APOZITIA

Apoziția este atributul substantival în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului

determinat, sau, mai rar, în același caz cu acesta.

Au văzut-o pe stăpâna acestor locuri, o femeie înspăimântătoare, de care toți se temeau.

Am văzut-o pe sora ta, pe Corina, în parc.

…în prada unor gânduri destul de nefavorabile cucoanei Anichii… (I.L. Caragiale, Tren de plăcere)

Apoziția poate sta pe lângă un

1. substantiv

Salvatorul lor, doctorul Mihăilă, era pentru ei un adevărat erou.

2. pronume

Noi, prietenii tăi, te vom ajuta până la sfârșit.

TIPURI DE APOZIȚIE

A. simplă – se exprimă printr-un singur substantiv comun sau propriu sau printr-un
adjectiv substantivizat

Bădița Ioan erau un flăcău falnic.

Stăteam de vorbă cu Lucia, arhitecta, și cu alți prieteni de-ai mei.

S-a născut în anul 1995.

Ne vedem la ora cinci.

B. dezvoltată – se exprimă printr-o îmbinare de cuvinte (un substantiv și unul sau mai multe
atribute)

„Eu sunt Budulea, cimpoieșul de la Cocorăști.”

Unul și același termen poate fi determinat de mai multe apoziții, simple și dezvoltate.

Era casa lui Dănilă, starostele ciobanilor din partea locului, venetic de pe plai, dar mare baci la bătrânețe.
(Gala Galaction, GA II, pg 128)

Când apoziția are o notă de precizare sau explicare, ea se desparte prin virgulă de regent.
Apoziția indică

 numele

Fluviul Dunărea, lacul Roșu, Strada Roma, Tatăl său, Costache, era medicul satului.

 profesia și situația socială

Florin, șoferul, aștepta de două ore.

 naționalitatea sau zona de proveniență

Hans neamțul, dansul brașovean

 însușire a termenului determinat

Tânărul, un sportiv renumit, se lăuda cu victoriile sale.

 precizarea concretă a unui obiect vag menționat

Noi, tineri dornici de aventură, am plecat în cea mai periculoasă expediție.

 detalierea substantivului regent colectiv sau la plural

În fața primăriei se strânse tot satul: femei, copii, bărbați, moșnegi.