UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

Facultatea de Drept
Specializare: Drept ID

Tradiții democratice în istoria modernă și contemporană a

statului român
- Referat -

Autor :
Stînga Andrada-Ioana

Sibiu
-2022-

1
Cuprins
1. Introducere....................................................................................................................................2
2. Cuprins...........................................................................................................................................2
3. Concluzii.........................................................................................................................................7
4. Bibliografie.....................................................................................................................................7

1. Introducere
Istoria înseamnă identitate. Modul în care sfera politică se raportează la sine și
modelele sale de orientare nu sunt imuabile, ci flexibile. Ele evoluează dinamic, reacționând
la schimbările din mediul în care acționează. Evoluția nu este o simplă mișcare liniară, ci una
marcată și de ocolișuri, întoarceri și mai ales momente de răscruce, unde s-a impus și se
impune încă luarea unor decizii cu privire la direcția de deplasare. Reprezentanții democrației
sociale s-au aflat permanent în asemenea situații de răscruce.
În secolul XX cuvîntul „democrație” a ajuns să fie unul din cele mai populare cuvinte
ale tuturor popoarelor și politicienilor întregii lumi. Astăzi nu este nici o mișcare politică
importantă care nu ar pretinde înfăptuirea democrației, sau care nu ar folosi acest termen în
realizarea scopurilor sale foarte îndepărtate de democrație.
Democrația înnăscută - Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în
perioadă prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului. Unii savanți etnografi susțin că
democrația este unul din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general,
deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicării între indivizi, autodenumirea și liberă gîndire.
Cercetările antropologice mărturisesc că formele nedemocratice de organizare bazate pe
ierarhia strictă și supunere asemănătoare cu furnicarul sau roiul de albine au dus în impas
dezvoltarea strămoșilor noștri.

2. Cuprins
Prin formele de naștere ale democrației au trecut toate popoarele. Un exemplu tipic
este organizarea conducerii la triburile indigene irohene de pe teritoriul continentului
American. Toți bărbații și femeile mature ale acestui neam aveau dreptul egal de vot în
alegerilea și schimbarea conducătorilor, luarea hotărîrii de pace sau război, primirea în trib a
străinilor etc. Ginta a avansat în legăturile democratice cu organizații mult mai democrate că
uniunea fraternitatii” adică prietenia cîtorva triburi foarte apropiate din punct de vedere
teritorial, care pentru păstrarea autonomiei aveau sfatul suprem comun” că organ suprem al
puterii. Cîteva frații formau ginta. Ea era condusă de sfatul gintei care era compus din
căpeteniile triburilor. Adunările sfatului se desfășurau deschis, cu participarea oricărui
membru al gintei care însă la aceste ședințe nu aveau drept de vot. Hotaririle la aceste adunări

2
de obicei se luau pe bază principiului de acord comun. La început doar în cîteva ginte dar mai
tîrziu în majoritatea existau conducători aleși democratic din rîndurile șefilor de trib, dar
puterea lor era limitată. Unele ginte încheiau chiar diferite pacte între ele.
Democratia, ca organizare politica, a fost experimentata prima data in istorie la Atena.
Nu in toata Grecia, cum eronat se mai spune, ci numai in Atena. Modelul democratic atenian
nu era, in antichitate, decat o optiune politica printre multe altele.
Forme asemănătoare de democrație au existat și în Grecia Antică, la unele popoare de
pe teritoriul Germaniei și altele. Peste tot democrația înnăscută era bazată pe legăturile de
sînge sau de rudenie, proprietate comună. Ea nu cunoștea foarte bine funcțiile de conducere și
de îndeplinire a muncii, nu aveau un apărat special de conducere și constrîngere. Funcțiile
puterii erau limitate. Legăturile dintre oameni erau reglementate de tradiții, obiceiuri, ritualuri
și tabuuri. Puterea sfatului și conducătorilor era bazată pe autoritatea morală și susținerea de
către unii membri ai tribului care aveu o autoritate mai mare printre membrii lui. Această era
o formă a democrației destul de primitive și prestatala sau mai poate fi numită și
autoguvernarea comună.
Odată cu dezvoltarea uneltelor și a procesului muncii s-au mărit și orașele, a apărut tot
mai des proprietate privată și accentuarea inegalității sociale. Democrația a înnăscută a fost
încetul cu încetul înlăturată ea cedînd locul formelor de guvernamînt autoritare că monarhia,
aristrocratia, oligarhia și tirania. Dar chiar și în decursul mai multor veacuri, în unele țări
chiar și pînă în zilele noastre, s-au păstrat unele forme tradiționale democratice de organizare
a guvernării. Tradițiile democratice înnăscute au avut o mare influența la apariția statelor
democratice în Grecia și Romă Antică.
Democrația liberară clasică a Sistemele democratice care sunt intilnite în zilele
noastre își au rădăcinile spre sfîrșitul secolului XVIII a începutul secolului XIX sub influența
directă și multilaterală a liberalismului. Meritele liberalismului în dezvoltarea gîndirii atât
politice cât și democratice sunt destul de mari. Aceste idei politice au apărut sub lozincă
libertății individului și separarea ei de tirania statală.
Liberalismul pentru prima oară în istoria gîndirii social-politice a separate individul de
societate și stat în două sfere autonome: statul și societatea civilă, a limitat sferă
constituțională și sferă instituțională a acțiunilor statului asupra cetățenilor și a vieții lor
personale, a apărat autonomia și drepturile minorității în comparație cu majoritatea, a propus
egalitatea politică a tuturor cetățenilor.
Patria ideilor liberale este în primul rând Anglia. Încă din secolele medievale cînd pe
continentul Europa era la putere absolutismul, englezii au reușit să limiteze puterea
monarhului. Punctul de pornire al liberalismului englez datează încă din anul 1215 cînd în
Anglia a apărut prima schița a constituției: ''Magna Charta Libertatum”. Această charta era
încă departe de democrație și limită puterea monarhului doar în folosul aristocrației. Dar în ea
se prevedea și dreptul cetateanului la libertate și securitate,iar nici un om liber nu trebuie
arestat, închis sub pază, deposedat de bunurile personale, înjosit, prigonit sau pedepsit cu alte
mijloace decît cele prevăzute de lege”. De acum în secolul XIV în Anglia există parlamentul
care în anul 1689 odată cu adoptarea "Declarației Drepturilor" a primit drepturi legale
definitive de activitate. Dar acestei țări i-au trebuit încă 200 de ani pentru democratizarea
parlamentului.

3
 Ideile și practicile liberalismului mult timp nu au convins cu democrația ca teorie și
mișcare. Ideologii liberalismului timpuriu ca John Locke, Charl-lui, Montesquieu și alții erau
concentrați nu în a obține și a asigură toți cetățenii cu drepturi politice egale ci se stăruiau să
izoleze și să micșoreze clasă proprietarilor și aristrocratia de la influența asupra deciziilor
luate de către monarh.
Democratia romaneasca este in totalitate un produs de import, implantat aici de o
patura progresista si educata in Apus. Nu are nicio legatura anterioara cu istoria si cu traditia
romaneasca, de aici dificultatea de a o naturaliza in Romania. Democratia romaneasca a venit
la pachet cu nazuintele nationale de unitate si de independenta, care au eclipsat-o de multe
ori. Este evident ca generatia pasoptista a importat ideea democratica în Tarile Romane, insa
nu a reusit sa o impuna fara ajutor din afara. Aducerea principelui strain Carol de
Hohenzollern, devenit ulterior Regele Carol I al Romaniei, a fost momentul cheie al acestui
import. Fara el, nu s-ar fi putut vorbi de oranduire democratica in tarile romanesti de atunci.
Regulamentele Organice reprezintă unul din cele câteva exemple de acte cucaracter
constituţional de-a lungul istoriei. Primele „aşezăminte” care şi-au asumat privilegiul
organizării complexe şi sistematice a statului au fost cele douăRegulamente Organice intrate
în vigoare în anii 1831-1832, în timpul celei de-adoua mari ocupaţii ruseşti (1828-1834).
Proiectele Regulamentelor Organice aufost întocmite de către două comisii formate, pentru
fiecare Principat, din 8 boieriromâni. Discuţiile acestora, întrunite la 17/29 iunie 1829 din
iniţiativaguvernatorului rus Jeltuhin, au începute efectiv la Bucureşti pe data de 4/16
iulie1829 şi au continuat, după noiembrie 1829, sub directa îndrumare a nouluiguvernator -
generalul Kisseleff. La 30 martie/11 aprilie 1830, proiecteleRegulamentelor au fost terminate
şi trimise la Petersburg unde au fost analizate şiuşor modificate de o comisie formată din
Daşcov, Catacazi, Minciaky, Sturdza şiVillara.
Democrația modernă își are rădăcinile în conceptul iudeo-creștin conform căruia
demnitatea este intrinsecă ființei umane. Acest concept a fost dezvoltat în continuare de
gândirea secolului XVIII, în special de Kant, potrivit căruia expresia demnității este
autonomia personală pusă în slujba exercițiului rațiunii. Această concepție aducea cu sine
dreptul de a participa la afaceri publice, de care beneficiau însă numai bărbații care dețineau
proprietăți și treceau de o anumită vârstă. Acest drept a fost extins doar treptat pentru a-i
include pe toți cetățenii adulți ai unei națiuni.
Caracteristicile Regulamentelor Organice,sunt urmatoarele: caracterul unitar. Cumici
diferenţe terminologice, cele două Regulamente reglementează aceleaşiinstituţii în toate
domeniile atât pentru Ţara Românească cât şi pentru Moldova.Menită să faciliteze Rusiei
încadrarea celor două Principate în Imperiu, măsura acontribuit la o şi mai mare apropiere
instituţională între cele două state surori alecăror instituţii politico-juridice erau oricum, în
mare măsură, asemănătoare.
În 1991, atât Comisia constituţională, cât și Adunarea Constituantă au luat în
considerare tradiţia constituţională românească antecomunistă, făcând, cu prioritate, referiri
exprese la Constituţia monarhică din 1923. În contextul unei dezbateri constituţionale care a
favorizat transplantul constituţional, în special din Constituţia franceză de la 1958, apelul la
tradiţie s-a manifestat ca o chemare de a asuma concret tradiţia constituţională românească
antecomunistă. În termenii lui Patrick Glenn1, părinţii Constituţiei au încercat să reînvie o
tradiţie constituţională „îngheţată” sau, cel puţin, o parte din aceasta, în strânsă legătură cu

4
necesităţile obiective ale momentului constituţional. Ca urmare, nu a existat interesul de a
recupera integral tradiţia constituţională antecomunistă și nu s-a manifestat vreun apetit
pentru teoretizare abstractă în jurul acesteia. Relativul caracter raţional al momentului
fondator a determinat un balans relativ echilibrat între procesul de transplant constituţional și
recuperarea pragmatică a trecutului constituţional.
Din punct de vedere politic si eclezial, modelul adoptat de romanii medievali a fost
Imperiul bizantin, nici el caracterizat de o prea mare democratie. In fata pericolului
islamizarii si transformarii in pasalac otoman, singura alternativa de cultura politica a fost
resuscitarea si reinterpretarea locala a splendorii civilizatiei constantinopolitane, in versiunile
lui Constantin Brancoveanu (Tara Romaneasca), respectiv Vasile Lupu (Moldova). Dar nimic
despre democratie, emanciparea cetateanului (notiune oricum straina romanilor din vechime),
drepturi civile, etc. Totul ramanea, desigur, la decizia Bisericii sau a Domnului. In vremea
cand Apusul se rascula impotriva suprematiei Regilor sau a Bisericii catolice, romanii
continuau sa se supuna, docil, acelorasi autoritati politico-ecleziale si boierilor, adevaratii
stapani ai teritoriilor locale si ai locuitorilor lor. Aceste reflexe medievale se vad si astazi, in
psihologia romanilor.
În 1989, după o îndelungată și distructivă dictatură, comunismul s-a prăbușit
înRomânia. Ceea ce a urmat reprezintă un bine-cunoscut proces de tranziţie de lademocraţia
populară la democraţia liberală, de la economia centralizată laeconomia de piaţă, de la
constituţionalismul socialist la virtuţile contemporane aleconstituţionalismului liberal. O
constituţie postcomunistă a fost edictată în 1991,sentimente și resentimente populare rafinate,
valori constituţionale redefinite,expertiză constituţională străină oferită cu amabilitate,
precum și speranţa uneischimbări sociale și politice. După 12 ani de tranziţie constituţională,
o relativconsistentă revizuire constituţională a avut loc în 2003.
Revenind la poporul traitor pe meleagurile Romaniei de astazi, Dacii nu s-au remarcat
prin vreo tentativa de a adopta democratia, ca sistem de guvernare. Ei aveau, dupa toate
informatiile, un sistem oligarhic si un respect deosebit pentru batrani, considerati aprioric
drept intelepti. Putem aprecia, din informatiile istorice disponibile, ca dacii aveau o regalitate
cu puternic caracter aristocratic, care se sprijinea pe nobilii tarabostes si pe traditiile
religioase. Despre democratia romana in colonii precum Dacia Felix nu am foarte multe
informatii. In general, democratia antica era rezervata strict cetatenilor statului respectiv, asa
ca ma indoiesc sa fi existat o organizare democratica in colonii. Mai degraba, interesul
statului roman era de a pastra colonia prin mijloace de forta, de unde preocuparea majora
pentru aspectele militare. De buna seama, organizarea Daciei Felix s-a bazat pe structuri
militare si pe ierarhii stricte. Cat despre statele romanesti medievale, ne-ar fi extrem de greu
sa gasim exemple de guvernare democratica. Ceea ce putem observa este o lupta continua,
aproape oarba, intre puterea boiereasca (aristocratica) si cea domneasca. Intre ele, o masa
inerta si amorfa de tarani, care nu pactiza cu niciuna dintre tabere decat daca era nevoita si
care trebuia sa se mobilizeze, uneori, pentru a respinge invaziile vrajmase. Nimic nu trimite
la democratie, in Evul Mediu romanesc, mai degraba contau Biserica, Domnul si boierii.
Poporul era considerat "prost", "narod", "ticalos" si alte asemenea epitete, dar nu se rascula
aproape niciodata si se supunea de obicei orbeste vointei superioare a boierului sau a
Domnului, atunci cand nu trebuia sa-l asculte pe preot.

5
 În istoria poporului român, spiritul democratic s-a înscris ca o permanenta istorica,
alaturi de idealurile sale de libertate sociala, unitate statala si independenta nationala. Aparitia
statului national modern român la mijlocul secolului al XIX-lea s-a realizat pe principii
democratice. Acest lucru si-a gasit expresia atât în fundamentarea unei legislatii cu caracter
democratic, cât si în existenta unui mecanism politic menit sa asigure o conducere
democratica, bazata pe consens national. Însasi Unirea din ianuarie 1859, proclamarea lui Al.
I. Cuza ca domn al Moldovei si Ţarii Românesti s-au realizat pe baza de consens national si a
unor principii democratice, prin larga consultare si vointa a poporului. Marea Unire din 1918
a fost rezultatul actului de vointa a întregului popor manifestat într-un mod profund
democratic, în cadrul unor forumuri constituite pe baza unor alegeri liber exprimate. Stau
marturie în aceasta directie "Sfatul Ţarii" - organism reprezentativ al tuturor românilor din
Basarabia; "Adunarea Nationala Constituanta a românilor din Bucovina" si "Congresul
Democratic Bucovinean" ce includea reprezentanti atât ai românilor, cât si ai nationalitatilor
conlocuitoare din zona; "Marea Adunare Nationala Transilvana", întrunita la Alba Iulia.
Constitutia din 1923 marcheaza un mare pas pe calea dezvoltarii democratice a
României. Prin aceasta constitutie sunt consacrate pe deplin principiile unei vieti
democratice, cum sunt: votul universal, direct si secret (ce fusese introdus înca de la sfârsitul
anului 1918), proclamarea prin lege a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului,
separarea puterilor în stat; consacrarea pluripartidismului, libera exprimare a opiniilor
politice, inclusiv libertatea presei; dreptul de organizare politica, întrunire, demonstratii etc.
Trebuie sa precizam însa ca, si în perioada când s-a fundamentat, prin intermediul constitutiei
din 1923, un regim politic parlamentar de factura democratica (parlamentul având, prin
prevederile constitutionale, un rol hotarâtor în viata politica a tarii), democratia avea totusi o
serie de limite prin excluderea de la dreptul de vot a unei importante parti a populatiei
(femeile, militarii, functionarii de stat), cum si prin o serie de masuri care s-au initiat pe
parcurs pentru eludarea unor prevederi constitutionale.
Revolutia din decembrie 1989, înlaturând regimul totalitar comunist, a redeschis calea
unei vieti democratice care prinde contur din ce în ce mai mult în societatea româneasca.
Asadar, procesul democratic ce are loc astazi în tara noastra, bazat pe existenta unui pluralism
de partide si alte formatiuni politice, reia bogatele si frumoasele traditii din trecut.
Primul regim politic democratic din perioada moderna a României îl constituie cel
din timpul domniei lui Alex.I. Cuza (ianuarie 1859 - februarie 1866),
Al doilea regim politic democratic este cel din perioada lui Carol I (mai întâi ca print
domnitor (1866-1881), iar apoi ca rege din 1881 pâna în 1914),
Al treilea regim democratic din România îl constituie cel din perioada domniei regelui
Ferdinand I de Hohenzollern 1914-1927, care a urmat la domnie dupa încetarea din viata a lui
Carol I survenita în toamna anului 1914,
Al patrulea regim politic democratic este cel din perioada regentei 1927-1930, situatie
la care s-a ajuns prin renuntarea la dreptul de succesiune la tron a printului mostenitor Carol
(primul nascut a lui Ferdinand I), fiind declarat rege al României printul Mihai, fiul lui Carol.
Cum printul Mihai era minor, pâna la majoratul acestuia, s-a instituit o regenta care a durat
pâna în anul 1930,

6
 Al cincilea regim politic democratic îl constituie cel din prima parte de domnie a
regelui Carol al II-lea 1930-1938. La aceasta situatie s-a ajuns în urma ocuparii tronului
României de catre printul Carol în anul 1930, cu sprijinul unor cercuri politice din tara,
încetând astfel perioada de regenta.
Al șaselea regim democratic poate fi considerat cu rezerve cel din perioada 23 august
1944 - 30 decembrie 1947.
Al șaptelea regim democratic este cel instaurat în urma revolutiei din decembrie 1989
care a dus la înlaturarea regimului totalitar comunist, cu anumite caracteristici:
 revenirea la principiile si institutiile statului de drept si dezvoltarea lor pe baze noi
prin alinierea României la conventiile si declaratiile internationale, ce consacra
principiile si normele moderne ale statului de drept;
 elaborarea si adoptarea unei noi constitutii moderne ce asigura cadrul legislativ si
institutional a statului de drept si a unei vieti democratice în România;
 tranzitia României de la un stat totalitar si o economie centralizata la un stat
democratic si o economie libera de piata, prin înfaptuirea unor reforme structurale în
toate domeniile vietii sociale;
 realizarea alternantei democratice la guvernare include pentru prima data toate
organele puterii de stat inclusiv seful statului;
 promovarea unei politici externe de integrare a României în structurile politice,
economice si militare vest-europene si neoatlantice.
 Perioada de tranzitie pe care o parcurge România se estimeaza a fi încheiata odata cu
realizarea programului de privatizare, a reformelor de ordin structural si, îndeosebi, a
relansarii economice.
Existenta unor regimuri democratice înca de la mijlocul sec. al XIX-lea în România,
face dovada unei bogate traditii si vocatii democratice a poporului nostru. Aceasta realitate
este cu atât mai importanta cu cât România s-a aflat înconjurata de state cu regimuri politice
totalitare precum imperiul tarist si apoi cel sovietic la rasarit, imperiul austro-ungar, iar dupa
1918 regimul horthyst la apus si la sud imperiul otoman, iar dupa 1918 regimul dictatorial din
Bulgaria. Se poate aprecia, asadar, ca România, în pofida acestei situatii, a fost o oaza de
democratie în aceasta parte a continentului european.

3. Concluzii
Cu toate neajunsurile semnalate revenirea la un regim democratic în România dupa
revolutia din decembrie 1989, constituie un factor de mare importanta pentru propulsarea tarii
pe calea progresului si prosperitatii precum si integrarea ei în structurile democratice
occidentale.
Asadar, la noi, democratia a fost un sistem impus de sus si acceptat de poporul roman,
cu resemnarea si docilitatea traditionale. El, poporul, nu si-a dorit aceasta democratie, pentru
ca nu stia ce sa faca cu ea. Democratia romaneasca nu are traditii, nu a venit ca urmare a unei
vointe populare, ci ca o consecinta a unor actiuni ale elitei politice, care a decis sa alinieze
Tarile Romane curentului democratic majoritar in Vestul Europei. Revolutia de la 1848 a fost
revolutia elitei, nu a poporului. Pentru a fi si mai clar, comparati-o cu rascoala lui Tudor

7
Vladimirescu, care a fost cu adevarat populara si a constituit o miscare de revolta cu caracter
social, dar nu și democratic.

4. Bibliografie

George Gîrleșteanu, Tradițiile democratice ale poporului român și idealurile

democratice ale revoluției din decembrie 1989.
Relu Eduard Voinea, Dreptul la viaţă privată – tradiţii constituţionale în statul român.
Petring, Alexander et al.: Manual 3: Stat social şi democraţie socială. 2012.
Vaut, Simon et al.: Manual 2: Economie şi democraţie socială. 2011.