Era o frumoasă seară de luni când Dănuț intră cam supărat în casă, se

trânti pe pat și rămase pe gânduri. I se părea că avusese o zi proastă și de abia

aștepta să povestească despre asta cu mama lui. Era unul din momentele
preferate ale zilei, dinainte de culcare.

Mama îl strigă să o ajute să strângă rufele și Dănuț ținu brațele întinse ca

să primească grămada de șosete, tricouri și pantaloni. Le puse se pat și începu să
le împăturească, uitându-se cu drag la fiecare, dar în special la șosetele colorate,
cu zilele săptămânii. De când le primise, îi plăcuseră foarte mult, căci fiecare
pereche avea scrisă o zi din săptămână și un desen cu un mijloc de transport.
Astfel, luni mergea cu mașina de pompieri, marți zbura cu elicopterul, miercuri
pilota mașina de curse, joi avionul…
Toate lucrușoarele aterizară apoi, frumos ordonate, în dulap, iar Dănuț
începu să se pregătească de culcare.Mama veni lângă el și începu jocul,
punându-i aceeași întrebare ca în fiecare seara: Pe o scara de la 1 la 10, de ce
nota a fost ziua ta de azi?
– Spune-mi tu mai întâi, o rugă băiatul.
– Bine, zise mama, ziua mea de azi a fost de nota…. 8.
– Bun, zise Dănuț. Ia să vedem, de ce?
– Dimineața am plecat spre serviciu cu întârziere și am pierdut tramvaiul (asta a
fost de nota 2), însă apoi, cât am așteptat să vină următorul tramvai, am avut
timp să citesc (asta a fost de 10), la serviciu am făcut doar jumătate din ceea ce
îmi propusesem, pentru că au intervenit alte lucruri (asta a fost de 7), apoi m-am
întâlnit cu o prietenă (asta a fost de 10) și acum, când am văzut ce frumos ți-ai
aranjat lucrurile în dulap, m-am bucurat (și asta a fost de 10). Dar ziua ta de azi,
de ce notă a fost?
– Ziua mea de azi, începu Dănuț…. A fost de nota 2!
– Așa … ia să vedem ce s-a întâmplat azi.
– Dimineața m-am trezit bine (asta a fost de 10), mi-a plăcut că am mâncat
micul-dejun pregătit de tine (asta a fost de 10), apoi am cântat cu tati la chitara
(a fost de 10). Când am ieșit afara și m-am jucat cu Maria, asta a fost de
ZERO…
– Pentru că …?
– Pentru ca Maria e cea mai plictisitoare cu jucăria ei cea nouă…
– Ai fi vrut să ți-o dea și ție …
– Da! și nu mi-a dat-o…
– I-a dat-o altui copil?
– Da… lui Costin, zise băiatul din ce în ce mai bosumflat.
– Și ți se pare că pe Costin îl place mai mult decât te place pe tine
– Daaa, aprobă copilul aproape plângând.
– Și asta te face să suferi, pentru că ție îţi place mult de Maria…
– Daaa… asta chiar a fost de nota 0
– Și ai fi vrut ca Maria să știe asta…
– Da…
– Și pe urmă?
– Pe urma m-am jucat volei cu mai mulți copii și asta a fost de nota 8.
– Cum ar fi arătat jocul dacă ar fi fost de nota 10?
– Să ajungă mingea la mine de mai multe ori, zise băiatul zâmbind. A, și când
mi-ai dat șosetele cu zilele săptămânii, asta a fost de 10, pentru ca mâine mi le
voi pune pe cele pe care scrie marți și voi zbura cu elicopterul. Acestea cu
pompieri sunt obosite, zise Dănuț în timp ce își scotea șosetele.
Mama ii dădu un pupic pe frunte și îl întreabă dacă e gata să stingă lumina, apoi
închise ușa urându-i noapte bună și vise frumoase.

Băiatul se foi o perioadă, nereușind să adoarmă. Apoi se ridică, aprinse lumina

și își căută din nou șosetele cu pompieri, zicându-și: mi-a venit o idee: cum ar fi
să îmi pun înapoi șosetele astea de luni, să visez ce s-a întâmplat și în vis să
schimb câte ceva, ca să am o zi de nota 10? Sunt sigur ca șosetele știu tot ce s-a
întâmplat, pentru ca au fost toată ziua cu mine….

Își aranjă șosetele în picioare, apoi stinse lumina și se culcă, mai liniștit.

În vis, odată ajuns la momentul de joacă, îi spuse Mariei că își dorește și el să se

joace cu acea jucărie și că e trist ca i-a dat-o lui Costin, iar Maria îi răspunse ca
dacă așteaptă 1 minut, o va primi și el, căci Costin i-o ceruse primul. A așteptat
și a primit și el jucăria, și s-au jucat toți 3 cu ea, pe rând și a fost un joc plin de
veselie. În somn, băiatul zâmbea deja.
A doua zi, când s-a întâlnit cu Maria, i-a povestit și ei cum ieri s-a supărat
văzând că ea i-a dat jucăria lui Costin și nu lui, pentru că și-ar fi dorit-o și el,
deși nu i-o ceruse. I-a cerut scuze că s-a purtat urât. Maria i-a răspuns că s-ar fi
putut juca pe rând cu ea, sau chiar împreună, dar ea nu a știut de ce se supărase
el.
– Pentru că îmi place de tine… zise Dănuț încet.
– Și mie îmi place de tine, zise Maria, hai să ne jucam!

Șosetele cu ziua de luni așteptau cuminți pe pat, deja obosite de atâtea aventuri,
dorindu-și doar să fie puse la spălat.

Zâna Lunia și Zâna Azaleea