Fracturile

PROGRAMUL CURSULUI
1. Definitie 2. Mecanism de producere 3. Clasificare 4. Fracturi deschise 5. Prim ajutor 6. Fesi gipsate 7. Diagnostic clinic si imagistic 8.Tratament ortopedic 7. Tratament chirurgical 8. Complicatiile locale si generale ale fracturilor, imediate si tardive.

Generalitati
Cuvantul fractura isi are originea in limba latina si inseamna spargere; provine de la 'frangere'', care insemna a frange, a rupe. Fractura esteintrerupere a continuitatii unui os rezultata in urma unui traumatism sau a unei suprasolicitari. Dintre fracturile scheletului, fracturile oaselor membrelor sunt cele mai frecvente si dintre acestea pe primul loc se afla fracturile gambei.

Generalitati
Dintre fracturile scheletului, fracturile oaselor membrelor sunt cele mai frecvente si dintre acestea pe primul loc se afla fracturile gambei.

Cauzele cele mai frecvente de producere a fracturilor

Pentru a intrerupe continuitatea unui os, e nevoie ca asupra lui sa actioneze o forta cu intensitate mare. ori ca osul sa nu fie foarte sanatos si atunci sa se fractureze foarte usor. Cele mai frecvente cauze de producere a fracturilorsunt: - traumatismele survenite in urma caderii de la inaltime, accidentelor rutiere; - osteoporoza postmenopauza; - infectia cronica a osului, chistul osos solitar; - tumori maligne primare (osteosarcomul, tumora Ewing); - tumori maligne secundare (metastaze); - osteogeneza imperfecta este o boala congenitala in care oasele sunt foarte fragile, se fractureaza usor si se vindeca greu.

Boala oaselor de sticl

este o afeciune genetic ce se caracterizeaz prin absena fibrelor de colagen, astfel nct oasele devin mai friabile aprnd fracturile. Fracturile pot aprea n viaa intrauterin, dar i la natere. n Romnia numrul celor afectai de boala oaselor de sticl este de aproximativ 2.600 de pacieni cu vrste diferite, care au ca manifestare esenial imposibilitatea de a merge. De asemenea, se cunosc 12 tipuri de maladie Lobstein sau osteogenez imperfect, aa cum mai este denumit boala oaselor de sticl. Din cele 12 forme ale bolii oaselor de sticl, doar patru sunt foarte bine cunoscute din punct de vedere genetic.

Boala oaselor de sticl Semne i Simptome

Simptomatologia n cazul osteogenezei imperfecte const n apariia manifestrilor la natere sau n jurul vrstei de un an. Primele semne de manifestare ale maladiei Lobstein sunt fracturile, de altfel i cele mai imporatnte simptome ale bolii oaselor de sticl. Cele mai frecvente fracturi sunt fracturile oaselor lungi i apar n momentul n care copilul se ridic i ncearc s mearg

Boala oaselor de sticl se manifest i prin intermediul altor simptome. De exemplu, mult vreme osteogeneza imperfect a fost denumit i maladia sclerelor albastre. i asta deoarece albul ochilor se schimb n culoarea albastru. De asemenea, aceast maladie se caracterizeaz prin deformri ale faciesului sub form de par ntoars, precum i printr-o scdere a auzului, variabil n funcie de tipul de osteogenez imperfect, dar i deteriorri ale danturii.

Boala oaselor de sticl

Complicaii
O serie de pacieni au forme grave de osteogenez imperfect cu manifestri ale bolii nc de la 14 17 sptmni intrauterine. n cazul formelor grave de osteogenez imperfect rata de mortalitate este crescut, iar prinii sunt pui n situaia de a alege sau nu avortul. Pentru pacienii cu vrste ntre 6-7 ani, care au suferit peste o sut de fracturi, interveniile chirurgicale sunt riscante, astfel nct 8 copii din 10 au anse s moar.

Definitie: solutie de continuitate in

structura unui os ca urmare a unui traumatism

Conditia: forta exterioara sa depaseasca

rezistenta mecanica a osului

Mecanism
Direct : soc direct (bara de protectie, gloante, schije) Indirect :
1. torsiune (schi) 2. flexie

3. compresie (coloana)

4. tractiune,smulgere (patela)

Clasificare fracturilor se poate face dup mai multe criterii. n functie de aspectul pielii, deosebim: - fracturi nchise (piele intact) i - fracturi deschise. In fuctie de numrul locurilor pe os n care s-a produs fractura: - fractur simpla (osul s-a rupt ntr-un singur loc, deci au rezultat doua segmente), i - fractur cominutiv (au rezultat trei sau mai multe segmente). Fractura n lemn verde este specific copiilor, la care oasele sunt mai elastice chiar la fore mari, i osul nu se rupe ci apare o fisur de-a lungul lui.

Clasificare
Dupa starea invelisului de parti moi al membrului sau centurii : inchise
Fracturi deschise

Clasificare
Dupa sediu : extraarticulare Fracturi : articulare diafizare metafizare epifizare

Fracturi articulare

Clasificare
Dupa structura osului fracturat
traumatism violent pe os sanatos : Fracturi traumatism mediu

dar repetat (fracturi

de oboseala) pe os patologic : traumatism minim

Fracturi diafizare
Clasificarea A.O. Fr.simple, complexe, cominutive.

Deplasarea fragmentelor
Angulatie

Translatie

Agentul traumatic Contractia musculara

Decalaj

Ad longitudinem (incalecare)

Fracturi deschise
Traumatism violent * contuzie - intinsa a partilor moi - vase, nervi, muschi *cominutie osoasa => devascularizarea fragmentelor + contaminare Reducerea - mijloacelor de aparare - capacitatii de reparatie

Fracturi deschise
TRATAMENT
Principii = inchiderea plagii = fixarea focarului

Fracturi deschise
TRATAMENT PLAGA = excizia p.moi necrozate = debridare = acoperirea focarului * sutura * lambou local cut.+/- musc. *cicatrizare sec. Papineau = ATPA,antibiotic,ser antigangrenos

Fracturi deschise
TRATAMENT Stabilizarea focarului = fixator extern - cadru
= tija centromedulara

Le fixateur facilite le traitement des lsions cutanes

Fractura pe os patologic
Cauze : rezistentei prin b. metab. (Paget) - displazia periostala Lobstein - neoplazii primare / secundare - neuropatii - poliomielita - osteoporoza senila - infectii - osteitele

Fractura pe os patologic
TRATAMENT Osteosinteza - conventionala paleativa +/- ciment, megaproteza - preventiva = risc de fractura

Fractura pe os patologic
PROGNOSTIC
- san, prostata = consolideaza - renal, pulmon, tub dig. - NU consolideaza

Fractura pe os patologic
TRATAMENT ASOCIAT
- radioterapie - hormonoterapie : cancer hormonodep. (san, prostata, tiroida) - chimioterapie

Diagnostic clinic
Simptome si semne de probabilitate : deformarea regiunii tumefactie echimoza tardiva durerea in punct fix impotenta fuctionala

Diagnostic clinic
Semne de certitudine :
intreruperea continuitatii osoase

mobilitatea anormala
crepitatiile osoase netransmiterea miscarilor

Diagnostic
In mod practic, cautarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasa si uneori chiar periculoasa. In prezenta unor semne de probabilitate, este necesara efectuarea unei radiografii care va infirma sau va confirma fractura.

Atentie
In accidentele mai grave, pe langa semnele descrise, o fractura se poate manifesta de la inceput si cu semnele unor complicatii locale: - pareze sau paralizii prin compresia, - alungirea sau chiar sectionarea unui nerv, - plagi vasculare prin leziunea unor artere sau vene, - necroza unor tesuturi prin compresia unui vas important, leziunea pielii etc. Aceste complicatii apar frecvent din cauza neacordarii sau acordarii incorecte a primului ajutor.

Fracturile se pot nsoti de o serie de complicatii: Complicatii imediate: transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate infectia focarului de fractura Complicatii tardive (ntrziate): cicatrizarea anormala a plagii osoase (n unele boli cronice) pseudartroza (ntrzierea consolidarii fracturii) calusul vicios

Primul ajutor intr-o fractura

Primul ajutor corect acordat poate preveni multe complicatii si poate scurta o perioada de boala de cele mai multe ori prelungita. Un bolnav cu fractura nu poate fi transportat fara o imobilizare provizorie a acesteia, cu atat mai necesara cu cat este vorba de fracturi mari (membru inferior, bazin, coloana vertebrala). Imobilizarea se poate face cu diferite dispozitive special construite (atele, aparate speciale de extensie si fixare provizorie) sau dispozitive improvizate.

Imobilizarea provizorie
a fracturilor se face n scopul mpiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, n functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura.

Imobilizarea provizorie
nainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului n ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise. Fracturile deschise se imobilizeaza n pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Primul ajutor intr-o fractura

Cu ocazia aplicarii aparatului provizoriu de imobilizare se face mai intai o tractiune usoara, continua si progresiva pentru a provoca o durere cat mai mica. Acest gest este necesar pentru a pune macar aproximativ capetele fracturate in acelasi plan (in acelasi ax). Scopul imobilizarii este acela de a impiedica miscarile active si pasive care pot complica fractura si de a diminua durerile.

Primul ajutor intr-o fractura

O imobilizare corecta trebuie sa respecte anumite reguli: 1. Trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. De exemplu, o fractura la nivelul gambei trebuie sa imobilizeze atat articulatia genunchiului, cat si pe cea a gleznei. 2. Va fi precedata de rezolvarea leziunilor care pun in pericol viata. De exemplu, o fractura asociata cu o hemoragie in cadrul unui accident va necesita in prima etapa oprirea hemoragiei, iar ulterior imobilizarea fracturii.

Primul ajutor intr-o fractura

3. Imobilizarea trebuie sa fie suficient de fixa pentru a-si atinge scopul, dar nu atat de compresiva incat sa produca tulburari circulatorii. Atelele standardizate sunt construite din lemn, material plastic sau material gonflabil (se pun 2 atele pe partile laterale ale membrului) ori din sarma (atele Kramer), acestea avand proprietatea de a se indoi in functie de necesitati (zona, marimea segmentului de membru). Atela Kramer se pune de-a lungul partii celei mai lungi a segmentului respectiv. Ca mijloace improvizate se pot folosi orice fel de obiecte rigide (scanduri mici, schiuri, bete, bastoane etc.).

Tipuri de atele speciale

atele Kramer (confectionate din srma) atele pneumatice (gonflabile) atele vacuum Atele improvizate: din scndura, crengi de copac...

Atele Kramer

Atele gonflabile
Pentru brat

Atele gomflabile
Pentru picior

Atele gomflabile

Imobilizarea umarului
se poate face prin urmatoarele tehnici:

a. alipirea bratului si a antebratului de torace cu cotul indoit in unghi drept si infasurarea toracelui cu o panza dreptunghiulara tare, trecuta in jurul gatului; b. infasarea toracelui cu ture circulare de fasa, in spirala, pana sub axila, apoi efectuarea de ture circulare care cuprind bratul, cotul si antebratul, trecerea fesei de 2-3 ori peste umar si fixarea, in final, cu ture circulare a intregului ansmblu.

Fracturile membrului superior

:

Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia n care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava mpins catre spate si n sus.

Fracturile humerusului
se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Imobilizarea bratului
se face indoind o atela Kramer in forma de U, care se muleaza peste umar si peste cot. Pe atela se aseaza un strat de vata, apoi se fixeaza pa brat cu ture de fasa

Imobilizarea cotului
se face cu o atela indoita la un unghi de 90 grade sau cu un batic triunghiular care sustine cotul si care se leaga de gat.

Fracturile antebratului
se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor minii

se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete

Fracturile femurului
se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se ntinde de deasupra oaselor bazinului pna la calci. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se ntinde de la regiunea inghinala pna la calci. Cnd femurul este fracturat n apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecuta prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pna la

Fracturile gambei
sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela. Fractura de rotula se produce prin cadere n genunchi, se imobilizeaza n atele posterioare.

Fracturile costale
nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste nvecinate. Imobilizarea se face prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (n inspir cnd toracele se destinde fragmentul se nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Respiratia paradoxala
In voletul costal

Fracturile la nivelul bazinului

. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur n pozitie culcat pe spate.

Fracturile de coloana vertebrala

(sau doar suspiciunea acestora) trebuie tratate cu o precautie extrema din cauza riscului mare de complicatii: leziuni ale maduvei spinarii cu paralizii consecutive. Accidentatul va fi asezat pe un plan dur (targa tare, tablia unei usi etc.), orice mobilizare facandu-se prin mentinerea coloanei in acelasi plan. Pentru imobilizarea fracturii de coloana cervicala, ideala este utilizarea unui guler din burete sau fixarea capului intre 2 suluri (2 paturi rulate)

Fractura coloanei vertebrale cervicale.

Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale. Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Gulere cervicale

Gulere cervicale
Rigide

Fixarea gulerului
Pentru cervical ntotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul n ax, cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical

Fixarea gulerului
Important este sa se ndeparteze toate hainele din jurul gtului pacientului. Se ncepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gtului fara a-l mai misca.

Aparatul gipsat
Cu toate progresele chirurgiei in ortopedie si traumatologie, aparatul gipsat isi pastreaza valoarea, el neputand fi, practic, inlocuit cu alta metoda terapeutica. Aparatul gipsat reprezinta mijlocul cel mai bun, cel mai expeditiv si cel mai practic de imobilizare externa a fracturilor. El poate fi aplicat in toate serviciile chirurgicale precum si la nivelul oricarei formatiuni medicale, cu conditia sa fie confectionat, instalat si urmarit corect de catre un medic cu experienta. Aplicarea aparatelor gipsate dateaza dinaintea erei noastre, se pare (arabii, egiptenii), dar aplicarea lor dupa sistemul cunoscut de noi (fasii de tifon gipsate) apartine lui Mathyssen (1852), iar extinderea lor in conditii speciale (calamitati, razboaie) poate fi atribuita lui Pirogoff.

 Aparate gipsate

Imobilizare in aparat gipsat

Principiile tratamentului cu aparate gipsate

1. Aparatul gipsat trebuie aplicat pe o situaie local a membrului bine cunoscut i care trebuie meninut un oarecare timp (repaos, reducere mai mult sau mai puin bun a fracturii, tulburri neuro-vasculare posttra-umatice, transport, etc).

2. Aparatul gipsat, chiar provizoriu, trebuie aplicat corect, ca i cnd ar fi definitiv. Aparatele circulare sunt preferate atelelor. 3. Aplicarea sa trebuie s fie netrauma-tizan, s menajeze zonele sensibile sau susceptibile de leziuni de decubit sau compresie.

Principiile tratamentului cu aparate gipsate

4. Aparatul gipsat trebuie s fie perfect mulat dup reliefurile segmentului de membru, suficient de strns pentru a nu permite micri n interiorul su, dar i suficient de larg pentru a nu genera tulburri vasculare sau trofice. 5. Un aparat gipsat trebuie s depeasc articulaiile proximal i, respectiv, distai, fracturii, care articulaii trebuie s fie uor flectate pentru a bloca rotaiile segmentului lezat n interiorul gipsului. 6. Orice form se d aparatului gipsat, acesta terbuie s respecte poziia fundamental a membrului i s permit contraciile izometrice ale acestuia.

Principiile tratamentului cu aparate gipsate

7. Aparatul gipsat trebuie s fie solid, dar n acelai timp uor i realizat estetic. n acest scop se poate recurge la aparatele giupsate cu aele nglobate (din gips, furnir, materiale plastice poroase, bare de aluminiu, etc). 8. Orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent, la fiecare or n prima zi, apoi zilnic, dac se poate. n orice caz, controlul n primele ore, apoi la 1-2-3-10-21 zile este obligatoriu pentru a decela orice eventual tulburare de ordin vascular nervos sau trofic (cianoz, parestezii, dureri, edem), situaie n care aparatul gipsat trebuie despicat sau chiar nlturat.

Fesi gipsate

Tehnica aplicrii
1. Splarea, degresarea membrului i dezinfecia leziunilor eseniale ale tegumenului. 2. Imbrcarea membrului ntr-un tub de tricou fr custur, subire, moale, confecionat din bumbac. 3. Aplicarea unui strat subire de vata, uniform, insistnd pe zonele de flexie, reliefurile osoase subcutanate. Vata va fi pregtit sub form de fei rulate din straturi subiri desfcute n fii lungi din pachet.

4. Aplicarea unei fii de tifon, dinspre distal spre proximal, sau, mai bine, a unui nou tub de tricou suflecat n prealabil.

Tehnica aplicrii
5. Aplicarea feilor gipsate, dinspre distal spre proximal. Acestea se pun la muiat n ap cldu nct aceasta s le acopere, se iau cnd nu mai degaj bule de aer i se storc moderat, aplicndu-se ca o fa obinuit, n aa fel, nct tura urmtoare d acopere 3-4 cm din precedenta.

Tehnica aplicrii
Dup primul strat de fa gipsat se pot aplica atelele, peste care se mai trag 2-3-4 fei gipsate. Atelele gipsate de con-fencioneaz din straturi succesive aplicate, unul peste altul, ale 1-2 fei gipsate avnd grij s nu fac bride sau cute (pe care Ie vom sectiona).

La sfrit, gipsul se muleaz pe reliefurile membrului i se ntinde uniform, nct s fie ct mai neted, fr asperiti. n tot timpul aplicrii aparatului gipsat, pan cnd acesta se ntrete, poziia membrului i reducerea fracturii se menin cu grij.

Tehnica aplicrii
6. Ajustarea aparatului gipsat. Acesta se decupeaz la capete, n dreptul pliurilor de flexiune sau pentru eliberarea degetelor. De asemeni, n aparatul gipsat se vor practica "ferestre" ori de cte ori este nevoie s fie supravegheate plgi, flictene, etc.

Diagnostic imagistic
Radiologia
Conditii : incidente : F + P oblice axiale intreg segmentul + articulatiile supra- si subiacenta radiografii comparative

Diagnostic imagistic
CT vertebre, cotil, calcaneu platou/pilon tibial echografia doppler complicatii

angiografia

Tratament Ortopedic/Chirurgical/Functional
Componente :
reducerea
imobilizarea recuperarea functionala

Tratament de specialitate
Tratamentul fracturilor la spital este de competenta medicilor ortopezi. Scopul tratamentului este de a aseza capetele fracturate in acelasi ax, aceasta manevra poarta numele de reducerea fracturii pentru a favoriza vindecarea ulterioara corecta a fracturii. Aceasta asezare a capetelor osoase unul in prelungirea celuilalt se poate face prin metode ortopedice (atunci cand deplasarea fragmentelor nu este prea mare si cand fractura este recenta) sau prin metode chirurgicale.

Tratamentul fracturilor
presupune tratament conservator si tratamentchirurgical. Exista mai multe variante de tratament conservator: - metoda ortopedica pura, cea mai frecvent folosita, prin care fractura este redusa de catre medicul ortoped si apoi este imobilizata cu ajutorul aparatului gipsat; dupa scoaterea aparatului gipsat este indicatakinetoterapia; - metoda extensiei continue si - metoda tratamentului functional utilizata adesea la varstinici.

Metodele ortopedice
sunt manopere de - tractiune manuala sau cu ajutorul unor greutati (extensie continua), in urma carora oasele sunt puse in acelasi ax, dupa care sunt imobilizate pentru o anumita perioada in aceasta pozitie, in aparat gipsat. Daca metodele ortopedice sunt ineficiente sau contraindicate, se apeleaza la metodele chirurgicale.

Tratamentul ortopedic
Reducerea
inchisa : manevre ce refac drumul invers al deplasarii fragmentelor ( primul gest = tractiunea axiala ) manuala metode : instrumentala (tractiunea transscheletica) favorizarea consolidarii scopuri : prevenirea complicatiilor functional estetic

Tratamentul ortopedic
Reducerea
Se practica sub anestezie : locala / regionala generala : i.v. / IOT

peridurala / rahidiana

Tratamentul ortopedic
Reducerea Tractiunea transscheletica
Mijloace : brose Kirschner +potcoava Scopuri : neutralizeaza contractiile musculare aliniaza fragmentele

reface lungimea
segmentului

Tratamentul ortopedic
Imobilizarea 1. Aparate gipsate
circulare / despicate principii : nu constrictive nu compresive

cuprind articulatiile supra- si subiacenta

articulatiile imobilizate in poz. functionale

Tratamentul ortopedic
Imobilizarea 1. Aparate gipsate Complicatii :
compresiuni nervoase/ vasculare leziuni de decubit (escare) redori articulare

Contraindicatii :
diabet
arterite flictene / dermopatii

Contrle de lalignement obtenu par radioscopie F et P Confection dun pltre circulaire en flexion Ablation de la traction

Tratamentul ortopedic
Imobilizarea 2. Tractiunea continua (Bhler) 3. Aparat gipsat de atarnare (Caldwell)

4. Aparat gipsat + brose K (Bhler)

Fracturile.Principii generale

Tratamentul chirurgical
Reducerea

Inchisa : tractiune pe
Deschisa :
masa ortopedica

indicatii : fracturi ce nu se pot reduce inchis

fracturi deschise avantaje : reducere anatomica osteoplastie risc infectie crescut dezavantaje: deperiostare devascularizarerisc intarziere in consolidare / pseudartroza sangerare

Tratamentul chirurgical

Fixarea interna (Osteosinteza)

Suruburi

2. Placi insurubate

Tratamentul chirurgical
Fixarea interna (Osteosinteza)
Surub dinamic + placa (DHS/DKS) 4. Hobanaj

Tratamentul chirurgical
Fixarea interna (Osteosinteza)
5. Tije centromedulare rigide : implantare : alezaj zavorare dinamica/ /statica tipuri : Kuntscher Grosse Kempf cui Gamma retronail

Tratamentul chirurgical
Fixarea interna (Osteosinteza)

5. Tije centromedulare elastice Ender / Haketal / Zieckler

Tratamentul chirurgical
Fixarea interna (Osteosinteza) Complicatii :
infectia (0.5 1.5%)

deplasarea secundara
degradarea montajului

intarzierea in consolidare
sau pseudartroza

Tratamentul chirurgical
Fixarea externa Indicatii :
fracturi deschise (grd. II-III G.A.)

fracturi inchise (pelvis)

fracturi cominutive ( fixare mixta)

fracturi vechi
fixare secventiala

Tratamentul chirurgical
Fixarea externa Tehnici : rigide / elastice Fixatoare externe : hemicadru circulare cadru triunghiulare

Complicatii

Locale
socul (traumatic/hemoragic)

Generale :

boala trombo-embolica veno-pulmonara embolia grasoasa

Complicatii
Complicatii locale imediate

Contuzia partilor moi

piele si tesut subcutanat : flictene, necroza, edem, decolare Morl-Lavalle muschi : contuzii, delabrari

Complicatii
Complicatii locale imediate

Leziuni vasculare
Ex. : a. axilara, a. poplitee, a. epigastrica

leziunea intimei tromboza extensiva

investigatii : Echo Doppler, angiografie

tratament : sutura
grefa

dupa stabilizarea
focarului de fractura

Complicatii
Complicatii locale imediate

3. Leziuni neurologice
mecanism : contuzie, elongatie,

compresiune
tipul leziunii AP : neuropraxie

axonotmesis
neurotmesis

Complicatii
Complicatii locale precoce

Infectia Diagnostic : clinic+biochimic+bacteriologic

Tratament :
chirurgical reluarea precoce

amtibioterapie
cresterea capacitatii imunitare

Complicatii
Complicatii locale tardive

Calusul vicios

Complicatii
Complicatii locale tardive

Intarzierea in consolidare Pseudartroza Cauze : reducere deficitara (interpozitie) mobilitate in focar iatrogene : devascularizare os Forme : stransa/flotanta (pierdere de subst.) atrofica/hipertrofica axata/dezaxata pseudartroza supurata

Complicatii
Complicatii locale tardive

Pseudartroza

Complicatii
Complicatii locale tardive

Pseudartroza
Tratament : Chirurgical

avivarea fragmentelor :
decorticare, dezoperculare fixare compresiva osteoplastie : autogrefare Metoda ascensorului - Ilizarov

Complicatii
Complicatii locale tardive Distrofia simpatica reflexa

Osteoamele periarticulare posttraumatice

Redorile articulare

Necroza osoasa (cap femural, astragal)

Vindecarea fracturilor
Calus calum = ingrosare ( lat. ) Etapele consolidarii (Hunter) : I. Etapa de uniune : 1. faza de inflamatie 2. formarea calusului moale 3. formarea calusului dur II. Etapa de modelaj-remodelaj

Vindecarea fracturilor
I. 1. Faza inflamatorie hematom mediatorii inflamatiei - vasodilatatie - exsudat - edem cel.inflamatorii -PMN - macrofage --> CITOKINE - limfocite ANGIOGENEZA * apar fibroblasti ce produc o noua MATRICE

Vindecarea fracturilor
I. 2. Faza calusului fibros - se produce unirea fragmentelor de catre un calus fibros cu insule de tesut cartilaginos - participa : - cel. stratului profund al periostului - endostul - maduva osoasa - celule conjuctive din mansonul muscular din jurul fracturii - dezvoltarea celulara = vasculara osteoblaste - dezvoltarea celulara > vasculara condroblaste

Vindecarea fracturilor
I. 3. Faza calusului osos primitiv - S3 - mineralizarea calusului fibros - zonele cartilaginoase = osificare encondrala

calus osos primitiv (trabeculatie dezordonata)

Vindecarea fracturilor
II. Faza calusului osos definitiv

- proces dirijat de forte mecanice - resorbtie si apozitie osoasa remodelare tesut osos lamelar

Sindromul de compartiment
Fiziopatologie
Def : cresterea presiunii intr-un spatiu osteofascial
inextensibil care reduce perfuzia capilara sub un nivel necesar viabilitatii tisulare continut intr-un spatiu inextensibil 2 mecanisme (hemoragie, edem posttraum.) dimensiuni spatiu (pansament/ap.gipsat compresiv) compartiment Ex. : - loja ant. antebrat (Volkmann) inextensibil : - loje musculare gamba, picior conditia : fascii/membrana interosoasa indemne

Sindromul de compartiment
Fiziopatologie
continut spatiu inextens. / dimensiuni spatiu pres. intracompart. > Tad flux capilar se deschid shunturi A-V

necroza diseminata

mioscleroza

ischemie
permeab. capilara extravazare lichide

retractie

Sindromul de compartiment
Diagnostic
durere (intens. si durata Clinic : disproportionate fata de leziune)

parestezii, hipoestezie
induratie segment afectat

Instrumental : manometru Whitesides

Sindromul de compartiment
Tratament
Decompresiunea : precoce ( 6 - 12h ) larga multipla

Metoda : fasciotomii