FRACTURĂ DE RADIUS ŞI CUBITUS

Fracturile oaselor antebraţului se pot produce la orice vârstă (mai rar la copil) şi poate fi
localizată la orice nivel, interesând unul sau ambele oase. Forma cea mai frecventă, şi din păcate cea mai
nefavorabilă ca rezolvare şi vindecare, este fractura ambelor oase la acelaşi nivel, cu traiecte cominutive
şi deplasări arhaice.
Semnele clinice sunt cele clasice fracturilor.
Complicaţiile imediate cele mai frecvente sunt fractura deschisă şi lezarea nervului median sau
radial, exprimate prin deficite motorii şi senzitive. Tardiv, prin tulburări circulatorii locale, poate apărea
decalcifierea cu osteoporoză accentuată şi dureri la nivelul mâinii şi articulaţiei pumnului (sindromul de
osteoporoză algică).
Primul ajutor:
Fracturile oaselor antebraţului beneficiază de obicei de tratament ortopedic: reducere urmată
de imobilizare în aparat gipsat antebrahiopalmar 4 săptămâni.
*Imobilizarea antebraţului:
- oricare ar fi sediul fracturii, cotul traumatizatului trebuie să rămână în unghi drept
- se pregăteşte o atelă Cramer sau ghipsată cu o lungime calculată pe membrul sănătos, astfel
încât să ajungă de la jumătatea braţului până pe faţa ulnară a mâinii (muchia degetului mic), pe care o
îmbracă (în cazul atelei ghipsate) şi până pe faţa posterioară a antebraţului şi mâinii în cazul atelei
Cramer
- atela se îndoaie (se mulează) pentru a corespunde curburii de la cot
- atela se ataşează de braţ şi antebraţ cu ajutorul unor ture circulare, de faşă simplă. În cazul în
care pentru imobilizare a fost folosită o atelă ghipsată, imobilizarea poate fi completată fixându-se atela
cu ture circulare de faşă ghipsată.
În cazul în care imobilizarea antebraţului se face cu ajutorul unui aparat ghipsat circular, poziţia
antebraţului pe atelă va fi modificată în funcţie de sediul leziunii:
- dacă fractura oaselor antebraţului este situată în 1/3 lor superioară, antebraţul va fi imobilizat
în supinaţie (mâna rotată în exterior)
- dacă fractura este situată în 1/3 mijlocie, antebraţul va fi fixat în poziţie intermediară
- dacă fractura este situată în 1/3 inferioară, imobilizarea trebuie să se facă cu antebraţul răsucit
în pronaţie mâna rotată spre interior). Antebraţul se suspendă cu eşarfă petrecută în jurul gâtului.
 În lipsa mijloacelor corespunzătoare, imobilizarea se obţine fixând antebraţul între două scându-
rele, care se întind de la mână până la cot. Pentru o imobilizare suplimentară a articulaţiilor (superioară
şi inferioară fracturii) se îmbracă întreg membrul superior (braţ, cot, antebraţ) într-o eşarfă largă legată
de ceafă.