«PIATA INTERNATIONALĂ A MĂRFURILOR”

Valoarea adăugată este valoarea creată in procesul de producere a

unui anumit produs la o anumita întreprindere.
Aceasta include o contribuție reală la crearea valorii producției:
profit, salarii și depreciere.

Producția contemporană este concentrata in jurul lanțurilor globale

de valoare adăugată

Lanțurile cu valoare adăugată au o ordine definită de etape: de la

proiectare până la vânzări de produse finite.Elementele de
producție se „imprăștie" intre tot mai multe țari, iar lanțurile în
sine leagă etapele separate din punct de vedere geografic într-o
singură industrie.

Participă la lanțurile cu valoare adăugata globala majoritatea

covârșitoare a țărilor din întreaga lume, indiferent de nivelul de
dezvoltare economică, veniturile, nivelul de dezvoltare
tehnologică etc.

Componentele cheie ale acestor lanțuri nu sunt țările în ansamblu,

ci com-paniile sau întreprinderile individuale,
în special transnaționale, care nu sunt legate geografic cu o
anumită țară. Un rol important în formarea lanțurilor globale îl
constitue preferințele consumatorilor de bunuri și servicii, care
devin tot mai globale.

Țarile și companiile pot fi situate la diferite etape. În lanțul

valoric, în functie de specializarea lor. Primele extrag resursele
naturale, produc materii prime sau bunuri intelectuale.Următoarele
produc componente, detalii și noduri, iar a treia categorie se
specializeaza în asamblare și distribuție, marketing și brevetarea
produselor, precum și pe lucru cu clienții.
 Piețe internaționale — sunt ansambluri piețelor naționale ale
fiecarei țări, care sunt interconectate de relațiile economice
internaționale.

Componența pieței internaționale este piața de marfuri, care

include: piața bunurilor de consum, piața mijloacelor de producție
si piața serviciilor.

Piața mondială a bunurilor permite utilizarea mai rațională a

condițiilor de producție în spațiul economic mondial. Piața produ-
selor agricole ocup un loc special pe piața mondială de mărfuri.
Acest lucru se datoreaza faptului că nu există nici o țară care să nu
participe la procesul de comerț internațional cu produse agricole
ca exportator, importator sau beneficiar de ajutor alimentar.
Producția agricolă este cea mai veche formă de activitate
economică. Prin urmare, în aproape toate țările lumii există un
sector agroindustrial care produce anumite produse. De asemenea,
produsele alimentare sunt cele mai vechi produse din istoria co-
merțului internațional.

Tendința globală este creșterea cererii de alimente, care este

rezultatul creșterii populației, al creșterii economice și al
urbanizării, în special, în țările în curs de dezvoltare.

În ultimul deceniu, comerțul cu produse agricole a dus la o

creștere semnificativa a cifrei de afaceri. Valoarea totală a
exporturilor agricole în ultimii 60 de ani a crescut de 30 de ori.

Au existat schimburi și în domeniul fluxurilor comerciale la o

serie de produse agricole importante prime:țările în curs de
dezvoltare mai sărace, au devenit principalii importatori, iar țările
cu economii în curs de dezvoltare s-au declarat în calitate de
exportatori majori; in special, în sectorul de cereale și semințe
oleaginoase.
Știința și tehnologia devin principala sursă de creștere a
 productivității agricole.
Cele mai mari realizari din acest domeniu aparțin marilor
corporații multinaționale, în special Dow, DuPont, Novartis,
Monsanto.

Ramurile moderne de producție și prelucrare a agriculturii sunt

construite, în principal, în jurul unor lanțuri coordonate de
companiile alimentare și comercianții cu amănuntul.

Stadiul actual al dezvoltării economiei mondiale este caracterizat

de scara tot mai mare a consumului de resurse naturale și de
complicațiile ascuțite ale procesului de interacțiune dintre natura și
societate. Mineritul este unul dintre sectoarele principale ale
economiei globale.

Majoritatea petrolului este exploatată în SUA, Arabia Saudită și

Rusia. În continuare sunt țări precum China, Canada și Iran.

În ceea ce privește consumul de petrol, Statele Unite conduc

clasamentul, care actualizeaza aproximativ 1/5 din consumul
mondial de petrol. Locul al doilea îl ocupă China (1/10). Liderul
mondial în rafinarea petrolului sunt Statele Unite.

Producția de dezvoltare tehnologica si transportul gazului natural

lichefiat (GNL), a permis să se extinda piețele globale, inclusiv
comertul cu gaze în statele insulare. Gazul lichefiat este, de obicei,
mai scump decât conductele furnizate pe aceleași piețe.Pentru a
reduce dependenta de monopolurile de gaze, multe țări construiesc
terminale GNL.

Piața globală a gazului lichefiat crește întrun ritm rapid: în

prezent, aproximativ 20 de țări produc gaz lichefiat, iar Australia,
Malaezia, Qatar, Rusia, SUA și Indonezia sunt printre cele mai
importante.