SISTEME EDUCAȚIONALE PE

MAPAMOND………………………………

Organizarea pe clase și lecții

→ cea mai răspândită formă de organizare a procesului

instructiv educativ;
→ Jan Amos Comenius, sec. al XVII lea, Didactica
Magna;

→ Criterii: vârsta cronologică și/sau nivelul de pregătire al

elevilor→ omogenitate;

→ Stabilirea duratei de școlarizare anul școlar alternând

perioade de activitate (trimestre) cu cele de repaus
(vacante);
→ Perioadele de activitate organizate după un orar , care reglementa succesiunea
lecțiilor;

→ Perfecționarea sistemului: J.H. Pestalozzi, J.FR. Herbart, A. Diesterweg, K. D.

Ușinski, O. Decroly etc.;

→ În România, organizarea pe clase și lecții a fost

introdusă prin Reforma învățământului din 1864 , de către
Al. I. Cuza;

→ Instituționalizarea învățământului primar, care devine

obligatoriu și gratuit;

1
→ Pedagogi români care au contribuit la perfecționarea sistemului: I. Creangă,
G.G.Antonescu, C. Narly, R. Petre etc.;

→ Avantaje:
● Principiul economico industrial al obținerii unui maximum de productivitate cu
minim efort;
● Instruirea unui număr mare de elevi, prin număr redus de cadre didactice, în
interval de timp dat;
● Succesiunea lecțiilor/temelor/subiectelor vizează un traiect ascendant (de la
simplu→ complex);

→ Limite:
● Preponderența învățământului frontal , vizând media clasei, ignorând
extremele (elevi foarte buni sau foarte slabi);
● Orientarea magistro centristă , cu accent pe activitatea profesorului, mai puțin
pe a elevilor;
● Încurajarea atitudinii pasive a elevilor, inclusiv în traiectul educativ: toți elevii
parcurg aceleași conținuturi, în același ritm;
● Conexiunea inversă deficitară;
● Accent scăzut pus pe autoinstruire , autoeducare , autoevaluare;

Forme alternative de organizare

→ Clasele de nivel
● Constituite după criterii ca performanțele școlare și coeficientul de inteligență;

→ Grupele de nivel- materii

● Performanțele variate ale elevilor la diferite discipline;

2
→ Sistemul lancasterian sau monitorial

● Pedagogii Bell și Lancaster, Anglia și Franța sfârșitului de secol XVIII;

● Variantă denaturată a organizării pe clase și lecții;
● Relații profesori elevi și elevi elevi de tip piramidal;
● Instruirea de către profesori a unor monitori, care la rândul lor instruiau
grupuri de elevi de vârste mai mici/cu nivel de pregătire mai scăzut;
● Avantaj economic;
● Dezavantaje: absența strategiei didactice; relații elevi elevi bazate pe
autoritate și teroare;
● La noi: până în 1863, când a apărut Legea instrucțiunei publice

→ Clasele cu predare simultană

● Formă generată de realitățile economice, geografice și demografice;

● Răspândită în mediul rural;
● Alternarea activităților didactice;
● Probleme complexe de proiectare didactică;
● Pentru elevi, procesul de predare învățare este „parazitat” de factori
perturbatori, fapt care generează o slabă calitate a învățării;

Sfârșit de secol XIX- început de secol XX

Forme alternative de organizare, dar și ale activităților didactice

→ Aspecte generale:
● Centrarea învățării pe interesele elevilor;
● Abordarea interdisciplinară;
● Mutarea accentului pe activități practice;
● Utilizarea realității direct accesibile ca sursă de cunoaștere/învățare.

3
→ Sistemul proiectelor
● J. Dewey și W. Kilpatrick, în Chicago;
● Proiecte educative care se situează în centrul preocupărilor elevilor;
● Instruirea prin teme/proiecte complexe care au la bază interesele spontane
ale copiilor;
● Asimilarea unor cunoștințe din diverse domenii;

→ Planul Dalton
● Helen Parkhurst, 1919, orașul Dalton;
● Avea la bază pedagogiile Mariei Montessori și a lui John Dewey;
● Clase transformate în laboratoare pe discipline traseu individualizat, în funcție
de aptitudinile și nevoile fiecărui elev;
● Valorificarea instinctului de a se juca și de a descoperi lumea înconjurătoare;
● Traseul presupunea parcurgerea mai multor sarcini (laboratoarele pe
discipline), fiecare divizată în unități cu complexitate crescândă- trecerea de la
o sarcină la alta se realiza diferențiat, pentru fiecare elev în parte.

→ Sistemul Winnetka
● Carleton Washburne, 1919, Winnetka, Illinois, pornind de la pedagogia lui
John Dewey;
● Curriculum diferențiat, împărțit în două componente: cunoștințe esențiale
comune și activități creative de grup;
● Prima componentă viza cunoștințe și deprinderi elementare, parcurse în ritm
propriu- trecerea la nivelul următor se realiza doar după stăpânirea
materialului 100%;
● A doua componentă viza dezvoltarea în funcție de aptitudinile și interesele
individuale;

→ Metoda centrelor de interes

● Ovide Decroly, Belgia;
● Desființarea împărțirii conținuturilor pe materii și gruparea lor pe centre de
interes;

4
 ● Centrele de interes reprezintă teme corespunzătoare nevoilor și curiozității
elevilor:
1. nevoia de hrană;
2. nevoia de apărare împotriva intemperiilor;
3. nevoia de luptă împotriva primejdiilor;
4. nevoia de activitate în comun;
● Abordare globală, interdisciplinară;

→ Sistemul Mannheim
● Doctorii Kisinger şi Moses, începutul secolului XX;
● Clase omogene, paralele:
1. clase pentru deficienți;
2. clase de recuperare;
3. clase normale;
4. clase pentru elevi dotați.

Alte forme experimentale

→ Metoda Dottrens învățământ individualizat, bazat pe fişe de activitate (de

recuperare, de dezvoltare, de exersare, de autoinstruire etc);

→ Metoda muncii pe grupe (R Cousinet) grupe constituite după preferințele elevilor,

accent pe cooperare;

→ Planul Jena (P Petersen) munca în echipe eterogene, planuri de învățământ

pentru grupe, nu pentru anul școlar;

Sistemele alternative și experimentale

→ Ideile lor au fost preluate și adaptate în învățământul actual.

→ Asigurarea dezvoltării globale a elevului, în acord cu nevoile și aptitudinile

fiecăruia.

5
→ Revalorizarea muncii în echipă sau în grupuri mici.

→ Depășirea pasivismului învățământului frontal.

→ Învățarea (inter)activă, individualizată.

Forme noi de organizare a procesului instructiv educativ

→ Învățământul la distanță/Distance Learning

● Ca urmare a cererii tot mai mari de furnizare de educație;
● Grupurile țintă predilecte: tineri și adulți;
● Învățământ universitar și postuniversitar sau de perfecționare profesională;
● Parțial se poate asimila ideii de educație online, mediatizată acum.

6
→ Predarea în echipe de profesori/Team Teaching
● Organizare flexibilă a claselor/grupelor de elevi și de profesori (nu se referă
doar la predarea în perechi);
● Organizarea activității didactice;
● Activități frontale cu mai multe clase de elevi (conferințe, proiecții etc);
● Activități pe grupe mai mici constituite după nevoile și interesele elevilor sau
după specificul activității (lucrări practice, dezbateri, demonstrații etc);
● Studiu individual;
● Specializarea profesorilor nu doar în domeniul disciplinei vizate, ci și în
organizarea și îndrumarea procesului de predare învățare;
● În funcție de pregătirea, experiența sau aptitudinile fiecăruia, coordonează
activități cu grupe mai mari, mai mici sau de studiu individual;