Sunteți pe pagina 1din 3

euNuke 26/11/2023 At 13:31

Ba io zic ca tezele discontinuitatii sunt o forma de rasism. Si sovinism. Protocronism,. Plus, desigur,
imperialism si liber-schimbism etnocultural :) ma mir ca ati redactat replica in romaneste (asa se
numeste limba asta in care ati scris, nu?). Pesemne ca ati invatat cum sa fiti democrat si sa apreciati
toleranta romanilor.

Răspundeți

Fathom 26/11/2023 At 13:41

Eroare. A se elimina ultimul paragraf; este o parte condensată a planului de draft.

Răspundeți

Constantin 26/11/2023 At 14:46

@Fathom _ „Dacopatie si alte rataciri romanesti…”

Teza continuității populației daco-romane în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe care ne imaginăm că


mințile raționale care nu aderă la teoriile promovate de către The Flat Earth Society nu o pot contesta,
este suficient susținută de dovezile arheologice, lingvistice șamd., încât ni se pare inutil, lipsit de
necesitate și plictisitor să o tot repetăm și să o argumentăm.

…Se vede însă treaba că nu-i așa. Protocroniștii maghiari și „maghiaropații” ne arată periodic că sunt
neobosiți în se poziționa fix pe aceleași coordonate cu protocroniștii români și „dacopații”. Noi pe-ai
noștri îi ridiculizăm. Discursul alor lor, însă, este preluat în mod ridicol chiar de politicieni de rang înalt de
la Budapesta. Asta pentru că, la fel precum prietenii lor din Rusia, sunt obsedați de un revizionism
bolnăvicios, manifestat nu doar față de România, ci față de toate statele vecine lor, mai puțin Austria. :)

Nu intru în amănunte futile, întrucât cu modestie recunosc că nu știam că geto-dacii care stăpâneau în
antichitate [inclusiv] Panonia erau din altă rasă decât triburile migratoare maghiare care au ajuns acolo în
Evul Mediu.

Răspundeți
Victor Grigor 26/11/2023 At 17:08

@Fathom, din punct de vedere strict psihologic, teza continuității românilor nu este o formă de
intoleranță (rasism), așa cum afirmi tu, tot așa cum teza imigrației din Balcani nu este deloc o formă de
toleranță (antirasism). Amândouă sunt doar expresia instinctului colectiv de proprietate asupra unui
teritoriu. Există însă între aceste două atitudini, totuși, o diferență morală esențială: teza continuității
românilor este susținută ( din motive defensive) de către un popor european care a avut ghinionul să fie
crunt asuprit multe secole de către un popor asiatic cu comportament imperialist, instalat în Europa în
urma unei invazii extrem de sângeroase, acum un mileniu . Teza imigraționistă , însă, este susținută ( din
motive ofensive) de către urmașii spirituali și aculturați lingvistic ai unui popor asiatic cotropitor . Până în
sec. al XVIII-lea, justificarea, agreată de către chiar cuceritori, al acestui aspru tratament aplicat
popoarelor europene supuse, a fost dreptul antic al învingătorului militar asupra învinsului . După
acceptarea unanimă a Ideii moderne a egalității naturale a tuturor oamenilor și popoarelor, poporul
dominant a încercat să justifice asuprirea românilor transilvăneni prin invocarea dreptului său istoric
asupra teritoriului ocupat . După impunerea pe plan internațional și a Ideii autodeterminării popoarelor,
pe baza dreptului natural , și înfăptuirea, extrem de întârziată, a dezmembrării imperiului întemeiat de
către poporul asiatic invadator, urmașii autoproclamați ai acestui popor cu practici și năzuințe
imperialiste (văzîndu-se deposedatâți brusc de vechile privilegii) și acuzând traumatisme emoționale
majore( cu un impact devastator asupra stimei lor de sine) invocă de data asta chiar dreptul natural, în
vederea obținerii autonomiei ( sau independenței) unor mici enclave în care politica imperialistă de
colonizare și maghiarizare a avut succes deplin. Dar, în situația în care în Uniunea Europeană nu se
agrează crearea de noi enclave etnice autonome, poporul fost politic dominant din „bazinul carpatic” a
ales , în paralel, alte două căi pentru a-și reface stăpânirea asupra teritoriilor pierdute:1) finanțarea
generoasă a comunităților maghiare din țările vecine ; 2) consolidarea și expansiunea culturală și
lingvistică a acestora în raport cu populațiile statelor în care se află în prezent , prin cultivarea
sentimentului superiorității lor culturale și al misiunii lor civilizatoare în spațiul geografic al fostului
imperiu, întemeiate însă nu pe dreptul cuceritorului, ci pe cel al întâiului venit, adică pe un presupus
drept istoric, în speranța unei viitoare mult dorite Reconquiste. Însă aceste obiective nu pot fi atinse doar
printr-o insistentă campanie de inseminare statuar-monumentară( gen „pasărea Turul”) pe tot teritoriul
ce a aparținut fostului imperiu, ci și prin promovarea constantă în mas-media majoritarilor a unei vii
propagande antinaționaliste și proglobaliste , atât prin intermediul unor „specialiști” cu dublă cetățenie
cît, mai ales, prin atragerea întru colaborare bine remunerată a unor intelectuali și istorici „luminați ” din
rândul popoarelor nu demult supuse, totul în numele” adevărului istoric” și al unei bune înțelegeri între
popoare. Numai că„ adevărul istoric” trebuie recunoscut doar de către partea cea cu adevărat vătămată
istoric , niciodată în mod serios și sincer de către partea asupritoare. Monumentul „toleranței
confesionale” de la Turda fiind materializarea pefectă a acestei politici ingenioase. A discuta, deci, în
asemenea condiții, despre CONTINUITATEA ROMÂNILOR în Transilvania cu reprezentanții unui popor care
se pretinde a fi continuatorii călăreților arpadieni , adică al primilor venți aici , în situația în care aceștia
n-au nici măcar 1% genele acelor pretinși întâi descălecători ai acestui teritoriu, nu are nici sens, nici haz!
Haz are doar să discutăm, noi între noi, în ce măsură suntem cucutenieni, daci ori slavi migratori. Sens
însă are numai dacă discutăm și despre ce am putea face în calitatea de unici, dar mult prea adormiți,
supraviețuitori ai Romaniei Orientale! Dar pentru asta e nevoie să facem mai întâi ceea ce ne îndeamnă,
chiar prin titlu, imnul nostru național.

S-ar putea să vă placă și