In perioada interbelica, romanul romanesc a cunoscut o evolutie spectaculoasa, racordandu se siintegrandu se

valorilor universale

Aria tematica s a largit considerabil, formulele epice traditionalecoexistand cu solutii artistice moderne.In acest
context, romanul lui George Calinescu, ilustreaza stralucit formula romanului realist, de facturabalzaciana, (care
radiografiaza societatea si caracterele umane) imbogatit insa considerabil cu elementeestetice clasice, romantice si
moderniste, oferind asadar un roman de sinteza estetica.Enigma Otiliei, publicata in 1938 este un roman de
inspiratie sociala, insumand dosare de existenta aleunor tipologii umane determinate in primul rand de
circumstantele sociale, apoi de datul psihologic side faptul ereditar, dar si un roman cu problematica urbana,
roman de dragoste si bildungsroman(surprizand etapele devenirii celor 2 adolescenti: Felix si Otilia).

Tema fundamentala (balzaciana) este ceea a existentei societatii burgheze bucurestene, in primul sfert alsecolului
trecut, dezvoltata in cateva subteme: a mostenirii, a paternitatii, a iubirii. Se poate identifica si osubtema a
parvenirii, in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol, nazuiesc sa patrundaintr o sfera sociala
superioaraprin bogatie, casatorie sau afirmatie profesionala.

Daca titlul initial Parintii Otiliei sublinia tema paternitatii, titlul sub care a fost publicata cartea,pune in evidenta
eternul mister feminin dar si misterul unei varste: aceasta criza a tineretii lui Felix, pus pt a intaia oara in fata cu
absurditatea sufletului unei fete , aceasta este enigma afirma scriitorul insusi.

Dupa model balzacian, romanul incepe prin fixarea coordonatelor temporale sispatiale ale actiunii, utilizandu se
tema acumularii detaliilor. Actiunea este plasata intr un spatiugeografic correspondent real: Bucuresti si intr un timp
istoric précis: intr o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin la inceputul orelor 10, un tanar de vre o 18 ani,
imbracat in uniforma de licean, intra instrada Antim.Portretul initial al eroului (se recunoaste usor maniera
balzaciana de a face cunoscute personajele incade la intrarea in scena), se alcatuieste din detalii vestimentare, din
elemente semnificative de fizonomiece impun imaginea unui adolescent insufletit de o mare vointa.Se identifica in
incipit o relativizare a omniscientei narrative deoarece lui Felix ii este transferat rolul deinstanta narativa, acesta
devenind observator si personaj reflector in raport cu lumea necunoscuta pecare o I a treptat sub stapanire. Odata
cu Felix Sima, cititorul descopera pe rand strada, casa, fatada,interiorul  detalii arhitectonice, dezvaluie contrastul
dintre aparenta (pretioase decoruri gotice,amestecate cu ornamente arhitectuale clasice, sugerand pretentiile de
cultura ale localnicilor) si esentatotul e doar o copie banara, realizata cu materiale ieftine si urate, un fals ce
dezvaluie prostul gust sizgarcenia.Finalul romanului, realizat tot prin perspectiva aceluiasi personaj reflector Felix
Sima, confera timpulrezumand un cleceniu din existenta personajelor, in contrast cu ritmul destul de lent a naratiunii
de panaatunci. Finalul are si funcctia unui epilog, oferind informatii despre cariera si casatoria fericita a lui
Felix,despre revolutia lui Stanica Ratiu si depre despartirea Otiliei de Pascalopol. In decorul casei din stradaAntim,
acum cu adevarat parasita, ecoul vorbelor lui Mos Costahe: aici nu sta nimeni, capata valoare deadevar tragic.

Atitudinea scriitorului fata de lumea care o propune, este ceea a creatoruluidemiurg, care se proiecteaza in textca
narrator omniscient, omnipresent care relateaza la persoana a3a,obiectiv, impersonal, neimplicat intr un stil neutru,
urmarind relatia cauza-efect specifica realismuluibalzacian. Uneori se observa relativizarea omniscientei, naratorul
mimand descoperirea unor relatii odata cu cititorul, ca in incipit, prin transferul de instanta narativa sau din
comportamentism, in cazul Otiliei.

Romanul are o compozitie clasica: cele 20 de capitole fara titlu se succed cronologic. Se remarca oadevarata
preocupare pt marcarea temporala intr un timp din ce in ce mai accelerat deoarece aproapetoate capitolele
debuteaza cu o sintagma temporala :  intr o seara pe la inceputul lui iulie 1909, a doua zi, cu timpul, pe la inceputul
lunii august, in martie.Structura romanului insumeaza 3 planuri.

Planul epic principal urmareste destinul planului familiar,alcatuit din familiile inrudite: Giurgiuveanu, Tulea, Ratiu  el
se ordoneaza in jurul istoriei mosteniriifiind dinamizat de un conflict economic: lupta nesatioasa pt avere. Tot in
acest plan se dezvolta sisubtema paternitatii ce reliefeaza un conflict de ordin moral.
Cel de al doilea plan urmarestea povestea de iubirie dintre Felix si Otilia, eroi surprinsi in devenire, inconfruntarea cu
lumea si cu ei, romanul capatand astfel valenta de bildungsroman.

Planul cadru contureaza monografic existenta burgheziei bucurestene la inceputul sec al 20 lea, subtema parvenirii
fiind definitorie pt acest plan.

Personajele, Arta portretului uimeste prin procedee de compozitie diverse, cele mai multe personaje fiind
construiterealist cu mijloace de caracterizare pronuntat balzaciene. Sunt caractere deplin si definitiv
conturate,ipostazele si situatiile existentiale in care sunt surprinsi acesti eroi confirmand apartenenta lor la
ocategorie tipologica ( chiar potretul fizic reflecta trasatura morala alaturi de descrierea vestimentatieisau a
mediului).Astfel, Costache Giurgiuveanu personajul principal al romanului se situeaza in miezul istoriei
mosteniriideoarece determina direct sau indirect destinele celorlalti eroi. Apartine tipologiei avarului fiind inrudit
spiritual harpagon a lui Molliere ori Hagi Tudose a lui Delavrancea. Se distanteaza insa de zgarcitul clasicprin
complexitate.Portretul fizic: fata spana, zambet stramb, vorbe balbaite asociat cu vestimentatia sa stranie ori
cuinteriorul tixit de mobile vechi si desperecheate sugereaza nehotararea, lipsa de fermitate, teama de ceidin jur dar
si zgarcenia absurda. Aparitia sa este insa ambiguizata modern, prin iubirea pe care o poartaOtiliei, sincera, dar
limitata nereusind totusi sa isi depaseasca limitele ( o iubeste pe Otilia atat cat poateiubi un avar, visand mereu ca ii
va construi o casa cu materiale din demolari sau ca o sa o infieze). Nu isipierde nici instinctual de conservare 
precum avarii clasici  atunci cand se imbolnaveste are grija desatatea sa. Va sfarsi tragic din cauza violentei lipsite
de scrupule ale lui Stanica.Parvenit dintr o familie numeroasa, fara resurse materiale,

Stanica este avocatul fara procese, un individlipsit de morala, adaptabil si profitor, dar inzestrat cu o remarcabila
inteligenta speculative, mereu jovial,dezinvolt, volubil se incadreaza intr o dubla tipologie: ceea a aribist dar si a
demagogului.

Aglae Tulea este prezenta feminine varsnica, intruchipand rautatea umana ferocitatea artagoasa,lacomia, invidia si
incultura. Este  baba absoluta fara cusur in rau pe care niciuna dintre ipostazelefeminitatii nu o manizeaza
deoarece este o sora odioasa, o sotie rea si o mama dominatoare ce vede incopii ei simple obiecte.

Aurica si Olimpia sunt si ele ipostaze ratate ale feminitatii. Aurica este o fata batrana, obsedata decasatorie,
mostenind rautatea, ura si marginirea mamei sale. Olimpia e o prezenta placida, farapersonalitete, sotie insipida si
mama iresponsabila.

Titi si Simion Tulea sunt personaje realizata in maniera moderna, pt ca in cazul lor interesul sedeplaseaza spre boala,
spre cazul clinic ( retardatul si senilul) Leonida Pascalopol este personajul reprezentativ pt tipologia nobilului
autentic, mosier rafinat, cult,discret, sensibil si generos, are puterea si nobletea de a i reda Otiliei libertatea atunci
cand intelege caalaturi de ei nu mai este fericita.

Felix Sima este atat persoaj reflector, dar si actor in scenariul epic al romanului dominanta sa tipologicainscriindu l in
tiparul tamarului surprins in procesul maturizarii dar si in tipologia ambitiosuluibalzacian.Portretul fizic si
vestimentatia dezvaluie educatia, caracterul hotarat si ambitia celui decis sa devina ocelebritate medicala. Portretul
sau este surprins in 2 ipostaze: ceea a strainului patruns intr o lumenecunoscuta si ceea a tanarului ce iubeste
aldolescentin, dar care nu si pierde nici candoarea si niciputerea de a se consacra unui ideal invatand sa si domine
suferinta si deziluzia. Ipostaza finalainfatiseaza un Felix Sima maturizat in urma experientei traite si care a inteles ca,
intr o lume in care totuleste supus degradarii, dragostea a incetat sa mai fie un sentiment netulburat .Eroul este in
final uninvingator, un fericit casatorit in chip stralucit, devenind o personalitate in lumea medicala Europeana.

Otilia Marculescu este personajul cel mai modern al romanului, prezenta complexa si enigmatica cu unfarmec
aparte, amestec de candoare si rafinament , de copilarie si maturitate, de capriciu si devotement.Biografia eroinei
este singulara si enigmatica . este fiica vitrega a lui Mos Costache Giurgiuveanu care ardori sa o infieze dar amana
implinirea aceste decizii din cauza avaritiei. Obisnuita cu luxul si rasfatata decand mama ei traia, o data ajusa sub
tutela tatalui vitreg, incepe sa invete ce inseamna singuratatea sirautatea celor din jur. De aceea, dupa cum ii
povesteste lui Felix, isi traieste cu bucurie viata fara a segandi vre un moment la viitor caci damele copilariei produse
de zgarcenia lui Costache si de rautateaAglaei au maturizat o. fetei I se aminteste mereu ca I crescuta din mila si ca
nu e demna de numeleGiurgiuveanu: degeaba il lingusesti pe Costache  ii spune Aglae de fata cu toata lumea- si te
zbenguiesti,Costache nu te iubeste. Eu sa fiu si nu te as iubi daca nu ai fi copilul meu, din sangele meu. Asa dar cu
unstatut incert, Otilia isi gaseste singura protectie in Leonida Pascalopol fata de care nutreste
sentimenteamestecate.Mijloacele balzaciene contureaza cu o imagine contradictorie a fete, caci interiorul camerei
sale dezvaluiepreocuparile artistice, naturaletea, cochetaria, spontainatatea, atractia spre nou. Dezordinea din
camera,papusile de stofa si patul scund dau incaperii aerul de zapaceala specific unei adolescente ce abia adepasit
anii copilariei.Portretul fizic surprinde tineretea, frumusetea, eleganta, delicatetea: fata parea sa aiba vre o 18,19
ani.Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii toate aceste detalii se potrivesc atitudinii copilaroasea fete ce
contrasteaza insa puternic cu stapanirea desavarsita pe care o demonstreaza in relatia cuPascalopol.Procesul
devenirii eroinei este urmarit nu din perspectiva naratorului omniscient, ci prin tehnicamoderna acum a
comportamentismului caci pana in capitolul al 16, cititorul are acces la psihologiapersonajului doar prin faptele,
gesturile si replicile sale fara a sti gandurile.Comportamentul fetei este contradictoriu si derutant, dar ascunde o
intuitie remarcabila si multamaturitate deoarece sub aparenta frivoritatii, a cochetariei, a mirajului luxului se
disimuleazaconvingerea ferma a eroinei ca intr o lume a barbatiilor o orfana fara zestre nu si poate gasi un
locacceptabil decat prin lumina frumusetii, tineretii si a spiritului. Lucida si irationala, cunoscand bine atat defectele
cat si calitatile ( sunt numeroase pasajele de autocaracterizare ) Otilia va lua decizia de al parasipe Felix si de ai
deveni sotie lui Pascalopol cel care o protejase patern pana atunci.In realizarea personajului se remarca si tehnica
moderna a relativizarii acestuia prin insumarea unorperspective multiple si divergente ( tehnica oglinzilor paralele).
Se produce astfel o ambiguizare apersonajului ce contribuie la aura de mister, dar si la limitarea omniscientei. Astfel
Otilia este vazutadiferit de fiecare personaj in parte fiind fetita cuminte care ii lumineaza batranetea pt mos
Costache,tanara stralucitoare cu suflet capricios de artista pt Pascalopol ori fata admirabila pe care nu o intelege pt
Felix. In acelasi timp pt Stanica, Otilia nu e decat femeia desteapta care stie sa se descurce in viata, in timpce pt Aglae
si Aurica e stricata, dezmatata care suceste mintile barbatilor.

In esenta, relativizarea si problematizarea eroinei alaturi de : ambiguitatea de factura moderna nu sunt decat forme
prin care se sugereaza eternic mister feminin, adica Enigma Otiliei.Arta narativa dezvaluie uluitoatea putere a
naratorului de a creea iluzia vietii. Epicul propriu zis esterelativ redus, fiind inlocuit adesea cu dialogul sou
momologul ( reprezentativa fiind in acest sens scenadin cap 18 structurata cu mijloace dramatice).Cele mai multe
personaje traiesc mai ales prin limbaj caci de la Caragiale nici un alt scriitor pana laCalinescu nu a dovedit un simt mai
autentic al vorbirii citadine. Limbajul este asadar incarcat in terminicitadini, in neologizme, de termini, abstractie de
referinte culturale, fiecare personaj vorbind limba epociiclasei si a cercului din care face parte ( de exemplu: Aglae
pronunta Otilia e falèa  marca a inculturii sia snobismului) .Descrierile sunt si ele realizate in acelasi limbaj citadin
si cult, de exemplu viziunea asupra Baraganuluise configureaza dupa legile geometriei si a arhitectonice citadine 
bivolii sunt vite lungi bituminoaseSi prin arta construirii personajelor, ca si prin arta narativa sau stilul intelectualizat
adecvat mediuluicitadin, romanul lui G Calinescu isi demonstreaza virtutiile de sinteza estetica constituiind o
adevaratarealizare a prozei romanesti interbelice.