Ingineria și tehnologia

materialelor 1

CURS

Conf. dr. ing. Marinela MARINESCU

 3.1. PRECIZIA
GEOMETRICĂ

3.2.STABILIREA
CURS 3 ROLULUI FUNCȚIONAL
AL UNEI PIESE

3.3. METODA DE
ANALIZĂ
MORFOFUNCȚIONALĂ A
SUPRAFEȚELOR
 Cuprins
• PRECIZIA GEOMETRICĂ
o Precizia de formă
o Precizia de poziție
o Rugozitatea
• STABILIREA ROLULUI FUNCȚIONAL AL UNEI PIESE
o Generalități
• METODA DE ANALIZĂ MORFOFUNCȚIONALĂ A SUPRAFEȚELOR
o Etapele metodei
o Exemple de stabilire a rolului funcțional al unei piese
• Piesă clasa roți dințate
• Piesă clasa arbori
• Piesă clasa bucșe
 3.1. PRECIZIA GEOMETRICĂ (continuare CURS 2)
1. Precizia de formă
Forma geometrică a suprafeţelor rezultată din calcul, proiectare sau
experimentare se numeşte forma de referinţă sau ideală.
Forma geometrică a suprafeţelor rezultată în urma prelucrării se numeşte
formă geometrică reală.
Datorită imperfecţiunilor sistemului tehnologic de lucru format din maşină-
unealtă, sculă, dispozitiv, piesă, forma geometrică reală obţinută diferă într-
o măsură mai mare sau mai mică de forma geometrică de referinţă
(proiectată).

Toleranțele (abaterile) de formă sunt deci abateri ale formei suprafeţei

(profilului) reale de la forma suprafeţei (profilului) teoretice (de referinţă).

Toleranțele (abaterile) de formă pot fi considerate:

- în secţiune transversală (perpendiculară pe axa piesei);
- în secţiune longitudinală (într-un plan ce conţine axa piesei).

Principalele toleranțe (abateri) de formă mai des întâlnite, standardizate

(conform SR EN 1101: 2017), sunt prezentate în continuare.
a) Toleranța (Abaterea de formă) la rectilinitate, AFr
Exemplu de notare pe desen
Profil teoretic
AFr 0.02 - 0,040/100

Profil real

b) Toleranța (Abaterea de formă) la planitate, AFp

Exemplu de notare pe desen

0,050 0.05

Profil real
AFp Profil teoretic
 c) Toleranța (Abaterea de formă) la circularitate, AFc
Exemplu de notare pe desen
Profil ideal AFc
0,020

0.05
Dmin Profil real D
max

d) Toleranța (Abaterea de formă) la cilindricitate, AFl

Exemplu de notare pe desen
AFl Profil real 0,010/100
Dmin
Dmax
Profil teoretic

AFl AFl
e) Toleranța (Abaterea de formă) la forma dată a profilului, AFf

AFf Profil teoretic Exemplu de notare pe desen

0,020
Profil
real

f) Toleranța (Abaterea de formă) la forma dată a suprafetei, AFs

Exemplu de notare pe desen
Profil real
Profil teoretic 0.1

AFs
2. Precizia de poziţie

Precizia de poziţie se defineşte prin valoarea abaterilor de corespondenţă dintre

două sau mai multe suprafeţe ce delimitează piesa în spaţiu.

Cele mai importante toleranțe de poziţie întâlnite conform SR EN 1101 :2012)

se prezintă mai jos.

OBS. Toleranțele de poziţie se înscriu pe desenele de execuţie ale piesei sau

produsului numai dacă sunt necesare pentru asigurarea funcţionalităţii pieselor
respective atunci când valoarea lor este mai mică de 25...75% din valoarea
câmpului de toleranţă. În cazul în care se încadrează în toleranţele
dimensionale admise abaterile de poziţie nu se indică pe desen.
 Toleranțe de orientare

a)Toleranța (Abaterea de poziție) la paralelism, APl

0.03
// 0,020/100 A
A

b) )Toleranța (Abaterea de poziție) la perpendicularitate, APd

0,010 A 0.05
 c) Toleranța (Abaterea de poziție) la înclinare, APî

< 0,040 A
a. b.
Toleranţe de poziţie

d) )Toleranța (Abaterea de poziție) la coaxialitate şi la concentricitate, APc

0.02

0,020 A
A

c.
a. b.
e) Toleranța (Abaterea de poziție) la simetrie APs

80+ 0,100 0,050A

10 +0,020
+0,010
A

f) Toleranța (Abaterea de poziție) la poziția nominală, APp

0.05
 Toleranţa de bătaie
g)Toleranţa bătăii circulare
g1)Toleranța (Abaterea de poziție) la bătaia radială Br

0,100 A

A
g2)Toleranța (Abaterea de poziție) la bătaia frontală (axială) Bf
 h) Toleranţa bătăii totale
h1)Toleranța bătăii radiale Br

h2)Toleranța bătăii frontale (axiale) Bf

 3. Rugozitatea suprafeţelor
Rugozitatea suprafeţelor este definită de ansamblul microneregularităţilor de
forme diferite, relativ apropiate, luate la scară microgeometrică, pe o lungime
“l” a suprafeţei.

Rugozitatea este un parametru care caracterizează gradul de netezime,

calitatea suprafeţelor şi care este influenţată de foarte mulţi factori:

➢ natura materialului,
➢ procedeul de prelucrare,
➢ felul operaţiei (degroşare, semifinisare, finisare etc.),
➢ geometria sculei,
➢ modul de funcţionare a maşinii-unelte,
➢ parametrii regimului de prelucrare,
➢ modul de generare a suprafeţei etc.

Pentru aprecierea cantitativă a rugozităţii se foloseşte sistemul M (sistemul

liniei mediane a profilului) cu ajutorul criteriilor de măsurare conform SR
ISO 4287: 2001, astfel:
A. Principalii parametri de rugozitate utilizaţi pentru prescrierea
si evaluarea rugozităţii suprafeţelor - Definire, reprezentare, relaţii

Figura nr. 1.1. Parametrii profilului conform ISO 4287:2001

1. Înălţimea maximă a profilului, Rz: „suma dintre cea mai mare înălţime a
proeminenţelor profilului, Zp, şi cea mai mare adâncime a golurilor profilului,
Zv, în limitele unei lungimi de bază”:
( 1)

2. Înălţimea medie a elementelor profilului, Rc: „valoarea medie a

înălţimilor elementelor profilului, Zt, în limitele lungimii de bază”:

(2 )

3. Înălţimea totală a profilului Rt: „suma celei mai mari înălţimi a

proeminenţelor profilului, Zp, şi a celei mai mari adâncimi a golurilor profilului,
Zv, în limitele lungimii de evaluare” (fig. 1.1.).

4. Abaterea medie aritmetică a profilului evaluat, Ra: „media aritmetică a

valorilor absolute ale ordonatelor Z(x) în limitele unei lungimi de bază”:

(3 )

5. Abaterea medie pătratică a profilului evaluat, Rq: „media pătratică a

valorilor ordonatelor Z(x), în limitele unei lungimi de bază”:
(4 )
ÎNSCRIEREA ÎN DESENE A PRECIZIEI FORMEI MICROGEOMETRICE
A SUPRAFEŢELOR
A. Simboluri utilizate pentru înscrierea în desene a stării suprafeţelor
Rugozitatea se notează pe desen cu ajutorul unui simbol de bază (fig. 2., a) şi a
două simboluri derivate (fig. 2., .b,c).
Simbolurile derivate au următoarele semnificaţii:
- îndepărtare obligatorie de material (fig. 2..b);
- îndepărtarea de material interzisă (fig. 2..c).
În cazul în care este necesară înscrierea unor condiţii suplimentare privind starea
suprafeţelor, simbolul se completează cu un braţ, dispunerea indicaţiilor faţă de simbol
fiind prezentat în figură 2., d.

Fig.2. Notarea rugozității pe desen

 ➢ În locul literei „a” se poate înscrie:

- Fie simbolul unuia dintre parametrii de rugozitate - Ra sau Rz, urmat de valoarea
acestuia, în micrometri, care reprezintă limita superioară sau valoarea maximă
admisibilă a parametrului de rugozitate respectiv. Exemplu: Ra 0,8

- Fie simbolurile unuia dintre parametrii de rugozitate urmate de valorile acestuia,

atunci când se specifică valorile limită, superioară şi inferioară. Exemplu:
valoarea superioară Ra 6,3 şi valoarea inferioară Ra 1,6.
 ➢ În locul literei „b” se înscrie „procedeul de prelucrare” sau „alte condiţii referitoare
la fabricaţie”. Exemplu: „Rectificare”

➢ În locul literei „c” se pot înscrie:

-Fie „simbolul parametrului ondulaţiei urmat de valoarea acestuia”, în micrometri.

Exemplu: Wa 0,8

- Fie „lungimea de bază”, în milimetri, pentru unul dintre parametrii prescrişi, Ra sau
Rz, atunci când aceasta nu este o valoare standardizată. Exemplu: 3
➢ În locul literei „d” se înscrie simbolul orientării neregularităţilor, conform
SR ISO 1302:95, respectiv:
➢În locul literei „e” se înscrie „valoarea adaosului de prelucrare”, în milimetri.
Exemplu: 0,2 mm

➢În locul literei „f” se poate înscrie „valoarea altor parametri de

rugozitate”. Exemplu: valoarea parametrului Rz 0,8
B. Principalele modalităţi de înscriere în desene a stării şi rugozităţii
suprafeţelor

Conform SR ISO 1302: 1995, se folosesc 3 modalităţi de înscriere a stării

suprafeţelor în desene, respectiv:

1. Înscrierea individuală pentru fiecare suprafaţă a unuia dintre parametrii

de rugozitate, Ra sau Rz, şi a unor caracteristici suplimentare de stare.

Exemplul 1: Înscrierea valorii limită superioare

Exemplul 2: Înscrierea celor două valori limită

2. Înscrierea generală deasupra tabelului indicator a unui singur simbol cu
caracteristicile de stare, care reprezintă starea suprafeţelor neindicată în desen.
Exemplu:

3. Înscrierea generală deasupra tabelului indicator a mai multor simboluri,

respectiv a unui simbol general, aşezat în faţa unei paranteze, care reprezintă
starea acelor suprafeţe neindicată în desen, urmat, în paranteză, de unul sau mai
multe simboluri de bază, care reprezintă starea suprafeţelor indicată individual în
desen.
 Denumirea procedeului tehnologic Rugozitatea suprafeţei Ra [mm]
50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,112
Debitare cu flacără
Curăţire cu polizorul
Debitare cu ferăstrăul
Rabotare
Găurire
Electrochimie
Electroeroziune
Frezare
Broşare
Alezare
Strunjire, alezare cu cuţitul
Rodare
Lustruire electrolitică
Roluire
Rectificare
Honuire
Polisare
Lepuire
Rodare şi finisare
Superfinisare
Turnare în amestec de formare
obişnuit
Laminare la cald
Forjare
Turnare în forme permanente
Turnare de precizie
Extrudare
Laminare la rece
Tragere
Turnare în cochilă

Tab. 1. Rugozitatea suprafeţelor în funcţie de procedeele tehnologice de prelucrare

Exemple de piese cu suprafețe
cu rugozități diferite
EXEMPLU
ÎNSCRIERE PE
DESEN A
PRECIZIEI
GEOMETRICE
 3.2. STABILIREA ROLULUI FUNCȚIONAL AL
UNEI PIESE

În lipsa desenului de ansamblu pentru aflarea rolului funcțional al unei

piese se poate folosi “Metoda de analiză morfofuncțională a suprafețelor”
ce presupune parcurgerea următoarelor etape:

1- Identificarea suprafeţelor distincte ale piesei care o delimitează în

spaţiu.

Se descompune piesa în suprafețe geometrice simple: plane, cilindrice,

elicoidale, conice, evolventice, tronconice etc;
Exemple de tipuri de suprafețe geometrice simple

Forme geometrice de
suprafețe regăsite pe piesa
roată dințată
2- Acordarea unui simbol (S1, S2, ..., Sn) fiecărei suprafeţe identificate.

Suprafețele vor fi numerotate în sens trigonometric sau invers trigonometric

începând de la axa de simetrie a piesei sau de la dimensiunea maximă;
3 - Analizarea fiecărei suprafeţe ce mărgineşte piesa în spaţiu și
întocmirea unui tabel centralizator.

În această etapă se face o analiză a fiecărei suprafeţe după următoarele

caracteristici:
▪ forma geometrică a suprafeţei;
▪ dimensiunile de gabarit;
▪ precizia dimensională;
▪ precizia de formă (Anexa 1);
▪ precizia de poziţie (Anexa 2);
▪ rugozitatea (Anexa 3);
▪ eventuale proprietăți mecanice ale materialelor (duritatea).
4 - stabilirea rolului funcţional al fiecărei suprafeţe.

Din punct de vedere al rolului funcțional există următoarele categorii de

suprafețe (fig.1.):
SUPRAFEȚE

FUNCȚIONALE DE ASAMBLARE TEHNOLOGICE AUXILIARE

Fig.1. Clasificarea suprafețelor din punct de vedere al rolului funcțional

- suprafeţe funcţionale. Sunt cele care asigură piesei îndeplinirea rolului

funcțional al piesei.

Se caracterizează prin:
✓ precizie dimensională precizată (funcție de dimensiunile de gabarit
ale piesei);
✓ precizie de formă;
✓ precizie de poziție;
✓ rugozitate inferioară rugozității generale a piesei.
- suprafeţe de asamblare. Sunt cele care fac legătura piesei cu alte repere
din ansamblu.

Exemple: suprafețe filetate, canale de pană, dantura roților dințate, găuri de

trecere, caneluri, etc.

Se caracterizează prin:
✓ precizie dimensională precizată (funcție de dimensiunile de gabarit
ale piesei);
✓ precizie de formă;
✓ precizie de poziție;
✓ rugozitate inferioară rugozității generale a piesei.
Exemple: suprafețe filetate

Reprezentare filete exterioare

Reprezentare filete interioare

Exemple: roți dințate

Reprezentare roată dințată cilindrică,

cu dinți drepți
 Exemple: canale de pană

Exemple: caneluri

Reprezentare canal de pană

Reprezentare caneluri interioare și exterioare

- suprafeţe tehnologice. Sunt cele care ajută la prelucrarea suprafețelor
funcționale și de asamblare, plasate de obicei la începutul sau sfârşitul
acestora.
Exemple: teșituri, degajări, canale etc.
Se caracterizează prin:
✓ precizie dimensională neprecizată (cote libere);
✓ fără sau cu eventuale abateri de formă;
✓ fără sau cu eventuale abateri de poziție;
✓ rugozitatea poate fi medie sau generală.

- suprafeţe auxiliare (de legătură). Sunt cele care fac legătura între celelealte
trei categorii de suprafeţe (toate celelalte suprafețe care nu intră într-una din
categoriile de mai sus).
Se caracterizează prin:
✓ precizie dimensională neprecizată;
✓ fără abateri de formă;
✓ fără abateri de poziţie.
✓ rugozitatea generală.
5 - Stabilirea posibilităților de punere în formă a suprafețelor.

Forma geometrică a pieselor se poate obține prin diferite procedee de

semifabricare (turnare - T, deformare plastică - D, sudare - S, combinații
între acestea etc.), urmate de prelucrări prin așchiere - A.

Se înscriu în tabelul centralizator, Tabelul 1, toate procedeele posibile de

prelucrare a fiecărei suprafețe.

6 - Stabilirea rolului funcțional posibil al piesei.

Din analiza tabelului centralizator, Tabelul 1, se stabilește rolul funcțional

posibil pe care îl poate îndeplini piesa studiată.
 ANEXA nr. 1
Toleranţele (abaterile) de formă macrogeometrică

Denumirea toleranţei Simbolul

literal grafic
Toleranţa la forma dată a TFs
suprafeţei
Toleranţa la forma dată a TFf
profilului
Toleranţa la cilindricitate TFl

Toleranţa la circularitate TFc

Toleranţa la planeitate TFp

Toleranţa la rectilinitate TFR

 ANEXA nr. 2
Toleranțele (abaterile) de poziție
Tipul Denumirea toleranţei Simbolul
toleranţei
literal grafic
Toleranţa la paralelism TPl

Toleranţe de Toleranţa la înclinare TPi

orientare
Toleranţa la TPd
perpendicularitate
Toleranţa radiale TBr, TBf
bătăii frontale
Toleranţa circulare
de bătaie
Toleranţa radiale TBr, TBf
bătăii totale frontale
Toleranţa la concentricitate TPc
şi coaxialitate
Toleranţe de Toleranţa la simetrie TPs
poziţie
Toleranţa la poziţia TPp
nominală
 ANEXA nr. 3
Înscrierea pe desen a rugozităților