folclorului national, ci, in special, la ideea de suveranitate nationals si la limitele in care trebuie sa aiba loc transferul de suveranitate.

Ceea ce lipsete, insa, din acest Proiect este indicarea sursei autoritatii, a titularului suveranita^ii. In toate constitujiile statelor membre se specifics faptul ca suveranitatea aparjine poporului, care o exercita prin reprezentantii sai alesi in mod liber si democratic. Ramane insa de vazut in numele cui se va exercita autoritatea acestei entitati supranational asupra najiunilor care o alcatuiesc.

REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE CONTEMPORANE

I. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord Marea Britanie, aceea care a fondat regimul reprezentativ modern, este matricea regimului parlamentar democratic. Ea este, totodata, democra^ia cea mai atipica, intrucat principiile democratice nu se afirma niciunde. Constitutia britanica nu este numai nescrisa, este si neesential democratica . Calitatea parlamentarismului democratic englez, atat de frecvent imitata, nu a fost niciodata, pe de-a intregul, atinsa" in farile care s-au inspirat din aceasta. Conditiile geopolitice in care s-a format natiunea engleza si-au pus amprenta asupra formelor de supunere a individului fata de lege, precum si asupra modalitatilor de conducere sociala, administrativa si politica. In perioada medievala, in statele europene nu s-a simtit nevoia codificarii dreptului public deoarece cutuma constitutionals, adanc inradacinata in constiinta sociala a suplinit dreptul in general". Trasatura definitorie a sistemului constitutional britanie consta, desigur, in absen^a unei constitu^i in sensul formal al cuvantului, fapt ce nu inseamna, insa, lipsa unei constitujii in sens material . Caracteristicile constitutiei Marii Britanii evidentiaza suple|ea, vechimea si acceptul unanim, fara rezerve al guvernantilor. In esenta, constitutia Marii Britanii este formata dintr-un ansamblu disparat de texte juridice, legi, hotarari judecatoresti, convenfii cu cutume si practici promulgate, pronuntate si elaborate de-a lungul secolelor de institutii abilitate si acceptate in mod unitar de catre comunitatea britanica. In Anglia, incepand cu anul 1649, libertatea a fost in^eleasa intr-un sens mult mai larg decat in alte state. Procesul de formare a institutiilor de guvernare au parcurs etape distincte. Mai intai, s-a format Coroana, ca simbol al autoritatii publice, apoi, mai tarziu, a
331 332

Philippe Lauvaux, Les grandes democraties contemporaines, Presse Universitaries de France, Paris, 1998, p. 383. Apud, Cristian Ionescu, op. cit., p. 93.
3 3 1 3 j 2

ed. a Il-a,

236

237

apSrut Parlamentul, ca o reac^ie violenta a burgheziei impotriva absolutismului regalitStii . Regimul politic al Marii Britanii a oferit in 1983 cea mai mare surprizS Partidului Laburist, iesit infrant din alegerile generate, in conditiile in care, majoritatea electoratului muncitoresc votase pentru conservatori. Intemeierea Partidului Social Democrat, aliat apoi cu Partidul Liberal, in anul 1981 a devenit atat pentru laburisti si pentru conservatori o ameninjare reala . Regimul politic britanie parea sa se gSseascS inti--un declin, deoarece Alianja infranta dramatic cerea o Constitutie scrisS care sa elimine neregulile sistemului de vot. In astfel de condijii, regimul politic britanie ar parea sa fie un regim politic care nu se bazeazS pe o constitutie, sau care are o constitute nescrisa. Desigur, exists impedimente pentru o astfel de ordonare prin legi, regulamente, obiceiuri si precum si regula precedentului in cazul unui intreg regim politic ce pare a fi eel mai vechi regim parlamentar din lume. Un articol aparut in The Times in decembrie 1985 ne sugereaza ca profesorii de stiinte politice sau de drept constitutional au un rol nesemnificativ atunci cand se pune problema unei constitutii, cSci Teoria constitutionals intotdeauna a reiesit si va reiesi din faptele politice semnificative, mai degraba decat din carjile profesorilor". Cert este faptul ca Marea Britanie are un regim politic de tip parlamentar, in care institutia Executivului este desemnatS de la nivelul componentei sale de catre partidul majoritar in alegeri, seful acestuia devenind si primul ministru.
333 334

mecanismele cSreia nu are putere de intervenfie. Luata drept garant al procedurilor democratice, Regina indeplineste functia de simbol al unei traditii de peste un mileniu i jumatate, daca socotim aparitia Parlamentului britanie din Consiliul de Coroana al lui loan fkra de Tara (1215-1216), institute ce capata formula consacrata pe vremea lui Eduard al Ill-lea (1297). Coroana, desi poseda ceea ce numim prerogative regale (dreptul de numire al unor func|ionari, dreptul de a convoca, proroga sau dizolva Camera Comunelor, dreptul de a incheia tratate, de a declara razboi si de a incheia pace etc.), in realitate ele nu sunt nominale, deoarece sunt exercitate de primul-ministru si de Cabinet. Activitatea Coroanei se circumscrie principiului neutralita^ii politice a monarhului care fara a se situa deasupra partidelor si fara a-si aroga rolul unui arbitru intre acestea, nu face decat sa respecte regulile jocului partidelor" in disputa lor pentru putere. Monarhul i l desemneaza pe primul-ministru, intotdeauna insa in persoana liderului politic care a catigat alegerile. Suveranul beneficiaza de un statut privilegiat, el fiind iresponsabil politiceste, nepuand fi urmarit penal sau civil, potrivit principiului le Roi ne peut mai faire". Rolul efectiv al suveranului nu este de natura politics, cat mai ales de ordin psihologic suveranul britanie este, de fapt si in esenjS, simbolul unitajii si continuit&tii nationale .
335

Caracteristicile sistemului britanie de partide. Din perspectiva sistemului de partide, regimul politic britanie este o monarhie parlamentara, in care guvernul gestioneaza si administreazS resursele societatii in numele Majestatii Sale". In realitate, mSsurile de guvernSmant sunt luate de Executiv, condus de primul ministru. Coroana are funcjia simbolica de legitimare a unei democrajii parlamentare in

J. Dearlove si P. Saunders prezintS caracteristicile sistemului de partide britanie in opt elemente caracteristice, dupa cum urmeazS. 1. Un sistem de doua partide, cu alegeri libere si oneste; 2. Guvernul este format de un partid, partidul de guvernSmant fund castigatorul majoritS^ii reprezentanfilor din Camera Comunelor. Al doilea partid al acestui sistem de func^ionare a democrajiei intra in mod automat in opozitie si criticS actiunile guvernamentale si de partid ale adversarilor care detin majoritatea parlamentarS; 3. Competitia dintre partide este stransS in cele mai multe cazuri, neexistand posibilitatea ca un partid sS ramanS permanent la guvernare;
336

Ibidem, p. 95. Doar nesansa sistemului electoral adaptat unui sistem de douS partide a fficut ca laburistii sa otyina 209 locuri in Camera Comunelor in conditiile in care aveau cu numai doua procente mai multe voturi decat alianfa social-democra(ilibcrali. ce a obfinut incredibilul numar de 23 de locuri.
3 3 3 3 3 4

Ion Deleanu, op. cit.. p. 121-122; Philippe Lauvaux, op. cit., p. 419. J. Dearlove, Peter Saunders, Introduction to British Politics, Polity Press, Cambridge, ed. a 2-a, 1993.
j 3 5 3 3 6

238

239

4. Partidele politice se aflS in competitie permanenta, fiecare elaborandu-si programe, politici si pachete de politici pe care le prezintS electoratului intr-o formula simplificatS, in scopul castigarii de suport social; 5. Datorita competifiei stranse si a rolului important al programelor politice, fiecare dintre cele doua partide importante din Marea Britanie cautS sa realizeze programe populare" care sa atraga o majoritate de voturi; 6. Votan^ii individuali ...ofera partide lor suport programatic", electoratul britanie fiind privit ca o multime de indivizi rationali, informal si interesati de politicile sj programele de partid cele mai apropiate de interesele lor; 7. Partidul care catiga majoritatea locurilor in Parlament are dreptul sa alcatuiasca guvernul i sa-si aplice programul in politici reale; 8. Fiecare partid este o organizatie politica si o constructie coeziva, condusa de un lider politic recunoscut de majoritatea liderilor de partid. O astfel de recunoastere poate funcfiona chiar in condifiile unui suport mai mic, deoarece caracteristica fundamentals a organizSrii de partid in Marea Britanie este disciplina de partid, care face ca politicile si programul anunfat in campania electorala, diferitele masuri sau acte legislative sa poata trece fara nici o problems de vot, atunci cand partidul are majoritate parlamentara (lucru ce in sistemul american nu este posibil intotdeauna, avand in vedere comportamentul politic al congressmenilor). Parlamentarii britanici depind in totalitate de partidul caruia i i datoreazS locul si caruia nu i i pot incalca disciplina si regulile. Avand in vedere responsabilitatea colectiva a echipei de partid in faja electoratului, sistemul bipartid de tip britanie dizolvS parlamentul in grupul politic ce alcatuieste majoritatea sau minoritatea de partid in Parlament. Acest sistem este considerat tipic, mai ales prin modul in care el a cristalizat si a conservat bipartidismul .
337

Parlamentul britanie, una dintre institufiile vechi ale edificiului constitutional englez este alcatuita din ReginS, Camera Lorzilor si Camera Comunelor, fiecare avand propriul ei tip de components si legitimitate. In traditia britanica, triada Camera Comunelor, Camera Lorzilor si Regele simbolizau Parlamentul, astazi insa aceasta institut e se identifies cu Camera Comunelor. Initial, Parlamentul s-a format in jural regelui, fiind convocat de cate ori monarhul avea nevoie de subsidii pentru Coroana sau de cate ori simfea nevoia de a f i consiliat in probleme de politics interna si politica externS. Regele Eduard I (1271-1307) a convocat pentru prima oarS, alaturi de marii baroni ai Coroanei si reprezentamli clerului inalt, pe cavalerii si oamenii de vazS" ai tinuturilor si oraselor, pe reprezentamii clerului inferior. Cu timpul, aceasta institutie, concurand Magnum Concilium, se vor constitui in Camera InferioarS (Camera Comunelor), in timp ce reprezentanjii marii nobilimi, in Camera Inalta (Camera Lorzilor). Divizarea in cele doua Camere s-a produs in timpul domniei regelui Eduard al Ill-lea, cand in Camera InaltS isi puteau exprima opiniile Lorzii Spirituali si Temporali, iar in Camera InferioarS cei ce reprezentau Comunele. Camera Lorzilor este o institutie strSveche a politicii englezesti, care s-a men^inut in diferitele etape de evolufie ale sistemului politic englez, in forma imperiului, a monarhiei constitutionale, fiind desfiintat doar in timpul primei Revolutii engleze sub Oliver Cromwell. Legitimitatea institutiei Camerei Lorzilor este in principal, panS la al doilea rSzboi mondial, una de tip ereditar. FSceau parte din aceasta institutie doar cei care detineau titluri nobiliare si care erau legati de un anumit tip de proprietate si venituri legitime, prin apartenenja familiei la acest tip de privilegiu. DupS eel de-al doilea rSzboi mondial, premierii au inceput sS ridice la ranguri nobiliare, prin participarea Reginei diferiti tnembri marcanti ai societStii, in diferite domenii. Acestia sunt peers, avand rangul de nobili pe via^S, fara a putea transmite insemnele si privilegiile simbolice urmasilor lor. Un astfel de privilegiu a fScut posibilS schimbarea structurii Camerei Lorzilor, care este astSzi cam la paritate intre lorzii de apartenen{;S si lorzii pe via^a. AceastS din urma categorie de nobili are in componenfa ei o serie de cetafeni englezi cu activitate remarcabila in diferite domenii, de la cantSrefi de muzicS usoara i actori, pana la profesori de istorie, drept, judecatori etc. Concluzia la care putem ajunge in urma acestui 241

Bipartidismul britanie este produsul circumsatntelor istorice sj al legislatiei electorale. Istoriceste poate f i stabilita filiatia directa a Partidului Conservator i a Partidului Liberal fata de clanurile politice ton' si whig, din seeolul al XVII-lea. Spre sfarjitul secolului al XlX-lea, Labour Party, avand la origine Trade Unions, sindicatele. a eliminat, practic, Partidul Liberal cu care, de altfel, dupa rezultatele alegerilor din 1987 avea sa fuzioneze.

240

proces de innobilare aparut in Marea Britanie dupa al doilea razboi mondial este aceea ca, dintr-o Camera de parlamentari selectati pe apartenente de clasa, cea mai mare parte a lorzilor activi politic de astazi este alcatuita din specialisti in diferite domenii. Elitismul ereditar este acum transformat, in mare masura, intr-un elitism epistemic, ritmul de 4-5 life-peers pe an putand duce in doua decenii la o Camera a Lorzilor in care procesul decizional in cadrul acesteia sa fie dominat de participarea elitei de specialisti. Camera Lorzilor (cca. 1000 lorzi) nu are atribujii privitoare la controlul Cabinetului, Actele din 1911 si 1949 restrangand prerogativele ei legislative. Si prerogative le in materie bugetara au fost reduse incepand cu anul 1919. Ea indeplineste, in fapt, rolul Curtii Supreme de Apel in materie civila si penala, deciziile sale (cca 30 pe an) constituind directive jurisprudentiale de mare importanta. In anul 1998, Camera Lorzilor numara 1927 de membri potentiali (59% lorzi ereditari, 37% lorzi cu titlul viager, 2% arhiepiscopi, 2% lorzi cu functii jurisdictionale) . La sfarsitul anului 2003, Camera Lorzilor avea un total de 672 de membri. Lordul cancelar, conform tradijiei este si astazi membru al Guvernului, presedinte al Camerei Lorzilor, presedinte al Curtii Supreme de Apel. In atributiile Camerei Lorzilor intra si numirea comisiilor speciale cu caracter temporar insarcinate sa rezolve probleme concrete ale activitafii ei. Camera Lorzilor indeplineste functie judiciara, functie legislative, functie constitutionals, fiind organ de deliberare a proiectelor ce-i sunt trimise de Camera Comunelor, simbol al dezvoltarii constitu^ionale, factor decisiv in determinarea increderii natiunii engleze in institutiilor sale politice.
338

Camera Comunelor este o institute la fel de veche precum Camera Lorzilor. Diferenfa de legitimitate intre cele doua Camere este data de faptul ca ea este alcatuita din reprezentanti acceptati de partid in cadrul alegerilor generate, reprezentand adevaratul suport al vietii parlamentare. Camera Comunelor (650 de deputaji alesi pe baza unui scrutin majoritar, intr-un singur tur, cu un mandat de 5 ani) voteaza legile (public bills) de origine guvernamentala sau parlamentara, decide in materie bugetara, controleaza activitatea Cabinetului si pune in cauza responsabilitatea politica guvernamentala . Preroga339

tivele ei sunt insa substantiate doar ca dimensiune teoretica, deoarece, in fapt, puterea este concentrata la partidul castigator in alegeri. Premierul este desemnat, de regula, din Camera Comunelor. Inca de la inceputul secolului nostra, atat Camera Lorzilor, cat si Institmia Coroanei, au pierdut progresiv privilegii dupa privilegii. Astazi, regimul politic britanie este un regim condus de un singur partid, in care puterea cea mai mare o are seful partidului majoritar, devenit premierul executiv. In concluzie, suveranitatea parlamentara cu corolarul s&u, inexistenta normelor constitutionale special protejate implica neexisten{a in dreptul britanie decat a unei ierarhii de norme foarte limitate. Exista numai un raport ierarhic intre actele parlamentului si instrumentele normative care sunt luate de catre executiv. Acest raport este pus in evidenta prin consecinta suveranitatii parlamentare, conform careia, orice regula de drept, provenita de la parlament, trebuie sa-si gaseasca sursa intr-un Act al parlamentuluf . Primul-ministru si Cahinetul reprezinta un gen de alter ego al comitetului director al partidului majoritar. Constitufia liberaldemocratica a Marii Britanii a fost realizata succesiv prin definiri i redefiniri de drepturi, intre anii 1832-1970. Dispute au existat aproape constant intre diferitele institutii ale puterii, acestea schimbanduse in timp, in functie inclusiv de personalitatea premierului. Spre exemplu, in perioada 1832-1867, relatia dintre puterea Cabinetului si puterea Parlamentului a fost una de delicte balance", fiecare avand o anumita putere in luarea deciziilor importante pentru societate. Aceasta perioada este considerata de Saunders si Dearlove una a guvernarii parlamentare. Perioada de dupa 1867, numita perioada constitufiei liberaldemocrate", a consemnat cresterea importantei partidelor politice, reorganizate si reintemeiate la nivel electoral prin largirea corpului de votan{i, ceea ce a dus la creterea puterii Executivului, in defavoarea puterii Camerei Comunelor. In acest sistem de guvernare, in care Cabinetul a avut rol fundamental, primul ministru, avand legitimitatea electoratului, era privit drept primus inter pares, ca primul intre egali, si ca liderul
40

Apud Cristian Ionescu, op. cit., p. 105. Legile intra in vigoare dupa sanctionarea regala a acestora.

Philippe Lavaux, op. cit, p. 409.

242

243

Cabinetului . Juridic, el este responsabil in fafa Camerei Comunelor, desi aceasta se afla, practic, in angrenajul sau. Cresterea puterii premierului in sistemul de guvernamant britanie a continuat mai ales dupa eel de-al doilea razboi mondial, astfel incat pare legitim astazi sa se vorbeasca despre o guvernare de Cabinet, aceasta institutie executiva capatand rolul de pate a Constitutie", alaturi de Camera Comunelor si de Camera Lorzilor. In regimul politic britanie, premierul, in condifiile in care este liderul partidului politic care si-a asigurat majoritatea parlamentara in urma alegerilor, define puteri asupra partidului, parlamentului, funcfionarilor, guvernului, poporului etc., dupa cum urmeaza: 1. Puterea asupra partidului. Premierul este liderul necontestat al partidului de guvernamant. Pe timpul mandatului liderei M . Thatcher masinaria de partid a devenit din ce in ce mai centralizata si mai usor de controlat de catre liderul acesteia. Premierul britanie se gaseste in pozitia de a numi peste 100 de functionari ministeriali, ceea ce i l face persoana cu cea mai mare putere in partid si intre parlamentarii partidului din Camera Comunelor. 2. Puterea asupra parlamentului. Premierul britanie are, in aceste conditii de majoritate parlamentara, puteri discretionare asupra unei importante paifi din mecanismele de funcfionare ale Parlamentului. Parlamentul este alcatuit din Camera Comunelor, Camera Lorzilor si Monarh. In conditiile in care Camera Comunelor are astazi rolul fundamental in procesul legislativ, datorita relatiei de putere din cadrul partidului, premierul britanie are o importanfa hotaratoare si o putere extrem de mare asupra Parlamentului. 3. Puterea asupra poporului. Mass media are un rol hotarator in extinderea puterii premierului britanie precum si asupra unei parti importante din opinia publica . Dat fiind faptul ca ea duce la personalizarea comunicarii politice si la personificarea partidului in premier, liderul partidului de guvernamant devine un lider national, desi partidul este institutia care a castigat alegerile. Atunci cand alegerile sunt castigate de acelasi partid de doua-trei ori la rand, cum a fost cazul guvernarii conservatoare sub M . Thatcher, liderul de partid devine insusj partidul.
342

12

John, Dearlove, Peter Saunders, op. cit., p. 231. Ibidem, p. 294.

4. Puterea asupra funcfionarilor. Premierul britanie are o putere extrem de mare asupra serviciilor civile. Avand posibilitatea de a stabili reprezentantii sai in functiile cheie, premierul devine, in acest fel, central atenfiei elitei administrative si a funcfionarilor de la diferite nivele si departamente. El poate infiinfa si desfiinfa departamente, stabili tipul de conduita si de implicare in rezolvarea problemelor administrative, precum si criterii de masurare a eficientei masinariei administrative a statului si a partidului deopotriva. 5. Puterea asupra guvernului. Premierul numeste ministrii Cabinetului sau, putand sa i i promoveze si sa i i indeparteze. El decide agenda Cabinetului, probleme de discutat i prioritatile fiecarei edinfe de guvern, care este condusa de acesta. El numeste sefii i responsabilii a peste 100 de comitete ale Cabinetului, cresterea semnificativa a numaralui de comitete de Cabinet fiind una dintre schimbarile constitufionale majore ale secolului al XX-lea in Marea Britanie. 6. Puterea asupra conduitei ministeriale. Premierul britanie poate stabili si responsabilitatile fiecarui membra al guvernului sau al ministerului, putand sa preia diferite responsabilitati ministeriale asupra sa, in mod formal. 7. Premierul britanie are, de asemenea puterea de a crea peers ", de a da privilegii si onoruri, de a numi ambasadori, sefii serviciilor de securitate, servicii mass media de stat nationalizate BBC, NHS. La aceste puteri se mai adauga si puterea de a hotari data alegerilor guvernamentale, el avand atribufia de a cere Monarhului dizolvarea Parlamentului. Concluzia generala, la care se poate ajunge in mod clar prin raspunsul la intrebarea cine guverneaza in Marea Britanie, este aceea ca trebuie sa contextualizam orice fel de raspuns si sa il raportam la tipul de personalitate si la relatiile dintre liderul partidului majoritar si partidul aflat la guvernare. In cazul unui lider incontestabil, este clara situafia domniei lui primus inter pares. Aceasta insa doar la o prima vedere, deoarece mergand mai departe, teza guvernarii premierului devine una naiva, pentru ca, de exemplu, faptul ca parlamentarii partidului urmeaza politica premierului, nu dovedete ca avem de-a face cu o mainarie de partid care este supusa premierului i care nu are nici un fel de putere. Puterea premierului, ca orice tip de putere, trimite la o relafie in mod necesar. Definita din aceasta perspectiva, 245

244

ideea puterii premierului britanie pune sub semnul intrebarii posibilitatea premierului de a controla totul, in dezavantajul sau impotriva intereselor de partid. Astfel pusS problema, premierul britanie are puteri discretionare in partid, atata vreme cat politica pe care o promoveaza nu atinge interesele membrilor si liderilor de partid. Putem spune in aceste conditii ca avem de-a face cu un partid obedient sau cu un premier cu puteri dictatoriale. Apeland la dimensiunea cooperativS a puterii, sau la situajia in care cineva face un lucru pe care 1-ar face si in prezenfa i in absenfa ordinului sau sugestiei venite de sus, ramane sa asteptam reactia premierului, a carui putere poate sau nu sa reziste in condifiile in care deciziile sale ating liderii de partid sau interesele partidului . Astazi, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este considerat un stat unitar complex in forma unei uniuni incorporate*', in care Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord au primit dreptul (guvernul Blair) de a-si alege adunari reprezentative si de a-si constitui guverne locale.
343

proprii. In anii 90 a fost relansata reforma sistemului electoral, creandu-se o comisie independents care sa studieze aceasta problema, ea nedefinindu-si raportul nici pana in prezent. La alegerile din iunie 2001 s-a reconfirmat victoria din anul 1997 a Partidului Laburist (413 mandate), Partidul Conservator (166 mandate) si Partidul Liberal Democrat (52 mandate) fiind invinse. Numarul membrilor Camerei Comunelor s-a completat prin reprezentantii Partidului National Scotian (5 mandate), Partidul Unionist din Ulster (6 mandate), Partidul Unionist Democratic (5 mandate), Partidul Social Democratic si Laburist (3 mandate), Aripa politica a IRA (4 mandate), Plaid Cymru (4 mandate). In acelasi an, teritoriul Regatului a fost imparfit in 659 de circumscripta (Anglia - 523 circumscripta, Scotia - 72, Tara Galilor - 38, Irlanda de Nord - 1 7 ) .
344

Sistemul electoral. Votul universal a fost introdus in anul 1918 in Anglia, femeile neavand insa acest drept, primit ulterior, in doua etape succesive. In anul 1928, prin promulgarea Franchise Act, dreptul de vot a fost generalizat pentru toti cetatenii de gen masculin si feminin care depSseau varsta de 21 de ani. Sistemul electoral are la baza scrutinul uninominal majoritar, cu un singur tur (un singur candidat al unui partid intr-o circumscriptie electorala). Membrii Camerei Comunelor sunt declarati alesi in urma obtinerii voturilor majoritare, intr-un singur tur. Fiecare membru al Camerei Comunelor reprezinta o circumscriptie electorala care nu corespunde unitafii administrativ-teritoriale (delimitarea facandu-se dupa numarul populatiei). Regulile capacitatii electorale au fost stabilite cu 300 de ani in urma. Legea electorala din anul 1985 prevede ca nu pot f i alesi parlamentari titularii unei functii publice, judiciare ori executive, directorii companiilor comerciale numiti de guvern, membrii consiliilor de administrate, ai industriilor nafionalizate, directorii Bancii Angliei, ambasadorii, funcponarii, militarii, polifistii, magistral etc. Partidele isi intocmesc lista de candidal potrivit unor reguli statutare
Philippe Lavaux, op. cit., p. 440.

Sistemul de drept. Marea Britanie, cu toate ca este un stat unitar, Parlamentul adopts atat normative legislative unice pentru intreg teritoriul, cat si legi operabile doar in diferitele zone geografice. In cazul conflictelor intre normativele diferitelor provincii, Camera Lorzilor are competenta de a solutiona conflictul respectiv. Izvoarele dreptului britanie sunt reprezentate de legile adoptate de Parlament {statute law), de dreptul comun {common law) si de legislatia Uniunii Europene. Sistemul de drept britanie este compus din dreptul penal si dreptul civil. Cea mai gravS pedeapsa o reprezinta pedeapsa cu moartea, care insa nu a mai fost aplicata din anul 1946. II. Regimul politic al Belgiei In urma revolutiei burgheze, la 4 octombrie 1830, Belgia si-a proclamat independenta de stat, recunoscuta de Franfa, Anglia, Austria, Rusia si Prusia. Prin incoronarea lui Leopold de Luxemburg ca rege, noul stat si-a consolidat statutul, iar prin Tratatul din anul 1939 cu Olanda, independent Belgiei nu a mai fost contestata. Constitutia din februarie 1831, de factura liberals, a consacrat forma monarhica de guvernare, regele avand insa un rol decorativ, separatia celor trei puteri in stat, regimul de factura parlamentara (parlament cu puteri sporite). i n timp, Constitutia din anul 1831 a fost revizuitS de mai multe ori, dar nu in mod semnificativ (1970, 1980, 1988, 1991, 1993
Apud Cristian Ionescu, op. cit., p. 122-123.

246

247