şi sentimente depresive

4
Obiectiv: Bolnavul sa devina capabil să se concentreze asupra activităţilor sale şi să-şi
manifeste (exprime) sentimentele şi ideile (chiar şi pe cele cu caracter depresiv).
Acţiunea de îngrijire
- Să se însoţească pacientul în activităţile sale zilnice, structurate (acestea să fie incluse într-
un program organizat).
- Să se stabilească un contact cu pacientul prin întreprinderea unor activităţi împreună cu
acesta, să se încerce a se lega neforţat o discuţie, doar dacă bolnavul simte nevoia.
- Aprecierea efectului discuţiilor despre idei si sentimente. Dacă pacientul se cufundă şi mai
mult în depresia lui nu se continua discuţia ci se integreaza în activităţi concrete.
7. Bolnavul are idei de sinucidere spunând (sau nu) că vrea să-şi ia viaţa..
Obiectiv: Bolnavul trebuie să devină capabil să-şi exprime ideile/sentimentele suicidare.
- Trebuie create condiţii care să împiedice încercarea de sinucidere.
Acţiunea de îngrijire
- Să se facă discutabile ideile şi sentimentele suicidare ale pacientului.
- A se controla dacă se iau medicamentele.
- Să se discute sinuciderea cu pacientul, să nu existe nimic secret despre asta.
Dacă pacientul nu se exprimă în legătursă cu sinuciderea se urmărească activitatea sa
nonverbală, de exemplu tendinţa de a se izola etc.
8. Pacientul este haotic în comportament şi turbulent.
Obiectiv: Bolnavul trebuie să devină capabil să se controleze, să nu mai fie turbulent şi să
aibe un comportament organizat.
Acţiunea de îngrijire
- Să i se ofere un program structurat de activităţi, conceput în mod răspunzător.
- Să fie îndrumat direct în executarea programului respectiv.
- Să i se explice clar ceea ce trebuie să facă.
- Să i se acorde îngrijiri izolat în situaţiile de nelinişte extremă..
9. Pacientul are un ritm de zi/noapte tulburat, doarme puţin sau deloc şi-i deranjează pe
ceilalţi bolnavi.
Obiectiv: Reglarea ritmului de odihna zi/noapte, astfel încât să nu-i mai deranjeze pe ceilalţi
bolnavi.
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie lăsat să doarmă separat, eventual îngrijire izolată.
- Preîntâmpinarea ca pacientul să se odihnească prea mult în timpul zilei, ţinânându-se cont de
acest lucru în programul zilei.

5
- Să se afle motivul neliniştii de pe timpul nopţii, eventual să se discute cu pacientul pentru a
afla temerile/tensiunile sale. A se administra eventual medicamente, a se observa efectul
acestora.
10. Pacientul nu-şi poate menţine firul gândirii (prezintă “fugă de idei”), reacţionează la
toti stimulii mediului inconjurator şi este haotic în contactele cu ceilalţi.
Obiectiv: Bolnavul se poate concentra şi poate menţine contactul cu ceilalţi .
Acţiunea de îngrijire
- Pacientul să fie îngrijit izolat într-un mediu lipsit de excitanţi.
- Să fie atentionat când are “fuga de idei” şi să încerci să-l readuci la subiectul discuţiei.
- Corectarea pacientul în ce priveşte atitudinile sale din viaţa de zi cu zi.
- Oferirea de activităţi concrete (programul de zi ).
11. Pacientul prezinta atitudini nesociale (umblă gol, înjură, are un comportament
nesocial)
Obiectiv: Pacientul işî modifică în bine comportamentul astfel încât relaţia lui cu persoanele
din mediu se ameliorează.
Acţiunea de îngrijire
- Protejarea pacientului pacientul vorbind despre comportamentul său , indicarea clară a
graniţelor
- Îndepărtarea pacientului din grup dacă nu poate fi corectat (îngrijire izolată)
- a se caută afla care este cauza comportamentului său
12. Pacientul reacţionează agresiv la cei din jur; el are sentimentul că este împiedicat de
ceilalţi
Obiective: Bolnavul se linişteşte, nu mai reacţionează agresiv şi devin capabil să discute
civilizat nemulţumirile sale.
Acţiunea de îngrijire
- Preîntâmpinarea escaladarii comportamentului pacientului distrăgându-i atenţia la timp
- Ia pacientul în serios, explică-i ceea ce faci, dă-i ocazia să reacţioneze.
- Fixează graniţe clare , spune ce este tolerat şi ce nu.
- Discuta cu pacientul motivele agresiunii sale, menţine contactul cu bolnavul.
- Crearea de reguli clare despre vizită, de urmarit daca trebuie însoţit vizitatorul.
13. Pacientul prezinta tremurături şi tonusul muscular este crescut dând impresia de
rigiditate ca urmarea medicaţiei psihotrope.
Obiectiv: Dispariţia simptomelor extrapiramidale neuroleptice.
Acţiunea de îngrijire

6
 - Pacientul să fie informat despre eventuale efecte secundare ale medicaţiei psihotrope.
- Să se observe efectele secundare ale folosirii medicaţiei psihotrope, urmărindu-se atitudinea
şi mişcarile pacientului.
- Să se comunice doctorului, să se caute alternative de inlaturare a efectelor secundare ale
medicamentelor psihotrope.
14. Pacientul este hiperactiv şi manifestă un comportament haotic ca urmare a fricii şi
a neliniştii. (control insuficient sau manifestă tendinţa de izolare) .
Obiectiv: Bolnavul se linişteşte şi devine capabil să intreprindă activităţi într-un mod ordonat.
Acţiunea de îngrijire
- Să se ofere îngrijire într-o secţie cu pacienţi puţini.
- Să se înceapă eventual îngrijirea într-o cameră de izolare.
- Să se întocmească un program structurat de zi în concordanţă cu posibilităţile
pacientului,acest program fiind orientat spre activităţi legate de viaţa reală.
- Să se supravegheze administrarea medicaţiei şI să se observe efectele acesteia.

Interventii de nursing in context suicidar ( Atitudini – Măsuri)

Ia fiecare amenințare în serios şi evaluează fiecare amenințare – suicid/parasuicid
Vorbeşte despre suicid deschis şi direct. A întreba nu înseamnă a induce actul suicidar.
Fals = „nu vorbi de funie în casa spânzuratului”
Ia măsuri fizice de siguranță: observă foarte des pacientul, pune-l să-şi petreacă mult
timp în spații publice
Nu-l lăsa singur în salon – caută un salon aproape de camera asistentelor
Controlează lucrurile pacientului, dar în prezența lui, pentru a decela eventualele
obiecte contondente şi medicamente, ce vor fi luate
Stai cu pacientul până îşi înghite toată medicația
Controlează ce aduc vizitatorii
În discuția cu pacientul:
• lucrează pe ideea că pacientul trăieşte ruşine
• nu lua o atitudine de judecător, dar nici nu-i plânge de milă pacientului
• discută despre „momentul” respectiv
• discută despre plăceri, priorități, alternative, dar nu face promisiuni nerealiste
• discută cu pacientul pe cine doreşte să vadă din familie
• discută cu aparținătorii - de multe ori sunt confuzi, nu înțeleg situația

7
• examinează frecvent corpul pacientului (tăieturi, plăgi)
• lucrează în echipă
• ai grijă la siguranța mediului
• fă o foarte bună documentație scrisă la perioade scurte de timp.