UNII DINTRE CEI MAI

IMPORTANȚI INDICATORI
ECONOMICO-FINANCIARI
AI UNEI COMPANII

ȘI

CELE 3 METODE DE
EVALUARE
În acest document îmi propun să îți prezint care sunt unii dintre cei mai
importanți indicatori economico-financiari la care eu mă uit atunci când
analizez o companie din punct de vedere financiar. Îți voi prezenta pe scurt și
care sunt cele trei metode de evaluare ale unei companii.

I. COLECTAREA, PRELUCRAREA ȘI ANALIZA DATELOR

De ce date am nevoie, de unde extrag datele și cum interpretez datele?

Poate că este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care investitorii și le
adresează la început de drum. Înainte de a începe orice analiză financiară,
primul pas pe care îl fac este să colectez datele, iar pentru asta accesez
următoarele surse:

Site-uri de specialitate
https://finance.yahoo.com
https://www.marketwatch.com
ps://finants.ro/sector (pentru
https://finants.ro/sector analizaanaliza
(pentru sectorială din România)
sectorială din România)

Baze de date:
Damodaran
Damodaran

Documente contabile:

Balanța de Bilanțul Registrul

verificare contabil imobilizărilor

Contabilitatea reprezintă procesul prin care se înregistrează scriptic

activitatea faptică a unui business. Înainte de toate, aș vrea să îți prezint
regula de aur a contabilității:

Active
Active = Pasive
= Pasive + Capitaluri
+ Capitaluri proprii proprii

Există situații în care nu vei putea avea acces la toate cele trei documente
contabile, însă vei putea extrage datele de care ai nevoie din bilanțul
contabil.
Acum hai să vedem ce reprezintă fiecare dintre ele.

Balanța de verificare: documentul contabil utilizat pentru verificarea

exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre
contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe
baza căruia se întocmesc situațiile financiare.

Bilanțul contabil: este un procedeu de lucru specific metodei contabilității,

prin intermediul căruia se prezintă generalizat activul și pasivul unităților
patrimoniale în etalon bănesc, precum și datele obținute de unitatea
patrimonială la un moment dat.

Registrul imobilizărilor: documentul contabil care ține evidența tuturor

imobilizărilor companiei.

II. INDICATORII ECONOMICO-FINANCIARI

Utilizați în analiza financiară a unei companii, indicatorii economico-

financiari sunt rezultatul calculelor bazate pe datele contabile ale companiei,
reflectând activitatea ei. Acești indicatori oferă o imagine obiectivă și
cuantificabilă a performanțelor financiare și a stării de sănătate a companiei.

DATELE CONTABILE NECESARE ANALIZEI:

Active imobilizate: activele care au o durată de utilizare mai mare de un an

și care nu se consumă la prima utilizare

Active circulante: activele care participă la un singur circuit economic, fiind

deținute pe termen scurt de companie (sub un an)

Cheltuieli în avans: sumele de bani alocate în cursul exercițiului financiar

curent, dar care sunt aferente exercițiului financiar următor

Stoc mediu: stocul mediul aferent unei perioade de timp

Sold mediu clienți: soldul mediu al clienților aferent unei perioade de timp

Sold mediu furnizori: soldul mediul al furnizorilor aferent unei perioade de

timp
Capitaluri proprii: resurse financiare atrase de la proprietari (acționari sau
asociați), precum și constituite din profiturile obținute; mai sunt cunoscute și
ca dreptul acționarilor asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor
datoriilor

Capitalul permanent: sursele de finanțare utilizate de o întreprindere, de o

manieră permanentă, durabilă și care acoperă nevoile pe termen lung ale
activității companiei, respectiv finanțează activele și nevoile pe termen lung

Datorii pe termen scurt: sumele care trebuie achitate într-o perioadă mai
mică de un an

Datorii pe termen lung: sumele care trebuie achitate într-o perioadă mai
mare de un an

Datorii totale: suma tuturor datoriilor

Cifra de afaceri: cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile

comerciale efectuate de firmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-
o perioadă de timp determinată; în cuantumul cifrei de afaceri nu se includ
veniturile financiare și veniturile excepționale

Cheltuieli privind mărfurile: sumele care trebuie achitate pentru marfa

achiziționată

Cheltuieli privind producția vândută: sumele care trebuie achitate,

aferente producției vândute

Cheltuieli privind prestațiile externe: cheltuieli cu întreținerea, reparațiile,

redevențe plătite, locații de gestiune și chirii etc.

Cheltuieli cu personalul: includ atât salariile și indemnizațiile plătite

personalului (în sumă brută), alte cheltuieli de personal suportate de unitate,
cât și cheltuielile cu asigurările și protecția socială (contribuțiile la asigurările
sociale și constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj)

Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate: includ taxele și

impozitele suportate de întreprindere, indiferent
Amortizări: recuperările treptate atât din punct de vedere contabil, cât și
fiscal, a tuturor costurilor ce sunt aferente achiziției construirii producerii,
asamblării, instalării sau a îmbunătățirii imobilizărilor amortizabile

Cheltuieli totale: valoarea tuturor cheltuielilor, fără a include taxele și

reducerile primite

Producția vândută: valoarea veniturilor încasate din activitatea de

exploatare fără a include veniturile din vânzarea mărfurilor

Venituri din vânzarea mărfurilor: sumele care trebuie încasate pentru

marfa vândută

Venituri din subvenții de exploatare: sumele aferente cifrei de afaceri,

materiilor prime și materiale consumabile, altor cheltuieli externe, plății
personalului etc.

Venituri din producția de imobilizări necorporale și corporale: veniturile

generate de o firmă prin vânzarea sau utilizarea în scopuri productive a
activelor imobilizate, cum ar fi brevetele, mărcile înregistrate, drepturile de
autor, utilajele, clădirile sau terenurile

Venituri în avans: veniturile aferente perioadelor/ exercițiilor financiare

următoare

Alte venituri din exploatare: sumele care nu sunt incluse în niciuna dintre
categoriile menționate

Impozite: taxele care necesită achitate către stat

Capital social: este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociați

în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale; acesta are
dublă semnificație: atât juridică, cât și contabilă

Total activ: componenta unui bilanț contabil care reflectă totalitatea

bunurilor și drepturilor deținute de o entitate la un moment dat

Total pasiv: componenta unui bilanț contabil care reflectă totalitatea

obligațiilor și datoriilor unei entități la un moment dat
Principalii indicatori economico-financiari la care mă uit atunci când analizez
un business:

MARJA BRUTĂ (GROSS MARGIN)

MB = Cifra de afaceri netă - COGS (cost of goods sold) sau COS (cost of sales)
MB (%) = MB / Cifra de afaceri netă

• măsoară eficiența în gestionarea costurilor directe legate de producție/

prestarea serviciilor și achiziționarea bunurilor, în raport cu cifra de afaceri

REZULTATUL EXPLOATĂRII

RE = Marja brută – Costuri operaționale (inclusiv amortizarea)

• rezultatul exploatării (re) evaluează rentabilitatea economică a unei

întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii,
inclusiv operațiunile efectuate în exercițiile anterioare, dar aferente
exercițiului curent; nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare
operațiilor financiare și extraordinare

REZULTATUL NET

RN = Profit Brut – impozite

• reprezintă profitul sau pierderea companiei dintr-o anumită perioadă de

timp

RETURN ON ASSETS (ROA)

(Profit net / Total Active) *100

• rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate

ai unei companii și măsoară eficiența utilizării activelor, din punct de vedere
al profitului obținut
• mai exact, indică câți lei aduce sub formă de profit un leu investit în active •
• recomandabil ar fi ca acest indicator să fie analizat în contextul industriei în
care activează compania și în comparație cu alte companii similare din
același sector
RETURN ON EQUITY (ROE)

(Profit net / Capitaluri Proprii) *100

• este un indicator financiar important, utilizat în analiza financiară care

evaluează cât de eficientă este o companie din punct de vedere al profitului
generat pentru proprietarii săi în raport cu capitalul investit
• este important să se analizeze ROE în contextul industriei în care operează
compania și să se compare cu alte companii similare pentru a obține o
perspectivă clară asupra performanței sale relative

LEVIERUL FINANCIAR

LF = Δ Rezultatul Net / Δ Cifra de afaceri

= ((RN1 – RN0)/RN0)/ ((CA1 – CA0)/CA0)

• evidențiază elasticitatea profitului net în raport cu cifra de afaceri și

măsoară sensibilitatea profitului net la o variație de 1 % a cifrei de afaceri

THE DEBT SERVICE COVERAGE RATIO (DSCR)

DSCR = EBITDA / Datorii curente

EBITDA = Profitul înainte de plata dobânzii, taxelor, amortizării și

deprecierilor

• indicatorul cunoscut și sub numele de serviciul datoriei măsoară

capacitatea companiei de a-și acoperi datoriile curente utilizând profitul
operațional înainte de a lua în considerare costurile de dobândă, taxele,
deprecierile și amortizările

DSCR < 1 nu generezi suficient cash pentru a-ți plăti datoriile anuale
DSCR = 1 ai un cash flow care finanțează la limită datoriile
DSCR > 1 cash flow-ul generat acoperă datoriile pe termen scurt
LICHIDITATEA LA VEDERE

LV = (Disponibilități bănești + Investiții pe termen scurt) / Datorii curente

• măsoară capacitatea unei companii de a-și achita datoriile pe termen scurt

utilizând activele sale curente cele mai lichide, cunoscute sub denumirea de
active la vedere
• dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, acest lucru indică faptul
că societatea are suficiente active la vedere pentru a-și achita datoriile
curente
• o valoare egală cu 1 poate fi considerată ca o linie de siguranță, dar poate fi
și un semnal de avertizare pentru firmă. Dacă valoarea indicatorului este mai
mică decât 1, acest lucru indică faptul că activele la vedere ale companiei
sunt insuficiente pentru a acoperi datoriile curente

RATA GENERALĂ A SOLVABILITĂȚII

RGS = Active totale / Datorii totale

· valoarea mai mare de 1,5 este considerată ideală

• evaluează capacitatea unei companii de a-și achita datoriile pe termen lung

utilizând activele sale
• măsoară proporția dintre activele totale și datoriile totale ale companiei
• o valoare mai mare a acestui indicator sugerează că societatea are o poziție
financiară solidă și este capabilă să facă față obligațiilor pe termen lung
• o valoare mai mică de 1 poate indica un risc crescut de solvabilitate,
deoarece compania ar putea avea dificultăți în a-și achita datoriile pe termen
lung și ar putea necesita să caute finanțare suplimentară

EBITDA, EBIT și EBT

EBITDA = Profit net + Dobânzi + Impozite + Depreciere + Amortizare

EBIT = Profit net + Dobânzi + Impozite

EBT = Profit net + Impozite

INDICATORI DE ACTIVITATE

a. Durata medie de rotație a stocurilor

DRS = (Stoc mediu / Cifra de afaceri) * 365

sau mai concentrat

DRS = (Stoc mediu / COGS) * 365

Stoc mediu = (Stoc inițial + Stoc final) / 2

Stoc mediu = ((Stoc început de perioadă + Stoc final de perioadă)+ ... + (Stoc
început de perioadă + Stoc final de perioadă)) / nr. de perioade

COGS = costul bunurilor vândute

Număr de rotații ale stocurilor

NRS = Cifra de afaceri / Stoc mediu

b. Durata medie de recuperare a creanțelor

DRC = (Sold mediu clienți / Cifra de afaceri) * 365

Stoc mediu = (Stoc inițial + Stoc final) / 2

Stoc mediu = ((Stoc început de perioadă + Stoc final de perioadă)+ ... + (Stoc
început de perioadă + Stoc final de perioadă)) / nr. de perioade

c. Durata medie de plată a furnizorilor

DAF = (Sold mediu furnizori / Cifra de afaceri) * 365

Sold mediu furnizori = (Stoc inițial + Stoc final) / 2

Sold mediu furnizori = ((Stoc început de perioadă + Stoc final de perioadă)+ ...
+ (Stoc început de perioadă + Stoc final de perioadă)) / nr. de perioade
d. Cilcul de conversie al numerarului

CCN = DRS + DRC – DAF

DRS – durata medie de rotație a stocurilor

DRC – durata medie de recuperare a creanțelor
DAF – durata medie de achitare a furnizorilor

• dacă firma plătește furnizorii înainte să vândă stocurile și să încaseze

facturile, atunci ciclul de conversie al numerarului este pozitiv
• dacă firma plătește furnizorii după ce vinde stocurile și încasează facturile,
atunci ciclul de conversie al numerarului este negativ

INDICATORI DE EFICIENȚĂ

a. Fondul de rulment

FR = Capitalul permanent – Active imobilizate

sau mai concentrat

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Capital permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri și cheltuieli

+ datorii pe termen lung

• fondul de rulment reprezintă partea din capitalurile permanente rămasă la

dispoziția societății după finanțarea imobilizărilor
• acest fond de rulment este utilizat de societate în finanțarea elementelor
de activ pe termen scurt, elemente ce presupun o lichiditate ridicată

b. Necesarul de fond de rulment

NFR = (STOCURI + CREANȚE) – DATORII PE TERMEN SCURT

· indică care este suma de bani de care afacerea are nevoie pentru a
desfășura un ciclu de producție complet
c. Trezoreria netă

TN = FR – NFR
FR – Fondul de rulment
NFR – Necesarul de fond de rulment

• trezoreria netă este indicatorul general de echilibru; acesta analizează

echilibrul atât pe termen lung, cât și pe termen scurt

PRODUCTIVITATEA ANGAJAȚIILOR

PA = Cifra de afaceri / Numărul de angajați

• este un indicator al eficienței cu care compania utilizează forța de muncă

pentru a genera venituri
• cu cât acest indicator este mai mare, cu atât compania produce venituri
mai mari per angajat, ceea ce indică o utilizare mai eficientă a resurselor
umane

METODELE DE EVALUARE A UNEI COMPANII

Estimarea valorii unei companii poate fi realizată prin următoarele trei

abordări:

ABORDAREA PRIN PIAȚĂ

Această metodă se bazează pe comparația companiei evaluate cu alte

companii similare sau care au fost vândute recent. Procesul de evaluare
presupune identificarea unor companii, cu caracteristici similare (cifră de
afaceri, sector de activitate, număr de angajați etc.) cu compania subiect.
Apoi pe baza unor multiplicatori (PER, P/S, EV/EBIT, EV/EBITDA, EV/Sales etc)
selectați se determină valoarea companiei.

ABORDAREA PRIN VENIT

Această metodă ia în calcul fluxurile de venituri previzionate ale companiei

pentru a determina valoarea sa. Este utilizată în special în cazul business-
urilor mature și stabile pe piață, care au venituri constante sau recurente. O
dată ce veniturile au fost previzionate, se aduc în prezent cu ajutorul unei
rate de actualizare care ține cont de rata de dobândă fără risc, coeficientul
Beta al sectorului de activitate și riscul de țară.
ABORDAREA PRIN COST

Această metodă ia în calcul activele și datoriile totale ale companiei. Practic,

din total active se scade valoarea tuturor datoriilor și astfel obținem valoarea
contabilă a unei companii. Deși la prima vedere pare simplă, recomandarea
este să analizezi foarte bine structura activelor/ datoriilor și, în caz de nevoie,
să ajustezi valoarea acestora pentru a obține un rezultat cât mai relevant.
Abordarea prin cost se recomandă firmelor care au sub doi ani de activitate.

Drept concluzie generală, estimarea valorii de piață a unei companii, trebuie

să fie fundamentată prin minim două metode.

Ultimul pas este să compari rezultatele obținute în urma celor două metode
de evaluare alese pentru a ajunge la concluzia finală; foarte important de
menționat este faptul că valorile obținute nu pot avea diferențe mari între
ele. În cazul în care diferența procentuală a rezultatelor celor două metode
este foarte mare, cel mai probabil procesul de evaluare nu a fost realizat
corect.

Uneori teoria oferă neclaritate, dar practica oferă claritate. Tocmai de aceea,
dacă ai anumite întrebări specifice, scrie-mi un email la adresa
d.andrei.rusu@gmail.com și voi încerca să revin către tine cu mai multe
informații.

Urmărește-mă mediul online pentru a afla și mai multe detalii despre

modalitate de analiză a companiilor, precum și informații din domeniul de
business.

andrei.d.rusu

Andrei Rusu

d.andreirusu

d.andreirusu