TIPOLOGIA ITEMILOR.

Baremul de evaluare și notare

1.1. TIPOLOGIA ITEMILOR. SCHEME DE NOTARE CORESPUNZĂTOARE ACESTORA

1.1.1. ITEMUL

Conform DEX, itemul reprezintă un element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă
specifică în cadrul unei problematici, referindu-se la un fragment strict determinat şi unic al acesteia.
În practica pedagogică, itemii sunt componente ale instrumentelor de evaluare, proiectate în
concordanță cu scopul evaluării şi cu competențele ce urmează a fi formate și dezvoltate în procesul
complex de predare – învățare – evaluare.
Itemul poate fi definit ca o unitate de măsurare care include un stimul şi o formă prescriptivă de
răspuns, fiind formulat din perspectiva evaluării şcolare, prin teste docimologice, cu intenţia de a solicita
un răspuns de la cel examinat, pe baza căruia se pot face aprecieri cu privire la nivelul achiziţiilor
acestuia.
Definiția de lucru a itemului este, conform literaturii de specialitate (Stoica, 2011, 95):

„item = sarcină de lucru + formatul acesteia + răspunsul aşteptat”.

Itemul poate fi administrat izolat sau în strânsă corelație cu alți itemi de același tip sau de tipologii
diferite, într-un test docimologic, care este însoțit de baremul de evaluare şi de notare, ce prevede un
anumit punctaj pentru rezolvarea corectă a fiecărui item. Din punctul de vedere al proiectării, al
administrării şi al notării, itemii trebuie să respecte aceleași exigențe, indiferent dacă sunt incluși în teste
standardizate sau în teste elaborate de către profesor.
Reguli generale de elaborare a itemilor
Proiectarea corectă a itemilor presupune corectitudine științifică, respectarea normelor limbii
literare, respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie și adecvarea vocabularului la
particularitățile cognitive ale candidaților.
De asemenea, itemul trebuie să conțină informațiile necesare și suficiente pentru rezolvare,
înlăturând-se informațiile suplimentare, lipsite de relevanță pentru competențele de evaluat vizate.

1.1.2 TIPOLOGIA ITEMILOR

Obiectivitatea în evaluare și în notare reprezintă măsura cu care mai mulți evaluatori independenți
interpretează în același mod baremul de evaluare și de notare.
După criteriul obiectivității în evaluare și în notare, itemii pot fi:
cu alegere duală
Itemi obiectivi cu alegere multiplă
de tip pereche sau de asociere

Pagina 1 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

de completare
Itemi semiobiectivi cu răspuns scurt
de tip întrebare structurată
de tip rezolvare de probleme
Itemi subiectivi de tip eseu

Fiecare tip de item are avantaje și limite specifice, fiind necesar să se respecte anumite reguli de
proiectare. În elaborarea unui test docimologic, trebuie avută în vedere complementaritatea tipurilor de
itemi şi abordarea gradată a dificultății acestora.

1.1.3. ITEMII OBIECTIVI

Itemii obiectivi pot fi utilizați pentru testarea formării/dezvoltării unui număr mare de competențe
specifice într-un interval de timp relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în măsurarea
rezultatelor învățării. Itemii obiectivi presupun identificarea răspunsului corect din mai multe variante
propuse. Acești itemi permit măsurarea exactă a rezultatelor şi sunt utilizaţi mai ales în testele
standardizate. Obiectivitatea acestor itemi are în vedere obiectivitatea construcției itemului (cerința este
explicită și structurată) și obiectivitatea evaluării și a notării (evaluatori diferiți acordă același punctaj
pentru același răspuns al itemului).

Avantaje Limite
– în general, măsoară competențe asociate
– sunt relativ ușor de construit și de evaluat
nivelurilor cognitive inferioare
–asigură o obiectivitate ridicată în evaluarea
– încurajează învăţarea bazată pe recunoaştere
rezultatelor
– punctajul se acordă în funcție de marcarea
răspunsului corect
–pentru unii itemi obiectivi, probabilitatea de
– permit feedback rapid
„ghicire” a răspunsului este semnificativă
– permit evaluarea unui volum mare de rezultate
ale învățării în timp scurt

1.1.3.1. ITEMII CU ALEGERE DUALĂ

În general, itemii cu alegere duală evaluează, în special, comportamente corespunzătoare

nivelurilor taxonomice inferioare (cunoaşterea şi înţelegerea) și pot fi utilizaţi în evaluare la majoritatea
disciplinelor de studiu. Utilizarea itemilor cu alegere duală poate fi adecvată când se dorește să se
evalueze:
– competențe de identificare/recunoaștere a unor informații punctuale, date factuale, termeni,
definiții, legi, principii, formule;
– competențe de identificare a unor relații de tip cauză-efect, a succesiunii logice sau cronologice
a unor evenimente.

Pagina 2 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Caracteristici ale itemilor cu alegere duală

 Itemii cu alegere duală se elaborează sub forma unor enunţuri pentru care candidatul trebuie să
stabilească valoarea de adevăr. Un item cu alegere duală este alcătuit dintr-o instrucţiune pentru cel
examinat, un enunţ și două variante de răspuns: da – nu; adevărat – fals etc.
 Răspunsurile corecte pot fi marcate cu ajutorul unor iniţiale, de exemplu A – F, dacă răspunsul
este considerat adevărat, respectiv fals sau Corect – Incorect, DA – NU, răspunsurile fiind plasate în faţa
fiecărui enunţ sau după acesta.

Avantaje Limite
– nu permit utilizarea informațiilor în scop
diagnostic, simpla alegere a valorii de adevăr a
– precizia şi simplitatea sarcinii de rezolvat cresc
unui enunț nu oferă informații evaluatorului cu
fidelitatea şi obiectivitatea acestui tip de itemi
privire la raţiunile pentru care examinatul a ales
una sau alta dintre cele două variante
–permit evaluarea unui număr relativ mare de
competențe și pot acoperi conţinuturi extinse într-
un timp scurt, dat fiind faptul că răspunsurile sunt
anterior formulate, iar examinatul indică numai
– în comparație cu celelalte tipuri de itemi, se
valoarea de adevăr a acestora
poate aprecia că utilizarea acestora permite 50%
– favorizează evaluarea unor comportamente
posibilitatea ca elevul să ghicească răspunsul
asociate unor nivele taxonomice diferite chiar
corect
dacă evaluează comportamente corespunzătoare
nivelelor taxonomice inferioare
– proiectarea lor este relativ simplă, iar
rezultatele sunt uşor de cuantificat

Reguli de proiectare a itemilor cu alegere duală

 Enunțurile se vor formula clar și precis, evitându-se formulările lungi și inexacte care nu permit
orientarea elevului testat către răspunsul corect.
 Dacă se solicită aprecierea cu „adevărat” sau „fals”, atunci se vor evita enunțurile foarte generale.
 Numărul enunțurilor adevărate și false trebuie să fie echilibrat.
 Lungimea răspunsurilor adevărate și a celor false trebuie să fie aproximativ aceeași, pentru a nu-
i induce elevului testat o posibilă intenție de a ghici răspunsul corect, speculând că enunțul mai elaborat
este adevărat.
 Se vor selecta enunțuri relevante pentru domeniul de cunoaștere sau categoria de competențe testată
(uneori, efortul de a realiza enunțuri care să fie fără echivoc adevărate sau false, duce la elaborarea unor itemi
nesemnificativi din punct de vedere educațional sau banali din punct de vedere științific).
 Este necesară testarea unui singur element de conținut/concept printr-un singur item.
 Se va evita utilizarea enunțurilor negative și, în special, folosirea dublei negații, care induce un
grad înalt de ambiguitate si împiedică înțelegerea enunțului itemului de către elev.

Pagina 3 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

 Se va evita introducerea a două idei într-un singur enunț, cu excepția cazurilor în care se dorește
evidențierea relației cauză – efect; în această situație, cea mai bună soluție este aceea de a utiliza doar
propoziții adevărate și de a cere elevilor să decidă adevărul sau falsitatea relației dintre acestea.

EXEMPLU

Tipul itemului: item cu alegere duală

Disciplina: Matematică (model – Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a, 2021)
Profilul itemului:
Domeniul cognitiv (cunoaștere/aplicare/raționament): raționament
Competența evaluată: VII.CS6.3 Transpunerea unei situații date într-o reprezentare adecvată (text,
formulă, diagramă, grafic)
Conținutul asociat: Elemente de organizare a datelor

ITEMUL
Sarcina de lucru
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
5p 6. Un autoturism se deplasează în intervalul orar 18 : 30 – 22 :15 , apoi staționează. Mircea
afirmă că „după trei ore de la plecare, autoturismul staționează”. Afirmația lui Mircea este:
a) adevărată
b) falsă
Schema de notare (barem de evaluare și de notare)
 Se punctează doar rezultatul, astfel: pentru fiecare răspuns se acordă fie 5 puncte, fie 0 puncte.
 Nu se acordă punctaje intermediare.
6. b) 5p

Posibile surse de erori în aplicarea baremului de evaluare și de notare

– încercuirea celor două litere (una dintre ele este și litera corectă);
– scrierea răspunsului corect, fără încercuirea literei.

1.1.3.2. ITEMI CU ALEGERE MULTIPLĂ

Itemii cu alegere multiplă solicită subiectului evaluat alegerea răspunsului corect dintr-un număr
de răspunsuri propuse, din care unul este corect.
Caracteristiciale itemilor cu alegere multiplă
Itemii cu alegere multiplă sunt alcătuiți din două elemente: premisa (Mândruţ, 2001; Popham, 2003),
reprezentând partea introductivă a itemului în care este formulată și cerința (Stoica, 2011: 101) și un număr de
variante, răspunsuri posbile, dintre care unul este corect, iar restul sunt numiți distractori. Distractorii sunt
răspunsuri plauzibile, independente. De obicei, distractorii sunt constituiți pe baza unor greșeli tipice ale
examinaților, acest fapt sprijinind utilizarea răspunsurilor în scop diagnostic.

Pagina 4 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Avantaje Limite
– sunt adecvați pentru evaluarea oricărui nivel al
abilităților, de la recunoașterea unor informații – nu sunt adecvați evaluării capacității de
factuale, identificarea unor concepte, fenomene, exprimare în scris sau a discursului pe o temă dată,
până la aplicarea unor algoritmi de calcul, analiza de argumentare a unui punct de vedere sau a unei
unor situații noi, evaluarea unor contexte noi sau idei
familiare
– permit flexibilitate în abordarea conținuturilor
– necesită un timp relativ lung de proiectare
– dacă sunt exclusiv utilizați în testele de evaluare,
– premisa poate fi un material-stimul narativ,
se înregistrează, în timp, efecte negative asupra
grafic, cartografic etc.
procesului de învățare
– rezultatele pot fi înregistrate electronic – rezultatele pot fi influențate de ghicirea
răspunsului corect, chiar dacă într-o măsură mai
– facilitează evaluarea rapidă.
mică decât în cazul itemilor cu alegere duală

Reguli de proiectare a itemilor cu alegere multiplă

Premisa itemului:
– trebuie să fie adecvată competenței de evaluat;
– trebuie să conțină un singur verb care să orienteze sarcina și să determine alegerea răspunsului corect;
– va include cât mai mult din conținutul de evaluat, evitându-se în același timp propoziții prea lungi;
– se recomandă evitarea folosirii negației în formularea premisei. În cazul în care este necesară,
se recomandă accentuarea acesteia fie prin subliniere, fie prin bolduire.
– se recomandă utilizarea mai multor distractori (itemii ar trebui să aibă minimum patru sau cinci
variante de răspuns date: un răspuns corect și trei, respectiv, patru distractori).
Distractorii:
– trebuie să fie plauzibili, deoarece în caz contrar se reduce numărul alternativelor din care poate fi
selectat răspunsul corect și crește probabilitatea ca examinatul să ghicească răspunsul corect;
– trebuie să fie independenți;
– nu trebuie să conțină indicii pentru alegerea răspunsului corect;
– se construiesc, de regulă, pe baza unor greșeli tipice ale examinaților;
– nu sunt recomandate, în formularea distractorilor, sintagmele toate cele... sau nici una dintre cele...
Ordinea plasării răspunsurilor corecte trebuie să fie aleatoare. Dacă răspunsurile sunt constituite
dintr-un singur cuvânt acestea vor fi așezate în ordine alfabetică, datele vor fi așezate în ordine
cronologică, valorile numerice în ordine crescătoare/descrescătoare etc. Răspunsurile trebuie să aibă
lungimi aproximativ egale pentru a nu influența alegerea răspunsului corect.
În cazul în care testul este alcătuit din mai mulți itemi cu alegere multiplă, aceștia trebuie să fie
independenți și să nu conducă prin răspunsurile date la rezolvarea altor itemi. De asemenea, răspunsul
de la un item nu trebuie să ofere indicii de rezolvare pentru un altul.

EXEMPLU

Pagina 5 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Tipul itemului:item cu alegere multiplă

Disciplina: Matematică (model – Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a, 2021)
Profilul itemului:
Domeniul cognitiv (cunoaștere/aplicare/raționament): raționament
Competența evaluată: CS5.3 Interpretarea unor date din probleme care se rezolvă utilizând numerele întregi
Conținutul asociat: Adunarea numerelor întregi, proprietăți; scăderea numerelor întregi

ITEMUL
Sarcina de lucru
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
5p 3. Într-o zi, dimineața, temperatura aerului era de 6 C , iar la prânz de 3 C . În acea zi,
temperatura măsurată la prânz este mai mare decât temperatura măsurată dimineața cu:
a) 9 C
b) 3 C
c) 6 C
d) 9 C

Schema de notare (barem de evaluare și de notare)

 Se punctează doar rezultatul, astfel: pentru fiecare răspuns se acordă fie 5 puncte, fie 0 puncte.
3. d) 5 p.

Posibile surse de erori în aplicarea baremului de evaluare și de notare

– încercuirea mai multor litere, printre care și litera corectă;
– scrierea răspunsului corect, fără încercuirea literei.

Pagina 6 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

1.1.3.3. ITEMII DE TIP PERECHE SAU DE ASOCIERE

Itemii de tip pereche sau de asociere evaluează abilitatea elevului de a identifica relația existentă
între două elemente. De cele mai multe ori, această abilitate presupune recunoașterea relației, adică
antrenează capacităti de tip reproductiv.

Caracteristici ale itemilor de tip pereche sau de asociere

 Acești itemi solicită elevului stabilirea unor corespondenţe între informaţiile distribuite pe două coloane.
Prima coloană conţine informaţii de tip enunţ și se numesc premise sau stimuli, cea de-a doua coloană conţine
informaţii de tip răspuns. Candidatului i se solicită să asocieze fiecare enunţ cu un răspuns unic.
 Cele două coloane sunt precedate de instrucţiuni de asociere în care se explică candidatului
tehnica de formare a perechilor (să unească printr-o linie, să rescrie perechile asociate sau doar
elementele lor de identificare etc.) şi se precizează dacă un răspuns este valabil pentru o singură
premisă/stimul sau pentru mai multe, eventual dacă există răspunsuri pentru care nu există
premise/stimuli. (Numai în cazul şcolarilor mici se poate sugera marcarea relaţiilor dintre premise şi
răspunsuri prin săgeţi sau linii simple.)
 Premisele şi răspunsurile pot fi perechi de evenimente şi date, termeni şidefiniţii, reguli şi
exemple, simboluri şi concepte, autori şitiluri de cărţi, plante, animale şi clasificări, principii şiaplicaţii,
cauze şi efecte, afirmaţii teoretice şi experimente etc.
 În funcţie de natura conţinuturilor, există şi moduri alternative de prezentare a premiselor şi a
răspunsurilor, cu ajutorul hărţilor, diagramelor, imaginilor etc., care să-l ajute pe elev în rezolvarea sarcinii.
 Reprezintă, de fapt, un caz particular de itemi cu alegere multiplă, deoarece fiecare dintre
premise, împreună cu setul răspunsurilor, constituie, de fapt, un item cu alegere multiplă.

Avantaje Limite
– pot viza deopotrivă nivele – în majoritatea situaţiilor evaluative, sunt utilizaţi pentru a aprecia
taxonomice inferioare şi acurateţea asimilării informaţiilor de tip factual: nume, date,
superioare evenimente, locuri, rezultate, termeni etc.
– proiectarea acestor itemi poate fi dificilă în cazul în care se
– sunt relativ uşor de administrat
vizează evaluarea unor abilități de nivel înalt

Reguli de proiectare a itemilor de tip pereche sau de asociere

– materialul utilizat pentru proiectarea itemului trebuie să fie omogen (conceptele utilizate să fie similare
sau să aparțină unui domeniu relativ restrâns) astfel încât elevul să nu poată asocia elementele din cele
două liste prin excluderea răspunsurilor atipice, fără legătură logică cu celelalte.

Pagina 7 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

– numărul premiselor nu trebuie să fie egal cu numărul de răspunsuri propuse, astfel încât să se asocieze
corect n-1 premise dintre cele n răspunsuri și să nu rezulte automat răspunsul pentru cea de-a n-a premisă
(de obicei coloana din dreapta/coloana răspunsurilor este mai lungă).
– descrierea sarcinii de rezolvat trebuie să fie clară, precizându-se logica asocierilor pe care trebuie să
le realizeze elevul.
– trebuie precizat de câte ori poate fi utilizat un răspuns în realizarea asocierilor (sau, după caz, de câte
ori premisele pot fi utilizate în stabilirea relaţiilor cu răspunsurile).
– numărul premiselor şi a răspunsurilor trebuie să fie rezonabil – în literatura de specialitate
recomandarea este de 4 – 5 premise, respectiv 5 – 6 răspunsuri.
– formatul itemului presupune ca premisele si răspunsurile acestuia (cele două coloane) să se plaseze pe
aceeasi pagină pentru a nu genera confuzii sau omisiuni.

Pagina 8 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

1.1.4. ITEMII SEMIOBIECTIVI

Itemii semiobiectivi (clasificați cu această denumire în funcție de obiectivitatea în evaluare și în

notare) solicită elaborarea unuia sau a mai multor răspunsuri la cerința/cerințele formulate prin item, cu
diferite niveluri de complexitate – de la un cuvânt/concept, o formulă/expresie numerică, o soluție a unei
probleme, până la un eseu relativ restrâns. Ca urmare, evaluarea acestor itemi implică un anumit grad de
subiectivism pentru că presupune emiterea de către profesorul evaluator a unei judecăți de valoare asupra
corectitudinii răspunsului, dar și interpretarea similară a baremului de evaluare și de notare de către doi
evaluatori independenți. Acest subiectivism se poate reduce substanțial prin respectarea baremului de
evaluare și de notare și prin manifestarea competențelor demonstrate de profesorul evaluator.
Dintre caracteristicile itemilor semiobiectivi, amintim (Stoica: 2001, 107):
– adecvarea pentru evaluarea competențelor de diverse niveluri taxonomice;
– favorizarea evaluării mai multor rezultate ale învăţării: cunoaşterea/recunoașterea de concepte, de
reguli, de metode şi procedee de acţiune, redarea/interpretarea informațiilor furnizate de diverse
materiale-suport (desene, hărţi, diagrame etc.), utilizarea simbolurilor matematice, rezolvarea unor
probleme prin utilizarea informațiilor identificate/deduse pe baza materialului-suport etc.;
– posibilitatea măsurării originalității/capacității de inovare pentru rezolvarea unor situații-problemă noi;
– proiectarea și evaluarea/notarea sunt relativ ușor de realizat, dar implică elaborarea unei scheme de
evaluare și de notare clare, care să reducă posibilitatea de interpretare și subiectivismul;
– acceptarea mai multor variante corecte de răspuns, dacă acestea sunt precizate în schema de notare.

În categoria itemilor semiobiectivi sunt incluși:

– itemii de completare;
– itemii cu răspuns scurt;
– itemii de tip întrebare structurată.

Pagina 9 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

1.1.4.1. ITEMII DE COMPLETARE

(cu variantele: textul lacunar, textul „perforat”)

Itemii de completare solicită un răspuns care completează cuvintele care lipsesc dintr-o afirmație
incompletă și îi conferă acesteia valoarea de adevăr. Cel mai adesea, ei au forma unei afirmații
incomplete.

Caracteristici ale itemilor de completare (Potolea, Neacșu, Manolescu: 2011, 79)

– Cuvintele care trebuie completate sunt termeni importanți, având o încărcătură informațională
mare și orientând căutarea răspunsului în direcția dorită.
– Textul lacunar este util pentru verificarea definițiilor, a regulilor, a clasificărilor, a structurilor,
pentru învățarea unei limbi străine, pentru comunicarea în limba maternă, pentru verificarea
vocabularului sau aplicarea regulilor gramaticale etc.
– Se eludează dezavantajele specifice itemilor obiectivi, de tipul ghicitului răspunsurilor.
– Gradul de obiectivitate este ridicat, în condițiile elaborării unei scheme de notare adecvate.

Avantaje Limite
– sunt potriviți atunci când se verifică înțelegerea – este necesar un număr suficient de mare de
unui text/concept/mesaj, precizia vocabularului etc. itemi pentru o evaluare a competențelor de
diferite niveluri taxonomice
– permit evaluarea unor competențe de nivel – nu sunt recomandaţi pentru evaluarea abilităților
taxonomic superior celor care implică superioare – rezolvarea de probleme, analiza,
recunoaştereaşi reactualizarea cunoștințelor sinteza, formularea de argumente, formularea de
soluţii posibile şi exprimarea opiniilor
– permit, prin cerința formulată şi răspunsul solicitat, – libertatea de a reorganiza informaţia primită şi de
corelarea evidentă cu competența evaluată a oferi răspunsul în forma dorită este restrânsă
– se elaborează relativ uşor şi rapid
– se evaluează şi se notează cu un grad ridicat de
obiectivitate, dacă li se asociază o schemă de
notare adecvată

Reguli de proiectare a itemilor de completare (Potolea, Neacșu, Manolescu: 2011, 80)

– Sarcina de lucru este clar formulată, fără informații inutile.
– Răspunsul așteptat trebuie să fie unic (excepție făcând sinonimele), fără echivoc.
– Este recomandabil ca secvențele/cuvintele omise să fie situate la mijlocul sau la sfârșitul enunțului, nu
la începutul frazei, astfel încât să existe deja informațiile necesare completării enunțului.
– Trebuie să se menționeze unitățile de măsură dorite, eventual gradul de precizie, dacă răspunsul așteptat
este cantitativ.
– Excesul de spații libere este de evitat, eliminându-se doar cuvinte cheie, pentru a nu se pierde sensul enunțului
oferit spre completare, precum și pentru a nu obține alte răspunsuri corecte decât cele așteptate.

Pagina 10 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

– Spațiile libere pot sugera, prin lungimea lor, răspunsul așteptat.

– În cazul mai multor itemi succesivi cu răspuns scurt, este recomandat ca spațiile pentru răspunsuri să aibă lungimi egale.
– Utilizarea unor texte din manualele școlare/auxiliare didactice este de evitat pentru a nu încuraja memorarea
mecanică, învăţarea de tip reproductiv și evaluarea unor competențe diferite de cele vizate, de fapt.

1.1.4.2. ITEMII CU RĂSPUNS SCURT

(cu variantele: întrebarea clasică, exercițiul, chestionarul cu răspunsuri deschise scurte, textul indus)

Itemii cu răspuns scurt solicită elaborarea unui răspuns reprezentat de una sau mai multe propoziţii/fraze,
doar un cuvânt, un simbol, un număr etc., limitat ca spațiu, formă, conținut. Sunt formulați într-o manieră directă
și concisă, specificând în mod clar natura răspunsului corect. (Radu, 2000, 217)

Caracteristiciale itemilor cu răspuns scurt (Potolea, Neacșu, Manolescu: 2011, 75-78)

– Asigură evaluării un grad de obiectivitate ridicat în condițiile elaborării unei scheme adecvate
de notare (existând precizări clare pentru variantele de răspuns posibile).
– Solicită un anumit grad de coerență în elaborarea răspunsului.
– Pot fi formulați sub forma întrebărilor cu diferite grade de complexitate.
– Chestionarul cu răspunsuri deschise scurte se deosebește de întrebarea directă prin faptul că
forma și conținutul răspunsului cerut au un anumit grad de libertate în interiorul unor limite:
menționați/precizați..., prezentați două..., enumerați componentele... etc.
– Textul indus solicită elaborarea, de exemplu, a unui text pornind de la o listă dată de expresii, cuvinte,
concepte, imagini etc.; termenii se utilizează într-o anumită ordine sau nu, sunt caracterizați sau nu, textul
este limitat ca dimensiune sau nu etc., în funcție de precizările incluse în cerință.
– Vizează, de regulă, domenii cognitive precum cunoașterea și aplicarea.
Avantaje Limite
– este necesar un număr suficient de mare de itemi
– contribuie la discriminarea fină între
pentru o evaluare a competențelor de diferite niveluri
competențele evaluate
taxonomice
– se elaborează relativ uşor şi rapid
– se evaluează şi se notează cu un grad de
obiectivitate ridicat dacă li se asociază o
schemă de notare adecvată, care trebuie să – sunt mai puțin adecvați pentru evaluarea unor
conțină toate răspunsurile posibile competențe taxonomice de nivel superior, precum
– textul indus permite depistarea înțelegerii analiza/sinteza/ rezolvarea de probleme și nu
greșite a sensurilor unui termen/concept, încurajează dezvoltarea acestora
integrarea noțiunilor într-un ansamblu,
organizarea logicii interne
– nu există riscul ghicirii rezultatului

Reguli de proiectare a itemilor cu răspuns scurt (DeCeE: 2008, 122)

– Cerința este concretă, clară, precisă, cu logică internă, fără inexactități, fără confuzii, fără informații inutile.

Pagina 11 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

– Cerința trebuie să fie formulată, de regulă, folosind imperativul: prezintă/prezentați,

identifică/identificați, rezolvă/rezolvați etc.
– Dacă itemul este formulat interogativ, se încheie fraza cu semnul întrebării și răspunsurile se scriu,
dacă este cazul, cu literă mare.
– Răspunsurile numerice la itemii care vizează rezolvarea unor probleme simple impun precizarea tipului
de răspuns așteptat, unitățile de măsură și gradul de precizie.

EXEMPLE
Tipul itemului: item cu răspuns scurt
Disciplina: Matematică (Evaluare Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a, 2020)
Profilul itemului:
Domeniul cognitiv (cunoaștere/aplicare/raționament): cunoaștere
Competența evaluată: VIII.CS1.1. Recunoașterea apartenenței unui număr real la o mulțime
Conținutul asociat: Mulțimi de numere reale

ITEMUL
Sarcina de lucru
Pe foaia de examen scrieți numai rezultatele.

5p 3. Cel mai mic număr natural din intervalul I  10, 20  este egal cu  .

Schema de notare (barem de evaluare și de notare)

 Se punctează doar rezultatul, astfel: pentru fiecare răspuns se acordă fie 5 puncte, fie 0 puncte.
 Nu se acordă punctaje intermediare.

3. 10 5 p.

1.1.4.3. ITEMI DE TIP ÎNTREBARE STRUCTURATĂ

Acest tip de itemi conţine mai multe sarcini de lucru (subîntrebări) a căror coerenţă şi succesiune
derivă dintr-un element comun și care solicită elaborarea răspunsurilor pe baza/pornind de la un
material/stimul (text, tabel, imagine, diagramă etc.). Subîntrebările, conectate la material/stimul, pot fi
însoțite de alte elemente de conținut (date suplimentare) care pot reprezenta repere în elaborarea
răspunsului așteptat. Itemul de tip întrebare structurată, formată din material cu rol de stimul și
subîntrebări, realizează trecerea de la itemii obiectivi la itemii subiectivi. (Stoica: 2001, 111)

Caracteristici ale itemilor de tip întrebare structurată

– Evaluează majoritatea competențelor, cu accent pe cele de nivel taxonomic superior.

Pagina 12 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

– Ghidează elaborarea răspunsului prin modul de prezentare și de structurare al subîntrebărilor.

– Sarcinile de lucru se construiesc progresiv, pe nivel de dificultate/complexitate.
– Favorizează multiperspectivitatea prin elaborarea subîntrebărilor care vizează abordarea unei
probleme/teme din diferite puncte de vedere.
– Stimulează dezvoltarea originalității și a creativității.
– Este menționat punctajul în dreptul fiecărei cerințe.

Avantaje Limite
– utilizează materiale de tip stimul (grafice, hărţi, – proiectarea necesită mult timp, iar elaborarea
diagrame etc.) care fac acest tip de item să fie mai schemelor de evaluare şi de notare este
atractiv pentru candidați şi mai adecvat în laborioasă
evaluarea unor abilități dificil de abordat prin
intermediul altor categorii de itemi.
– permit transformarea unor itemi de tip eseu într- – materialele-stimul pot ridica probleme tehnice
o serie de itemi obiectivi şisemiobiectivi, fapt ce în proiectare, legate de acurateţeaşi de claritatea
contribuie la creşterea obiectivității evaluării. imaginilor, a graficelor etc. și de posibilitatea
– la primele subîntrebări, și anume cele care alegerii lor.
evaluează domenii cognitive de tip
cunoaștere/recunoaștere, majoritatea candidaților
poate răspunde.
(DeCeE: 2008, 126-127)
Reguli de proiectare a itemilor de tip întrebare structurată (Stoica: 2001, 112)
– Subîntrebările, prin succesiunea lor, asigură creşterea treptată a gradului de dificultate.
– Subîntrebările presupun elaborarea unui răspuns deschis, dar nu extins.
– Fiecare subîntrebare solicită, de regulă, un răspuns care nu depinde de răspunsul la subîntrebarea
precedentă (de preferință, fiecare subîntrebare trebuie să fie autoconţinută).
– Subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialul/stimulul utilizat, astfel încât acesta să
constituie un suport în rezolvarea cerințelor.
– Schema de notare se realizează simultan cu elaborarea subîntrebărilor pentru că se reglează reciproc.

EXEMPLE
Tipul itemului: item de tip întrebare structurată
Disciplina: Matematică (model Evaluare Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a, 2021)
Profilul itemului:
Domeniul cognitiv (cunoaștere/aplicare/raționament): aplicare
Competența evaluată: a) VIII.CS2.2 Aplicarea unor reguli de calcul cu numere reale exprimate prin
litere, b) VIII.CS2.3 Utilizarea formulelor de calcul prescurtat și a unor algoritmi
Conținutul asociat: Calcul algebric

ITEMUL
Sarcina de lucru

Pagina 13 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Scrieți rezolvările complete.

 2 x 2  7 x  17 x  1  1
5p 2. Se consideră expresia E  x    2  , unde x   \ 3,3,7 .
 x  10 x  21 x  7  x 2  9
:
 
(2p) a) Arată că x  10 x  21   x  3 x  7  , pentru orice număr real x .
2

(3p) b) Demonstrează că E  x    x  2  x  3 ,pentru orice x   \ 3,3,7 .

Schema de notare (barem de evaluare și de notare)

 Pentru orice soluție corectă, chiar dacă este diferită de cea din barem, se acordă punctajul
corespunzător.
 Nu se acordă fracțiuni de punct, dar se pot acorda punctaje intermediare pentru rezolvări
parțiale, în limitele punctajului indicat în barem.

2. a) x2  10 x  21  x2  3x  7 x  21  1p
 x  x  3  7  x  3   x  3 x  7  , pentru orice număr real x 1p
2 x2  7 x  17   x  1 x  3
b) E  x     x  3 x  3  1p
 x  3 x  7 
x 2  5 x  14
  x  3 
 x  2  x  7  x  3  x  2 x  3 ,pentru orice x   \ 3,3,7
    2p
x7 x7

Posibile surse de erori în aplicarea baremului de evaluare și de notare

– Scrierea doar a răspunsului corect, fără rezolvarea completă.
– Rezolvări parțiale, iar evaluatorul nu estimează corect ponderea răspunsurilor corecte.
– Rezolvări corecte prin alte metode, diferite de metoda prezentată în barem.

1.1.5. ITEMII SUBIECTIVI

Prin denumirea lor, itemii subiectivi, ca itemi situați la polul opus celor obiectivi, pot indica
existența unui grad relativ ridicat de subiectivism în evaluarea și în notarea răspunsurilor, dar prin
proiectarea corectă a itemului se poate evita subiectivismul evaluatorilor, întrucât modul de rezolvare a
acestui tip de itemi diferă de la un candidat la altul. Înțelegerea baremului de evaluare și de notare și
evaluarea acestor itemi în concordanță cu cele stipulate în barem asigură diminuarea subiectivității.
Dintre caracteristicile itemilor subiectivi, amintim (Stoica: 2001, 107):
- evaluează competențe care presupun rezultate complexe ale învățării, precum analiza, sinteza,
argumentarea etc.;
- implică o varietate de răspunsuri corecte posibile;
- presupun timp relativ mare de rezolvare (din această cauză testul nu poate conține un număr mare
de itemi de acest tip);
- încurajează originalitatea demersului și a exprimării;
- presupun o perioadă de timp pentru evaluarea răspunsului mai mare decât în cazul altor tipuri de
itemi.
În categoria itemilor subiectivi sunt incluși:
 itemi de tip rezolvare de probleme;
- itemi de tip eseu.

Pagina 14 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

2.1.5.1. Itemii de tip rezolvare de probleme

Caracteristici ale itemilor de tip rezolvare de probleme
Pentru rezolvarea acestui tip de itemi este necesară parcurgerea unor etape, precum:
– identificarea problemei;
– analizarea și selectarea datelor relevante;
– formularea unor ipoteze ce urmează a fi evaluate și, eventual, validate;
– identificarea metodei/procedurii de rezolvare (în unele cazuri, identificarea unor metode diferite
care permit comparații);
– crearea unor modele;
– propunerea unei soluții;
– evaluarea soluției obținute;
– formularea concluziei, implicând și eventuale considerații asupra acurateței soluției obținute sau
a posibilelor surse de erori. (Stoica: 2001, 117)
Nu toți itemii de acest tip permit parcurgerea tuturor acestor etape.
Există o diversitate de situații-problemă, care se pot dezvolta între două extreme:
- situații „închise”, simple, în care sunt oferite datele necesare, scopul este clar specificat, iar
strategia de rezolvare este sugerată prin succesiunea cerințelor;
- situații „deschise”, în care sunt sugerate numai anumite elemente pentru găsirea soluției,
subiectul evaluat având posibilitatea de a alege strategia de rezolvare dintr-o gamă largă de posibilități.

Avantaje Limite
Stimulează gândirea creativă, euristică a elevilor. Proiectarea acestor itemi este cronofagă.

Antrenează independența de gândire, spiritul Elaborarea schemei de notare este dificilă.

critic, reflexiv.

Încurajează dezvoltarea capacitătii de

Timpul de administrare şi de evaluare este mai
autoevaluare, autoreflexivitatea, capacitatea de a
îndelungat decât în cazul itemilor obiectivi şi
opta si de a gândi în termeni de optim.
semiobiectivi.
Oferă posibilitatea analizei erorii și a rolului ei în
cunoaștere.

Reguli de proiectare a itemilor de tip rezolvare de probleme:

- Cerințele itemului trebuie să fie în concordanță cu competențele evaluate.
- Schema de notare trebuie elaborată cu atenţie, pentru a minimiza efectele subiectivităţii evaluatorului.
- Pentru a asigura caracterul formativ al evaluării prin probe care includ itemi de tip rezolvare de
probleme, cerințele trebuie să fie diversificate pentru a evita rutina.

EXEMPLE

Pagina 15 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Tipul itemului: item de tip rezolvare de probleme

Disciplina: Matematică (Examenul de bacalaureat național, 2020)
Profilul itemului:
Domeniul cognitiv (cunoaștere/aplicare/raționament): raționament
Competența evaluată: X.CS.3. Utilizarea informațiilor oferite de o configurație geometrică pentru
deducerea unor proprietăți ale acesteia și calcularea unor distanțe și a unor arii
Conținutul asociat: Reper cartezian în plan. Distanța dintre două puncte în plan

ITEMUL
Sarcina de lucru

5p 5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele M 1, 0  , N  7, 0  și A  a ,3  , unde a este

număr real. Știind că AM  AN , arătați că segmentul AO are lungimea egală cu 5.

Schema de notare (barem de evaluare și de notare)

 Pentru orice soluție corectă, chiar dacă este diferită de cea din barem, se acordă punctajul
corespunzător.
 Nu se acordă fracțiuni de punct, dar se pot acorda punctaje intermediare pentru rezolvări parțiale, în
limitele punctajului indicat în barem.

5. AM  AN , de unde obținem a  4 3p

A  4,3  , deci AO  3  4  5
2 2 2p

Posibile surse de erori în aplicarea baremului de evaluare și de notare

– scrierea doar a răspunsului corect, fără rezolvarea completă;
– rezolvări parțiale, iar evaluatorul nu estimează corect ponderea răspunsurilor corecte;
– rezolvări corecte prin alte metode, diferite de metoda prezentată în barem.

Pagina 16 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

1.1.5.2. ITEMII DE TIP ESEU

ESEUL STRUCTURAT

Itemii de acest tip vizează elaborarea unui răspuns în care se păstrează un anumit grad de
libertate, în funcție de reperele date (domeniul cognitiv vizat și/sau natura științifică, limbajul,
structura/forma redactării etc.), în formularea răspunsurilor de către candidați.
Caracteristici ale itemilor de tip eseu structurat (Stoica, 2001, 118-120)
– Evaluează competențe care presupun rezultate complexe ale învățării.
– Stimulează originalitatea și creativitatea.
– Evaluează abilitatea de redactare de text, de organizare și de exprimare a ideilor.
– Utilizarea lor este cu precădere în evaluările sumative.

Avantaje
Permit evaluarea, în cadrul unui singur item, a
mai multor competențe.
Presupun un anumit grad de originalitate și
creativitate a răspunsului.
Este relativ simplu de proiectat.
Limite
Evaluarea răspunsurilor se realizează într-un
timp mai îndelungat.
Redactarea răspunsului de către candidați se
realizează într-un timp îndelungat și cu efort mai
mare.
Este perceput ca fiind dificil de către candidați,
ceea ce generează o oarecare anxietate față de
acest tip de itemi.

Reguli de proiectare a itemilor de tip eseu structurat

– Schema de evaluare/notare se realizează simultan cu elaborarea reperelor pentru că se reglează

reciproc.
– Reperele trebuie să fie clare, exprimate în funcție de nivelul de dezvoltare/înțelegere al candidaților
cărora li se adresează.
– Reperele trebuie să fie construite, în manieră măsurabilă, astfel încât să direcționeze construirea
răspunsului așteptat prin cerință și să fie utilizate drept criterii de evaluare în schema de notare.
– Reperele sunt ierarhizate, de regulă, în funcție de nivelul de complexitate a competențelor de evaluat.
– Acordarea punctajului se realizează, în cazul proceselor cognitive superioare, prin defalcarea
punctajelor pe fiecare domeniu cognitiv inclus (de exemplu, compararea a două aspecte include
identificarea trăsăturilor/aspectelor fiecăruia dintre cele două elemente comparate).
– În cazul în care răspunsul candidatului va fi evaluat și din perspectiva redactării (ortografie, punctuație,
limită de spațiu, structură agreată, formă de prezentare etc.), toate aceste aspecte trebuie să fie cuprinse
explicit în reperele date, deci, trebuie regăsite în schema de notare.

Pagina 17 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

ESEUL NESTRUCTURAT/LIBER

Eseul nestructurat este, în esență, produsul gândirii, al imaginației și al creativității celui care
scrie, exprimând un punct de vedere la care autorul a ajuns după reflecția, analiza sau interpretarea unui
subiect, a unei teme, a unui text.
Caracteristici ale eseului nestructurat
– Stimulează originalitatea și creativitatea candidatului.
– Evaluează abilitatea de redactare de text, de organizare și de exprimare a ideilor.
– Este utilizat, în special, în evaluările sumative.

Avantaje Limite
Permit evaluarea, în cadrul unui singur item, a Evaluarea răspunsurilor se realizează într-un
mai multor competențe. timp mai îndelungat.
Presupun un anumit grad de originalitate și Redactarea răspunsului se realizează de către
creativitate a răspunsului. candidați într-un timp îndelungat.

Reguli de proiectare a itemilor de tip eseu nestructurat(Stoica, 2001, 118, 119)

– Formularea itemului trebuie să fie clară, exprimată în funcție de nivelul de dezvoltare/înțelegere al
candidaților cărora li se adresează.
– În cazul în care răspunsul candidatului va fi evaluat și din perspectiva redactării (ortografie, punctuație,
limită de spațiu, structură agreată, formă de prezentare etc.), toate aceste aspecte trebuie să fie cuprinse
explicit în reperele date, deci, trebuie regăsite în schema de notare.

1.2. BAREMUL DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

O probă de evaluare trebuie să fie mai mult decât o enumerare de întrebări sau de sarcini de
lucru. Elaborarea acesteia este o activitate complexă care solicită respectarea unor cerinţe
epistemologice, logice, psihologice şi pedagogice, alături de parcurgerea unor etape impuse de anumite
exigenţe metodologice. Asigurarea fidelităţii unei probe de evaluare presupune elaborarea unui barem
de evaluare şi de notare cu grad înalt de obiectivitate şi aplicabilitate, menit să reducă la minim
diferenţele de notare dintre corectori. Realizarea acestuia se constituie într-o etapă laborioasă şi dificilă,
din cauza complexităţii obiectivelor evaluării şi a varietăţii probelor şi a itemilor de evaluare.

Elaborarea baremului de evaluare şi de notare se concretizează în stabilirea punctajului pentru

fiecare item, iar în cazul itemilor subiectivi, ce presupun un nivel ridicat de originalitate în elaborarea
răspunsurilor, chiar pentru componentele fiecărui item. În accepţia lui I. T. Radu (2000, pp. 220-221), în
contextul evaluării rezultatelor şcolare, termenul de „barem” are două semnificații:
• pe de o parte, etalon de apreciere a unei probe, indicând condiţiile principale ale răspunsului aşteptatşi
punctajul atribuit fiecărui item; în contextul evaluărilor, examenelor și concursurilor naţionale, se
operează cu această accepţiune a baremului de corectare şi notare;
• pe de altă parte, performanţele minime în legătură cu realizarea obiectivelor corespunzătoare
conţinuturilor verificate, indicând nivelul minim de pregătire al elevului necesar continuării programului
cu şanse de reuşită; sub acest aspect, baremele sunt concepute pentru evaluarea randamentului elevilor
şi reglarea activităţii instructiv-educative, constituindu-se ca repere pentru definirea performanţelor
acceptabile în vederea delimitării stării de reuşită de cea de eşec.

Proiectarea unei probe de evaluare este o activitate complexă, ce presupune parcurgerea mai
multor etape, obiectivate în anumite componente ale probei, fiecare având anumite funcţiişisemnificaţii
în raport cu proba de evaluare privită ca întreg.

Pagina 18 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Elaborarea probei de evaluare are caracter procesual, realizându-se în etape consacrate unor
demersuri specifice (Panţuru, coord., 2008, pp. 310-322):
• stabilirea scopului probei – presupune anticiparea finalităţii evaluative, respectiv, a funcţiilor pe care
este destinată să le îndeplinească evaluarea; scopul probei determină natura probei;
• precizarea obiectivelor/competenţelor vizate de evaluare – delimitarea acestora determină structura probei;
• stabilirea conţinuturilor supuse verificării;
• construirea matricei de specificaţii – presupune stabilirea corespondenţelor dintre competențe şi
conţinuturi;
• redactarea probei în concordanţă cu competențele vizate;
• alcătuirea grilei de corectare (modelul răspunsurilor corecte şi complete);
• elaborarea baremului de evaluare şi de notare.
Chiar dacă, temporal, baremul este plasat la finalul elaborării unei probe de evaluare, el se constituie ca
un reper semnificativ în toate etapele şi componentele acesteia. Şi în acest caz, devine adevărată afirmaţia
potrivit căreia în educaţie trebuie „început cu sfârşitul”. În fond, un barem de corectare reprezintă un
referenţial de evaluare care, înainte de această ipostază, se regăseşte în referenţialul de formare. Astfel,
construirea probei de evaluare în ansamblu trebuie realizată pornind de la referenţialul de formare care
devine şireferenţial de evaluare. Precizarea este cu atât mai necesară dacă avem în vedere orientarea
învăţământului românesc spre formarea, respectiv evaluarea competenţelor elevilor, şi nu a informaţiilor
punctuale, izolate, însumate.

Evaluarea competenţelor înseamnă, înainte de toate, a determina în detaliu ansamblul

componentelor sale care permit ca ea să fie înţeleasă de evaluator. Aşa cum precizează J. Vogler,
„competenţa nu este reductibilă la o sumă de activităţi sau exerciţii prezentate într-o ordine oarecare. Ea
nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind de la care trebuie reorganizate activităţile de
evaluare şisituaţiile de învăţare” (apud Potolea, Manolescu, 2005, p. 65).

Proiectarea baremului de evaluare şi de notare se constituie într-un demers complex ce presupune

realizarea corespondenţelor dintre competențe, unităţile de conţinut și criteriile de evaluare.
Baremul obţinut este determinat de natura disciplinei, competenţele vizate, conţinuturişi tipologia
itemilor care intră în componenţa probei.

După cum arată D. Potolea şi M. Manolescu (2005, pp. 227-228), baremul de evaluare şi de
notare conţine indicatori de natură cantitativă şi calitativă, astfel:
• în cazul itemilor de tip obiectiv, predomină criteriul de corectare cantitativă; în cazul examinărilor orale
se pot face şi descrieri privind calitatea răspunsului (spre exemplu, se apreciază rapiditatea răspunsurilor
la întrebări, sprijinul/lipsa de sprijin din partea cadrului didactic, concentrarea atenţiei
elevului/candidatului etc.);
• în cazul itemilor semiobiectivi şi, în special, al celor subiectivi, reperele de corectare îşi diminuează
aspectul cantitativ, intervenind criteriile calitative, cărora li se asociază puncte sau note.
În viziunea autorilor menţionaţi, în cadrul procesului de evaluare, asocierea aspectelor cantitative cu cele
calitative este firească şi necesară, întrucât „două dintre operaţiile principale ale evaluării sunt măsurarea şi
aprecierea. Măsurarea se exprimă cantitativ, aprecierea se exprimă calitativ”. (idem, p. 228).
În accepţia lui A. Stoica (2007, p. 108), există două modalităţi principale de proiectare a
baremului de evaluare şi de notare, bazate pe două tipuri de notare: notarea analitică şi notarea holistică
(globală). Notarea analitică se utilizează, în special, în cazul testelor de tip formativ, când principalul
scop este acela de a identifica şi analiza erorile elevilor, în vederea ameliorării procesului instructiv-
educativ. Procedeul presupune determinarea principalelor performanţe (unităţi de răspuns) pe care elevul
trebuie să le evidenţieze în răspunsul său la fiecare item. Unităţilor de răspuns li se acordă puncte care,
însumate, determină punctajul pentru fiecare item (Stoica, 2001, p. 85).
În ceea ce priveşte nota atribuită probei de evaluare, I. T. Radu (2000, pp. 221-222) distinge
două situaţii posibile:
• când totalul punctajului stabilit este corespunzător sistemului de notare pe scala 1 – 10; în acest caz,
nota atribuită reprezintă totalul punctelor acumulate la fiecare dintre itemii probei;

Pagina 19 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

• când totalul punctajului depăşeşte lungimea scalei de notare (punctajul total este de 100); în acest caz,
se recurge la convertirea punctajului obţinut în note, folosindu-se formula:
nr. total de puncte obţinute x 10 număr total puncte
Notarea analitică are avantajul de a asigura rigurozitatea corectării, favorizând realizarea unei
aprecieri obiective. Fiind utilizată şi în cazul evaluărilor, examenelor și concursurilor naţionale, această
procedură este destinată diminuării diferenţelor de notare dintre profesorii corectori.
Referindu-se la aspectele critice ale notării analitice, A. Stoica subliniază următoarele
dezavantaje:
• oricât de bine ar fi determinată lista performanţelor (unităţilor de răspuns), deoarece în cazul itemilor
semiobiectivişi, în special, al celor subiectivi, nu există „răspunsuri fixe”, ne putem aştepta oricând din
partea elevilor la un răspuns corect neanticipat. O atare situaţie poate ridica probleme serioase în cazul
unui examen naţional, când mii de examinatori utilizează acelaşi barem de evaluare și de notare. Pentru
evitarea acestui dezavantaj, în unele ţări, odată cu proiectarea testului, se alcătuieşte o schemă de notare
provizorie, care va fi definitivată după ce un număr semnificativ de lucrări au fost corectate (aproximativ
20% din numărul total);
• profesorii evaluatori au nevoie de un efort de concentrare şi de un timp îndelungat pentru corectarea
lucrărilor pe baza schemei/baremului de evaluare şi de notare;
• pentru evitarea erorilor de aplicare a schemei/baremului de evaluare și de notare, este necesară
corectarea fiecărei lucrări de cel puţin doi examinatori (cf. Stoica, 2007, p. 108).
Notarea holistică (globală) se utilizează în cazul itemilor subiectivi, evaluarea realizându-se pe
baza unui barem care cuprinde categorii de răspunsuri cărora le corespund diferite intervale de punctaj.
Această procedură constă în formarea de către examinator a unei impresii generale despre răspuns şi
încadrarea acestuia într-una din categoriile stabilite anterior.

L. M. Carey (1988, apud Stoica, 2007, p. 109) distinge şapte etape în proiectarea unui barem de
evaluare şi de notare de tip holistic:
• stabilirea categoriilor care vor fi utilizate. De exemplu, răspunsurile pot fi plasate într-una dintre
următoarele categorii: admis/respins; bun/satisfăcător/slab; 0 – 2 puncte/2 – 4 puncte/4 – 6 puncte/6 – 8
puncte/8 – 10 puncte. Numărul categoriilor depinde de scopul testului şi nu trebuie să fie prea mic sau
prea mare. În caz contrar, devine dificilă încadrarea răspunsurilor în diferite categorii (de regulă, se
consideră că cinci este un număr corespunzător de categorii) (CNCEIP, 2008: 122)
• determinarea criteriilor de evaluare pentru fiecare categorie. Spre exemplu, ce capacităţi trebuie să
demonstreze candidatul pentru ca răspunsul său să fie clasificat drept „excelent”?
• citirea rapidă, de către examinator, a tuturor răspunsurilor la proba de evaluare şi formarea unei impresii
generale. Dacă numărul lucrărilor este prea mare, se va alege un eşantion de 30 – 40 de lucrări pentru a
avea o imagine globală asupra performanţelor elevilor.
• încadrarea răspunsurilor în categoriile stabilite. Dacă se vor stabili cinci categorii denumite A, B, C, D
şi E, profesorul evaluator va alege cea mai bună şi cea mai slabă lucrare şi le va încadra în categoriile A,
respectiv, E. Pasul următor constă în identificarea unei lucrări din categoria C, aflată la jumătatea
„distanţei” valorice dintre A şi E. În final, se vor alege două lucrări care se situează calitativ între A şi
C, respectiv între C şi E. Aceste cinci lucrări vor constitui reperele pentru aprecierea celorlalte.
• recitirea lucrărilor plasate în cadrul aceleiaşi categorii şi realizarea de comparaţii
• reîncadrarea anumitor lucrări în categorii superioare sau inferioare categoriei în care au fost plasate
iniţial
• acordarea aceleiaşi note tuturor testelor încadrate în aceeaşi categorie. De exemplu, toate lucrările din
categoria „bine” vor primi 4 puncte, cele din categoria „foarte bine” vor fi notate cu 5 puncte etc.

Baremele de evaluare și de notare corespunzătoare probelor orale/scrise administrate în evaluările,

examenele și concursurile naționale sunt caracterizate de existența unor repere (trei sau patru, în funcție
de specificul fiecărei discipline de studiu) care favorizează evaluarea pozitivă prin acceptarea oricărei
modalități de rezolvare corectă a cerințelor și care stabilesc, în mod unitar, la nivelul întregii lucrări
scrise, modul de acordare a punctajului, respectiv cel de calculare a notei.

Pagina 20 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

Proiectarea itemilor în cadrul probelor scrise ține cont de câteva calități indispensabile:
– validitatea = acuratețea cu care testul respectiv măsoară asumarea unor competențe
– fidelitatea = calitatea unui item de a produce rezultate constante în urma aplicării sale repetate

Relația dintre validitate și fidelitate

Fidelitatea este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru validitate.
Un item poate fi fidel fără a fi valid, deoarece poate măsura altceva decât și-a propus să măsoare.
Dacă un item nu este fidel, el nu este nici valid.
În încercarea de a îmbunătăți fidelitatea, este important ca un asemenea demers să nu afecteze
validitatea itemului respectiv.
Asigurarea validității are prioritate față de fidelitate.

– obiectivitatea = gradul de concordanță între aprecierile făcute de evaluatori independenți

– aplicabilitatea = calitatea unui item de a fi administrat și interpretat cu ușurință

Demersul inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, prin Centrul Național de Politici și Evaluare în
Educație, este îndreptat spre identificarea căilor de îmbunătățire a evaluării. Politicile educaționale
nominalizează calitatea predării drept una dintre modalitățile de a asigura calitatea educației prin
creșterea achizițiilor în strânsă corelație cu calitatea curriculumului.

Evaluarea, ca activitate în sine, cuprinde trei etape principale:

– măsurarea rezultatelor prin procedee specifice, utilizând instrumente adecvate scopului urmărit
(probe orale/practice, practice etc.);
– aprecierea acestor rezultate pe baza unor criterii unitare (bareme de corectare și notare,
descriptori de performanță etc.);
– formularea concluziilor desprinse în urma interpretării rezultatelor obținute, în vederea
adoptării deciziei educaționale adecvate.

Evaluarea reprezintă totalitatea activităților prin care se colectează, organizează și interpretează

datele obținute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unor judecăți
de valoare pe care se bazează deciziile în plan educațional.

În general, evaluarea performanțelor candidaților are următoarele funcții:

– diagnostică, pentru a face cunoscute situațiile și factorii care conduc la obținerea anumitor
rezultate ale elevilor/candidaților, cu scopul de a stabili eventualele proceduri de remediere a
punctelor critice;
– prognostică, în sensul anticipării performanțelor viitoare ale elevilor/candidaților, pe baza
rezultatelor înregistrate, dar și în sensul planificării secvențelor următoare ale activității de
învățare; de obicei, această funcție a evaluării se asociază celei de diagnoză, fiind
complementare;
– de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități al elevilor/candidaților, la sfârșitul unei
perioade lungi de instruire (ciclu de învățământ, învățământ obligatoriu etc.);
– de selecție a candidaților pentru accesul într-o etapă superioară de învățământ sau într-un
program specific de instruire (gimnaziu, liceu, învățământ superior, cursuri postuniversitare,
cursuri speciale în domenii artistice etc.); realizarea acestei funcții permite ierarhizarea
elevilor/candidaților în urma rezultatelor obținute, în condițiile existenței, de obicei, a unui
număr limitat de locuri pentru frecventarea cursurilor/formei de învățământ respective;

În afara funcțiilor generale menționate anterior, evaluarea mai îndeplinește și o serie de funcții
specifice, dintre care menționăm:

Pagina 21 din 22
 TIPOLOGIA ITEMILOR. Baremul de evaluare și notare

– funcția motivațională, de natură să stimuleze activitatea de învățare a elevilor/candidaților prin

valorificarea optimă a feedbackului pozitiv oferit de actul evaluării în sine;
– funcția de orientare școlară și profesională, prin intermediul căreia evaluarea performanțelor
furnizează informații utile elevilor/candidaților în vederea alegerii formei corespunzătoare de
învățământ.

Referințe

1. Potolea, D., Neacșu, I., Manolescu, M. (2011). Metodologia evaluării realizărilor școlare ale elevilor,
București: ERC PRESS.
2. Radu, I.T. (2000). Evaluarea în procesul didactic. București: EDP.
3. Stoica. A. (coord.) (2001). Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori. București:
Prognosis.
4. Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar – CNCEIP (București).
(2008). Programul Național „Dezvoltarea competențelor de evaluare ale cadrelor didactice (DeCeE)”.
București: Euro Standard.

Pagina 22 din 22