Sunt o baba comunista

de Dan Lungu

Dan Lungu (n. 15 septembrie 1969, Botoșani, România) este scriitor, profesor și om politic român. A
condus Muzeul Național al Literaturii Române din Iași (2013-2017) și este conferențiar universitar doctor la Catedra
de Sociologie a Facultății de Sociologie și Științe Social-Politice de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. În
2016 acesta a candidat pe listele partidului Uniunii Salvați România (USR[2]), fiind ales senator în Parlamentul
României. Dan Lungu este unul dintre cei mai de succes autori români în literatura post-decembristă, romanele sale
fiind traduse în peste cincisprezece limbi. printre cele mai premiate și bine primite lucrări numărându-se volumele
„Raiul Găinilor”, „Sînt o babă comunistă!” și ”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”.

Postmodernismul este un curent literar ce se manifestă în literatura română aproximativ din anii 80 ai
secolului trecut, aspirînd să depășească (neo)modernismul prin asumarea și regîndirea simultană a relației cu
tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul acesta, se instaurează în cîmpul literar o poezie (auto)biografică,
realistă, (inter)textualistă, „ metafizică ”, inaugurînd o amplă deschidere asupra realului.

Sînt o babă comunistă este un roman care poartă semnătura lui Dan Lungu, fiind publicat pentru prima
dată în anul 2007, la editura Polirom. Opera s-a bucurat de un real succes, fiind tradusă în unsprezece limbi și
câștigând șapte premii literare.

Tema principală a romanului este postcomunismul și încercările generației care a trăit în comunism de a se
adapta la un stil de viață cu totul diferit. În ceea ce privește perspectiva temporală, acțiunea are loc la aproape zece
ani de la căderea regimului comunist, însă personajul principal rememorează multe dintre întâmplările petrecute în
perioada în care președinte al României era Nicole Ceausescu.

Titlul porneşte de la o revelaţie. Protagonista descoperă în urma unei conversaţii cu fiica sa, plecată în
Canada care îi spunea cât de frumos e acolo şi cât de rău aici, că de fapt ea a fost comunistă în plan politic de când
se ştia.

Protagonista celui de-al doilea roman al lui Dan Lungu este Emilia Apostoae, o pensionara in jur de saizeci
de ani. Emilia Apostoae este descrisă ca fiind o femeie simplă și modestă care a trăit o viață modestă și fără prea
multe evenimente notabile. Romanul explorează viața ei și a altor personaje din jurul ei într-un mod realist și
detaliat.

Actiunea romanului este plasata la zece ani de la caderea regimului comunist, in pragul alegerilor
electorale. Femeia primeste un telefon de la fiica sa, Alice, emigrata si stabilita ulterior in Canada ce o sfatuieste sa
nu voteze cu comunistii ci cu liberalii, ceea ce declanseaza discutii in contradictoriu intre cele doua. Acest moment
ii declanseaza Emiliei nostalgia trecutului trait sub dictatura comunista si incepe sa rememoreze momentele
tineretii si copilariei sale intr-o lume plina de rigori si limite.

Modul de constructie al romanului este inedit. Actiunea se desfasoara in trei directii, fiecare capitol
concentrandu-se pe un moment al vietii protagonistei, respectiv copilarie, adolescenta si prezent, iar planurile
temporale prezent - trecut se intrepatrund frecvent.
 Emilia isi petrece copilaria la tara, unde intampina multe greutati si este nevoita sa lucreze din greu alaturi
de parintii sai, iar vizitele la oras la matusa sa sunt pentru Emilia un paradis, ea ajungand sa dezvolte chiar
sentimente de repulsie fata de satul natal. Sunt subliniate discrepantele puternice intre lumea satului si cea a
orasului din perioada comunista, principalul tel al copilei de atunci fiind sa ajunga la oras.

Alt plan al povestii o surprinde pe Emilia adolescenta si ulterior femeie maritata in oras, asa cum si-a dorit
inca din copilarie, si cu un loc de munca stabil, in timpul regimului comunist.

In prezent femeii i-au ramas doar amintirile, trecutul constituind mediul sau de evadare si orice incercare
de a transmite celorlalti viata sa frumoasa petrecuta in regimul comunist se va solda cu respingeri. De aici criza
identitara.

Emilia Apostoae reprezinta tipul ,,babei comuniste", asa cum se autocaracterizeaza chiar ea, ce este
nostalgica fata de regimul comunist si de viata ei in timpul acestuia. Insa, cu timpul, aceasta intra intr-o perioada de
confuzie, incercand sa compare viata ei actuala cu viata ei anterioara, fiind influentata si de parerile celor din jurul
sau, in special de parerea fiicei sale.

Din punct de vedere social, este prezenta o evolutie, de la copil ce are o viata modesta la tara, la eleva intr
un liceu industrial, la angajata intr o fabrica de constructii, urmand a fi prezentata viata acesteia drept o pensionara.

Din punct de vedere moral, aceasta are un set de principii dupa care se ghideaza atat in cresterea fiicei
sale cat si in comunicarea cu ceilalti.

Din punct de vedere psihologic, aceasta da dovada de un caracter puternic ce isi sustine ideile, hotararile si
parerile sale,un exemplu in acest sens fiind chiar opinia sa in legatura cu regimul comunist.

In ceea ce riveste caracterizarea directa a personajului, aceasta este vag conturata. Cu toate acestea, se
poate observa autocaracterizarea personajului-narator ,,sunt o baba comunista" demonstrandu-se astfel nostalgia
sa fata de regimul comunist, de tineretea ei prospera in special,dar în acest fel ea arată că este conștientă de
contradicția prezentului și imposibilitatea ei de a se adapta

Caracterizarea indirectă a personajului poate fi observată prin intermediul acțiunilor sale și a relațiilor pe
care le are cu ceilalți personaje din roman. Astfel, Emilia Apostoae este prezentată ca fiind o persoană muncitoare,
dar și ca fiind una dintre cele mai critice personaje din roman față de schimbările din societatea post-comunistă.
Mai mult, își dorește să păstreze valorile și tradițiile din trecut, iar in urma incercarii ei de a evita schimbarile aduse
de modernizare, intra intr un conflict cu fiica sa,Alice, ce are o cu totul alta viziune asupra evolutiei timpurilor in
care traiesc.

Cu toate ca da dovada de obstinatie impotriva scimbarilor aduse in urma caderii regimului comunist si,de
asemenea, dovada de un aracter critic, Emilia are simtul umorului, adeseori glumind cu sotul si colegii sai de
munca.

Ca sotie si mama, Emilia este grijulie si iubitoare, incercand sa i ofere fiicei sale confortul pe care ea nu l a
putut avea ca si copil.

In concluzie, personajul central feminin din romanul ,,Sunt o baba comunista" de Dan Lungu, Emilia
Apostoae, este un personaj complex ce trece prin numeroase statuturi socialedarsi pareri contradictorii cu
persoanele din jur. Aceasta contradictie specifica personajului este dizolvata in final, cand Emilia Apostoae ramane
indiferenta de alegerile parlamentare si de viata politica in general.