Indicatori

Din punct de vedere al modalităților matematice de construcție a indicatorilor

demografici,aceștia sunt:
- indicatori de frecvență (bruți sau specifici),
- indicatori de structură
- indicatori standardizați.
a. Indicatorii bruţi-măsoară intensitatea fenomenului în întreaga populaţie
Indicatorii bruți sunt indicatori de tip rată.
Avantaje:- sunt uşor de calculat
- au largă utilizare pe plan internaţional
- se găsesc în toate anuarele OMS şi breviarele statistice
Dezavantaje:- nivelul fenomenelor pe care le măsoară nu ţine cont de diferenţele structurale
ale populaţiei respective
- nu pot fi interpretate direct
- nu pot fi comparate direct între ele
b. Indicatorii specifici măsoară intensitatea fenomenului în subpopulaţii
Rate specifice
Avantaje:- au aplicabilitate pe subgrupe de populaţie omogenă
- sunt utilizate în studiile epidemiologice
- permit compararea subgrupelor din acelaşi tip
Dezavantaje:- la calcularea ratelor specifice se pierde din vedere întregul, totalitatea
populaţiei.
c. Rate standardizate (ajustate)
Avantaje:- permit înlăturarea influenței aportului unei anumite caracteristici a populaţiei
(sex,grupa de vârstă, etc.) asupra nivelului indicatorului (înlătură influența diferențelor
structurale)
- asigură calcularea celor mai corecte comparații între populații diferite
Dezavantaje:- sunt indicatori calculaţi, artificiali, fictivi.
 Factorii care influențează fertilitatea
A. Factorii demografici:
- distribuția în funcție de gen; - structura populației, în special a populației feminine pe grupe de
vârstă; - nupțialitatea și divorțialitatea.
B. Factorii medico-biologici:
- sterilitatea feminina primară și secundară;
- sterilitatea masculină;
- patologia genitală, inclusiv consecințele medicale ale avorturilor;
- igiena sexuală.
C. Factori sociali:
- prelungirea școlarizării;
- gradul de angajare a femeilor în activitățile socio-economice
- apartenența la o anumită categorie socială și mobilitatea între aceste categorii.
D. Migrația populației - ca fenomen de masă determinat de factorii politici, economici, sociali
sau culturali
E. Factori legislativi:
- prevederile Codului muncii și Codului familiei;
- sistemul de alocații pentru copii;
- programe de protecție materno-infantilă
- politica de planificare familială inclusiv legislația privind avorturile.
F. Factorii subiectivi:
pot fi înglobați în noțiunea complexă de planificare familială (atitudinea conștientă a cuplului față de
reproducerea sa).
- atitudinea față de copii, existența sau lipsa unei atitudini conștiente față de numărul copiilor doriți și
realizați și față de creșterea copiilor realizați;
- numărul de copii doriți;
- numărul de copii realizați;
- metodele si mijloacele contraceptive; - motivațiile subiective ale comportamentului demografic.
G. Factorii locali-tradiționali
- legați de specificul dezvoltării istorice a zonei, nivelul cultural, obiceiuri locale, religie.
 Starea de sanatate a femeilor
Evoluția populației depinde de modificarea fertilității, adică de numărul de copii născuți vii ce
revin la 1000 de femei de vârstă fertilă (15-49 de ani).
În cadrul Programelor naţionale de sănătate publică se numără și Programul naţional de
sănătate a femeii şi copilului, program carea are următoarele obiective:
a) îmbunătăţirea stării de sănătate a copilului
b) îmbunătăţirea stării de sănătate a femeii
Din punct de vedere al structurii, Programul național de sănătate a femeii și copilului conține
două sub-programe:
1. Subprogramul de nutriţie şi sănătate a copilului
2. Subprogramul de sănătate a femeii. Acest subprogram are ca obeiectiv prevenirea sarcinilor
nadorite, prin creşterea accesului la servicii de planificare familial.
Activităţile Subprogramului de sănătate a femeii:
- finalizarea prelucrării şi analizei datelor aferente studiului privind sănătatea reproducerii, tipărirea,
multiplicarea şi diseminarea rezultatelor
- finalizarea prelucrării şi analizei datelor aferente studiului privind sănătatea reproducerii, tipărirea,
multiplicarea şi diseminarea rezultatelor
- achiziţia şi acordarea gratuită de contraceptive și dispozitive medicale

Furnizorii de servicii de planificare familială care acordă fără plată contraceptive și dispozitive
medicale, conform Subprogramului de sănătate a femeii sunt:
- cabinetele de planificare familială
- cabinetele medicilor de familie incluşi în program
- cabinetele de obstetrică-ginecologie din ambulatoriul de specialitate şi spital
- secţiile de ginecologie în care se efectuează avorturi la cerere

Categoriile de persoane beneficiare ale acordării gratuite a contraceptivelor și dispozitivelor

medicale, conform Subprogramului de sănătate a femeii:
- şomeri
- elevii şi studenții
- persoanele care fac parte din familii beneficiare de ajutor social
- femeile cu domiciliul stabil în mediul rural
- femeile care efectuează un avort, la cerere, într-o unitate sanitară publică
- alte persoane fără venituri care dau declaraţie pe propria răspundere în acest sens
 Grupuri vulnerabile din punct de vedere al sănătății
- Grupuri care tradiţional se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie şi excluziune sunt: familiile
numeroase cu venituri insuficiente, o parte importantă a celor de aumite etnii (în special etnia romă),
familiile cu mulţi copii, familiile dezorganizate, familiile monoparentale, familiile cu persoane aflate în
şomaj de lungă durată, copii separațite sau cu risc de separare de părinți;
- Grupuri care se confruntă cu situaţii dificile în ceea ce priveşte condiţiile de locuit: familiile străzii,
care trăiesc în adăposturi improvizate (în parcuri, în apropierea gropilor de gunoi, în ghenele de
gunoi, lângă bălţi şi diferite terenuri abandonate), copiii străzii, copiii lipsiți de ocrotirea părinților,
copiii care părăsesc instituţiile de ocrotire la vârsta de 18 ani;
- Grupul tinerilor afectați de lipsa locuințelor: tinerii în dificultate, ale căror posibilităţi financiare
sunt extrem de reduse în vederea achiziţionării unei locuinţe;
- Grupul persoanelor cu dizabilități fizice sau mintale;
- Grupul migranților;
- Femeile;
- Persoanele vârstnice.

Inegalități în starea de sănătate

Exemple de inegalităţi măsurabile:

 Rate de mortalitate (standardizări pentru comparare întrepopulații)
 Incidență boli
 Prevalență boli
 Răspuns imunitar inegal în funcție de gradele de(in)echitate și a accesului (in)egal la serviciul de
vaccinare, răspuns reflectat prin: acoperirea vaccinală dintr-o populație, morbiditate și mortalitate
specifică de boală prevenibilă prin vaccinare, etc
Inegalități care apar prin determinanți sociali ai stării de sănătatemodificabili - unde
inechitatea joacă un rol important - condițiile încare:
 Oamenii sunt născuți: gradientul social, sărăcia,
 Cresc: copilaria, educația, nutriția, adicția, transportul,
 Trăiesc: venitul, locuința, excluderea socială,
 Muncesc: ocupația, stress, somajul,inactivitatea și
 Îmbătrânesc: suportul social, singurătatea.
 Diferente egalitate vs. Echitate
Egalitatea și echitatea sunt concepte care pot sfi utilizate în același sens, totuși în literatură
seface o distincție între acestea:
- egalitatea se referă la oferirea acelorași oportunități și resurse unor persoane sau grupuri
de persoane;
- echitatea recunoaște că persoanele au circumstanțe diferite în care trăiesc și se referă la
alocarea de oportunități sau resurse conform nevoilor, pentru a avea rezultate similare
(inclusiv din punct de vedere al stării de sănătate).

Probleme de sănătate ale migranților

Bolile transmisibile sunt asociate în special cu sărăcia. Migranţii care provin din comunităţi
afectate de război, conflicte, crize economice şi parcurg distanţe lungi până la destinaţie. Există un
risc crescut de apariţie a bolilor cu transmitere aeriană, alimentară sau prin apă, acces limitat la
servicii de sanatate, la apă și conditii sanitare sigure. Imigranţii nu trebuie consideraţi ca o populaţie
omogenă. Există foarte multe diferenţe dpdv al stării de sănătate, riscurilor asociate cu bolile pe care
le-ar putea avea şi al conceptelor culturale.
Starea de sănătate corespunde cu statutul lor socioeconomic şi cultural precum şi cu
prevalenţa bolilor din ţara/ comunitatea lor de origine, la care se adaugă riscurile specifice
situației/mediului pe care il traverseaza până la țara de destinație.
Cele mai frecvente afecţiuni și riscuri asociate:
- Leziuni de cauză externă (accidente)
- Degerături, arsuri (migratie pe perioada de iarna)
- Accidente cardiovasculare (migranți varstnici)
- Hipertensiune (apar complicații)
- Diabet (apar complicații)
- Complicaţii specifice patologiei reproducerii (sarcină şi naştere).

Inegalități de gen
Inegalitatea de gen este procesul social prin care femeile și bărbații nu sunt tratați ca egali.
Este situația în care genul determină drepturi diferite, tratament inegal, oportunități diferite pentru
femei și bărbați.
Inegalitatea de gen conduce către discriminarea de gen – datorită genului, individul sau
grupul primesc un tratament care îl/îi prejudiciază (de obicei, genul care este victima discriminării
este genul feminin).
Conceptele sociale de feminitate și masculinitate determină așteptările privind modul în care
trebuie să se comporte bărbații și femeile, având consecințe asupra sănătății astfel:
-rolurile asociate tradițional femeilor – de îngrijitor al familiei, de a avea o anumită înfățișare
- contribuie la o prevalență mai mare a problemelor de sănătate mintală și a tulburărilor de
alimentație la fete de vârstă tânără.
-rolurile asociate bărbaților – prin efortul de a dovedi neînfricarea (bărbăția) tinerii au
tendința de a-și asuma diverse riscuri într-o măsură mai mare decât fetele – fac sporturi mai
dure, conduc periculos, consumă alcool în exces.

Situațiile de inegalitate în ceea ce privește copiii.

Anumite caracteristici ale copilului cresc riscul de vulnerabilitate, printre acestea caracteristici
numărându-se asănătatea fizică fragilă, prezența unui handicap, a bolilor cornice, naştere prematură
sau cu greutate mică la naştere, probleme perinatale, probleme de dezvoltare a copilului de vârstă
mică, probleme de comportament la vârstă mică, stimă de sine redusă, tulburări de limbaj.
Dintre determinanții de natură socială cei mai importanți sunt sărăcia, izolarea, lipsa sprijinului
social, instabilitatea structurii familiale, frecvenţa ridicată a mutărilor, numărul mare al copiilor din
familie, violenţa (domestică). Din categoria copiilor care se află în situaţii critice fac parte copiii care
trăiesc în condiţii de mizerie absolută, sau sărăcie severă, copiii abandonaţi, copiii fără identitate
legală (în special copiii aparţinând etniei rome), "copiii străzii", copiii maltrataţi, neglijaţi sau abuzaţi
fizic și emoţional.
Factori de risc și totdodată consecințe ale vulnerabilităților copiilor și tinerilor:
- Abuzul fizic
- Abuzul sexual
- Neglijarea
- Exploatarea prin muncă
- Exploatarea sexuală
- Exploatarea pentru comitere infracțiuni
-Sarcini la adolescente
- Copiii fără identitate legală

Femeile migrante- populaţie vulnerabilă

 Femeile – provocări specifice
 Sănătatea maternă
 Sănătatea reproducerii
 Violenţa (vulnerabilitatea fizică a femeii)

 Factori de risc:
 Afecţiuni psihosociale pre-existente si dobandită
 Tulburări de nutriţie
 Adicția (alcoolismul, consum de droguri)
 Violenţa

Factorii determinanți ai stării de sănătate – modelul "Dahlgreen and

Witehead"

Vârsta, genul şi factorii genetici sunt factori nemodoficabili ficși, care au legatură cu starea de
sănătate a persoanelor, dar nu pot fi influențați. Astfel, diferite patologii afectează diferit bărbații sau
femeile, sau persoanele din diferite grupe de vârstă. Moștenirea genetică influențează cursul vieții și
al sănătății și riscul de a dezvolta anumite afecțiuni.

Alţi factori care sunt reprezentanți în straturile înconjurătoare, pot fi eventual modificați
pentru a obţine un impact pozitiv asupra sănătăţii populaţiei. În primul rând factorii individuali, stilul
de viaţă, comportamentele, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, tipul de alimentație, obiceiurile
privind activitatea fizică sau capacitatea de a face față situațiilor stresante, au potenţialul de a
promova sau a dăuna sănătăţii.

Acest cerc este influențat, la rândul său, de factori sociali şi de comunitate, cum ar fi
interacţiunile cu prietenii, rudele şi sprijin reciproc pentru păstrarea sănătății la nivelul unei
comunități. Contează rețelele de sprijin existente la nivelul comunității (tradiții, credințe, cultură).
Veniturile, statutul social și nivelul educațional se asociază puternic cu starea de sănătate.

Ulterior, la un nivel superior există alte influențe exercitate asupra sănătăţii, inclusiv
condiţiile de viaţă şi de muncă, aprovizionarea cu alimente, accesul la bunuri esenţiale şi servicii.
Astfel, sănătatea este influențată de condițiile de locuit, siguranța și calitatea locuințelor, siguranța
comunității.

La nivel global, condiţiile generale economice, culturale şi de mediu prevalente în societate

în ansamblul său modelează și influențează experiențele, serviciile existente la nivel de comunitate,
de exemplu asigurarea accesului la apă potabilă, aer nepoluat
 Principii care stau la baza sistemelor de sănătate:
- Accesul universal

- Ingrijiri de calitate

- Echitatea (acces corespunzător nevoilor, fără a ține seama de vârstă, grup etnic, gen, statut
social, posibilitatea de a plati)

- Siguranța pacientului

- Ingrijire bazată pe dovezi și etica

- Implicarea pacientului (dreptul la alegerea furnizorului și la consimțământul informat) -

Compensare (proceduri transparente în cazuri de malpraxis)

- Confidențialitate

- Solidaritate.

Funcțiile sistemului de sănătate pot fi împărțite în patru categorii:

1. Funcția de generare a resurselor: pregătirea forței de muncă, organizarea facilităților
pentru furnizarea serviciilor de sănătate, producția de medicamente și echipamente, cercetarea și
dezvoltarea.

2. Funcția de furnizare a serviciilor de sănătate: furnizarea de servicii preventive, curative, de

reabilitare, la nivel individual și la nivel populațional

3. Funcția de finanțare și asigurare a mecanismelor de susținere economică: colectarea

fondurilor, achiziția strategică de servicii

4. Funcția de administrare eficace a sistemului (stewardship): elaborarea politicilor de

sănătate, reglementare și advocacy, colectarea și utilizarea de informații, managemenul sistemului,
coordonarea cu sistemee sociale și economice, asigurarea participării, implicării și împuternicirii
comunităților și cooperarea internațională.

Etape ale mobilizării comunitare

1. Aducerea persoanelor la aceeași masă: identificarea și mobilizarea actorilor cheie de la
nivel local, a decidenților care pot să aducă schimbări pentru problema de sănătate identificată,
dezvoltarea dialogului și a procesului reflectiv asupra cauzelor problemei de sănătate de la nivelul
comunității, prioritizarea problemelor identificate.

2. Creșterea nivelului de avertizare a persoanelor: implementarea de activități care să

conducă spre identificarea unor soluții de rezolvarea a problemei de sănătate identificate,
dezvoltarea unui plan de acțiune care să țină cont de implicarea membrilor comunității în toate
etapele sale (de la inițiere, până la evaluare)
 3. Ajutor pentru furnizarea serviciilor și resurselor: aplicarea soluțiilor propuse în planul de
acțiune, demonstrarea de abilități care pot fi utilizate de comunitate, educația membrilor
comunității, asistență tehnică

4. Facilitarea și întarirea participarii comunității.

Furnizori de servicii de sănătate la nivel comunitar

Din punct de vedere organizatoric, sistemul de sănătate are trei niveluri principale de servicii
de sănătate, la care se adaugă serviciile de urgență.

La nivelul de bază al sistemului se află asistența primară a stării de sănătate - asistența

medicală primită în comunitate, de obicei de la medicii de familie, asistenții medicali, asistenții
medicali comunitari, personalul din unitățile sanitare locale sau alți profesioniști din domeniul
sănătății.

Nivelul intermediar (secundar) este reprezentat de unități medicale clinici ambulatorii

(private sau publice, aflate sau nu în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate), care
furnizează asistență medicală de specialitate.

Nivelul terțiar este reprezentat de spitale, care furnizează servicii medicale în regim de
spitalizare continuă sau de zi.

Pachetul minimal de servicii în asistenţa medicală primară în România

1. Servicii medicale pentru situaţiile de urgenţă medico-chirurgicală (anamneză, examen clinic şi
tratamente);

2. Supraveghere şi depistare de boli cu potenţial endemoepidemic;

3. Consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii şi lehuziei;

4. Consultaţii de planificare familială;

Pachetul de servicii de bază în asistenţa medicală primară în România

1. servicii medicale curative;

2. servicii medicale de prevenţie şi profilaxie;

3. servicii medicale la domiciliu;

4. servicii medicale adiţionale;

5. servicii de administrare de medicamente.

Asiguratii neplatitori
Pentru a minimiza riscul de excludere de la servicii pentru anumite categorii de persoane fără
venituri sau cu venituri minime (persoane vulnerabile), cadrul legislativ instituie categori de”asigurați
fără plata contribuției”, în care sunt incluși copiii, soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în
întreținerea unei persoane asigurate, pensionarii, persoanele beneficiare de venit minim garantat,
persoanele cu dizabilități, șomerii, persoanele private de libertate, femeile însărcinate fără venituri,
persoane care activează ca voluntari.

Servicii integrate comunitare

Serviciile integrate comunitare reprezinta un mixt de servicii oferite în comunitate, acolo
unde trăiesc oamenii şi sunt potrivite deoarece iau în considerare determinanţii sănătaţii
Sunt orientate în mod prioritar:

⚫ spre cei care au cea mai mare nevoie,

⚫ către depistarea problemelor în stadii incipiente și

⚫ către mobilizarea profesioniștilor din domeniul sănătății și cel social de la nivel local într-un
efort comun pentru furnizarea de acțiuni coordonate pentru individ și familie.
Tipuri:

⚫ asistența medicală primară

⚫ asistență medicală comunitară

⚫ servicii de îngrijiri medicale la domiciliu

⚫ servicii sociale

⚫ asistența medicală de urgență extraspitalicească, unitațile

primiri urgențe - UPU

Funcţii:

1. Aprecierea nevoilor:
2. Promovarea sănătății si prevenirea bolilor:
3. Diagnostic si tratament: diagnostic pus la timp prin abordare active
a factorilor de risc, tratament eficace, continuitate a îngrijirilor de
sănătate
4. Reabilitare
Scop:
 ⚫ Sprijin acordat persoanelor pentru o viață independentă,

decentă, în propriul cămin,

⚫ Îmbunătățirea mediului familial,

⚫ Reducerea riscurilor asupra sănătății la nivel individual,

familial și comunitar,

⚫ Îmbunătățirea productivității și participării la viața socială.

Ciclul de viaţă al unui proiect

Proiectul are o durată limitată. În această accepţiune, proiectul are, de fapt, un ciclu de viaţă,
cu 4 etape principale:
a. Identificare
b. Definirea
c. Implementarea
d. Încheierea (terminarea)

Diagrama.

Născutul viu - este produsul de concepție expulzat sau extras complet din corpul mamei,
indiferent de durata sarcinii din care acesta provine și care prezintă un semn de viață: respirație,
activitate cardiacă, pulsații ale cordonului ombilical sau contracția unui mușchi voluntar, fie
că placenta a fost eliminată sau nu, iar cordonul ombilical fost secționat sau nu. Vârsta sarcinii,
greutatea fătului sau oricare alt criteriu de viabilitate sunt ignorate în mod deliberat de definiție
în scopul evitării unor variații interpretative.
Născutul mort - este produsul de concepție care provine dintr-o sarcină de peste 28 de
săptămâni și care după separarea completă de corpul matern nu manifesta nici un semn de viață.
Determinarea duratei sarcinii este adesea dificilă. Se preferă drept criteriu o informație
indirectă, cum este greutatea fătului de peste 1000 de grame și o lungime de peste 35 cm.
Avortul - este produsul de concepție care provine dintr-o sarcină cu o durată mai mică de 28
de săptămâni și care, după extragerea completă din corpul matern, nu manifestă nici un semn de
viață. Din acelaşi motiv ca mai sus, se poate utiliza drept criteriu o greutate mai mică de 1000
de grame și o lungime mai mică de 35 cm.
Produsul de concepție - este rezultatul fecundării unui ovul de către un spermatozoid, care a
parcurs perioada de gestație și care se soldează prin naştere sau avort.
Nașterea - este evenimentul expulzării unui produs de concepție după o perioada a sarcinii
mai mare de 28 de săptămâni. Numărul nașterilor nu coincide în mod necesar cu numărul născuților
vii, deoarece există pe de o parte posibilitatea unor nașteri multiple și pe de altă parte riscul apariției
născuților morți.