Coa ajutorul mijloacelor de caracterizare se disting particularitatile caracterului și trasaturile sale,

acestea evoluând odată cu derularea firului epic. Absenta portretului fizic evidențiază respectarea de
catre Ion Creangă a modelului popular, care ilustrează viziunea că

Valoarea omului nu este dată de înfățișare ci de caracter; astfel accentul cade asupra trăsăturilor fo
morale, care ilustrează umanizarea modelului simbolic al eroului de basm.

Portretul moralprotagonistului poate fi conturat initial prin intermediul observatiilor naratorului,

prezente intr-un numar relativ redus, dar mai ales dedus din replicile celorlalte

Personaje participante la actiune, elemente ce se constituie in mijloace ale caracterizariidirecte.

Astfel, interventiile naratorului se reduc la sublinierea statutului si a catorva trasaturi generale printre
care sensibilitatea („fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros cum ii gotea, iese afară în grădină
şi începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui
său”), lipsa initiala a experientei („i se incurca cărările, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum
încotro să apuce şi pe unde să mearga”) sau intelepciunea ce se contureaza constant („Harap-Alb
vede el bine unde merge treaba, că doar nu era din butuci”).

Un rol semnificativ in alcatuirea portretului protagonistului il reprezinta insa replicile personajelor

alaturi de care acesta intra în dialog. Astfel, Sfanta Duminica remarca in primul rand generozitatea si
altruismului acestuia („fii incredințat că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută”),
evidentiindu-i apoi frica de necunoscut si lipsa stapanirii de sine generate de lipsa sa de experienta
(„parcă nu te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar, după cât våd, eşti mai fricos decât o femeie!”).
Interventiile Spanului („Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb aista”) contrasteaza cu cele
ale Imparatului Verde („la, să am eu o slugă aşa de vrednică şi credincioasă ca HarapAlb, as pune-o la
masă cu mine, că mult prețuiește omul acesta”), sugerand dualitatea protagonistului al carui caracter
inglobeaza simultan calitati si defecte.

262

131

Caracterizarea indirectă este predominantă, imginea eroului constituindu-se treptat prin acumulări de
fapte, atitudini, gesturi, limbaj, relații cu alte personaje. Construcția subiectului urmăreşte evoluția
protagonistului prin surprinderea unor momente semnificative pentru maturizarea lui. Acțiunea
debutează cu proba initială la care Harap-Alb este supus; în momentul întalnirii cu Sfanta Duminica,
protagonistul isi dovedeste spiritul altruist oferind ajutor acesteia. Episodul alegerii calului conform
sfatului batranei, pune in lumina judecata superficială a protagonistului, incapabil sa cerceteze
dincolo de aparente, trasatura argumentata de dispretul aratat calului rapciugos înzestrat cu puteri
fabuloase.
Intalnirile repetate cu Spanul încheiate prin coborârea in fantana au scopul de a intari statutul de
tanar neinitiat, a carui trasatura definitorie o reprezinta naivitatea impreuna cu lipsa de experienta.
Cu toate acestea, in ciuda conditiei de servitor la care este supus, Harap- Alb isi dovedeste onoarea si
cinstea respectand juramantul acordat Spanului. Calatoria devine astfel o lupta permanenta cu sine,
lupta care ii testeaza inteligenta, curajul, rabdarea si ii

Readuce aminte importanta prieteniei, a generozitatii si omeniei.