Senescența urogenitală

Doina Victor M1728

Dereglarile aparatului uro-genital:

-scăderea libidoului (mai evident la bărbaţi)

-kraurozis (uscaciune) vulvar

-hipertrofia prostatei (adenom)

-scăderea filtrării glomerulare şi a reabsorbţiei tubulare.

Libidoul scăzut 

Este un termen folosit pentru a descrie scăderea apetitului

sexual care poate interfera cu activitatea sexuală. Gradul
acestui declin variază, dar majoritatea bărbaților își mențin,
într-o anumită măsură, interesul sexual până la vârsta de 60
și 70 de ani.

Testosteron scăzut
Medicamente
Depresia
Bolile cronice
Tulburări de somn și stres
Libidoul scăzut 
1. Testosteronul
Testosteronul scăzut (hipogonadismul) se dezvoltă de obicei pe măsură ce un bărbat îmbătrânește, dar
poate afecta și bărbații mai tineri din mai multe motive. Testosteronul este hormonul masculin esențial
pentru dezvoltare, forță și dorință sexuală. Dacă testosteronul total este sub 300 până la 350 nanograme
pe decilitru (ng/dl), libidoul masculin poate să scadă, uneori dramatic.

2. Medicamente
Efectele secundare ale medicamentelor sunt cauze comune ale libidoului scăzut la bărbați. Astfel de
medicamente includ statine, beta-blocante antidepresive, antipsihotice, benzodiazepine și
anticonvulsivante.

3. Depresia
Depresia este adesea cauza libidoului scăzut, dar poate fi și o consecință, ceea ce îngreunează
diagnosticul. În timp ce psihoterapia poate fi eficientă în tratarea depresiei, medicamentele
antidepresive pot adesea exacerba, în loc să îmbunătățească pierderea libidoului.
Libidoul scăzut

4. Bolile cronice
Boala cronică poate avea un impact asupra apetitului sexual, atât fizic cât și emoțional. Acest
lucru este valabil mai ales în cazul în care există durere cronică sau oboseală, inclusiv artrită
reumatoidă,  cancer și sindrom de oboseală cronică.

Pe de o parte, boala cronică este asociată cu un risc crescut de depresie, în timp ce, pe de altă
parte, poate interfera în mod direct cu funcțiile hormonale, neurologice sau vasculare, centrate
pe unitatea sexuală masculină.

5. Tulburări de somn și stres

În timp ce stresul poate afecta interesul sexual, efectul său asupra libidoului masculin este mai
insidios. Stresul declanșează producerea de cortizol, care nu numai că declanseaza constricția
vaselor de sânge, contribuind la disfuncție erectilă, dar poate provoca o scădere a
testosteronului.

Stresul este, de asemenea, legat de insomnie și alte tulburări de somn, pot crește nemijlocit
riscul de disfunctii sexuale sexual.
Kraouroz vulvar
Proces cronic atrofic progresiv al pielii și al mucoasei vulvei, asociat cu modificări involutive ale
organelor genitale externe.

Krauroza vulvei este însoțită de parestezie, uscăciune, mucus, mâncărim, modificări atrofice și sclerotice
ale org genitale mici , clitorisului, labiilor mari, vulvită, stenoză vaginală.
Kraouroz este diagnosticat la examen extern, vulvoscopie, biopsie de țesut vulvar.
În tratamentul kravei vulvei, accentul se pune pe terapia conservatoare (patogeneza locală și
generală), reducerea mâncărimii, eliminarea inflamației, îmbunătățirea trofismului tisular și
reducerea stresului psihoemocional.
Medicatia include terapie hormonală locală și generală, fizioterapie, terapie cu vitamine, vulvectomie.  
Kraouroz vulvar
Tratamentul kraurozei vulvare este ineficient și recuperarea completă nu poate fi realizată. Transformările
maligne ale kraurozei vulvare pot fi observate cu eroziuni non-vindecătoare pe termen lung, fisuri, în
combinație cu displazie și leucoplazie.
Krauroza vulvei necesită o monitorizare constantă de către un ginecolog și tratament. Important este o
dietă selectată individual, fără stres, igienă intimă, alegerea corectă a lenjeriei de corp. Pentru a reduce
riscul de cancer, pacienții cu krauroza vulvară trebuie să fie supuși vulvoscopiei o dată în șase luni,iar
pentru rezultate suspecte sunt necesare studii citologice și histologice.
Adenomul de prostata  

Cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind
de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni.
Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile
induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza
comprimarea in timp a uretrei, determinand
modificari ale actului mictional.
Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare
in cazul in care eliminarea urinei este
impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali
cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un
efort suplimentar. Ulterior, chiar daca aceasta
musculatura se contracta mai puternic,
mecanismul este depasit, instalandu-se asa
numita "vezica de lupta", cu pereti grosi,
anfractuosi. Odata depasit mecanismul de golire
al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta
fiind responsabil de complicatiile adenomului
de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria,
incontinenta, retentia completa de urina ("globul
vezical") si insuficienta renala progresiva.
Adenomul de prostata

Tratamentul adenomului de prostata este variat. In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este

medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor. Aici
mentionam cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa
reductaza cat si combinatiile intre ele. Tratamentul chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al
prostatei si se poate realiza prin mai multe tehnici: endoscopic (transuretral) sau clasic (adenomectomia
transvezicala).
Boala cronică renală (BCR)
Complex de manifestări clinice și biologice survenite ca urmare a distrugerii progresive și ireversibile a
nefronilor, consecința finală a tuturor afecțiunilor renale cronice difuze.

Afectarea rinichilor cu durata ≥ 3 luni, care se manifestă prin dereglări structurale şi funcţionale cu/fără
micşorarea RFG. Afectările acestea se manifestă prin:
• schimbări patomorfologice a parenchimei renale
• dereglări în serul sanguin sau în urină
• RFG < 60 ml/min//1,73 m2 pe parcursul a 3 şi mai multe luni, în prezenţa sau lipsa altor semne de
afectare renală

Etiologie
 Diabetul zaharat – 25-50%
 Hipertensiunea arterială – 15-20%
 Glomerulonefritele – 10 -20%
 Nefritele interstițiale – 60-70%
 Malformațiile congenitale – 5-7%
 Necunoscut – 10-15%
Boala cronică renală (BCR)

Tratamentul BCR Obiective :

 încetinirea ratei de progresie a BCR;
 profilaxia / terapia complicaţiilor;
 pregătirea pacientului pentru terapia de substituţie a funcţiilor renale (hemodializă, dializă peritoneală
sau transplant renal).

Tratamentul conservator al BCR

1. Măsuri igieno-dietetice specifice
2. Controlul TA
3. Corecţia anemiei
4. Corecţia tulburărilor metabolismului fosfo- calcic (mineral)
5. Statine
6. Corecţia factorilor agravanţi ai BCR
7. Corecţia acidozei