COALA POSTLICEAL APRENDIS CURS 10 .

DISCIPLINA: URGENE MEDICO-CHIRURGICALE

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN FRACTURI, LUXATII, ENTORSE

I. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR MEDICAL IN CAZUL FRACTURILOR

Fracturile sunt leziuni ce apar in urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului,
constand in intreruperea continuitatii acestuia. In functie de modul de actiune a agentului
vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:

-fracturi inchise-tegumentele in jurul focarului de fractura sunt intacte;

-fracturi deschise-focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga;

-fracturi directe in care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii;

-fracturi indirecte- traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului

vulnerant;

Fractura indirecta se poate produce prin:

-flexie. Agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta extremitate fiind
fixata; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura de clavicula prin
caderea pe umar, fractura gatului femurului prin cadere pe genunchi etc.);

-rasucire. In general, in aceasta categorie se incadreaza accidentele provocate de prinderea

hainelor sau membrelor de o masina, banda, agregat, fapt care duce la ruperea oaselor la
distanta prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coapsei prin rotirea violenta a corpului, in
timp ce piciorul este blocat pe sol);

-tractiune. Un segment de membrana este prins si atarna sau este tras de un agregat producandu-
se si o mica rotatie;

-presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin caderi de la inaltime: fracturi
de calcai, genunchi, sold si coloana vertebrala in cazul caderilor in picioare; fracturi de antebrat,
brat si clavicula in caderile pe palme sau pe cot.

In raport cu pozitia fragmentelor osoase (ramase sau nu in contact) fracturile complete pot fi:

-cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a
lungul, de-a curmezisul osului sau capetele oaselor se incaleca;
 -fara deplasare (mai putin grave).

Fracturile mai pot fi clasificate in complete si incomplete:

- fracturile complete intereseaza osul pe toata grosimea sa, avand forme

variabile: de-a curmezisul, piezisa, spiralata.

Fracturile mai pot fi:

-inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta;

-deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de fractura comunica cu exteriorul.

Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind insotite de hemoragii (uneori foarte importante) si
putand fi complicate cu infectii.

1. SEMNE SI SIMPTOME

a. Semne de probabilitate:

- Durerea si sensibilitatea dureroasa sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau
palparii portiunii ranite; trebuie avut in vedere faptul ca si o simpla contuzie musculara poate
provoca durere.

- Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractura, dar si hematomul si luxatia pot
deforma zona afectata.

- Impotenta functionala, pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite
este intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii (uneori lipsa miscarii nu este decat un
act de aparare impotriva durerii).

- Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a fragmentelor osoase) poate fi un

semn pretios, dar el poate aparea si in luxatie.

- Vanataia (echimoza) apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii si indica
difuzarea sangelui din focarul de fractura in straturile pielii. Acest semn poate aparea si dupa o
contuzie simpla.

b. Semne de certitudine (semne sigure)

- mobilitate anormala in focar;

- perceperea palpatorie de crepitatii osoase;

- netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura;

- intreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase;

Fracturile se pot insotii de o serie de complicatii:

c. Complicatii

imediate:

- transformarea unei fracturi inchise intr-o fractura deschisa;

- lezarea vaselor sau a nervilor aflate in vecinatate;

- infectia focarului de fractura;

tardive ( intarziate ):

- cicatrizarea anormala a plagii osoase (in unele boli cronice)

- pseudartroza (intarzierea consolidarii fracturii)

- calusul vicios (sudare defectuoasa a unei fracture)

d. Imobilizarea provizorie a fracturilor

se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea

complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos<
mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi
variabile, in functie de regiunile la nivelul carora se aplica;
pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral
imobilizarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si
dedesubtul focarului de fractura;
inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului in ax.
Acest lucru este valabil numai in cazul fracturilor inchise.
Fracturile deschise se imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel,
fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale:

-atele Kramer (confectionate din sarma)

-atele pneumatice (gonflabile)

-atele vacuum
Atele improvizate: din scandura, crengi de copac.
- atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni.
circulatia sau a nu mari durerea. Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea
imobilizata, golurile se umplu cu vata.

2. FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR

a. Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar
directe, sediul de predilectie constituindu-l zona medie a claviculei. O cadere pe mana
intinsa sau o lovitura in zona umarului, de exemplu, exercita o forta indirecta asupra
claviculei, producand ruperea sa.

Pozitia in care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava
impins catre spate si in sus.

b. Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La

imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul
fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Imobilizarea fracturii de humerus se mai poate realiza cu ajutorul atelelor de lemn:

- Se pune o atela in axila (subsuoara) care va depasi in jos linia cotului;

- Cea de a doua atela va fi fixata in partea externa, depasind linia umarului si cotului;

- Se rigidizeaza cele doua atele cu ajutorul a doua fesi amplasate spre extremitati;

- Se sustine bratul impreuna cu antebratul indoit la 90 cu ajutorul unei esarfe, de gat sau se
fixeaza de torace cu ajutorul a 2-3 fesi ori cu o bucata de panza.

In cazul fracturilor localizate la partea distala (in apropiere de cot), care se manifesta prin
tumefiere accentuata a cotului, cea mai buna imobilizare se asigura printr-o atela de sarma care
poate fi modelata in unghi drept la nivelul cotului.

c. Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Fracturile de

antebrat pot implica fie radiusul, fie cubitusul sau ambele oase si pot include si
articulatia cotului sau incheietura mainii (pumnului). Fractura capatului distal (inferior)
al radiusului (numita fractura lui Colles) deformeaza incheietura mainii ca o furculita
rasturnata; acest tip de fractura este mai frecventa si se produce ca urmare a sprijinirii pe
mana in momentul unei caderi, alunecari etc.
 Figura.2- Fractura externa a Figura.3-
membrului superior Fractura
de
clavicula

Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Imobilizarea se poate realiza si cu ajutorul a doua atele de lemn care cuprind si articulatiile
cotului si pumnului. Antebratul indoit la 90 se fixeaza cu ajutorul unui bandaj triunghiular de
panza ale carui capete se leaga dupa gat.

Figura.4- Imobilizarea fracturii

de antebrat cu ajutorul atelei
gonflabile.

Fracturile oaselor mainii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete. Daca degetele sunt
zdrobite, se aseaza pansament moale intre degete.

3. FRACTURILE MEMBRULUI INFERIOR

a. Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Fracturile pe

lungimea femurului (diafizei) sunt usor de diagnosticat din cauza scurtarii coapsei,
deformarii marcate si a durerii intense. Asemenea fracturi sunt cauzate de o forta mare.
 Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata
laterala externa a membrului inferior si se intinde de deasupra oaselor bazinului pana la
calcai. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se intinde de la regiunea inghinala
pana la calcai.

b. In zona genunchiului pot aparea fracturi la capatul distal (inferior) al femurului, la

capatul proximal (superior) al tibiei sau la rotula. Astfel de fracturi se produc de obicei
prin aplicarea directa a fortei dar si contractiile musculare puternice pot determina
fracturarea rotulei. Exista o deformare marcata a genunchiului si durere severa.,
compresia arterei principale a gambei poate diminua circulatia sangelui la gamba si la
laba piciorului. Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului imobilizarea se
poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din
regiunea fesiera pana la calcai.

La imobilizarea genunchiului, care nu poate fi imobilizat in pozitie dreapta,

se folosesc perne sau paturi.

Figura.5- Fractura de femur

c. Fracturile de tibie si/ sau peroneu- fracturile de gamba implicand

unul sau ambele oase se intalnesc frecvent in sport dar ele se pot
produce si la locul de munca. Fracturile capetelor distale (inferioare)
ale acestor oase pot fi confundate cu glezna luxata.

In plus fata de semnele si simptomele generale, la fracturile gambei pot aparea deformari
accentuate, strambarea sau rotirea gambei.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.

Imobilizarea cu atela 'naturala' (folosind celalat picior):

Daca piciorul valid este utilizat ca atel, se pozitioneaza la inceput bandajele sub piciorul
ranit, apoi se aseaza faa de-a lungul piciorului.
Se aduce piciorul valid langa cel ranit si se infasa ambele picioare impreuna, in ordinea
urmatoare:
-un bandaj ingust la glezne de forma cifrei 8;
-un bandaj lat la coapse;
-bandaje inguste deasupra si sub fractura

Fractura de rotula se produce prin cadere in genunchi, se imobilizeaza in atele posterioare.

Figura. 6- Imobilizarea fracturii de rotula.

Fracturile genunchiului se imobilizeaza cu ajutorul unei singure atele care se intinde de la

portiunea superioara a coapsei pana la calcai.

4. FRACTURILE COSTALE

Fracturile de coaste se recunosc prin durerile la nivelul zonei fracturate, care se accentueaza
la miscarile respiratorii si la tuse. Daca este ranit si plamanul, accidentatul poate expectora saliva
cu sange. In aceasta situatie accidentatul se aseaza in pozitie semisezanda pe partea ranita si se
transporta. Daca ranitul nu expectoreaza sange, se poate face un bandaj al toracelui.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal. Voletul costal este
minimum dubla fractura la doua coaste invecinate. Imobilizarea se face prin infundarea zonei
respective impiedicand astfel miscarile segmentelor la acest nivel.
Semnele si simptomele constau in dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (in
inspir cand toracele se destinde fragmentul se infunda; la expir cand toracele se micsoreaza
fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Figura.7- Volet costal

5. FRACTURILE DE BAZIN (pelvis)

Fracturile de pelvis sunt produse, de obicei, de o zdrobire directa sau de o cadere si pot
include raniri ale organelor din zona pelviana, in special ale vezicii urinare si uretrei. O victima
cu pelvisul fracturat simte dureri in solduri, ceea ce o poate impiedica sa stea in picioare sau sa
mearga. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramane nemiscat, nu se mai permite
mobilizarea lui si se tine pe un plan dur in pozitie culcat pe spate.

6. FRACTURILE DE COLOANA VERTEBRALA

Fracturile coloanei vertebrale prezinta riscul ca maduva spinarii, ce trece prin canalul
osos, sa fie ranita sau sectionata in timpul accidentului sau in timpul unei manipulari gresite. Se
vor evita orice miscari inutile si mai ales grava eroare de a ridica bolnavul in picioare, orice
manevra de prim ajutor se face cu prudenta, pastrand un ax perfect intre cap, gat si trunchi.

Recunoastere: fracturile de coloana vertebrala se produc la persoanele ce cad de la

inaltime, la persoanele aruncate din vehicul ( folosirea centurii de siguranta face posibila evitarea
totala a acestui tip de leziuni). Cand fractura este fara sectionarea maduvei, ranitul simte o durere
vie la palpare in regiunea fracturii, apare invinetirea, deformarea regiunii. Accidentatul sta cu
spatele incovoiat, are dificulatate in miscarea membrelor inferioare sau a degetului mare de la
picior, are senzatii anormale de descarcari electrice, cald sau rece, furnicaturi, diminuarea
sensibilitatii.

Cand fractura se insoteste de sectionarea maduvei spinarii, membrele inferioare sunt fara
sensibilitate sau sunt paralizate. Accidentatul poate pierde urina si fecale.

Masurile de prim ajutor: imobilizaea pe un plan tare, pe spate (targa de lemn, scandura lata,
usa). Cele mai frecvente fracturi sunt cele ale coloanei cervicale. Acestea prezinta marele
pericol al provocarii mortii instantanee. Uneori nu se poate pune in evidenta la locul accidentului
niciun semn evocator de fractura. Fractura trebuie mai ales suspectata in accidentele rutiere.

Alteori se poate gasi unul sau mai multe din semnele urmatoare: durere in dreptul cefei,
pozitia capului intors intr-o parte. Uneori accidentatul isi sustine singur capul, dar are dificultate
in miscarea degetelor, senzatie de furnicaturi, descarcari electrice in membrul superior, piederea
temporara a cunostintei. In acest caz imobilizarea se face cu ajutorul gulerelor cervicale.

II. ENTORSA

Forma minora a traumatismelor articulare, in care nu se pierde contactul permanent intre

suprafetele articulare si consta din intinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei
articulatii. Cele mai frecvente entorse se produc la articulatiile gleznelor si a genunchilor.

Recunoastere: durere, umflarea regiunii, miscarile dureroase in articulatie, dar mersul este
posibil.

Primul ajutor consta in imobilizarea provizorie acest lucru va ameliora durerea, care este de o
mare intensitate, aplicarea unor comprese reci pe articulatie si aunui bandaj strans.

III. LUXATIA

Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale
oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii).
 Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete.

Recunoastere:

- deformatia reginii este bine pusa in evidenta.

- Durere vie care mai scade din intensitate in repaus, dar se accentueaza la cea mai mica
miscare

Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea
luxatiei, accidentatul se transporta la spital.

Continuare curs 10

PRIMUL AJUTOR N CAZ DE FRACTURI

Scop: Prevenirea complicaiilor i leziunilor ulterioare i s diminueze durerea i tumefierea

zonei.
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FCUT !?!
Nu se acioneaz brutal
Nu se impun victimei micri inutile
Nu se face reducerea fracturii
Nu se ridic victima n picioare
Nu se transport victima nainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FCUT !?!
o Primul ajutor se acord la locul accidentului i const n imobilizarea fracturii (cu
ajutorul atelelor)
o Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin, etc)
i asigurarea unui confort termic
o n caz de fractur deschis: oprirea hemoragiei, pansarea rnii i apoi imobilizarea
o Transportul victimei numai dup realizarea imobilizrii
o Condiia de imobilizare corect: orice imobilizare trebuie s cuprind dou
articulaii (ncheieturi) cea de deasupra i cea de dedesubtul focarului (proximal i
distal).
o Atelele, fie c sunt confecionate special fie c sunt improvizate (bastoane, umbrele,
buci de scndur sau placa, cozi de mtur, ipci paturi etc), trebuie s
ndeplineasc trei condiii:
 - s fie uoare
- s fie rigide
- s fie suficient de lungi, s cuprind articulaia de desubtul i deasupra focarului
de fractur.

Ratiunile imobilizarii fracturilor

o diminuarea durerii
o scderea hematomului perifracturar
o facilitarea mobilizrii pacientului
o prevenirea complicaiilor provenite din mobilitatea anormal a fragmentelor
fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
Ratiunile imobilizarii fracturilor
o Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
o Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
o Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
o Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
o Degetele se lasa afara
o Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
o mpiedica micrile active i pasive - repaus
o menine axarea corect a membrului
o diminueaz durerea
o evita complicaiile provocate de micarea n focar a unui fragment osos
o amelireaz tulburri funcionale date de compresiunea unor vase sau nervi
o impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
o evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
o scaderea durerii
o poate reduce sangerarea
o reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
o permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
o doar dup stabilizarea funciilor vitale
o s realizeze axarea relativ a segmentului de imobilizat
o s cuprind articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur
o s fie adaptat segmentului afectat
o s fie simpl,necompresiv
o n poziia fiziologic a membrului
o s nu determine durere
o s permit vizibilitate asupra segmentului distal de fractur
 DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE N TRAUMATISME
o Atele lineare,
o atele cutie,
o Atele vacuum,
o Atele gonflabile
o Atele de extensie
o Aparatul toracobrahial
o Bandajul ,, n 8
IMOBILIZAREA
o Traumatism mana - atela palmara+esarfa
o Traumatism antebrat - atela+esarfa
o Traumatism cot - bandaj+esarfa
o Traumatism humerus - atela+esarfa
o Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
o Traumatism glezna - atela pneumatica
o Traumatism femur atela de tractiune (extensie)

Cnd suspicionm leziune de coloan cervical?

o politraumatism
o traumatism la nivelul extremitii cefalice
o traumatism toracic n etajul superior
o tentativ de suicid prin spnzurare
o electrocutare
o durere la nivelul coloanei cervicale
o crepitaii/deformri/spasm muscular
o status mental alterat / intoxicaie acut etanolic
o examen neurologic modificat
IMOBILIZAREA COLOANEI CERVICALE
DE CE?
o stabilizeaz focarul de fractur
o previne deteriorarea suplimentara a mduvei spinrii
o limiteaz durerea
CAND?
n timpul evalurii primare
CUM?
imobilizare manual n axul fiziologic
prin sistemul complet de imobilizare n 3 puncte
- guler cervical
- dispozitiv imobilizare cap, frunte i menton
- targ de coloan BaxStrap
 Ajustare guler reglabil
o Gulerul cervical trebuie aplicat inainte ca pacientul sa fie asezat pe bord.
Se masoara gtul pacientului
o Se considera distanta dintre umar si barbie
o se ajusteaza si se blocheaza gulerul
o Se ajusteaza suportul barbiei la marimea selectata
o Se blocheaza lateralele prin apasarea celor doua clipsuri de fixare si in timp ce
capul este mentinut in pozitie neutra se aplica gulerul.
o Se amplaseaza corect suportul barbiei sub barbia pacientului
o Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine sub
barbie apoi se inchide gulerul
o Daca este nevoie de o alta dimensiune, se scoate gulerul pentru a preveni
intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou
Greseli frecvente
o Se pre-formeaza insuficient
o Se alege gresit dimensiunea
o Se pozitioneaza incorect
o Se strnge insuficient la inchidere
o Pozitionarea este prea scurta
Etapele imobilizarii membrelor
o Evaluare primar i stabilizarea funciilor vitale
o Evaluare secundari bilan lezional complet
o Alegerea i pregtirea atelei
o Administrare O2, acces I.V.
o Analgezie + /- sedare ( hipnoz)
o Axarea membrului fracturat + / - extensia uoara
o Plasarea mijlocului de imobilizare
o Fixarea
o Reexaminarea pulsului periferic, reumplere capilar, culoare, temperatur tegumente
distal
o Controlul RX
o Decizia de terapie chirurgical / toalet, pansament, VTA

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

Primul ajutor reprezint o intervenie rapid i calificat, n caz de accident, cu scopul de a
nltura cauza, a ameliora suferina i a preveni complicaiile.
n cadrul primului ajutor se iau msuri n primele minute la locul accidentului, pentru
combaterea efectelor unei agresiuni, efecte care se pot agrava n timp, de multe ori punnd n
pericol viaa individului.
 Exist dou tipuri de msuri de prim ajutor:
a) msuri generale: acestea pot fi folosite n mai multe tipuri de traumatisme;
b) msuri specifice: aceastea sunt caracteristice unei leziuni (exemplu: imobilizarea
provizorie este o metod specific pentru fracturi i general pentru luxaii).
Acordarea primului ajutor presupune:
- asigurarea unei respiraii eficiente;
- meninerea funciei cardiace- verificare puls, TA;
- oprirea hemoragiei;
- instalarea unei perfuzii;
- limitarea ptrunderii unor substane toxice n organism;
- imobilizarea fracturilor;
- reducerea luxaiilor;
- poziionarea corect a accidentatului (este foarte important ca msur de prim ajutor i pe
parcursul timpul transportului).