Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adverbul
Adverbul
I. Clasificare
1. după formă
a) Simple: abia, așa, alene, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo etc.
b) Compuse: azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă, deloc, deasupra,
îndelung, câteodată etc.
2. după înțeles:
- Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde etc:
- Adverbe de timp: acum, atunci, astăzi, ieri, mâine, poimâine, alaltăieri, târziu, devreme,
odată, totdeauna, când etc.
- Adverbe de mod: abia, așa, alene, agale, bine, cruciș, debrabă, românește, vitejește, cum etc.
- Adverbe nehotărâte: cândva, undeva, cumva, oriunde, oricând, oricum, fiecând, fieunde,
fiecum, altădată, altundeva, atcumva, altcândva, vreodată etc.
- Interogative: când?, unde?, cum? Încotro?;
- Relative: când, unde, cum, încotro;
- Negative: nu, nicicând, nicicum, niciunde, nicicât, niciodată.
- Afirmative: da, ba da
- Fără funcție sintactică (lipsite de autonomie, NUMITE ȘI ADVERBE CLITICE): am, chiar,
doar, mai, măcar, nici, numai, prea, tot, și, vreo
2. Substantive Adverbe
Bunica a făcut turte gustoase. Omul acela era beat turtă.
Am aprins un foc de tabără. Era frumoasă foc.
1
III. Locuțiuni adverbiale
Caracteristica unei acțiuni, stări sau însușiri ori împrejurarea în care se desfășoară acțiunea
se exprimă și prin grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună îndeplinesc rolul unui
adverb, numite locuțiuni adverbiale.
Locuțiunile adverbiale pot fi formate:
- Dintr-un substantiv, adjectiv substantivizat, participiu (de obicei negativ), numeral sau adverb
cu una sau mai multe prepoziții: de dimineață, de obicei, în silă, în grabă, în veci, cu de-a sila,
din nou, pe de rost, de-a pururea, pe negândite, pe neașteptate etc;
- Dintr-un substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau două prepoziții: zi cu zi, zi de zi,
clipă cu clipă, clipă de clipă, rând pe rând, din vreme în vreme, din ce în ce etc.;
- Din părți de vorbire de același fel: calea-valea, vrând-nevrând, ici-colo, târâș-grăpiș etc.
Cele mai obișnuite funcții sintactice ale adverbului sunt acelea de circumstanțial de loc, de
timp sau de mod, după înțelesul pe care îl are adverbul, raportat la cuvântul determinat.
6. predicat verbal ( este format de adverbele predicative): firește, sigur, desigur, negreșit,
neîndoios, indubitabil, pesemne, poate, probabil, evident, clar, bine, cu siguranță, de bună seamă,
fără doar și poate etc. + că, să. Acestea cer propoziţii subiective.
2
Uneori adverbul nu are funcție sintactică, dacă este introdus între virgule, formând adverbe
incidente.
Voi veni, poate, să iau haina.
Adverbul și prepoziția
Cele mai numeroase dificultăți de recunoaștere apar în cazul prepozițiilor și al adverbelor,
care, exceptând puține situații de identificare de formă, apar cu forme apropiate, dar nu
identice, prepoziția fiind ,,articulată" (primește un component final amonim cu articolul
masculin/feminin singular): împrejur+ -ul=împrejurul, înapoi+-a+ înapoia, iar adverbul,
,,nearticulat".
❖ Deasupra (adverb și prepoziție); De-a lungul, de-a latul (locuțiune adverbială și
locuțiune prepozițională)
Exemple:
El locuiește deasupra. (adverb)
El locuiește deasupra barului. (prepoziție)
S-a așezat de-a latul. (locuțiune adverbială)
El s-a așezat de-a latul patului. (locuțiune prepozițională.)