RECONSTITUIREA Criminalistica, in virtutea obiectului sau specific de activitate descoperirea, cercetarea si prevenirea infractiunilor - elaboreaza metode proprii de investigatie

e a lumii inconjuratoare. Metodele si mijloacele tehnico-stiintifice sunt utilizate, in procesul cercetarii criminalistice, de organele de urmarire penala si de catre experti, pentru descoperirea, fixarea, conservarea si examinarea celor mai felurite urme create prin savarsirea faptelor ilicite. In functie de persoanele care le folosesc si de scopul nemijlocit urmarit prin cercetarea concreta, mijloacele tehnico-stiintifice se impart in doua categorii1: Mijloacele tehnico-stiintifice de care se folosesc organele de urmarire penala in munca lor de teren si de laborator; Mijloacele tehnico-stiintifice din laboratoarele de expertize criminalistice. Prima categorie de mijloace este utilizata la cercetarea locului faptei, la reconstituire, perchezitie, urmarirea infractorilor disparuti si a obiectelor pierdute ori furate, etc. Aceste mijloace utilizate pe teren sunt cuprinse, in majoritatea lor, in autolaborator si trusa criminalistica. Laboratoarele criminalistice mobile, in functie de natura ternului judetului in care urmeaza a fi utilizate, sunt instalate pe autoturisme, microbuze, autocamioane, salupe sau chiar pe elicoptere. Ele au in dotare mijloacele tehnice si substantele chimice necesare activitatii de cercetare criminalistica pe teren, repartizate in diferite compartimente. Unul dintre acestea este compartimentul truselor criminalistice, in care se afla instrumentele si substantele necesare cercetarii la fata locului, la perchezitii, reconstituiri etc. In cursul cercetarii si judecarii cauzelor penale se resimte nu o data necesitatea verificarii pe cale experimentala a unor fapte si imprejurari de fapt ce graviteaza in jurul infractiunii.

In conformitate cu prevederile art. 130 C.pr.penala, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si conditiilor in care a fost savarsita fapta. Reconstituirea a fost reglementata de legislatia noastra procesuala penala din necesitatea largirii posibilitatilor de aflare a adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei si statuarii prin lege a unui procedeu cu caracter probator folosit frecvent in activitatea organelor judiciare1. In privinta notiunii reconstituirii, opiniile din literatura de specialitate sunt diferite. Astfel, se considera ca reconstituirea ar fi doar o forma auxiliara a cercetarii locului savarsirii faptei si consta in reproducerea experimentala a anumitor imprejurari ale infractiunii sau chiar a
1 1

Ion Mircea Criminalistica, Ed. Fundatia Chemarea, Iasi, 1992, p. 14; V. Dongoroz citat de Aioanitoaie Constantin, Stancu Emilian in Tratat de tactica criminalistica, p. 210

intregului ei, pentru a stabili daca faptele cercetate au putut avea loc intr-o anumita forma concret individualizata in timp si spatiu2.
2

Camil Suciu Criminalistica Ed. Did. si Ped., Buc., 1072, p. 528, I. Neagu, Dr. pr. pen. soc. roman, Univ. Buc., 1981, p. 36, George Antoniu, in Explicatii teoretice ale codului de pr. pen. roman, Ed. Academia, Buc., 1975, p. 293 Traian Pop citat de C. Aaaioanitoaie si E. Stancu in Tratat de tactica criminalistica N. Volonciu Drept procesual penal, Ed. Did. si Ped., Buc., 1972, p. 280 Aioanitoaie Constantin, Stancu Emilian, op. cit, p. 202

3 4

Potrivit altei opinii, reconstituirea reprezinta o activitate proceduala auxiliara care ajuta la desfasurarea procesului penal1.

Toti autorii de specialitate considera, insa, in unanimitate, recosntituirea drept o reproducere totala sau partiala a activitatii infractionale si a imprejurarilor acesteia. Datorita continutului ei concret, precum si scopului pe care-l urmareste, reconstituirea mai poate fi definita ca o modalitate de observare directa a unor fapte, imprejurari, actiuni ce, in acest scop sunt reproduse artificial si imitativ2. Prin urmare, reconstituirea poate consta in reproducerea tuturor imprejurarilor savarsirii infractiunii sau numai in reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar a unor fapte izolate care, insa, prezinta importanta pentru cauza, in sensul ca ajuta la clarificarea unor probleme ale acesteia3. Trebuie subliniat faptul ca reconstituirea nu presupune reconstituirea faptei, ci doar a imprejurarilor in care aceasta a avut loc, pentru ca, in caz contrar, sar ajunge la producerea unor urmari socialmente periculoase, la savarsirea unor noi infractiuni, ceea ce este cu desavarsire interzis. De asemenea, prin reconstituire nu trebuie sa se inteleaga refacerea sau reproducerea locului savarsirii faptei. Reamenajarea locului faptei este numai o activitate premergatoare reconstituirii, reamenajare care, de altfel, nu este obligatorie intotdeauna. De exemplu4, daca se urmareste verificarea deprinderilor inculpatului, necesare executarii unei anumite activitati, reproducerea se poate desfasura si in alta parte, nu numai in locul unde s-a savarsit infractiunea. Datorita naturii sale, reconstituirea este determinata de continutul unor probe care creeaza incertitudini asupra veracitatii lor, probe administrate anterior prin activitati tactice de cercetare la fata locului, ascultare de persoane, perchezitii, expertize etc. Prin urmare, fara existenta probelor care sa trezeasca nedumeriri in privinta indeplinirii sau perceperii unor activitati de catre anumite persoane concrete, nu se poate vorbi de o reconstituire. Astfel, pe de o parte, ca mijloc de verificare a probelor existente la dosar, reconstituirea serveste la: verificarea declaratiilor martorilor, a explicatiilor date de invinuit sau a unor imprejurari evidentiate prin cercetarea locului savarsirii faptei.

Pe de alta parte, ca mijloc de obtinere de noi probe, prin reconstituire se va insista asupra verificarii posibilitatii savarsirii infrctiunii intr-un anumit fel, asupra lamuririi motivelor care l-au determinat pe infractor sa intreprinda unele actiuni neincadrate logic in restul activitatii sale, de a
1 1 2

A. Constantin, op. cit., p. 206, Ion Mircea, op. cit., p. 358, V. Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, partea generala, vol. I, Ed. Academiei, 1975, p. 294; Vasile Papadopol si Mihai Popovici Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala, pe anii 1969 1975, Ed. St. Si Enc. Bucuresti, 1977 Ed. St si Enc.Bucuresti l977, p. 369;

stabili rezultatele care puteau fi posibile prin savarsirea infractiunii respective si de a verifica depozitiile martorilor. Cele afirmate mai sus ne indreptatesc sa sustinem ca reconstituirea nu trebuie considerata doar o activitate auxiliara in procesul cercetarii criminalis-tice. Este adevarat ca existenta ei depinde de continutul unor probe de alta natura, tot asa cum, in unele situatii, declaratiile anumitor martori depind de probele materiale descoperite la locul faptei ori de continutul declaratiilor faptuitorului sau ale partii vatamate, spre exemplu. Am putea spune deci ca recosntituirea, in intreaga gama a activitatilor tactice de cercetare criminalistica, este de sine statatoare si se afla cu acestea in raporturi de interdependenta, de influentare reciproca1. Asa cum existenta sa depinde de continutul anumitor probe administrate prin alte activitati tactice, tot asa unele activitati tactice de alta natura depind de rezultatele stabilite prin reconstituire.

Concluzionand, reconstituirea ar putea fi definita astfel1: o activitate tactica de preproducere a unor imprejurari, fapte ori secvente ale acestora, ce au avut loc inainte, in timpul savarsirii infractiunii sau dupa aceea, pentru verificarea posibilitatii perceperii ori indeplinirii lor in mod efectiv de catre persoane concrete, in conditiile si cu mijloacele deduse din continutul anumitor probe administrate in cauza. In ceea ce priveste importanta reconstituirii in cercetarea activitatilor infractionale, subliniem rolul pe care aceasta il are in conturarea elementelor constitutive ale infractiunii, in aflarea adevarului si datorita faptului ca elemente de proba indoielnice sau simple indicii pot, dupa caz, sa fie retinute ca probe serioase sau inlaturate ca lipsite de valoare2. Importanta reconstituirii trebuie, insa, privita in lumina dispozitiilor art. 63 C.pr.pen., conform caruia reconstituirii nu i se paote atribui o valoare probativa deosebita, concluziile ce se desprind din precizarea si verificarea elementelor de fapt urmarind sa fie apreciate in raport cu celelalte probe administrate in cauza3. Dispunerea efectuarii recosntituirii Potrivit prevederilor art. 130 Cod procedura penala reconstituirea poate fi dispusa motivat de catre organul de urmarire penala, sau de catre instanta de judecata, daca aceasta considera necesar sa verifice ori sa precizeze o serie de date ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei si care nu au fost clarificate prin alte mijloace de proba.
1

G. Antoniu, C. Bulai, Ghe. Chivulescu, Dictionar juridic penal, Ed. St. si Enc., Bucuresti, 1976, p. 239 Dumitru Ceacanica, Importanta cunoasterii elementelor de diferentiere dintre reconstituire si experimentul judiciar, in Revista Probleme de crimianlistica si criminologie, nr. 4; G. Antoniu, C. Bulai, Ghe. Chivescu, Dictionar juridic penal, Ed. St. si Enc., Bucuresti, 1976, p. 239/1981, p. 155

Odata intrunite aceste conditii, inclusiv conditiile care sa permita efectuarea verificarii in imprejurari cat mai apropiate de cele ale savarsirii infractiunii, este posibila dispunerea reconstituirii in orice moment al desfasurarii procesului penal1. Organul judiciar este obligat sa tina seama de oportunitatea luarii deciziei de efectuare a reconstituirii; este necesara in acest sens examinarea probatoriului existent in cauza, pentru a se evita dispunerea unui act inutil. Astfel, daca din coroborarea tuturor probelor se desprinde concluzia ca faptele si imprejurarile cauzei sunt clar stabilite, iar persoana infractorului este identificata cu certitudine, fireste ca reconstituirea este practic fara obiect. Dispunerea efectuarii reconstituirii se face, in faza de urmarire penala, printr-o rezolutie motivata a organului judiciar, dupa inceperea urmaririi penale, iar nu in faza de finalizare a cercetarilor, respectiv la sfarsitul urmaririi penale2. In faza de judecata, reconstituirea este dispusa de catre instanta, printro incheiere, dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Organizarea reconstituirii Reusita unei reconstituiri, ca a oricarei activitati a urmaririi penale, depinde de buna ei organizare. In vederea organizarii in conditii cat mai bune a unei reconstituiri, organul de urmarire penala va intreprinde mai multe activitati pe baza unui plan tehnico-tactic intocmit cu rigurozitate. Distingem astfel, mai intai, urmatoarele activitati ce se desfasoara pana la deplasarea la locul unde se va efectua reconstituirea:stabilirea scopului reconstituirii, determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate. Pentru aceasta, se vor revedea materialele, datele existente in dosar, si, la nevoie, va fi efectuata o noua ascultare cu privirela aspectele ce se cer a fi verificate. Referitor la acest ultim aspect, mentionam ca pot apare situatii in care, de exemplu, o persoana suspecta revine asupra declaratiilor anterioare, recunoscand ca a simulat spargerea pentru a acoperi o lipsa in gestiune, imprejurare ce determina renuntarea la efectuarea reconstituirii.

Prin urmare, se va proceda la determinarea continutului activitatilor ce urmeaza a fi efectuate pentru realizarea scopului reconstituirii si a ordinii in care se vor desfasura. Stabilirea persoanelor participante la reconstituire. In mod obligatoriu la reconstituire trebuie sa participe persoanele (invinuiti, martori oculari, persoane vatamate) ale caror declaratii se verifica, prezenta celorlalte parti impunandu-se numai in masura in care se considera necesar. De pilda, in ipoteza verificarii modului in care a actionat autorul unui furt savarsit prin efractie, la reconstituire va fi invitata si partea vatamata pentru a da indicatii referitoare la starea initiala a locului faptei, la modul in care se prezenta mobilierul inaintea furtului, a amplasarii sale, etc. Daca reconstituirea are drept scop verificarea posibilitatilor de executare a unor activitati cu caracter tehnic, sau reproducerea experimentala a conditiilor in care se presupune ca s-a comis fapta, ori s-a produs un accident de munca, o explozie sau un incendiu, atunci vor fi invitati si specialisti in domeniul respectiv. Pregatirea mijloacelor materiale de proba sau a corpurilor delicte care vor fi folosite in cursul efectuarii reconstituirii; cu privire la corpurile delicte se recomanda ca, de regula, ele sa fie cele originale. Se excepteaza, insa, din motive lesne de inteles, obiectele de genul armelor, topoarelor, cutitelor, rangilor, etc. In locul lor pot fi folosite obiecte ce reproduc marimea, forma, culoarea celor originale. De asemenea, este necesara stabilirea mijloacelor tehnice care vor fi folosite si verificarea starii acestora. Asigurarea efectuarii reconstituirii in conditiile de loc,timp si mod cat mai apropiate de cele in care s-a savarsit fapta cercetata,ceea ce reprezinta o cerinta tactica deosebit de importanta. De la aceasta regula se excepteaza faptele cu un anumit grad de pericol (incendii, explozii, trageri cu arme de foc.) a caror reconstituire, in majoritatea cazurilor limitata numai la aspectele tehnice, se face in conditii de laborator.

Iata spre exemplu: In Municipiul Tg.Jiu,in anul 2001 S.P formandu-si convingerea ca seful Politiei Mun.Tg.Jiu incerca sa impiedice activitatea firmei sale pentru a favoriza activitatea alteia concurente ,a procedat la incendierea mai multor autoturisme ce apartineau cadrelor din M.I pentru a se razbuna. Bineinteles ca pe langa autoturismele cadrelor M.I au avut de suferit serioase pagube si alte autoturisme ce se gaseau parcate in imediata vecinatate a celor vizate de S.P (a se vedea foto anexe). La reconstituire desigur, nu puteau fi incendiate autoturisme, reconstituirea limitandu-se doar la aspectele tehnice.