“Cu nimic nu e lupta mai grea, decât cu tradiţiile intrate în

conştiinţa poporului, chiar şi când acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă
sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de
raţional” (I.P.S. Antonie Plămădeală).

Visul Maicii Domnului

„Visul Maicii Domnului” ca şi alte scrieri ale ereticilor cum ar fi
„Talismanul” şi „Epistola” sunt condamnate de Sfânta Biserică Ortodoxă.
Textul acestor scrieri nu este autentic (adevărat) şi nu este descoperit de
Dumnezeu. În aceste cărţi apocrife mesajul creştin este falsificat,
credinţa adevărată, vie fiind înlocuită cu un surogat de superstiţii
păgubitoare de suflet. „Talismanul”, „Epistola” şi „Visul” nu ţin loc de
paratrăsnet sau vestă antiglonţ. Pentru a beneficia de ocrotirea lui Dumnezeu
trebuie să apelăm la El şi să nădăjduim în El, să ne acoperim cu dreapta Lui…
„Epistola”, „talismanul” şi „Visul” sunt idoli în miniatură. Nu doar purtând o cărţulie
asupra noastră ne mântuim, ci prin împlinire voii lui Dumnezeu, curăţindu-ne de
păcate prin taina Mărturisirii împreunându-ne cu El în taina Împărtăşaniei. Prin
participarea neformală la viaţa bisericească căpătăm imunitate împotriva bolilor
acestei lumi, devenind copii ai lui Dumnezeu, liberi de patimile şi plăcerile trecătoare
ale acestei lumi.
Cum au apărut aceste erezii
Pe lângă cărţile canonice, veacuri dea rândul erau răspândite şi scrierile apocrife. În
primele veacuri ale creştinismului pe lângă cele patru Evanghelii numite canonice, pe
care Biserica le-a acceptat ca inspirate de Duhul Sfânt, circulau şi alte scrieri
neautentice, respinse de Biserică, cum ar fi: „Evanghelia de la Toma”, „Evanghelia lui
Petru”, „Evanghelia lui Nicodim” ş.a. În privinţa scrierilor apocrife, Origen
spune: „Ştiu că există o Evanghelie numită „după Toma”, alta „dupa Petru”, dar noi
primim doar ceea ce primeşte Biserica şi de aceea nu trebuie admise decât patru
Evanghelii”.
În sec. X-XIV în unele părţi din peninsula Balcanică, apare secta Bogomililor, erezie,
care şi-a lăsat amprenta şi asupra unor scrieri apocrife. Apărut în Bulgaria,
Bogomilismul îşi trage rădăcinile din învăţăturile eresurilor din perioada antică. Ei
negau SF. Treime, admiteau un botez fără de apă, şi doar pentru maturi. Practicau o
Mărturisire publică, considerând că dezlegarea de păcate o poate da comunitatea.
Erau împotriva icoanelor, a moaştelor, respingeau orice supunere fie bisericească, fie
civilă, nu aveau biserici ca loc de rugăciune. Datorită persecuţiilor la care erau supuşi,
adepţii sectei trec în Apus unde devin cunoscuţi ca „albigeni” şi „catari”. Scrierile
apocrife apărute în cadrul acestei rătăciri (secte) au circulat şi pe meleagurile noastre.
Din acestea fac parte: „Cartea tainică a lui Enoh”, ce povesteşte despre lupta
neterminată dintre Dumnezeu şi satana”, „Povestea lui Satanail, cum s-au trudit
împotriva ziditorului Dumnezeu…”; „Călătoria Maicii Domnului la iad”, în care se
descrie cum că acea călătorie Maica Domnului ar fi făcut-o împreună cu Arhanghelul
Mihail şi 400 de îngeri. Cutremurată şi înduioşată de cele văzute Maica Domnului se
urcă grabnic spre cer, cade la picioarele dumnezeiescului ei Fiu şi după multe şi
stăruitoare rugăciuni izbuteşte să-L înduplece să acorde o mică uşurare păcătoşilor –
să-i sloboadă de chinuri două luni pe an.
Din această categorie de scrieri, şi azi mai sunt răspândite, se pot întâlni la unii
credincioşi cărţulia „Visul Maicii Domnului”. Însoţit de rugăciuni şi îndemnuri, textul
redă o istorie apocrifă, neautentică, despre aceea că Maica Domnului dormind în
muntele Eleonului, când a fost în cetatea Betleemului, visează patima, moartea,
învierea şi înălţarea la cer a Mântuitorului. Fiind trezită de Fiul eu, povesteşte despre
cele visate, la care Iisus i-ar fi zis: „adevărat vis ai visat. Şi acestea toate cu voi să le
pătimesc pentru neamul omenesc”. Mai departe Iisus ar mai fi spus: „Şi de va scrie
cineva visul tău şi-l va ţine la sine şi-l va purta şi în casa sa î-l va avea, de acea casă
dracul nu se va apropia şi pe duhul cel necurat î-l va goni… Arhanghelul Mihail va
fi lângă dânsul, îndreptând calea lui unde va merge. La dreapta judecată va avea
milă şi la ieşirea sa din viaţă mă voi arăta acelui om împreună cu tine Maica mea,
şi îngerul meu va lua sufletul lui, ducându-l întru împărăţia cerurilor”. La o lectură
atentă a „visului” putem găsi mai multe momente unde se evidenţiază învăţătura
ereticilor bogomili. Potrivit conţinutului acestei cărţi apocrife, fără a adera la Biserica
lui Hristos, la învăţătura şi lucrarea ei sfinţitoare şi mântuitoare, doar prin purtarea
„visului” chipurile se poate ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Cărţulia mai şi
ameninţă pe cei care nu vor crede în poveştile ei că de se va îndoi cineva de ajutorul
acestei cărţi „blestemat fie şi de mii de ori vinovat”. Deci, după cum vedem cartea
aceasta, neagă învăţătura Bisericii prin care se poate dobândi adevărata
mântuire, totul reducându-se la simpla purtare a unei cărţi, „Visul Maicii
Domnului” ca şi talismanul la păgâni. - Prot. Ioan Lisnic, Extras din „Povăţuiri de
învăţătură ortodoxă”, Chişinău, Labirint 2011, p. 62-64

Talismanul
Credinţa creştină nu are nimic în comun cu superstiţiile şi cu norocul, care sunt
înşelări diavoleşti. Textul, în majoritatea cărţuliilor este de o traducere proastă,
agramată şi cu multe greşeli, ceea ce spune multe despre autorii şi furnizorii acesteia.
În ultimele ediţii însă, s-au mai corectat din greşeli.
Părintele Ilie Cleopa, fiind întrebat despre aceste cărţulii cu provenienţă
îndoielnică, spune: “Unele dintre aceste cărţi ne-au rămas de la bogomili, un fel de
sectari ai bulgarilor (secolul XII). Acestea sunt cărţi apocrife, adică neaprobate de
Sfântul Sinod. Nu-i bun “Visul Maicii Domnului”, nici “Epistolia” (nici
“Talismanul”). Dar Biserica le-a tolerat, le-a îngăduit, pentru că multă lume s-a
întors la pocăinţă după ele, dar nu sunt aprobate de Sfântul Sinod. Cele mai bune
sunt “Acatistul Maicii Domnului” şi “Paraclisul Maicii
Domnului”. Acestea au mare putere şi sunt aprobate de toate Sinoadele
Ecumenice. Să le citiţi în fiecare zi. Citiţi “Acatistul Bunei Vestiri”, cel mai
renumit; “Acatistul Acoperământului Maicii Domnului”, când ai o
supărare mare, să te acopere Maica Domnului; şi “Acatistul Maicii
Domnului, Bucuria tuturor scârbiţilor”.
Părintele Arsenie Papacioc vorbeşte şi el, foarte clar, despre Talisman,
zicând: “În ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credinţei prin răspândirea
unor scrieri ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserică. (…) Broşura
prezintă, la început, câteva rugăciuni obişnuite ale Bisericii, dar adaugă şi un
“text”, despre care se crede că ar fi fost trimis de Dumnezeu oamenilor. Acest “text”
nu a fost acceptat de Biserică, dar unii au considerat că ar întreţine un sentiment de
evlavie. În realitate, însă, apocrifa ademeneşte sufletele mai slabe spre o credinţă
greşită, spre superstiţie.” Talismanul, înşelare şi cădere din dreapta credinţă:
“Această rugăciune a fost găsită în anul 1585, sub Mormântul Mântuitorului. Acela
care va citi această rugăciune, sau o va asculta, când o va citi altcineva, sau o va purta
asupra sa, acela nu are să moară subit, nu va fi învins în luptă şi nu va cădea în
mâinile duşmanilor. El nu va fi niciodată învins. Când o femeie se află în durerile
naşterii, de se va citi această rugăciune, va avea naştere uşoară. De se va atinge cu el
(cu Talismanul) partea dreapta a copilului, acel copil va fi ferit de toate bolile şi
accidentele şi va fi cu noroc. Acela care va purta asupra sa această rugăciune, va crede
şi va face numai fapte bune, va fi ferit de toate felurile de boli, inclusiv de epilepsie.
Când veţi vedea pe cineva în prada acestei boli, se spune că este de ajuns a atinge
partea dreapta a corpului bolnav cu această rugăciune, ca să se vindece cu
desăvârşire.”
Părintele Arsenie Papacioc: “De-a lungul timpului, Biserica s-a confruntat cu
multe descoperiri şi vedenii, dar Părinţii duhovniceşti le-au privit cu circumspecţie
şi, de multe ori, au preferat să le respingă decât să cadă în vreo greşeală. Sfântul
Diadoh al Foticeii ne îndeamnă să nu primim nici vis, nici arătare, nici lumina, nici
glas, nici strălucire, pentru că, de cele mai multe ori, acestea sunt batjocură a
dracilor. Şi chiar dacă vedenia este de la Dumnezeu, El nu se supără, dacă nu o
primim, pentru că ştie că din pricina dracilor ne apărăm.” Pentru asemenea cazuri
de falsă credinţă, “Pravila Bisericească” vesteşte un luminat adevăr: “Dumnezeu nu
voieşte să fie slujit prin minciună, căci ceea ce astăzi minciună pare că zideşte,
mâine distruge împătrit mai rău.” Talismanul: “Acela care va scrie această
rugăciune, fie pentru el, fie pentru alţii, îl voi binecuvânta, zice Domnul Dumnezeu,
iar acela care va rămâne nepăsător, bătându-şi joc şi dispreţuind-o, va fi pedepsit.”
Părintele Arsenie Papacioc: “În cartea “Pravila Bisericească”, amuleta este
considerată un obiect făcut de oameni, spre a le aduce noroc sau a-i apăra de
pagube, dar care este, în realitate, un semn al necredinţei în Dumnezeu. De aceea,
se canoniseşte ca şi vrăjitoria, fiindcă este neplăcut lui Dumnezeu.” Talismanul:
“Când această rugăciune va fi dusă într-o casă, acea casă va fi ferită de orice fel de
primejdii, acea casă nu va fi inundată, nici distrusă de duşmani.”
Părintele Arsenie Papacioc: “Sfinţii Părinţi spun că diavolul are îndrăzneala să
între şi în biserica şi în Altar, numai în Sfântul Potir nu-i îngăduie Dumnezeu să
între. Deci de vom crede că nu va intră în casa ce are talismanul, se îmbolnăveşte
dracul de râs! Iată cât de grosolană este înşelăciunea vrăjmaşului pentru cei
creduli, şi cu câtă obrăznicie se foloseşte el de (cele sfinte).” Talismanul: “Acela care
va citi în fiecare zi această rugăciune, va fi prevenit cu 3 zile înainte de ceasul morţii
sale.” Adevărată vrăjitorie şi înşelare diavolească! Talismanul: “Eu, Domnul
Dumnezeu Atotputernic, trimit pe pământ această rugăciune de rezistenţă în faţă
duşmanilor. Puterea sa este mare, atât pentru cel care o poartă, cât şi pentru cei
care o aud citită, fiind valabilă 20 de zile, timp în care nu ţi se poate întâmplă nimic
rău. Cel care o citeşte este ferit de incendii, de inec şi de vrăjitorii.” Până la acest
text nu am auzit că vreo rugăciune ar putea “să expire”. Cât despre perioada de
“valabilitate”, anume 20 de zile, nu ştiu ce să spun. Mulţi au murit şi a două zi, după
ce s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. Moartea şi necazurile nu sunt condiţionate
matematic, de ceva anume. Dreptul Iov nu greşea cu nimic, iar diavolul tot a
început a-l încerca greu. Talismanul: “Cel care are păcate mari, sau câte stele pe
cer, va fi iertat de ele dacă va purta Talismanul asupra sa, citindu-l măcar o dată
pe săptămână.” Nimic, afară de Taina Spovedaniei, nu iartă păcatele, cu atât mai
mult cu cât, purtarea Talismanului nu cere recunoaşterea păcatelor, pocăinţă,
îndreptare. “Noi, fiind ortodocşi, nu ne vom lăsa “duşi de nas” de garanţiile unui
Talisman, care ne promite că “la Judecata de Apoi vom afla milă”. Fraţilor, fără
Spovedanie, fără dorinţa de a ne curaţi viaţa, nu se mântuieşte nici un creştin, chiar
de ar purta la el toate talismanele din lume.”
Părintele Arsenie Papacioc: “Niciodată nu-i va cere Hristos vreunui
creştin ca, de dragul Lui, acesta să-şi vopsească barba în albastru sau
să-şi pună la pălărie o pană mare de păun. La fel, nici nu-i va cere
vreodată să poarte la el vreun talisman. În schimb, Mântuitorul ne cere
să ne purtăm crucea vieţii cu răbdare. (…) Omul care poartă “Visul” sau
“Talismanul” împlineşte porunci omeneşti şi crede că acestea îi vor aduce
mântuirea. El caută o credinţă ieftină, care nu-i cere nici un efort. Credinţa lui se
află în buzunar şi nu se cere dovedită prin fapte bune. Se laudă cu talismanul şi-i
găseşte diferite întrebuinţări: vestă antiglonţ, paratraznet, le atribuie putere de
exorcizare.” Talismanul: “Acest talisman a fost scris de Iisus Hristos şi de Sfânta
Maria şi puterea lui este mare.” Câtă înşelare şi slăbiciune a minţii! Adică, să
credem că Mântuitorul Iisus Hristos, care nu a lăsat nimic scris, nici măcar în
Sfânta Scriptură, ar scrie un asemenea text. Ba încă şi un text nerecunoscut de nici
un părinte duhovnicesc, plin de greşeli şi pericole. Cu cât un om cunoaşte mai bine
dreapta credinţă şi îi cercetează pe părinţii îmbunătăţiţi duhovniceşte (în cărţi sau
încă în viaţă fiind), cu atât acela îşi va da seama de greşelile şi pericolele din
această cărţulie apărută fără nici o legătură cu Sfânta Scriptură sau cu Sfânta
Tradiţie.
Părintele Arsenie Papacioc, mai spune: “Vânzare bună celor care
comercializează aceşti idoli în miniatură: visul, epistolia, talismanul şi bijuteria de
la Ierusalim. Iar puţin credincioşilor, care le cumpără, înşelare uşoară, dacă sunt
slabi. Dar să nu fie nimeni slab!” - Teodor Danalache, Sursa:ortodoxism.com