UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE MEDICIN
SPECIALIZAREA MEDICINA GENERALA

FALUSUL ( PENIS IN ERECTIE )

Prof. Coord. Dr. Tica Vlad

IORGULESCU BUKET-DENISA
Grupa 13,seria B
 Erecția este un proces fiziologic specific persoanelor de sex masculin, care
se declanșează ca urmare a stimulării sexuale. Fără acest proces fiziologic, bărbații
nu ar putea întreține raporturi sexuale și nu ar putea ejacula lichidul seminal, ceea
ce ar face imposibilă procrearea.

Cea mai mare problemă legată de acest proces fiziologic este disfuncția
erectilă, care constă în imposibilitatea de a obține sau a menține o erecție, fapt ce
afectează considerabil viața sexuală și are serioase conotații și pe plan psihic.

Totuși, astfel de disfuncții pot apărea și ocazional sub influența unor factori
precum oboseala, stresul, consumul excesiv de alcool sau consumul de stupefiante.
În astfel de situații, lipsa erecției este o problemă temporară, care dispare de la sine
odată cu factorul determinant, însă există și situații mai grave când disfuncția
erectilă se manifestă pe o perioadă mai îndelungată sau chiar devine permanentă.

Erecția reprezintă răspunsul organismului bărbaților la acțiunea unor stimuli

sexuali, manifestat prin creșterea și întărirea penisului.

Este vorba de un proces fiziologic normal, premergător oricărui raport

sexual, având rolul de a pregăti penisul pentru penetrare și pentru diseminarea
spermei în momentul de excitație maximă.

Erecția poate fi rezultatul stimulării sexuale directe, cum ar fi atingerea sau

stimularea penisului, dar poate fi și o reacție la stimuli vizuali, auditivi sau mentali,
precum fanteziile sexuale.

De asemenea, poate apărea spontan în timpul somnului, în special în timpul

fazei REM.
 Erecția este rezultatul unui proces complex ce implică sistemul nervos,
mușchii și sistemul vascular.

Imaginea de mai jos, arătă procesul unui penis din stare flască, în stare
erectă.

Primul pas este stimularea sexuală, care poate fi provocată prin atingere sau prin
intermediul unor imagini, a unor sunete sau chiar a unor gânduri. Toți acești factori
reprezintă stimuli sexuali care provoacă excitația.

Mai exact, stimulii declanșează semnale care ajung în creier, iar acesta eliberează
anumite substanțe chimice numite neurotransmițători. Aceștia declanșează o serie
de reacții în corp în urma cărora penisul de alungește, se îngroașă și se întărește.
Mai întâi, vasele sanguine din zona penisului se dilată, permițând creșterea fluxului
de sânge către acest organ. Sângele pătrunde în cei doi corpi cavernoși ai penisului,
iar pe măsură ce aceștia se umplu, organul crește în dimensiuni, aceasta și datorită
faptului că mușchii de la nivelul său se relaxează.

Când cei doi corpi cavernoși sunt umpluți cu sânge iar penisul devine erect,
mușchii de la baza acestuia se contractă, comprimând vasele sanguine pentru a nu
permite evacuarea sângelui.

Erecția se menține atât timp cât durează stimularea sexuală, până la momentul
ejaculării. După aceea, fluxul de sânge direcționat către penis scade iar mușchii
penieni se relaxează, permițând astfel deschiderea venelor și golirea corpilor
cavernoși, ceea ce înseamnă sfârșitul erecției.

Prima erecție determinată de stimularea sexuală apare în perioada pubertății, iar

vârsta exactă variază de la caz la caz.
În cazul unor băieți poate apărea mai devreme, în jurul vârstei de 9 ani, în timp ce
în cazul în cazul altora poate apărea la vârsta de 14 ani.
Vârsta medie la care prima erecția poate apărea este 11 ani, iar la aproximativ un
an după aceea se produce și prima ejaculare.
Trebuie precizat însă ca prima erecție din viața unui bărbat poate apărea încă din
perioada dezvoltării fetale, fiind urmată apoi de erecții în timpul somnului în
primele luni după naștere. Acestea sunt numite erecții nocturne la sugari și sunt
considerate manifestări normale.

3 tipuri de erecții:
 Erecția Psihogenă – Apare atunci când bărbatul are o fantezie sau este
stimulat audiovizual (de regulă, în această categorie intră și filmele pentru
adulți). Există și situații stănjenitoare în care bărbații au erecții doar privind
sau discutănd cu o femeie.
 Erecția Reflexogenă – Este cea care apare în timpul unui act sexual.
Atingerile partenerei, îmbrățișările și săruturile pasionale reprezintă
declanșatorul stării de excitare pentru orice bărbat.
 Erecția Spontană– Sunt cele care apar, de regulă, în timpul nopții. Studiile
în domeniu au demonstrat faptul că în timpul somnului, vasele de sănge sunt
 mult mai intens vascularizate. Deși pot părea deranjante, erecțiile nocturne
sunt un bun indicator al stării de sănătate.

Dimensiunea medie a unui penis erect variază între 12 și 16 centimetri în lungime

și 10-12 centimetri în circumferință, însă orice penis care are cel puțin 7,5
centimetri lungime în stare erectă este considerat ca fiind de dimensiune normală.
Nu este deloc anormal ca penisul să dea uneori și mici rateuri constând în lipsa
erecției ca urmare a stimulării sexuale.
Spuneam și mai devreme că o indispoziție temporară de natură fizica sau
emoțională poate determina o astfel de problemă, precum și consumul de alcool
sau droguri. De asemenea, disfuncția erectilă poate apărea și în după mai multe
raporturi sexuale consecutive, fiind normal ca penisul să nu mai fie la fel de ferm
ca la început.
Deși neplăcute, aceste situații nu reprezintă un motiv de îngrijorare dacă funcția
erectilă revine la normal după astfel de episoade.
În cazul în care disfuncția erectilă apare tot mai frecvent și în absența unuia din
factorii determinanți enumerați mai sus, problema trebuie tratată cu toată
seriozitatea.
De această dată disfuncția erectilă poate fi consecința unor probleme mai grave pe
care le enumerăm în continuare.
 Hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare;
 Afecțiuni neurologice;
 Anxietate sau depresie;
 Afecțiuni ale prostatei;
 Boli renale;
 Obezitate;
 Dereglări hormonale;
 Anumite medicamente.
Ce afecțiuni influențează procesul unei erecții ?
Ca un rezumat al celor menționate până acum, putem spune că există trei categorii
de factori care pot afecta erecția.
 Disfuncția erectilă – Sau cum mai este numit in popor ,impotenta
masculina. Poate fi temporară sau permanentă și se poate manifesta fie prin
imposibilitatea de a obține o erecție, fie prin incapacitatea de a menține o
erecție viguroasă pentru a duce la bun sfârșit un raport sexual.
 Ejacularea prematură – Este o tulburare sexuală care determină ejaculare
prea devreme în timpul actului sexual, iar acest lucru se întâmplă în mod
constant și repetat, în ciuda tuturor încercărilor de a întârzia ejacularea.
 Priapismul – Deși este caracterizat ca o erecție prelungită care durează mai
mult de 4 ore, priapismul are un serios impact negativ asupra vieții sexuale
și poate duce la impotență. Erecția în cazul priapismului este dureroasă și nu
are legătură cu stimularea sexuală, fiind determinată fie de contracția
prelungită a mușchilor care blochează venele din penis, fie de un flux prea
mare de sânge canalizat în zona organului genital.
Medicamente care te pot ajuta sa obții o erecție
Pentru situațiile enumerate mai sus există o categorie specială de medicamente,
numite inhibitori PDE5. Cel mai cunoscut dintre ele este Viagra, însă același efect
se poate obține și cu Cialis sau Levitra.
Trebuie să rețineți însă că aceste medicamente se eliberează doar pe bază de
prescripție medicală și se administrează doar în dozele recomandate de medici.
În cele mai multe cazuri, acestea ajută la obținerea erecției însă nu înlătură și cauza
care a dus la apariția disfuncției erectile, astfel că problema persista după ce va
dispărea efectul medicamentelor.În concluzie, erecția este un fenomen fiziologic
normal, dar poate fi influențată de diferiți factori, cum ar fi vârsta, sănătatea
generală, starea emoțională și nivelurile hormonale.
Poate fi declanșată de stimuli sexuali, atât fizici cât și vizuali auditivi sau mentali și
este absolut necesară pentru a putea întreține un raport sexual și a procrea.
DISFUNCTIA ERECTILA

Disfunctia erectila poate fi cauzata de un cumul de factori care includ transmiterea

de impulsuri nervoase la nivel cerebral, starea emotionala, sinteza de androgeni si
nu in ultimul rand, capacitatea de functionare a musculaturii si vascularizatiei de la
nivel penian.
Oxidul nitric sau monoxidul de azot reprezinta o substanta cu rol important in
cresterea capacitatii de contractilitate a diferitelor grupe musculare implicate in
obtinerea si mentinerea erectiei, contribuie la dilatarea vaselor sangvine si regleaza
transmisia interneuronala a impulsurilor electrice. In plus, oxidul nitric contribuie
la eliberarea testosteronului in circulatie si este implicat in procesele de reglare ale
tensiunii arteriale, participand activ la prevenirea formarii depunerilor de grasimi la
nivel endotelial.
In cele mai multe situatii, disfuncțiile erectile sunt provocate de o combinatie de
factori fizici si psiho-emotionali fara a implica o patologie de tip organic, insa
exista si afectiuni a caror evolutie poate afecta performanta sexuala masculina
si anume:
 Afectiuni cardiace - insuficienta cardiaca, boala coronariana
 Ateroscleroza (depunerea de grasimi la interiorul vaselor de sange)
 Hipertensiunea arteriala
 Diabetul zaharat
 Obezitatea
 Sindromul metabolic: asocierea dintre hipertensiune arteriala,
hiperinsulinemie (valori serice crescute ale insulinei), adipozitate
abdominala care determina o circumferinta abdominala mai mare de 102 cm
la barbati si hipercolesterolemie
 Boala Parkinson
 Scleroza multipla
 Boala Peyronie
 Sindromul de apnee obstructiva in somn.
Sindromul metabolic insotit de hipoandrogenism (nivelurile scazute de testosteron)
este cunoscut sub denumirea de sindrom HAM si se manifesta sub forma de
oboseala cronica, scaderea fortei si masei musculare, cresterea tesutului adipos cu
dispunere abdominala, modificari ale dispozitiei si disfunctie erectila.
Mecanismul patologic care determina aparitia deficitului de testosteron si implicit
a disfunctiilor erectile la barbatii cu sindrom metabolic este explicat prin efectul
leptinei asupra tesutului testicular producator de androgeni, reprezentat de celulele
Leydig. Leptina constituie un hormon sintetizat de catre tesutul adipos care
actioneaza ca inhibitor al secretiei de testosteron dupa legare de anumiti receptori
specifici de pe suprafata celulelor Leydig.
Anumite medicamente utilizate pentru tratarea adenomului sau cancerului de
prostata reprezinta o cauza a disfunctiilor erectile frecvent intalnita la pacientii care
urmeaza aceste tipuri de tratamente. Consumul cronic de alcool, utilizarea de
substante si traumatismele sau interventiile chirurgicale la nivelul coloanei
vertebrale sacrate sau cele care vizeaza musculatura planseului pelvin, reprezinta
factori de risc care favorizeaza aparitia disfunctiilor erectile.
Cauzele psihologice care determina aparitia impotentei sunt reprezentate de
depresie, sindromul anxios, stresul intelectual prelungit si absenta
comunicarii cu partenerul de cuplu.

Analize pentru impotenta

Disfunctia erectila reprezinta o afectiune a carei diagnostic este stabilit in principal
prin intermediul anamnezei si examenului fizic al pacientului in cadrul unui
consult la medicul specialist urolog. Investigatiile care pot fi recomandate
pacientilor cu disfunctie erectila au ca principal scop stabilirea cauzelor care
determina aparitia impotentei si sunt reprezentate de:
 Determinarea concentratiilor serice ale testosteronului, glicemiei si
a enzimelor/markerilor cardiaci care pot orienta diagnosticul catre un
dezechilibru hormonal, diabet zaharat sau o afectiune cardiaca in evolutie.
Efectuarea unui profil lipidic extins pentru evaluarea factorilor de risc care
contribuie la desfasurarea proceselor aterosclerotice.
 Examenul biochimic si microscopic din urina
  Investigatiile imagistice de tipul ecografiei Doppler care pot semnala
prezenta unei obstructii circulatorii sau deficit al circulatiei sangvine la
nivelul penisului. Acest tip de investigatie poate presupune uneori injectarea
locala in prealabil a unor substante pentru stimularea circulatiei sangvine cu
aparitia unei erectii.
 Efectuarea unui examen psihologic pentru determinarea depresiei si a altor
afectiuni similare care pot genera aparitia disfunctiilor erectile.
Diagnostic
Diagnosticul de disfunctie erectila este stabilit de catre medicul urolog pe baza
informatiilor obtinute dupa efectuarea anamnezei pacientului si a examenului
clinic. In anumite situatii insa, medicul specialist poate recomanda efectuarea unor
investigatii suplimentare pentru determinarea patologiilor care pot predispune la
aparitia impotentei.
Tratament impotenta
Tratamentul disfunctiilor erectile este etiologic si se adreseaza cauzelor care
determina aparitia acestei afectiuni.
Terapia Shockwave - Extracorporeal Shock Wave Therapy (EWST)
reprezinta o metoda revolutionara de tratament non-invaziv, cu rata de succes
ridicata, a disfunctiilor erectile de cauza vasculara.

Printre avantajele tratamentului impotentei de cauza vasculara cu ajutorul

undelor de soc se numara:
 Caracterul non-invaziv al terapiei
 Fara durere pentru pacient
 Nu implica anestezie
 Nu implica efecte adverse si nu interfereaza cu administrarea altor
tratamente farmacologice
 Sedintele de ESWT nu necesita o pregatire prealabila a pacientului si se
realizeaza discret, in cabinetul medicului urolog
Alte metode de tratament in functie de cauza care determina aparitia impotentei
sunt:
 Deficitul de oxid nitric al pacientilor cu disfunctie erectila este ameliorat
cu ajutorul medicatiei orale de tipul Sildenafil-ului -Viagra, Tadafil ului -
Adcirca, Cialis sau Vardefil-ului -Levitra, Staxyn, prin efectul vasodilatator
pe care il au asupra circulatiei sangvine.
 Imbunatatirea aportului sangvin la nivelul penisului favorizeaza
obtinerea unei erectii ca raspuns la stimularea sexuala. De retinut este faptul
ca acest tip de medicatie nu este afrodisiac si nu subtituie necesitatea unei
stimulari sexuale corespunzatoare. Dozele prescrise de catre medicul urolog
pot varia in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, dar trebuie
mentionat faptul ca acest tip de medicatie asociaza anumite efecte adverse
care pot include congestie nazala, cefalee, bufeuri, tulburari de vedere,
dureri lombare si disconfort gastric.
 Alprostadil-ul sub forma injectabila se administreaza la baza penisului,
o administarea fiind suficienta pentru obtinerea si mentinerea erectiei timp
de aproximativ 60 de minute. Medicul urolog instruieste pacientul cu privire
la modalitatea de administrare a substantei active si ii explica acestuia care
sunt eventualele efecte adverse ale acestui tip de tratament: priapism (erectie
prelungita dureroasa) si mai rar, constituirea de tesut cicatriceal fibros la
locul administrarii.
 Alprostadil-ul sub forma de supozitoare uretrale reprezinta o alta forma
de administrare a substantei active. Supozitoarele de dimensiune redusa sunt
introduse de catre pacient la nivelul uretrei cu ajutorul unui aplicator special.
Erectia apare de obicei in decurs de 10 minute de la insertia supozitorului
uretral si dureaza intre 30 si 60 de minute. Efectele secundare ale
supozitoarelor uretrale pot cuprinde sangerari minore de la nivelul uretrei,
senzatia de arsura la nivelul penisului si formarea de tesut fibros.
 Substituentii de testosteron reprezinta o varianta terapuetica in cazul
pacientilor a caror disfunctie erectila se datoreaza sintezei insuficiente de
hormoni androgeni. In aceste situatii particulare, terapia cu analogi de
testosteron poate fi de prima intentie sau se poate utiliza secundar, in
combinatie cu alte tipuri de terapii.
In situatia in care medicatia nu este eficienta si nu contribuie la obtinerea si
mentinerea unei erectii satisfacatoare, medicul urolog poate recomanda utilizarea
unui dispozitiv sub forma de pompa peniana.
 Pompa pentru penis reprezinta de fapt un dispozitiv sub forma de cilindru
acrilic, prevazut cu un mecanism electric sau manual, prin intermediul caruia
se elimina aerul, cu aparitia unui vid (in conditiile in care dispozitivul este
aplicat corect la nivelul penisului). Vidul creat favorizeaza umplerea vaselor
de sange de la nivelul penisului si determina aparitia unei erectii care
permite intretinerea de relatii intime cu partenerul.
 Implanturile peniene sau protezele peniene reprezinta dispozitive
mecanice de substituire a functiei erectile rezervate pacientilor cu raspuns
terapeutic nefavorabil la metodele conventionale de tratament ale
impotentei. Procedura implica o interventie chirurgicala la nivelul penisului
prin intermediul careia medicul va inlocui tesutul erectil care intra in
constitutia penisului cu un implant mecanic. Acest procedeu este ireverisbil,
astfel incat metoda reprezinta ultima varianta terapeutica a pacientilor in
cazul carora tratamentele uzuale nu reusesc sa restaureze functia sexuala
a pacientului.
Practicarea exercitiilor fizice regulate de intensitate crescuta sau moderata
contribuie la imbunatatirea circulatiei sangvine si previne aparitia bolilor care
determina disfunctiile erectile de tipul afectiunilor cardiace, diabetului, rezistentei
tesuturilor periferice la actiunea insulinei si sindromului metabolic.
Psihoterapia, terapia comportamentala si terapia de cuplu reprezinta metode
de tratament aplicate cu succes pentru tratarea impotentei la persoanele de sex
masculin care prezinta disfunctie erectila de cauza psihoemotionala. Tratarea
corespunzatoare a bolilor asociate care determina aparitia disfunctiei erectile
reprezinta alte variante terapeutice recomandate pentru tratarea impotentei.
BIBLIOGRAFIE
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/disfunctia-erectila
https://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/erectiile-la-barbat
https://argonpotent.ro/blog/ce-este-erectia/
https://www.xpops.ro/erectia-la-barbati/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Erec%C8%9Bie
https://www.medicover.ro/despre-sanatate/disfunctia-erectila-tratament-nou-la-
medicover