TULBURĂRILE DE VOINŢĂ AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE SUICIDUL

TULBURĂRILE DE VOINŢĂ
Where there is a will, there is a way...
• Voinţa este funcţia psihismului prin care se produce actualizarea şi realizarea
intenţiilor, • Cum? - prin organizare operaţională a acţiunilor şi structurare
decizională. • Este strâns legată de sistemul motivaţional conceput ca ansamblul
pulsiunilor interne cu nivel energetic şi tensional specific, modelat socio-
cultural, ca declanşator al acţiunii.
Hiperbulia

• creşterea forţei voliţionale, având caracter global şi fiziologic • la anumite

tipuri de personalităţi • sectorizată în patologie
– Hiperbulia delirantă

• nivel foarte ridicat • afecţiuni psihotice

– Hiperbulia electivă

• se desfăşoară sectorizat • Ex. Toxicomanii, nevroză obsesivo-fobică

Hipobulia

• diminuarea forţei voliţionale cu scăderea capacităţii de acţiune, legate de un

sistem motivaţional mai slab conturat sau chiar absent, deşi conştiinţa nu e
modificată şi operaţiile gândirii sunt intacte • afecţiuni de intensitate
nevrotică, cerebrastenie posttraumatică, toxicomanii, întârzieri în dezvoltarea
psihică (oligofrenii), sindroame psihoorganice, cronice, demenţe. În stările
maniacale, hipobulia este secundară incapacităţii de concentrare a atenţiei,
excitaţiei psihice şi agitaţiei psihomotorii • incapacitatea de a face faţă
situaţiilor fobogene sau obsesiilor ideative, nevroza obsesivo-fobică
– Hipobulia cu caracter electiv

– Hipobulia cu caracter global

• •

Abulia nivel maxim de scădere a forţei voliţionale şi pierderea aproape totală a

iniţiativei şi capacităţii de acţiune în: depresii psihotice, schizofrenii,
oligofrenii severe, stări demenţiale avansate Impulsivitatea un sistem motivaţional
modificat prin pulsiuni interioare imperioase, presante, care se impun conştiinţei
şi determină trecerea la act, în condiţiile unei capacităţi voliţionale scăzute
constituţională la structurile dizarmonice de personalitate de tip impulsiv, sau
poate apare în afecţiuni nevrotice, reacţii şi psihoze, când îmbracă aspectul de
raptus Parabulia scăderea forţei voliţionale determinată în principal de
dezorganizarea sistemului voliţional prin sentimente, dorinţe ambivalente, bizare,
consecinţe ale disocierii ideo-afective schizofrenie sau generată de acţiuni
simultane, parazite, din nevrozele motorii

• •

• •
AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE
IPOSTAZE CLINICE ALE AGRESIVITĂŢII
• Tulburările de personalitate • Perverşii sexuali de tip sadic • Tulburările
dispoziţionale de tipul depresiei majore sau excitaţiei maniacale se pot înregistra
acte de agresivitate extremă sub forma unor raptusuri (furia maniacală) • În
psihozele acute • Schizofrenie • Beţie acută, beţia patologică • Toxicomanii •
Stări confuzionale • Epilepsie • Oligofrenie • Demenţe
SUICIDUL
TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL
• Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în care
moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de
victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim E).
Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care
înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul
presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu
nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai degrabă
negarea totală a posibilităţii de a alege.

•
Instanţe ale fenomenului suicidar
Id eea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu
proiecţia teoretică a actului, fără punerea sa în practică, dorinţa fiind generată
numai de încărcătura afectivă de moment Şa ntajul cu suicidul – apare la persoanele
cu o structură psihică labilă sau la persoane cu un coeficient scăzut de
inteligenţă cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de libertate, Te
ntativele suicidare sunt sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de
sinucidere inadecvate, intervenţia unor persoane străine), Si ndromul presuicidar
caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi
înclinaţia către fantasmele suicidului, S uicidul disimulat (travestit) este o
acoperire, o disimulare a actului suicidar sub aspectul unui accident, R aptusul
suicidar este rezultatul unei tendinţe greu reprimabile de dispariţie, a unui
impuls nestăpânit, S uicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalentele
suicidare, din care menţionăm automutilările, refuzul alimentar, refuzul
tratamentului, conduitele de risc şi aşa-numitele sinucideri cronice (alcoolismul
şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin caracterul simbolic prin tendinţa la
autodistrugere cu comportamentul suicidar, C onduita suicidară presupune
organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un fel de „regie” a actului
suicidar. Individul îşi vizitează locurile din copilărie, foştii prieteni, îşi
scrie testamentul după care se sinucide.
Suicidul în doi (suicidul dual) Poate îmbrăca mai multe aspecte:
– Poate fi considerat o formă de suicid altruist. Stricto senso, exprimă situaţia
în care cei doi sunt de acord să se sinucidă împreună. – Fiecare partener se poate
sinucide separat. – Bolnavul reuşeşte să îşi convingă partenerul/partenera să „îl
urmeze în moarte”.

Suicidul colectiv Astfel de cazuri au un grad crescut de sugestibilitate şi un

inductor persuasiv, carismatic, cu un plus cognitiv. „Contagiunea” suicidară se
bazează frecvent pe convingeri religioase sau culturale, conform cărora moartea ar
avea un rol eliberator.
Conduitele pseudosuicidare (falsele suiciduri)
• cest act se consideră ca atare atunci când subiectul îi evaluează consecinţele.
Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul
stărilor confuzionale (care sunt accidentale), sinuciderea halucinatorie imperativă
din schizofrenie, stările crepusculare epileptice şi cea din stările demenţiale.
Bilanţul evaluării riscului suicidar la un pacient cu depresie

Presupune să se evalueze: • Gradul de angajament într-o criză suicidară •

Simptomatologia actuală, • Antecedentele personale, • Contextul psihosocial, •
Personalitatea, • Antecedentele familiale, • Gravitatea unei tentative suicidare
Factori de risc pentru suicid
• Factori socio-economici
– Statutul marital, – Suicidul în funcţie de sex, – Habitatul, – Statutul
profesional

• Factorii meteorologici şi cosmici, • Factorii somatici, • Ereditatea

MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Realitate Oamenii care vorbesc Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis
despre suicid nu comit suicid au comunicat intenţia lor din timp. suicid Suicidul
şi tentativa de Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce ceilalţi suicid
sunt în aceeaşi pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor, clasă de
comportament sau încercări de a comunica cât de adâncă (mare) este disperarea lor.
Pot fi diferite motivaţii, dar comportamentul care sugerează suicidul real trebuie
privit serios. Numai persoanele Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar
foarte deprimate comit foarte mulţi depresivi nu au suficientă energie să suicid
comită suicidul şi îl comit când se simt mai bine. Deşi multitudinea deciziilor de
comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, mulţi oameni, înainte de a
comite actul suicidal par mai puţin depresivi.
MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Celelalte religii sunt mai predispuse să comită suicidul decât catolicii
Realitate Evidenţa care priveşte această afirmaţie este mixtă, dar nu apare a fi o
diferenţă a ratei în aceste grupuri religioase

Rata suicidului este mai Totuşi este evident că rata suicidului poate mare în
lunile ploioase creşte când vine primăvara. decât în cele însorite Tentativa de
suicid este Factorul de suicid “aleargă” în familie, este un comportament probabil
un factor dual el având ca bază un familial factor genetic de depresie, şi depresia
este cauzatoare de suicid.
Virginia Wolf 1882-1941
Franz Kafka 1883-1924
Sergei Esenin 1895-1925
Ernest Hemingway 1899-1961