Sunteți pe pagina 1din 8

ENIGMA OTILIEI Roman realist balzacian

In perioada interbelica, romanul romanesc a cunoscut o evolutie spectaculoasa, apropiindu-se de valorilor universale. Aria tematica s-a largit considerabil, formulele epice traditionale coexistand cu solutii artistice moderne. In acest context, romanul lui George Calinescu, ilustreaza stralucit formula romanului realist, de facture balzaciana, care analizeaza societatea si caracterele umane, imbogatit insa considerabil cu elemente estetice clasice, romantice si moderniste. Enigma Otiliei , publicata in 1938 este un roman de inspiratie sociala, insumand o galerie de portrete ale unor tipologii umane determinate de circumstantele sociale, de statul psihologic, un roman de dragoste si bildungsroman, surprizand etapele devenirii celor doi adolescenti, Felix si Otilia. Tema fundamentala balzaciana este ceea a existentei societatii burgheze bucurestene, in primul sfert al secolului trecut, dezvoltata in cateva subteme: a mostenirii, a paternitatii, a iubirii. Se poate identifica si o subtema a parvenirii, in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol, nazuiesc sa patrunda intr-o sfera sociala superioara prin bogatie, casatorie sau afirmatie profesionala. Tema este ilustrata in diverse scene ale operei, dar scena care contureaza existenta societatii bucurestene este cea din incipit in care tanarul Felix soseste pe strada Antim. Se dezvaluie un mediu dominat de un amestec de stiluri arhitecturale care evidentiaza idea de prost gust si zgarcenie, amestecul de frontoane

grecesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice. Aceasta caricature amplifica incultura si snobismul socieatatii bucurestene de la inceputul secolului trecut si genereaza o imagine de asamblu asupra vietii burghezimii. Pretioase decoruri gotice, amestecate cu ornamente arhitectuale clasice, sugereaza pretentiile de cultura ale localnicilor. Tema fundamentala este sustinuta de o subtema a parvenirii care reiese din scena mortii lui Costache Giurgiuveanu in care Stanica dorind o rapida imbogatire indrazneste sa fure banii batranului avar care moare in cele din urma, Stanica, netulburat, pipai mai de aproape salteaua, apoi vara brusc mana sub ea si trase pachetul cu bani. Clanul Tulea cum afla de moartea batranului se grabeste, in frunte cu Aglae, sa puna man ape mostenirea condusi de acceasi dorinta de realizare sociala prin mijloace necinstite, Sa vedem unde ii sunt banii, actele, daca a lasat vreun testament, zise Aglae, trebuie parale pentru inmormantare. Daca titlul initial Parintii Otiliei subliniaza tema paternitatii, titlul sub care a fost publicata cartea, pune in evidenta eternul mister feminin dar si misterul unei varste: aceasta criza a tineretii lui Felix, pus pentru a intaia oara in fata cu absurditatea sufletului unei fete , aceasta este enigma afirma scriitorul insusi. Titlul fixeaza portretul eroinei a carei trasatura dominant este sensibilitatea si amestecul de copilarie si maturitate. Se alfa in relatie cu formularea lui Pascalopol din finalul operei care ii este adresata lui Felix ca o concluzie: A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma.

Dupa model balzacian, romanul incepe prin fixarea coordonatelor temporale si spatiale ale actiunii, utilizandu-se tehnica acumularii detaliilor. Actiunea este plasata intr-un spatiu geografic real, Bucuresti, si intr-un timp istoric precis, Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo 18 ani, imbracat in uniforma de licean, intra instrada Antim. Se recunoaste usor maniera balzaciana de a face cunoscute personajele inca de la intrarea in scena doarece portretul lui Felix se alcatuieste din detalii vestimentare, din elemente semnificative de fizonomie ce impun imaginea unui adolescent insufletit de o mare vointa. Se identifica in incipit rolul de instanta narativa, acesta devenind observator si personaj reflector in raport cu lumea necunoscuta pe care o descopera treptat. Odata cu Felix Sima, cititorul descopera pe rand strada, casa, fatada, interiorul, detaliile arhitecturale. Se dezvaluie contrastul dintre aparenta si esenta, totul e doar o copie banala, realizata cu materiale ieftine si urate, un fals ce dezvaluie prostul gust si zgarcenia. Finalul romanului, realizat tot prin perspectiva aceluiasi personaj reflector Felix Sima, confera timpul rezumat la un deceniu din existenta personajelor, in contrast cu ritmul destul de lent a naratiunii de pana atunci. Constructiacirculara este data de revenirea lui Felix pe strada Antim in incercarea de a recupera timpul trecut. Finalul este inchis cu functie de epilog, oferind informatii despre cariera si casatoria fericita a lui Felix, despre evolutia lui Stanica Ratiu si depre despartirea Otiliei de Pascalopol. In decorul casei din strada Antim, acum cu adevarat parasita, ecoul vorbelor lui Mos Costahe: aici nu sta nimeni, capata valoare de adevar tragic.

La baza romanului se afla elemente autobiografice care confera veridicitate intamplarilor: moartea unei matuse bogate ale carei rude se lupta pentru mostenire, imaginea unei Otilii din copilaria autorului, o fata frumoasa si sensibila care devine prototipul eroinei si o intruchipare a eternului feminin, conditia orfanului ilustrata de Felix Sima in care se proiecteaza autorul insusi. Romanl are o compozitie clasica: cele 20 de capitole fara titlu se succed cronologic. Se marcheaza timpul adesea deoarece aproape toate capitolele debuteaza cu o sintagma temporala : intr o seara pe la inceputul lui iulie 1909, a doua zi, cu timpul, pe la inceputul lunii august, in martie. Structura romanului insumeaza 3 planuri. Planul epic principal urmareste destinul familiar, alcatuit din familiile inrudite: Giurgiuveanu, Tulea, Ratiu. El se construieste in jurul mostenirii batranului avar fiind dinamizat de un conflict economic: lupta fara incetare pentru avere. Tot in acest plan se dezvolta si subtema paternitatii ce reflecta un conflict de ordin moral. Cel de al doilea plan urmarestea povestea de iubirie dintre Felix si Otilia, eroi surprinsi in devenire, in confruntarea cu lumea si cu ei, romanul capatand astfel valenta de bildungsroman. Planul cadru contureaza monografic existenta burgheziei bucurestene la inceputul sec al XX- lea, subtema parvenirii fiind definitorie pentru acest plan. Arta portretului uimeste prin procedee de compozitie diverse, cele mai multe personaje fiind construite realist cu mijloace de caracterizare balzaciene. Sunt caractere bine conturate, iar ipostazele si situatiile in care sunt surprinsi acesti eroi confirma apartenenta lor la o categorie tipologica. Astfel, Costache Giurgiuveanu se situeaza in miezul istoriei mostenirii

deoarece determina direct sau indirect destinele celorlalti eroi. Apartine tipologiei avarului. Portretul fizic este dat de fata spana, zambet stramb, vorbe balbaite asociat cu vestimentatia sa stranie ori cu interiorul tixit de mobile vechi si desperecheate care sugereaza nehotararea, lipsa de fermitate, teama de cei din jur dar si zgarcenia. Va sfarsi tragic din cauza violentei lipsite de scrupule ale lui Stanica. Parvenit dintr o familie numeroasa, fara resurse materiale, Stanica este avocatul fara procese, un individ lipsit de morala, adaptabil si profitor, dar inzestrat cu o remarcabila inteligenta care se incadreaza in tipologia parvenitului. Aglae Tulea este prezenta feminina varsnica, intruchipand rautatea umana, ferocitatea artagoasa, lacomia, invidia si incultura. Este baba absoluta fara cusur in rau, o sora odioasa, o sotie rea si o mama dominatoare ce vede in copii ei simple obiecte. Aurica si Olimpia sunt si ele ipostaze ratate ale feminitatii. Aurica este o fata batrana, obsedata de casatorie, mostenind rautatea, ura si marginirea mamei sale. Olimpia e o prezenta fara personalitete, sotie si mama iresponsabila. Titi si Simion Tulea contureaza tipologia retardatului si a senilului. Leonida Pascalopoleste personajul reprezentativ pentru tipologia rafinatului, mosier, cult, discret, sensibil si generos, are puterea si nobletea de a-i reda Otiliei libertatea atunci cand intelege ca alaturi de el nu mai este fericita. Felix Sima este atat persoaj reflector, incadrandu-se in tiparul tamarului surprins in procesul maturizarii dar si in tipologia ambitiosului. Portretul fizic si vestimentatia dezvaluie educatia, caracterul hotarat si ambitia celui decis sa devina o celebritate medicala. Portretul sau este surprins in doua ipostaze: ceea a strainului patruns intr o lume necunoscuta si

ceea a tanarului ce iubeste aldolescentin, dar care nu si pierde puterea de a se consacra unui ideal invatand sa si domine suferinta si deziluzia. Ipostaza finala infatiseaza un Felix Sima maturizat in urma experientei traite si care a inteles ca, intr-o lume in care totul este supus degradarii, dragostea a incetat sa mai fie un sentiment netulburat. Eroul este in final un invingator, un fericit casatorit, devenind o personalitate in lumea medicala Europeana. Otilia Marculescu este personajul cel mai modern al romanului, prezenta complexa si enigmatica cu un farmec aparte, amestec de copilarie si maturitate. Este fiica vitrega a lui Mos Costache Giurgiuveanu care ar dori sa o infieze dar amana aceasta decizie. Odata ajusa sub tutela tatalui vitreg, incepe sa invete ce inseamna singuratatea si rautatea celor din jur. De aceea, dupa cum ii povesteste lui Felix, isi traieste cu bucurie viata fara a se gandi vreun moment la viitor. Otilia isi gaseste singura protectie in Pascalopol fata de care nutreste sentimente amestecate. Imaginea camerei sale dezvaluie preocuparile artistice, naturaletea, spontainatatea, atractia spre nou. Dezordinea din camera, papusile de stofa si patul scund dau incaperii aerul de zapaceala specific unei adolescente ce abia a depasit anii copilariei. Cunoscandus-i bine atat defectele cat si calitatile, Otilia va lua decizia de al parasi pe Felix si de ai deveni sotie lui Pascalopol. In realizarea personajului se remarca si tehnica moderna a pluriperspectivismului. Astfel Otilia este vazuta diferit de fiecare personaj in parte fiind fetita cuminte care ii lumineaza batranetea pentru mos Costache, tanara stralucitoare cu suflet capricios de artista pentru Pascalopol ori fata admirabila pe

care nu o intelege pentru Felix. In acelasi timp pentru Stanica, Otilia nu e decat femeia desteapta care stie sa se descurce in viata, in timp ce pentru Aglae si Aurica e stricata, dezmatata care suceste mintile barbatilor. Trasatura dominant a Otiliei este feminitatea evidentiata in diferite scene ale romanului. Scena din incipit in care Felix ajunge in casa lui Costache Giurgiuveanu evidentiaza trasaturile delicate si frumusetea fetei ce il farmeca pe Felix vazand in ea un sacru feminin. Portretul fizic surprinde tineretea, frumusetea, eleganta, delicatetea: fata parea sa aiba vreo 18, 19 ani. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii. O a doua scena relevanta pentru portretul feti este cea in care Felix vede fotografie ce o infatiseaza pe Otilia care si-a pastrat frumusetea, liniile fine, dar si-a pierdut complet farmecul tineretii, definita printr-un aer de platitudine feminine, stingea tot. Relatia dintre Otilia si Felix este definitorie pentru portretul eroinei. Felix este un tanar a carei mama a murit pe cand era copil, iar tatal sau nu era capabil sa aiba grija de el avand o relatie glaciala cu acesta. Statutul social se dezvaluie in incipit prin vestimentatie si trasaturile fizice. Absolvise liceul din Iasi fiind un tanar silitor care doreste sa devina un medic de success. Se defineste drept un tanar ambitios care se adapteaza in noua sa viata ajutat de frumoasa Otilia, un orfan ca el. Cei doi devin familiali inca din corespondenta purtata inainte de ajungerea in casa de pe strada Antim. Otilia este un reper solid in aceasta casa, care il ajuta sa se integreze. Relatia evolueaza sub semnul instinctului matern pe care Otilia il are fata de Felix.

Ulterior, Felix se indragosteste de ea dar ezita sa-si marturiseasca sentimentele. Otilia nu ii confirma sau dezaproba sentimentele deoarece considera ca ar fi un obstacol in cariera profesionale a lui Felix. Iubirea pentru Otilia este amenintata de prezenta lui Pascalopol care pleaca cu Otilia la Paris, iar Felix devine din ce in ce mai confuz. Discutia cu Otilia dupa intoarcere amplifica zbuciumul sau interior si are rolul de a clarifica situatia celor doi. Boala batranului va schimba destinul celor doi, iar moartea ulterioara provoaca despartirea tinerilor. In ultima discutie purtata cu fata inainte de plecarea ei, Felix isi dezalui conceptia de iubire: pentru el femiea este o tovarasa a aspiratiilor sale, un ideal pentru care este dispus sa lupte. In opinia mea, romanul realist balzacian Enigma Otiliei este o capodopera a secolului XX care surprinde existenta societatii bucurestene prin degradarea relatiilor familiale. Trasaturile balzaciene evidente in roman sunt amplificate de cele clasice pe care George Calinescu le imbogateste prin intermediul viziunii sale artistice. Personajele se incadreaza in tipologii fiind introduse printr-o scena colectiva a jocului de carti. Originalitatea operei este data de personajul enigmatic, Otilia, care insufleteste si reflecta asupra evenimenteleor narrate. Tehnicile descrierii utilizate in text surprind societatea interbelica si portretul complex al personajelor. In esenta, Enigma Otiliei este un roman de inspiratie sociala, insumand o galerie de portrete ale unor tipologii umane determinate de circumstantele sociale.