Erasmus din Roterdam

Erasmus din Rotterdam a fost un teolog și erudit neerlandez, unul din cei mai însemnați
umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea.

Viața: n. 28 octombrie 1466, Rotterdam, Țările de Jos – d. 12 iulie 1536, Basel, Cantonul Basel-
Oraș, Elveția.

Lucrări importante:
1500 - "Collectanea adagiorum"
1503 - "Enchiridion militis christiani" („Manualul combatantului creștin”)
1509 - "Encomium moriae" sau "Laus Stultitiae" („Elogiul nebuniei”
1524 - "De Libero Arbitrio"

Alte lucrări:
"De Ratione Studii", ("Despre rațiunea învățării", 1511)
"Institutio principis christiani", ("Educația principilor creștini", 1517)
"Querela pacis", ("Plângerea păcii", 1517)
"Colloquia familiaria", ("Convorbiri familiare", 1518)
"Dialogus Ciceronianus", ("Dialogul Ciceronian", 1524
"De Pueris Satim ac Liberaliter Instituendis", ("Despre educația suficientă și liberă a copiilor",
1529)
"De puritate ecclesiae christianae", ("Despre puritatea Bisericii creștine", 1536)
"Despre război și pace", (București: Incitatus, 2001)
Trăsături umaniste în opera lui Erasmus din Roterdam:

Umanismul este o mișcare culturală care pledeaza pentru recuperarea modelelor antichității
clasice, cenzurate în timpul Evului Mediu și pentru revalorificarea lor în toate sectoarele
cunoașterii și expresiei omenești.
El promovează:
-încrederea nelimitată în posibilitățle individului și emanciparea în fața dogmatismului
-dezvoltarea liberă și totală a personalității
-raționalismul și atitudinea critică
-încrederea în libertatea, demnitatea şi perfectabilitatea omului;
-încrederea în raţiune;
-promovarea omului universal;
-armonia dintre om și natură;
-admiraţia faţă de valorile antichităţii greco-latine;
-în centrul preocupărilor umaniştilor se află omul;

Erasmus din Rotterdam a fost reprezentantul cel mai de seamă al mișcării umanismului, care a
adus o contribuție uriașă la renașterea valorilor Antichității. El a apărat dreptul omului la fericire,
bucurie și libertate. Problema principală a filozofiei sale a fost politica, religia și viața umană
obișnuită.
Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de
necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor
și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și
literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică.
Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost
caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credința în necesitatea libertății
spirituale.