U

“
B
A
B
U
N
I
V
E
R
S
I
T
A
T
E
A

E
S

B
O
L
Y
A
I
F
a
c
u
l
t
a
t
e
a

d
e

P
s
i
h
o
l
o
g
i
e

1
 ș
i

Ș
t
i
i
n
ț
e

a
l
e

E
d
u
c
a
ț
i
e
i
SPECIALIZARE - PEDAGOGIE

LUCRARE DE LICENTA

2
Prof coordonator…… Absolvent……

CLUJ-NAPOCA 2024

Politici educaționale specifice mediului rural .Analiza privind

egalitatea de șanse în educație.

Prof coordonator…… Absolvent……

\

3
 CLUJ-NAPOCA 2024

Cuprins

CAPITOLUL I- Partea Teoretică

A. Introducere
B. Argumentarea Alegerii temei

Capitolul II- Scurt istoric si cadrul legislativ educational actual

2.1 Politici educaționale și principalele direcții ale politicii educaționale clasice

2.2 Curriculumul la Decizia Școlii și inadvertențele de aplicare………
2.3 Context educational intern versus european……………………….
2.4 Arealul rural versus arealul urban în context digital………………..

Capitolul III- Politici și ideograme educaționale actuale

3.1 Cadrul legislativ actual și inechitățile de gen……………………………..

3.2 Egalitatea de șanse în educație și reprezentarea elevilor din categorii sociale
defavorizate…………………..
3.3 Factorii determinanti ai decalajelor educaționale și rolul familiei în acest context…
3.4 Reglementări interne versus europene privitoare la politicile educaționale
actuale…
3.5 Excluziunea socială din mediul rural……………………..

Capitolul IV- Partea aplicativa

4
STUDIU DE CAZ

4.1 Ipoteza de lucru generala……………

4.2 Eșantionul de lucru………………….
4,3 Instrumente de analiza și interpretarea datelor………..

Bibliografie
ANEXE
Bibliografie selectiva

a. Cărți

1. Bodos S, Bodo V, Ghid Practic de educație a copilului, Editura dacia 1999

2. Ciurea, Stoicescu, Stoica, Freone, Invatamantul în zonele defavorizate, Editura Dacia
2000
3. Jigau, Mihai, Învățământul rural din România. Probleme și strategii de dezvoltare ,
Editura MEC 2000
4. Lacatusu Vasile, Colaborarea școlii cu familia și Educația În familie, Editura CCD
Cluj napoca , 2001
5. Lacatusu Vasile, Colaborarea școlii cu familia, Volumul II
6.

5
REZUMAT

Numeroase studii semnalează existența inegalităților în accesarea și participarea la o educație

de calitate. Aceste inegalități se află într-un puternic raport de corelație cu background-ul
etnic,economic, social și mediu de rezidență al elevilor. Apartenența la etnia romă, resursele
economice scăzute, rezidența în mediul rural sau urban sărac sunt variabile care în România
se asociază în mod negativ cu accesul și participarea la educație, precum și calitatea
educației. Resursele materiale limitate ale școlilor, slabă motivare în a participa la procesele
educaționale, aspirațiile educaționale scăzute, abandonul școlar, violența în școli,
discriminarea sunt aspecte problematice ale întregului sistem educațional din România dar
care se preocupă în mod particular de elevii aflati în categorii sociale defavorizate. Aceste
categorii defavorizate fac obiectul studiului tezei noastre de licenta și fără doar și poate fac
parte organică din conexiunea directă a elementelor de substanțe din arealul educational CES
Exegezele speciale și cele favorizante care fac referire la aceste situații de fapt arată nevoia
de impunere a unui singur punct de vedere și a unei unanimității general cu privire la
sectorialitatea și nevoia de impunere a punctului de vedere profesionist asupra radicalizării și
eliminarii carentelor din ideogramele programelor școlare actuale, care au foarte multe
carențe
Din punct de vedere strict exponențial, arealul educațional actual este un areal destul de greu,
in rezonanță cu cerințele internaționale sau cu cele europene din mai multe puncte de vedere,
dintre care cele mai importante se referă la diseminarea nevoilor particulare ale arealului
denumit sugestiv CES

CUVINTE Cheie

CES, Educație incluziva, areal de performanta

6
Introducere

Numeroase studii semnalează existența inegalităților în accesarea și participarea la o

educație de calitate. Aceste inegalități se află într-un puternic raport de corelație cu
background-ul etnic,economic, social și mediul de rezidență al elevilor. Apartenența la etnia
romă, resursele economice scăzute, rezidența în mediul rural sau urban sărac sunt variabile
care în România se asociază în mod negativ cu accesul și participarea la educație, precum și
calitatea educației. Resursele materiale limitate ale școlilor, slabă motivare în a participa la
procesele educaționale, aspirațiile educaționale scăzute,abandonul școlar, violența în școli,
discriminarea sunt aspecte problematice ale întregului sistem educațional din România dar
care afectează în mod particular elevii aflați în categoriile sociale defavorizate.
Din aceste ratiuni independente de vinta noastra dar dependente de prezentarea realului
educational contemproan, un areal cu pliuri si cu foarte multe minusuri am ales sa sintetiza și
să prezinți atat pe verticala cat is pe orizontală o lucrare complexă și completă, care să aducă
în peisajul autohton un trend nou, și să analizeze dar sa și teoretizează corect decalajele care
exista intre educationalul din rural versus urban
Primul capitol al lucrării noastre, va da tonul acestei idei și va circumscrie în tot și nu doar
în parte principalele linii directoare pe baza cărora am construit teza noastra de licentam
desigur, prin apel la transdisciplinaritate
Al doilea capitol va sintetiza și va face o succintă trecere în revistă a principalelor ideograme
educaționale care nu aduc bonusuri în aplicarea lor fata de curriculum general existent și prin
forța excepțiilor aduc servicii educabililor din mediul rural

7
Argumentarea alegerii temei

Am ales aceasta tema de dezbatere și dialectică, pentru a impune o viziunea originala asupra
abordării situație educaționale care își dorește o conexiune cu ingerințele Uniunii Europene.
Ministerul educației și toate inspectoratele școlare dețin pârghiile și toate mecanismele
necesare demarării unui set de amendamente privitoare la redimensionarea ideologiei și a
instrumentarului de predare-invatare evaluare, chiar și în contextul în care CDS-urile sau
Obiectivele generale și cadru, nu pot fi așa ușor amendabile pentru redimensionarea
structurii invatamantului din mediul rural.
Tema noastra desi pare una nu tocmai actuala este inovatorae si-si doreste o reinterpretare pe
orizontala si pe verticala a apirncipiilor care nu cobnverg in desavarsirea implementării axei
curriculare giornale [entru educabilul din rural
în plus, fenomenul de digitalizare exacerbată care încă nu a avut priză prea mare în mediul
rural nu este unul neapărat menit sa modernizeze învățarea și asimilarea de cunoștințe
digitale, deoarece elevii din mediul rural nu-si pot asuma o învățare galopanta într-un context
destul de vitregă etic, financiar și educational. Sistemul educational roamensc, arhetipal si
grefat [e invatarea simpla progresiva, este unul destul de solid și foarte puternic ancorat în
realitățile contemporane, însă nu are destul metode deși unele modele prind tot mai mult la
clasa, metode aplicative de insusire a acestor cunoștințe
Aplicarea progresiva a politicilor educationale in mediul rural trebuie să țină cont de gradul
de absorbție a fondurilor structurale sau nerambursabile menite sa modernizeze în sensul
constructiv actul educațional, ori ultra digitalizarea a consemnat din păcate foarte multe
tendințe distructive deoarece, arhetipul original primordial al mediului rural nu se
scricurmscrie dorinței de digitalizare fata de educabil ci, mai degrabă nevoii de îmbunătățire a
relației a dialecticii dintre educator și educabil, prin uniformizarea șanselor la educație fără a
se promova discriminarea de etnie sau de situație socială.

8
 Egalitatea de șanse trebuie sa se conecteze și egalitatii de acces la educația normala sau
inclusiva si la egaliztea de șanse la acces informatic sau la ceea ce noi numim cultura
educațională

CAPITOLUL I

1.1 Capitolul I- Scurt istoric social educațional și cadrul legislativ

educațional actual

Politici educaționale . Paradigma și analiza

Ideograma și paradigma clasică dar și cea contemporană a politicilor educaționale își

continua sistematizarea și în zilele noastre, dar, comportă din păcate, din cauza unei lipse de
analiza în teritoriu foarte multe dialectici de modificare de conținut curricular
În viziunea lui Hussein și a lui Tompson 1 politicul nu trebuie sa submineze sau să
subordoneze politicile educaționale pentru a nu apărea anumite suspiciuni de politizare sau
subiectivism
Hussein sublinia și că..“A studia politicile educaţiei presupune a aborda modalitatea în
care distribuţia puterii și luarea deciziilor afectează rezultatele educaţiei” Enciclopedia
Internaţională a Educaţiei,...
Educația, conceptul de educație este un scop comun al tuturor națiunilor dar din punct de
vedere a implementării strategiilor sale în mediul rural, prin ultra digitalizare nu sunt încă
feedbackuri consistente pozitive.
Politicile educaționale se pot realiza în doua moduri
a. in stricto senso
b. în extenso sensu
În sensul restrâns, educația se realizeaza prin site-uri de politici educaționale ample care duc
la buna asimilare a ideogramelor și strategiilor afișate în platformele program ale MEC

9
Chiar site-ul MEC menționează acest lucru…, “politică educaţională se întreprinde prin
decizii obiectivate în documente oficiale (legi, hotărâri de guvern, regulamente
ministeriale, etc.).În sensul larg al cuvântului, mai ales, cand vine vorba de descentralizare
politicile educaționale se referă la planurile-cadru și programele educaționale aplicate
uniform, global sau sectorial la toate nivelurile școlare în rural sau urban..\
1

Caracteristicile politice ale acțiunii educaționale

Acțiunile educaționale în viziunea lui leningrad se subimpart în

a. Educaţia, ca şi politică, este un domeniu public al cărui organizare şi reglementare se

proiectează prin legi şi se materializează prin instituţii şi reguli de conducere
b. Demersul politic este anticipativ și presupune scopuri de preventie, modificare,
ameliorare disfuncții
c. Politică educațională este strans legată de putere dar de puterea de a imparti egal
functionalitatii si axe curriculare

Reprezentanții de baza ai istorie politicilor educaționale

a. Comenius

Comenius este de departe cel mai reprezentant dar și cel mai controversat dintre corifeii
educației totale, a educației universalizante cum o denumea el in terminologia actuala
adeptul educației universale , Comenius este și părintele psihologiei analitice, fiind un artizan
al primelor tratat de psihologie educațională analitică Pansofia sau filosofia educației
brevetata am spunea de Comenius, aduce foarte multe nuanțe de psihologie si metafizica
transdicsiplinara educationala simbolica.
Dincolo de alte nuanțări, Pansofia lui comenius este una destul de greu analizabila.
Un alt sens al educației universale vine din conceptul de bază al educației: cel mai influent
pedagog din lumea teoriei moderne trebuie să fie explorat în viitor pentru viitor.

1 Michael Thompson, educația fara constrangeri, editura Paperback 2019

10
general education period dear trebuie oferite tuturor tinerilor unei societăți. Identificarea, în
primul rând, conform înțelegerii lui Comenius a atributelor educației universale, a unui
concept contemporan de politică educațională, a unui accent pe principiile educației generale.
Implicit, Comenius recunoaște funcția politică profundă a curriculum-ului și alte revendicări
educative.
2

Educația și politică educațională latină

În arealul educational latin, părinţii trimiteau copiii la școală particulară, în care preda un
singur învăţător. Locul de desfășurare al actului didactic era locuința învățătorului sau sub
porticele orașului. Aici copiii dobandeau noțiuni de scris-citit, de aritmetică și de muzică,
durata procesului de învățare fiind de 5 până la 7 ani. După Vârsta de 14 ani, în tabla de
materii școlare a elevului, educația fizică deține locul precumpănitor. Elevii scriau pe tăbliţe
cerate (în epoca elenistică foloseau foile de papirus)texte literare şi elemente de aritmetică,
limitate la cele patru operaţii (tabla înmulţirii era cunoscută încă din timpul lui Pitagora). În
cadrul școlarei, locul principal îl dețineau poeții Solon, Hesiod și Homer, acestea puteau să
influențeze formarea morală și politică a viitorului cetățean. al participării la viața
colectivității, mai ales atunci când se produc manifestări corale. ,,Dascălii, afirma Platon
într-un dialog al său,după ce i-au învăţat literele şi sunt în stare să înţeleagă cuvintele
scrise, îi pun să citească în bănci poemele poeţilor buni şi îi silesc să le înveţe pe de rost,
căci în ele sunt multe sfaturi bune, multe deslușiri, îndemnuri și elegii ale oamenilor de
ispravă din trecut, astfel încât să-i imite și să se straduiasca sa devină asemenea lor.
Dascălii de muzică(…) le dau să învețe și operele altor poeți de vază care au alcătuit și
muzică, punându-i să execute și făcând ca armoniile și ritmurile să pătrundă în sufletele
copiilor, insuflandu-le multă blândețe și astfel devenind mai mlădios și mai armonios (...) să
fie destoinicia vorbă şi la faptă. În afară de asta îi trimiți la instructorul de gimnastică pentru
ca trupuri mai sănătoase să le poată pune în slujba unei gândiri folositoare și să nu le lase
pradă lașității, din cauza stării reale a trupurilor, în caz de războaie și în alte împrejurări. Dar
Acestea le fac mai ales cei ce dispun de mijloace; or, de mijloace în cea mai mare măsură cei
bogaţi.”1 ,,Potentaţii zilei” puteau să-şi trimită copiii la studiile sofiştilor şi ale
retorilor.Această unică formă de învăţământ de rang mai înalt avea un scop eminamente
practic: să-i înveţe. pe tineri arta elocinţei şi tehnica convingerii publicului printr-un întreg
2 Comenius Jan, Didactica Magna, editura Didactică și pedagogică, 1971

11
arsenal de argumente şi de formulări abile (un astfel de sistem de învăţământ, Aristofan îl
ridiculizează cu voluptate în comedia ,,Norii”). Această formă de instruire era un lucru
indispensabil celui care se pregătește pentru viața politică sau pentru etică dacă.

O serie de alte discipline nu păreau a fi considerate indispensabile în educația copilului și

tânărului. Astfel, celebrul profesor de retorică Isocrate (436-338 î.e.n.)susținea că, de pildă,
geometria, astronomia sau științele naturale n-au nicio valoare educativă, deoarece nu au nici
un efect asupra vieții practice, sociale, și asupra destinului oamenilor. Dimpotrivă, doar
filosofia are prin excelență acest caracter practic, deoarece oferă tinerilor pregătire și îi
formează capacitatea de a judeca și de a-i conduce pe ceilalți. Toate aceste forme de
învăţământ erau rezervate doar băieţilor, fetele beneficiind de o educaţie minimă, exclusiv în
familie, unde se învaţă deprinderile activităţilor casnice, de tors şi de ţesut. Abia mai târziu,
în perioada elenistică, femeia va putea accesa la instrucție și cultură. În epoca clasică, orice
femeie care ar fi urmărit să-și infiripe o educație culturală și artistică ar fi fost bănuită că este
de o moralitate îndoielnică. se astfel o adevărată cultură rațională, științifică, astfel încât
primele științe particulare și primele discipline științifice își găsesc începuturile în vechea
Eladă. Tot în acest spațiu pot fi regăsite și primele preocupări sistematice de pedagogie și de
organizare propriu-zisă a învățământului. Analiza aspectelor de gândire pedagogică antică
greco-romană le-a permis cercetătorilor să conchidă că primele rânduri asupra învăţământului
activ mai evoluat, în cadrul căreia se referă cel care învaţă este pus să gândească, lui Socrate
(469-399 î. Hr.). Fiind un orator și desăvârșit moralist Socrate n-a eminentă succes, să-și
publice gândurile într-o lucrare filosofică întimpul vieții, ideile sale despre cunoaștere și
adevăr, despre virtute și conduită morală ne-au parvenit prin intermediul discipolilor săi, în
speță prin scrierile lui. Platon și Alcibiade, primul dintr-o astfel de extaziat de artă maieutica
și oratorică a maestrului: ,,parcă asculta glasul sirenelor”.În Viziunea Socratică, răul provine
întotdeauna doar din necunoaștere și ignoranță,dar și din absența virtuții, ultima trebuind să
fie în fapt ce dintâi calitate a om. Miezul preocupărilor sale era omul virtuos, iar atingerea
acestor calităţi era condiţiile nemijlocit de cunoaştere binelui. Binele, în opinia sa, era o latură
înnăscută a spiritului omenesc,cunoașterea lui însemnând cunoașterea sine sau recunoașterea
permanentă: ,,A te cunoaște pe tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare

12
înțelepciune în fața căreia toate trebuie să stea în urmă. .”3 Cunoaşterea binelui şi
diferenţierea acestuia 2 .
====================================================
Ovidiu Drîmba, Istoria culturii şi civilizaţiei,vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985, p. 586-588. 3 . Platon, op, cit., p. 183.

de tot ceea ce este rău se poate înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode
originale, maieutica, fundamentală pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în
două etape: ironia, prin care se urmărește recunoașterea ignoranței de către
interlocutor,deoarece aceasta era pus în situaţia de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur
de certitudinea cunoştinţelor de care dispune, iar cea de-a doua etapă era maieutică propriu-
zisă, o artă a dialogului prin care nu adevărul era scos la lumină. Educatorul trebuia să fie o
persoană deosebită, înzestrat cu calități speciale, apt să-l conștientizeze pe discipol de
capacități de vânzare de care dispune în vederea descoperirii anului adevăruri, dar și de
efortul propriu de reflecție pe care urmează să-l depună pentru a materializa acest demers. .
Metoda sa maieutica avea să devină peste secole una dintre principalele metode ale
învăţământului activ, bazat nu atât pe transmiterea noilor cunoștințe de către educator, câte pe
descoperirea prin conversaţie a ceea ce poate fi acceptat ca adevărat. Urmarea firească a unei
asemenea concepții privilegiate la cunoaștere educație era că virtutea, fiind știință, putea fi
învățată, deoarece era suficientă cunoaștere bine pentru a-l săvârși: ,,Nimeni nu este rău cu
bună știință; omul rău este ignorantul,omul bun este înțeleptul.”4 O astfel de-așa venea în
contradicție cu maniera tradițională expunerii, maieutica trezind în om facultatea de a raționa,
de a scoate la iveală adevărul pe care, conștient sau nu, el îl deține deja. .Platon(427-343 î.
Hr.) a continuat demersurile despre educaţie ale maestrului său,fiind fondatorul unei instituţii
de învăţământ superioare, Akademia, creată în anul 388 î.Hr., şcoală de înaltă cultură ce
funcţiona pe lângă gimnaziul închinat zeului. Akademos. În Cadrul acestei instituții școlare,
care s-a dovedit primordial filosofică, Platon a fost preocupat de educarea și instruirea
practică a tinerilor, aspecte tratate pe larg în lucrările sale, Republica Și Legile.Scopul suprem
al întregii sale cugetări filosofice pedagogice consta în promovREA noului educationalitaiii
sinergice
Educatorul devine un epurator de rău, ipostază indu-se într-un bun moral.Filosoful credea, ca
și Socrate, că omul poate fi format pentru viață și pentru polis prin intermediul educației
morale continue. Spre deosebire de antecesorul său, Platon că virtutea poate fi învățată, adică

13
se dobândește, aspect pe deplin posibil în măsura în care educatorul este el însu virtuos.
Platon apare în istoria pedagogiei drept primul gânditor preocupat de educarea copiilor de
vârstă preșcolară (3-6 ani), sarcină de formare educativă ce trebuia să revină în custodia
statului. În această etapă de vârstă, jocul este considerat drept principalul mijloc de educație,
prin care se cultivă aptitudinile curajului și ale inițiativei.

Alături de joacă, un rol special urma să revină povestirii, cântului și gimnasticii de calitate.

Ultima etapă de perfecționare

Următoarea etapă de școlarizare, cuprinsă între 12-16 ani, era destinată școlii de gimnastică
(palestra), după care demersul educativ continuă între 16-18 ani, etapă de vârstă în care se
studiază aritmetica, astronomia și geometria. La prima tinereţe, între 18-20 de ani,tinerii
urmau şcoala de efebi, în care educaţia era orientată excesiv spre activităţi cu profil militar
sau practic utilitar. Cei care se dovedește deosebit de capabili din punct de vedere intelectual,
dovedind abilități de conducător, continuau să studieze și după această etapă de vârstă, chiar
până la 35 de ani, preocupările predominante fiind pe tărâmul filosofiei și moralei.

1.3 Educatia religioasa si metafizica medievala . Politică educațională

transcendentala

Începând cu anul 313, când Constantin cel Mare instituționalizează creștinismul ca religie
oficială în stat, lumea română intră într-un proces lent de decădere și declin pe toate palierele
vieții sociale. Imperiul religios începe să se destrame, chiar dacă transformarea creștinismului
în de stat se voia a fi un factor care să contribuie la unitatea sa, sa dovedit curând că nouă
religie răspândită rapid devine un factor dizolvant a unității sale politice.
Educatorii erau inregimentati din rândul preoţilor, iar conţinuturile planurilor de învăţământ
şi a programelor şcolare erau croite în spiritul dogmaticii creştine. Ideea care fundamentală
activitate educativă era specifică acestor dogme și susținere că, deoarece omul este înclinat
spre păcat, nu putea fi format și educat decât prin credință, peniță și ascultare, printr-o
educație de tip ascetic.În consecință, se renunța la preocupările pentru educație. fizică,

14
estetică și intelectuală a tinerilor, așa cum se procedează în antichitate, în favoarea unei
educații moral-creștine sistematice. Prin Contribuția ,,părinţilor bisericii”(patres ecclesiae, de
aici şi denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creştine)
credinţa creştină se răspândește cu repeziciune în întregul lumea greco-romană, cu care se
stabileşte un gen de compromis de ordine religios şi filosofic. Între aceştia,,părinţi” misionari
ai bisericii s-au remarcat Vasile cel Mare (330-379)Pseudo-Dionisie Areopagitul (aprox.
secolul al V-lea), Ioan Damaschinul, Grigore celMare etc., toţi aceştia încercând în lucrările
lor să fie Argumentele teologice în favoarea credinței creștine, dar împotriva gândirii
promovării filosofice grecești, cea care se îngrijește de secole în urmă să promoveze spiritul
laic în cercetarea naturii și a omului. Totodată, în unele din aceste opere erau exprimate și o
serie de idei cu caracter pedagogic, rapoarte fără îndoială în spiritul dogmaticii creștine.
Gândirea pedagogică ce străbate conținutul acestor lucrări culturale ideea dobândirii virtuții
supreme, ce trebuia formată în rândul tinerilor sub forme punerii și umilinței, iar aceasta se
dobandea, cum afirma Vasile cel Mare, numai prin ascultă necondiționată. Deoarece
activitate educativă se concentrează tot mai mult în mănăstiri, conţinutul învăţământului nu
mai putea fi oferit de cercetare şi cunoaştere a naturii, ci de asimilare semnificaţiilor şi
pildelor oferite de textele creştine. lucrării Pedagogul a lui Clement Alexandrinul (secolul III
d. Hr.) sau lucrarea Epistolă către Laeta asupra educaţiei fiicei sale,al cărei autor a fost
Ieronim(secolul V d. Hr.). Cei doi autori impun educatorilor, cu deosebire călugărilor din
manastiri, reguli stricte și adecvate dogmaticii creștine. Chiar dacă au fost preocupați de
organizarea școlilor mănăstirești în vederea educației religioase a tinerilor, prin disciplineleși
conținuturile de învățare pe care le-au propus, au îndepărtat definitiv educația școlară de
cunoaștere a lumii înconjurătoare, de cercetare naturii lucrurilor și ființelor.Aurelius
Augustinus(354-430), unul dintre cei mai însemnați ideologii ai creștinismului, canonizat de
biserica catolică, fiind considerate printre primii părinți latini fondatori ai bisericii, susținând
teza păcatului, iar în plan teosofic argumenta ideea grației divine și a predestinării. Marele
teolog a avut un rol decisiv în cristalizare dogmaticii catolice în general, a concepţiei creștine
medievale despre om în special.
În Lucrarea Confesiuni, generalizează educabilitate progresiva punand accentul pe nevoie de
infiintari de cicluri școlare.

15
.
1.4 Politici și etică educațională în perioada Renașterii.

Paradoxal, deși,. modele creștine și metafizice erau piesele de rezistență ale unei educației
inclusive totale, imediată cu apariția Noilor Reforme renascentiste, educația și ideologia
educațională au capătă conotații noi și aparent moderne . Educația păstra dar mai timid acele
ideograme transcendentale iar ca și elemente de noutate pentru demersurile pedagogice,
educația trebuia sa asigure în demersul ei progresiv, o alternare și o imbinare a efortului fizic
dublat de cel intelectual pe tot parcursul demersului paideutic

Reprezentatii noi ideologii și politicii educaționale

Erasmus din Rotterdam

Erasmus sau marele umanist și corifeu olandez a îngemănat la superlativ toate

dorințele și ideologiile moderne legate de noul val educational renascentist o împletire
dintre creștinism transcendental și pedagogie exclusivista. sincretica
Din păcate reflecțiile sale ideologice comuniste au condus foarte puternic la laicizarea
educationalului, adică la destabilizarea transcendentalismului metafizic
Erasmus din Rotterdam Reflecțiile Sale teoretic filosofice și pedagogie au produs o
mare contribuție la laicizarea învățământului, la cristalizarea unui nou ideal de viață
umanist. Erasmus persistă în mentalul colectiv al istoriei mai ales prin efortul său de a
supune unei critici severe teologie și școlii medievale, pretențiile fățarnice și

16
fariseismul bisericii în general. de satiră necruţătoare la adresa celor dominaţi de
ignoranță, făţărnicie şi depravare. Tagma preoţilor era prezentată ca o adunătură de
șarlatani care întreţine cu bună știință ignoranţă mirenilor pentru a-i supune şi menţine
în ascultări şi penitenţă. În opinia sa, natura în genere și natura umană în special
rămâne singurul obiect demn de a fi cercetat și cunoscut. Pe inegalabilul gânditor
umanist nu-l mai interesa cunoaștere a celor 4 tipuri de cauze solicitate de învățătură
scolastică, ci,dimpotrivă, cunoaștere esenței și naturii profunde a lucrurilor. Din
infinitatea de formecărora natură le-a dat viață, gânditorul olandez se oprește insistent
doar asupra omului, care rămâne în opinia sa o ,,divinitate pământească, este cel mai
sfânt altar pentru toate, este ancora sacră pentru oricine.” Omul astfel redescoperit
trebuie să aducă, formatul în conformă cu principiile unei noi morale, nu cea mai
creștină, ghidat de un nou ideal de viață. Venind în sprijinul unei asemenea
convingeri, operele sale cu caracter pedagogic – Despre prima educație liberă a
copiilor, Despre planul de învățare, Educarea principelui creștin, Educarea femeii
creștine, Despre educația bunei-cuviințe la copii – dovedesc un respect deosebit față
de om, față. de nevoia acestuia de a fi educat, de a-și cunoaște şi de a-şi dezvolta
propriile înclinaţii. Primordial, procesul instructiv-educativ al elevilor urma să înceapă
cu însușirea cuvintelor, iar pe această bază se poate percepe și cunoaște lucrurile din
proximitate. În Optica Lui Erasmus, un rol deosebit de important în procesul instructiv
revenea studiului limbilor clasice, prioritar latină, care asigurau o bună cunoaștere a
antichității și bunelor moravuri.Admirația și prețuirea față de natură și măreția omului
în general și față de copil în special, se manifestă prin atenția deosebită. pe care o
acorda cunoașterea către educator a particularitatilor de varsta și individuale ale
propriilor elevi dacă se impunea altfel nu erau exigențe de prorogare.

Robert Montaigne
Michel de Montaigne (1533-1592) rămâne în istoria pedagogiei drept figura unui gânditor
umanist care a continuat ideile progresiste ale lui Rabelais. - politice, economice și culturale.
În două dintre aceste lucrări – Despre îndrumarea dascaleasca, Despre creșterea copiilor –
autorul francez opera o critică severă educațională de tip feudal și, asemenea lui Rabelais, se
străduie să-i convingă pe potențiale zilei că era absolută nevoie de un nou model în formarea

17
educațională a tinerilor. Scopul educației,în optică acestui gânditor umanist,îl constituia
formarea omului de și pentru societate, a gentilomului, așa cum îl definea cel, care, pe lângă
cunoștințe vaste, pe lângă erudiția spiritului, trebuia să posede omăt capacitate de judecată,
chibzuință și o bogată experiență de viață.Formarea acestor abilități impunea educatorului
obligativitatea renunțării la caducele metode și mijloace de învățare (memorarea mecanică,
pedeapsa corporală, dictatul și autoritarismul excesiv), precum și încercarea de apropiere tot
mai atentă și mai profundă de sufletul real al copiilor. În dezacord cu Rabelais, Montaigne
insista asupra prelucrării informațiilor și utilizării acestora în mod rațional și autoreflexiv în
diferite situații spațio-temporale ale vieții. Formarea omului de, pentru și prin societate urma
să se întemeieze mai ales pe o'filozofie morală, care să-l învețe cum să evalueze corecte
diferitele noțiuni morale (adevăr,dreptate, bunătate etc.) și, mai ales, cum să le urmeze în
demersurile. din viața cotidiană.Acesta este pentru care Nietzsche îl consideră drept primul
mare moralist modern.În demersurile didactice, Montaigne insista pe conversația de tip
socratic (maieutica),considerând-o cea mai eficientă motiv de predare în actul didactic al
lecției.

2.1 Provocări curriculare și modele educaționale moderne

Se vorbește în arealul contemporan tot mai asiduu, atât la nivel internațional,cât și

național despre calitatea educației, despre diversele crize ale educației și despre
provocările pe care nivelul de dezvoltare socio-economică și High-Tech le pun în fața
tuturor sistemelor educaționale din întreaga lume. În acest sens, atât în România, cât și
la nivel internațional au fost create diverse organisme și mecanisme care să evalueze
și să întrețină calitatea educației la nivelul unor standarde care să permită progresul
autentic.

Nu întotdeauna, aceste mecanisme create reușesc să atingă dezideratele.

Cele mai profunde avataruri și metamorfoze sunt susținute de includerea în
programele școlare a unor amendamente destul de pretențioase legat de digitalizare și
uniformizarea actului educațional în mediul rural, unde se subliniază nevoia de
introducere a noului, a oxigenului digital primit însă cu reticențe de structuri
arhetipale. care guverneaza invatamantul de masa de la țară….

18
Din aceste rațiuni vom încerca sa enumeram ele mai concludente modele după care
funcționează educația în momentul prezent

A. Modelul european al excelenței cu cele 8 principii fundamentale care prin aplicare

eficientă pot spori eficiența unei culturi organizaționale în domeniul educației:
a. Valoare adăugată pentru beneficiari
b. Dezvoltare durabilă
c. Dezvoltarea capacității organizației
d. Creativitate și inovație
e. Viziune, inspirație și integritate in leadership
f. Management inteligent
g. Succesul obținut prin valorificarea talentului membrilor organizației
h. Susținerea Obținerii rezultatelor durabile.
B. Standardizare și uniformizarea educației cu cele patru principii care se vor conexa celor 8
principii existente ISO specifice managementului calității și al durabilitatii execuției pe
orizontala si verticala a educabilitatii

2.2 Curriculum la decizia Școlii și CD-uri speciale și inadvertențele de aplicare

Curriculumul la Decizia Școlii este un documet destul de controversat deoarece nu

conduce la descentralizarea sau depolitizarea arealului educațional romanesc, ci, dimpotriva
va duce la subiectivism și la preferentialism din cate arată statistice din ultimii 5 ani de zile la
nivel național

CDS urile trebuie redimensionate din următoarele motive

a. Nevoia eleminarrii monodisciplinaritatii care viza educația formala si transmiterea

de cunostiinte in mod mecanicist
b. Nevoia sistematizării multidisciplinaritatii care nu conexă continuturile de baza cu
continuturile formale sau formatate
c. Nevoia promovarii pluridisciplinaritatii care propunea organizarea continuturilor în
jurul unor ideograme și problematici mai moderne

19
d. Nevoia promovarii și esalonarii transdisciplinarității atat de necesar abordării
invatamantului de masa sau a celui digitalizat

20
21