ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

1
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………..3

Capitolul I – Prezentarea filierei ………………………………………………………………….4

1.1. Etapele filierei……………………………………………………………………4

1.2. Rolul si importanta filierei……………..………………………………………….6
1.2.1. Piaţa cărnii de porc din România…………………………………………8
1.2.2. Stadiul implementării aquis-ului comunitar în sectorul carne de porc ….13
1.3. Instituţii importante……………………………………………………...……...16
1.4. Politici de susţinere…………………………………………………….............17

Capitolul II – Analiza competitivitătii …………………………………………………………..21

2.1. Factori care influentează competitivitatea ……………………………………...21

2.2. Procesarea cărnii de porc ……………………………………………………….22
2.3. Performanta filierei cărnii de porc ……………………………………………...28
2.3.1. Preturile ………………………………………………………………….31
2.3.2. Comertul intern ………………………………………………………….35
2.3.3. Comertul extern …………………………………………………………44
2.3.4. Consumul de carne de porc ……………………………………………...45

Capitolul III – Analiza SWOT …………………………………………………………………..48

Capitolul IV – Căi de crestere a performantei si competitivitătii pe filiera cărnii de porc……...51

Concluzii si propuneri …………………………………………………………………………...60

Bibliografie ……………………………………………………………………………………...62

2
 Introducere

Datorită calităţilor sale biologice, specia porcină este una din speciile mari producătoare
de carne, asigurînd în prezent peste 30 % din consumul mondial.

Pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei a sporit şi consumul produselor de origine

animală şi mai ales al consumului de carne. De aceea, acestei specii îi revine un rol deosebit în
asigurarea cerinţelor crescute de carne. Importanţa se datorează compoziţiei chimice a cărnii,
valorii energetice superioară faţă de celelalte specii de animale, precum şi posibilităţilor de
conservare pe timp îndelungat. În plus, în România, carnea de porc este un produs tradiţional, cu
un consum mai mare în perioada sărbătorilor de iarnă. Carnea de porc este foarte solicitată ca
aliment, putîndu-se consuma atât în stare proaspătă, cât şi sub formă de preparate, precum şi în
industria alimentară, folosindu-se pentru un sortiment variat de conserve.

Creşterea porcinelor se practică în toate zonele ţării, în fermele gospodăreşti, gospodăriile

personale sau în marile complexe industriale. Această activitate se practică în flux continuu, fără
caracter sezonier, (porcii putând fi sacrificaţi la orice vârstă, de preferat însă la vârsta de 7-8 luni,
cu o masă corporală de 100-110 kg), ceea ce permite o mare flexibilitate a comercializării.

3
 Capitolul I – Prezentarea filierei
1.1. Etapele filierei

Sectorul agroalimentar al unei ţări se formează în procesul de organizare a filierelor de

produs, în strânsă legătură cu schimbările care au loc în cerinţele consumatorilor şi evoluţiile
pieţei.
În statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau grupe de
produse respectă reglementările comunitare privind Organizările Comune de Piaţă, dar se aplică
şi reglementări naţionale şi locale specifice.1
Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită preocupărilor
oamenilor de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de fermieri şi cum ajung la
consumator, cine sunt intermediarii şi ce rol au, ce transformări suferă produsele. Aceste
preocupări se referă la competiţie, performanţă şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor.
Începând cu anul 1984, noţiunea de filieră agroalimentară se regăseşte în toate
documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie - FAO.
În anul 1986, Malassis defineşte filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un
grup de produse) în interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune ansamblul agenţilor
(întreprinderi şi administraţii) şi operaţiilor (producţie, repartiţie şi finanţare) care concură la
formarea şi la transferul produselor până în stadiul final de utilizare, şi mecanismele de ajustare a
fluxurilor factorilor şi produselor de-a lungul filierei şi în stadiul final.
Filiera se defineşte în raport cu piaţa de consum şi cu ansamblul canalelor de distribuţie şi
aprovizionare utilizate de toţi producătorii care intervin pe piaţă.
Obiectivele principale ale filierei sunt:2
– asigurarea securităţii alimentelor;
– utilizarea raţională a resurselor agricole;
– creşterea productivităţii muncii;
– creşterea valorii adăugate;
– reducerea costurilor pe unitatea de produs şi a altor costuri la nivel de fermă;
– creşterea profitului şi a rentabilităţii;

1
Manole Victor, Boboc Dan (2005), Filiere agroalimentare, Editura Ase, Bucureşti, pg. 39
2
Adrian Turek (2009), Competitivitatea pe filiera produselor agroalimentare, Editura Ars Academica, Bucureşti, pg. 18
4
– creşterea calităţii producţiei şi a produselor;
– promovarea realizărilor ştiinţei şi tehnologiilor moderne, mici consumatoare de energie şi
curate în vederea asigurării sănătăţii oamenilor şi animalelor şi a protecţiei mediului.
Etapele unei filiere sunt:

Preproducţie Producţie Prelucrare Distribuţie

Fig. 1. Etapele filierei cărnii de porc

Schema filierei

Filiera cărnii ilustrată în fig. 2 abordează diferit cele două subsisteme ale sistemului
agroalimentar: subsistemul tradiţional sau artizanal, care grupează exploataţiile şi fermele
familiale şi subsistemul modern, care grupează fermele comerciale şi întreprinderile industriale
de prelucrare a produselor agricole, cooperativele şi formele moderne de distribuţie a produselor.

Sistem traditional Sistem modern

Producători
Producători

Grup de producători
Vânzători
Colectori
Comisionari

Cooperative Abatoare industriale

Abatoare

Angrosişti
Detailişti

Mari suprafeţe de
Consumatori vânzători şi colectivităţi

Fig. 2. Schema filierei cărnii de porc (sursa: Marian Constantin, Marketingul producţiei
agroalimentare, Editura Agrotehnica, pg.34)

5
 1.2. Rolul si importanta filierei

Agricultura, constituie ramura vitală pentru dezvoltarea economică, care se poate exprima
şi prin participarea acesteia la realizarea Produsului Intern Brut şi de asemenea de evoluţia
acesteia depinde însăşi dezvoltarea industriei şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei.
Aceasta a fost şi rămâne principala sursă de alimente pentru o populaţie în continuă
creştere, mai ales în condiţiile “exploziei demografice” din ţările sărace.
Creşterea animalelor este o activitate de primă însemnătate în asigurarea produselor
agroalimentare necesare pentru hrana populaţiei, pentru industria alimentară prelucrătoare şi
pentru participarea la schimburile comerciale interne şi externe.
Între ramurile zootehnice, creşterea porcinelor ocupă locul al doilea după specia bovine.
Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea, mult solicitată şi apreciată de
consumatori, datorită valorii ei hrănitoare, suculenţei şi frăgezimii, uşurinţei cu care se prepară
într-un bogat sortiment de preparate culinare, posibilităţii de conservare sub diferite forme şi pe
timp îndelungat etc. De la porcine se mai obţine şi grăsimea animală, precum şi o serie de
produse secundare, cum ar fi: piei, oase, copite, păr, gunoi etc. Nu trebuie subapreciată nici
valoarea bălegarului de porc ca îngrăşământ organic şi mai ales faptul că cca. 10% din
cheltuielile făcute cu hrănirea porcilor se recuperează prin valoarea bălegarului produs. 3
Din punct de vedere social, creşterea porcinelor este o activitate tradiţională care
contribuie la dezvoltarea întregului sector agricol.
Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat
de proteine ( 20%). Carnea conţine o cantitate mică de glucide, îndeosebi cea a animalelor tinere,
este bogată în substanţe extractive (purine, creatină, creatinină), substanţe minerale (fosfor şi
fier). Viscerele (ficatul, rinichii, inima) conţin cantităţi sporite de fier, în ele se găsesc cupru şi
cobalt. Celelalte substanţe minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) se găsesc în carne în
cantităţi mici. Carnea este bogată în vitamine hidrosolubile, complexul B. Dintre vitaminele
liposolubile întâlnim vitamina A şi vitamina D, ca şi vitamina K, toate acestea se găsesc în
cantităţi foarte mari în ficat, plămâni şi rinichi.
Prin conţinutul său superior de proteine şi grăsimi, valoarea sa energetică (exprimată în
Kcal./kg) este superioară celorlalte specii: 2700 Kcal. – la carnea de porc; 1600 Kcal. – la carnea

3
Bogdan Câmpeanu (2011), Importanţa creşterii suinelor, www.rodulpamantului.ro
6
de taurine; 1400 Kcal. – la carnea de ovine; 1050 Kcal. – la carnea de pasăre; 750 Kcal. – la un
ou de 50 grame etc.4
Proteinelefurnizate de carnea de porc de calitate au o valoare biologică ridicată,
conţinând toţi aminoacizii esenţiali într-o proporţie optimă. O carne foarte grasă va avea mai
puţine proteine decât o carne extrem de slabă. În afară de proteinele de clasa întâi, în came mai
avem şi proteine specifice ţesuturilor conjunctive, dintre care singura digerabilă de către om
(după o fierbere prelungită) este colagenul. Aceasta este o proteină de clasa a treia, cu valoare
biologică redusă. Colagenul se găseşte în cantitate mare în carnea animalelor tinere.
Lipidele din carnea de porc (reprezentând în medie circa 7,5 g/100 g carne), sunt o sursă
importantă de acid linoleic conjugat, care în lumina celor mai recente studii poate furniza
protecţie împotriva unor forme de cancer, precum şi a unor afecţiuni cardiace datorită
proprietăţilor sale antioxidante.
Glucidele constituie componenta minoră a cărnii deoarece proporţia iniţiala a lor (în
momentul tăierii animalului) este în mod obişnuit sub 1%.
Pentru performanţă şi competitivitate, în agricultura românească este nevoie de
exploataţii agricole adecvate, cu dimensiuni economice, care să producă pentru piaţă, iar
fermierul să aibă cunoştinţe profesionale şi acces permanent la toate categoriile de informaţii:
tehnice, economice, de management şi marketing, fără de care nu poate să realiza o exploatare
eficientă a fermei pe care o deţine.
Dezvoltarea sectorului zootehnic, modernizarea şi organizarea ştiinţifică a producţiei
animale începe cu organizarea sistemelor de creştere în noile structuri de proprietate. Extinderea
şi consolidarea proprietăţii private în ferme familiale şi în întreprinderi asociative care vor
concentra suprafeţe şi mijloace tehnico-materiale importante, va impulsiona adoptarea şi
organizarea ştiinţifică a unor sisteme şi tehnologii de creştere a animalelor în funcţie de structura
de producţie, zonă agricolă şi caracterul individual sau asociativ al unităţii private, capitalul
existent.
Creşterea porcilor prezintă foarte multe avantaje, atât economice cât şi sociale, dintre care
enumerăm:5

4
Idem3, pg. 21
5
Bogdan Câmpeanu (2011), Importanţa creşterii suinelor, www.rodulpamantului.ro

7
  prolificitate şi precocitate ridicată (anual de la o scroafă se pot obţine peste 20 purcei, iar
după circa 9 luni scrofiţele se pot folosi la reproducţie), gestaţia are o durată foarte mică,
114-115 zile;
 productivitatea pe animal matcă superioară;
 randament la sacrificare ridicat (70-75 %);
 adaptabilitate ridicată la condiţiile de mediu şi la condiţiil creşterii intensive;
 suinele fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de furaje (cereale,
leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din industria alimentară), toate acestea
fiind valorificate cu maximul de eficienţă economică;
 din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.
 asigură industriei alimentare o valoroasă materie primă (carnea).
 este o activitate tradiţională;
 produs de mare importanţă pentru consumul întregii populaţii;
 sursă pentru schimburile comerciale;
 asigură stabilitatea forţei de muncă în zona rurală.

1.2.1. Piaţa cărnii de porc din România

În ţara noastră,suinicultura reprezintă una dintre îndeletnicirile tradiţionale, care îşi are
rădăcini în vremuri ancestrale.Din păcate, evoluţia economiei naţionale după anul 1989 se
caracterizează prin momente contradictorii care şi-au pus puternic amprenta şi asupra creşterii şi
exploatării suinelor.În această perioadă nefastă pentru întreaga economie naţională,suinicultura
ţării a suportat modificări economico-sociale profunde care au afectat efectivele de porcine şi
calitatea lor, precum şi performanţa economică a sectorului zootehnic porcin.
Pe fondul acţiunii de reîmproprietărire a foştilor proprietari de terenuri agricole,
considerat de forţele politice ale ţării un act social legitim, s-a desfăşurat un puternic proces de
fărâmiţare a suprafeţelor agricole,care s-a răsfrânt şi asupra sectorului zootehnic, constituit într-o
proporţie de 90% din gospodării familiale, care se ocupă cu creşterea porcinelor, marea
majoritate din acestea posedând 1-2 exemplare şi acestea destinate, în principal,

8
autoconsumului,în condiţiile în care marile combinate de industrializare a porcinelor existente
înainte de 1989 au fost desfiinţate sau privatizate.
Aceste fenomene negative au dus inevitabil la restrângerea pieţei de animale vii şi a
cărnii de porc, gospodăriile familiale existente fiind, prin caracterul lor de subzistenţă
neviabil,fără legătură cu piaţa sau în cel mai bun caz cu unele relaţii marginale cu această
instituţie economică publică. Drept urmare aceste organizaţii economice sunt lipsite de
posibilităţi de acumulare, sunt puse în situaţia de a utiliza în aparatul de producţie şi un capital
uman perimat, ineficient. La rândul lor, marile unităţi de creştere şi exploatare a porcinelor au
fost supuse o lungă perioadă de timp decapitalizării, ceea ce s-a reflectat în deteriorarea
aparatului lor tehnic şi tehnologic, inclusiv a calităţii factorului uman, în capacitatea lor de
performanţă, fiind supuse unor fenomene negative ce s-au manifestat pe piaţa lor de
aprovizionare şi pe cea de desfacere a produselor lor.
La aceste evenimente nedorite, critice pentru sectorul zootehnic naţional se adaugă şi
cauze de natură externă; activitatea zootehnică desfăşurându-se în condiţiile accentuării
tendinţelor de globalizare a economiei mondiale, prin care se înlătură obstacolele legate de
desfăşurarea comerţului între ţările lumii contemporane, cu consecinţe economico-sociale ce
decurg din acest proces obiectiv şi care afectează, înainte de toate, ţările cu putere economică
redusă, cu slabă competitivitate pe piaţă. Nu lipsit de importanţă a fost şi pătrunderea lentă şi
dificilă a capitalului străin în acest domeniu de activitate. Drept urmare, în această perioadă
istorică de tranziţie, România a fost nepregătita să se confrunte, în condiţii de eficientă, pe piaţa
internaţională a animalelor şi cărnii de porc, inclusiv pe piaţa autohtonă, a acestor produse, piaţă
care a fost „invadată” de importuri masive, la preţuri mai reduse decât cele care puteau fi
practicate de societăţile comerciale româneşti.6
În condiţiile actuale, oferta de carne de porc de care dispune sectorul porcin românesc,
trebuie să facă faţă şi concurenţei acerbe a substituților acestui produs, mai ales a cărnii de
pasăre, considerată mai ieftină şi mai salubră şi care tinde să ocupe poziţia acestui produs în
ierarhia consumului populaţiei.
Fără îndoială ţara noastră dispune de condiţii favorabile de redresare a pieţei cărnii de
porc, aceasta deţinând un important potenţial porcin în plină expansiune, cantitativă dar şi
6
Prof. dr. Istudor N., (2008), Proiectarea unui sistem informational de monitorizare a transabilitătii în productia
cărnii de porc, ASE, Bucuresti
9
calitativă, existent în marile combinate de porcine create în ţara noastră în ultima perioadă şi care
dispun de capacităţi de producţie moderne şi performanţe, la care se adaugă şi un puternic
patrimoniu cognitiv, ştiinţific, legat de ameliorarea raselor de porcine care populează aceste
entitități economice, precum şi de existenţa unor manageri iscusiţi în creşterea suinelor.Dar,
realizarea acestor dezirate depinde numai de politica din domeniul creşterii şi exploatării
porcinelor, de extinderea cercetării stiitifice la nivelul unităţilor de producţie, de sprijinul acordat
de stat şi de către UE, inclusiv de ridicarea calităţii factorului uman la nivelul exploataţiilor de
porcine, de asigurarea tuturor condiţiilor care să permită funcţionarea performantă a suiniculturii.
Importanţă deosebită în extinderea pieţei cărnii şi a preparatelor din carne de porc o are şi
promovarea mărcilor unor mari combinate de creștere a procinelor, dar mai ales a mărcilor în
domeniul preparatelor din carne de porc.7

Productii medii si totale

În evoluţia numerică, structurală şi calitativă a capitalului suin românesc, în perioada de
după cel de-al doilea război mondial şi până în prezent au survenit schimbări importante care s-
au reflectat şi în restrângerea ofertei naţionale a cărnii de porc obţinute prin sacrificări şi nu
numai, o parte tot mai însemnată a acesteia fiind asigurată prin importuri masive din ţările
comunitare, datele din tabelul următor fiind în acest sens elocvente:
Tabel nr.1
Evoluţia producţiei de carne în perioada 2014-2018, mii tone
Specificație 2014 2015 2016 2017 2018
Carne de vită 183.562 199.712 205.957 196.458 187.816

Carne de porc 534.724 562.277 588.085 583.146 549.806

Carne de oaie și 107.781 109.607 113.850 116.001 115.821

de capră
Carne de pasăre 488.361 558.013 554.922 565.705 627.733

Pe ansamblul sectorului zootehnic se remarcă evoluţii contradictorii la diferitele specii de

animale, în condiţiile în care principala este deţinută de carnea de porc, urmată de carnea de
7
Idem 6
10
pasăre. Producţia de carne de porc, obţinută prin sacrificarea animalelor în abatoare şi destinată
pieţei, înregistrează cele mai crecute valori în anul 2016, cu o producție totală de 588.085 mii
tone, tendința actuala fiind în scadere pe fondul cel mai propabil al pastei porcine, astfel în anul
2018, producția totala a scăzut cu 39.279 mii tone, respective 7%..
Pozitiv este faptul că ponderea sectorului majoritar privat a înregistrat o creştere
continuă, astăzi fiind cvasimajoritară. Astfel, dacă în anul 1989 participarea celor 2 sectoare-de
stat şi privat, la obţinerea ofertei cărnii de porc era egală, din acel moment, partea destinată
sectorului privat a cunoscut creşteri permanente, în anul 2007 ridicându-se la 99,5% din total.
Pe lângă reducerea efectivelor de porcine, scăderea ofertei la carnea de porc se datorează
şi evoluţiei oscilante, nesatisfăcătoare a greutăţii vii la sacrificare. Fără a eluda aceste explicaţii,
cauza principală care a afectat dezvoltarea suiniculturii este legată de preţurile nestimulative
practicate în domeniul achiziţionării animalelor destinate sacrificării pentru consum, care, de
regulă, nu acoperă nici în prezent costurile efective efectuate cu creşterea şi îngrăşarea
porcinelor. O astfel de evoluţie nefavorabilă a ofertei naţionale de carne de porc a impus
luarea unor măsuri de îmbunătătire radicală a suiniculturii şi care privesc aspecte cantitative,
calitative şi structurale.:8
Tabel nr.2
Perspectiva dezvoltării producţiei de carne de porc în perioada 2014-2018
Specificatie UM Anul
2014 2015 2016 2017 2018

Productia totală mii tone 534.724 562.277 588.085 583.146 549.806

Sursa: MAPDR
Pe suportul creşterii producţiei naţionale, va avea loc şi o creştere a consumului pe
locuitor precum în tabelul: în tabelul nr.3

Evoluţia consumului de carne de porc pe locuitor în perioada 2014-2017, kg/an

Tabel nr 3
Specificatie Anul

8
Idem 6
11
 2014 2015 201 2017
6
Carne de porc 29 31,3 32,9 36,1

Balanta comericala
Comparativ cu anul 2014, nivelul consumului de carne de porc pe locuitor este în anul
2018 cu 7,1 kg mai mare. În anul 2018 față de anul 2017 s-a înregistrat o creștere în consum cu
3.2 kg. Evoluţia acestui indicator va fi însă influenţată nu numai de dinamica producţiei
autohtone de carne de porc, dar şi de evoluţia importului şi a preţurilor la acest produs. Aceste
aspecte sunt relevate de dinamica balanţei şi consumului cărnii de porc pe perioada 2014-2018:
Tabel nr.4
Valoarea importurilor și a exporturilor de carne de porc
An 2014 2015 2015 2017 2018
Valoarea
importului 301844 309018 357775 487005 519244
(mii euro)
Valoarea
exportului 40113 35836 49560 56628 29106
(mii euro)
Balanta
Comerciala 261731 261731 261731 261731 261731

Sursa: INSSE

Conzluzii
Din analiza datelor prezentate rezultă următoarele concluzii:
Balanța comerciala arată o economie deficitară deoarece valoarea importurilor depășește cu mult
valoarea exporturilor. Experiența anterioară precum și potențialul zootehnic al României ne
demonstrează că există un potential uriaș de acoperire a nevoilor interne precum și de creștere a
exporturilor. Principalele probleme cu care se confruntă acest sector sunt gestionarea deficitară a

12
pestei porcine, lipsa infrastructurii și a relementărilor legale care să încurajeze dezvoltarea
sectorului privat din acest domeniu. Drept urmare a gestionării eficiente putem observa conform
datelor din tabel o creștere îngrijorătoare a importurilor pe parcursul perioadei analizate, spre
exemplu din anul 2014 când am importat carne d eporc în valoare de 301.844 mii de euro până în
anul 2018 valoarea aproape s-a dublat crescând cu 217.400 mii de euro. Valoarea exporturilor
este în general de 10 ori mai mica față de valoarea importurilor, atingând cote alarmante în anul
2018 când am importat de 17 ori mai mult față de cat am exportat.
1.2.2. Stadiul implementării aquis-ului comunitar în sectorul carne de porc

Prin Documentul de Poziţie al României, Capitolul 7 – Agricultura, Subcapitolul Carne

de Porc, ţara noastră acceptă aquis-ul în domeniu şi nu solicită perioade de tranziţie.
Implementarea aquis-ului comunitar se realizează în contextul Organizării Comune a
Pieţei Cărnii de Porc aferentă Politicii Agricole Comunitare din Uniunea Europeană,
reglementată prin numeroase acte normative, amintite în cele ce urmează.
Prin Ordinul nr. 307/2001 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor a fost
organizat în structura Ministerului, Biroul pe produs, în cadrul Directiei Generale Strategii şi
Politici în Zootehnie. În cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de
monitorizare a efectivelor de animale, a producţiei şi a pieţei, în sectorul de creştere a porcilor.
Calendarul adoptării cerinţelor europene, din domeniu, prevede:
 introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor de porc (Reglementarea
Consiliului nr. 3220/84/CEE şi Reglementarea Comisiei nr. 2967/85/CEE) :
-2002 - emiterea actului normativ pentru desemnarea autorităţii competente în introducerea grilei
în sectorul cărnii de porc, stabilirea atribuţiilor, sancţiunilor;
-2002 - 2004 - instruirea clasificatorilor;
-2003 - 2004 - elaborarea şi aprobarea actului normativ pentru introducerea grilei de clasificare,
plata corelată cu această clasificare, organizarea controlului.
 Agenţia de Intervenţie şi Plăţi va întreprinde, în domeniul cărnii de porc, măsurile
necesare pentru:
-monitorizarea preţurilor, corelate cu sistemul european de clasificare a carcaselor
(Reglementarea Comisiei nr. 3537/89/CEE) - anul 2004;
-administrarea sistemului de intervenţie privind:
13
 a) restituţii la export ( Reglementarea Comisiei nr. 2331/97/CE) - anul 2003:
-definirea restituţiilor la export;
-definirea comercianţilor care pot primi restituţii la export;
-condiţiile pe care comercianţii trebuie să le îndeplinească;
-procedurile de acordare a acestor restituţii la export;
-documentele pe care comercianţii trebuie să le prezinte pentru solicitarea restitutiilor, să
justifice exportul, şi să justifice că produsele au ajuns la destinaţie;
-penalităţile.
b) licenţe de import şi export (Reglementarea Comisiei nr.1432/94/CE, Reglementarea
Comisiei nr.1898/97/CE, Reglementarea Comisiei nr.1370/95/CE) – anul 2003:
-speciile de suine domestice în viaţă;
-sortimentele de carne de porc (proaspătă, îngheţată, congelată, sărată, uscată şi afumată, grăsime
de porc, conservată sau preparată);
-condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească comercianţii;
-documentele necesare pe care comercianţii trebuie să le prezinte;
-termenul de valabilitate al licenţelor;
-modul de completare al licenţelor;
-valoarea garanţiei pe care comercianţii trebuie să o depună pentru a primi licenţele.
c) ajutor pentru depozitare privată (Reglementarea Comisiei nr. 3444/90/CE) - anul
2006.9

Pentru ţara noastră, aderarea şi integrarea în structurile similare din UE au însemnat o

mare provocare, sectorul creşterii porcilor, ca şi celelalte segmente ale economiei naţionale fiind
constrâns să se adapteze noilor realităţi şi regulilor jocului pe piaţa agroalimentară naţională şi
internaţională, sector economic care, în prezent, se desfăşoară pe fondul unui anumit reviriment
început încă din anul 2002, dar care a fost stopat de actuala criză ecnomica mondială. La
stricteţea respectării regulilor de funcţionare a pieţei unice comunitare, la care ţara noastră
participă începând cu anul 2007, s-a adăugat şi dinamismul care caracterizează acest sector în

9
Document de poziție al României
Capitolul 7 – Agricultura
14
vechile ţări comunitare, în condiţiile unei politici comune de gestionare foarte riguroasă a
calităţii produselor în detrimentul cantităţilor.
Aparenţele avantaje de care dispunea România în momentul aderării la structurile
sectorului agroalimentar comunitar şi care se refereau la costurile reduse ale unor inputuri (forţa
de muncă şi pământ) au fost rapid anihilate odată cu intrarea efectivă în structurile agrare ale UE,
prin participarea la piaţă unică comunitară, pe care se desfăşoară o intensă concurenţă şi pe care
ţara noastră a devenit subordonată acesteia, prin masivele importuri de astfel de produse, riscând
ca într-o perioadă scurtă, dacă nu vor fi luate măsuri economice deosebite, să devină doar un
debuşeu al ţărilor comunitare consolidate.
Totuşi, cu toate aceste disfuncţii ce se manifestă în domeniu zootehnic românesc, inclusiv
în sectorul porcin, integrarea acestei activităţi tradiţionale strămoşeşti se constituie că un
eveniment favorabil redresării acestei îndeletniciri, la care se adaugă şi alte acţiuni economice,
tehnico-tehnologice, legislative, instituţionale, ecologice, inclusiv sprijinul acordat prin fondurile
structurale de către UE şi prin bugetul de stat, şi prin care sunt create premisele revigorării şi
consolidării organizaţiilor economice ale crescătorilor de porcine, funcţionarea în condiţii de
performanţă a pieţei cărnii de porc.

În acest context, s-a impus elaborarea unei strategii coerente de revitalizare a zootehniei
româneşti, în vederea depăşirii decalajelor existente în raport cu celelalte state europene
comunitare, a consolidării capacităţii acestui sector economic de a răspunde exigenţelor impuse
de UE, dar şi a noilor concurenţi netradiţionali care au apărut şi penetrează tot mai mult piaţa
cărnii, cum sunt Canada, Brazilia şi alte state, care demonstrează un dinamism deosebit în
extinderea culturii suinelor.

15
 1.3. Instituţii importante

Pe filiera cărnii de porc intervin numeroşi agenţi economici, care îndeplinesc funcţiuni
specifice.

Agenţii economici care acţionează pe filiera cărnii de porc

Etapa Operaţiuni Produsul Agenţii economici Asociaţii

filierei specifice profesionale şi
interprofesionale

Planificarea Elaborarea - Ministerul Agriculturii, Agenţia Naţională

producţiei politicilor, Pădurilor şi Dezvoltării de Consultanţă
strategiei, Rurale, Direcţia pentru Agricolă
implementarea lor Agricultură şi Dezvoltare
Rurală, producătorii agricoli,
cercetătorii

Creşterea Reproducţie, Animale de Comercianţii de resurse Agenţia Naţională

animalelor creştere, îngrăşare reproducere, materiale,producătorii agricoli, de Ameliorare şi
animale procesatorii, cooperativele de Reproducţia
tinere, aprovizionare, instituţii Zootehnică, Puncte
animale financiare, ferme industriale, de Însămânţări
adulte asociaţii de creşterea Artificiale
animalelor

Preluarea Colectare, Animale Abatoare şi agenţi economici, Asociaţia

animalelor transport, recepţie adulte şi intermediari, persoane fizice, Crescătorilor de
tineret Gospodării individuale, ferme Porcine
destinat familiale, asociaţii agricole
valorificării

Obţinerea Recepţie, Animale vii, Producătorii agricoli, familiile Patronatul Român

cărnii, sacrificare, animale acestora al cărnii de porc
abatorizare abatorizare, sacrificate,
control, calitate carcase

Procesare Recepţie, Carcasă, Producătorii agricoli, Asociaţia

procesare, produse din procesatorii Prelucrătorilor
ambalare carne şi carne Români din
tranşată Industria Cărnii

16
Depozitare Depozitare, livrare Carcasă, carne Fabrici de preparate, depozite
tranşată, amplasate în zonele de
refrigerată şi producţie
congelată

Distribuţia Promovare, Carcasă, carne Unităţi comerciale de

valorificare, tranşată şi desfacere cu amănuntul,
depozitare, produse din angrosişti, detailişti,
vânzare cu carne procesatorii, cooperativele de
amănuntul marketing, exportatorii

Consum Achiziţionare, Carcasă, carne Menaje colective (cantine, Asociaţia

consum tranşată, spitale, restaurante, unităţi Consumatorilor
produse din turistice),menajele, Asociaţia din România,
carne Promovare Educaţionala a Oficiul pentru
Cărnii Protecţia
Consumatorilor

1.4. Politici de susţinere

Programul pentru susţinerea producţiei cărnii de porc cuprinde:10

- ameliorarea efectivelor de porcine pentru îmbunătăţiri calitative a carcasei de porc;
- stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală;
- îmbunătăţirea structurii dimensionale a exploataţilor zootehnice;
- sporirea veniturilor proprii ale crescătorilor de porcine;
- trecerea de la producţia destinată autoconsumului la producţia comercială.
Sprijinul producătorilor se concretizează prin:
• alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru activităţi de întreţinere, conservare şi
perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor (Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului 33/2000).
• pentru următoarea perioadă se urmăreşte acordarea de la bugetul de stat, a unui sprijin
financiar, sub formă de subvenţii pe produs pentru:
- stimularea activităţii de creştere a efectivelor de animaleşi anume pentru scrofiţe de
reproducţie la prima fătare diferenţiat în funcţie de valoarea biologică şi tipul biotehnologiei de
reproducţie folosit (montă naturală sau însămânţare artificială);
10
Sprijin financiar în domeniul zootehniei (2011), www.madr.ro
17
 - carne- în anul 2002 pentru porcii livraţi la abatoare autorizate în greutate de 95 - 110 kg,
pe baza unor contracte ferme încheiate între producătorii agricoli şi procesator;
- folosirea integrală a capacităţilor de producţie existente şi în acest sens punerea în
funcţiune a construcţiilor zootehnice dezafectate, prin asigurarea cadrului legal pentru vânzarea
acestora în condiţii avantajoase.
Strategia de dezvoltare a sectorului zootehnic în România are ca obiectiv prioritar,
creşterea efectivelor de animale, îmbunătăţirea calităţii materialului genetic, precum şi
dezvoltarea unor direcţii de creştere a animalelor spre producţiile cu impact pentru consumul
intern şi extern şi pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.
Principalele obiective şi măsuri adoptate de MADR cuprind:11
1. Obiective:
- Creşterea greutăţii de tăiere va determina randament ridicat de carne în carcasă;
- Integrarea activităţii de ameliorare a efectivelor de animale la normele şi standardele Uniunii
Europene;
- Promovarea activităţii de ameliorare a efectivelor de animale în direcţia măririi şi îmbunătăţirii
producţiei de carne;
- Susţinerea financiară a organizării exploataţiilor în asociaţii, în vederea reprezentării intereselor
în relaţie cu furnizorii de inputuri şi beneficiari ai produselor realizate;
- Asigurarea unor venituri proprii prin valorificarea producţiei marfă la export;
- Asigurarea condiţiilor necesare exteriorizării potenţialului de producţie al animalului;
- Stimularea creşterii efectivelor în zonele montane care prezintă oportunităţi în creşterea
taurinelor.
2. Măsuri:
- Stimularea organizării exploataţiilor în asociaţii, în vederea reprezentării intereselor în relaţiile
cu furnizorii de imputuri şi beneficiarii produselor finite.
- Stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală şi montană.
- Sporirea veniturilor proprii şi trecerea de la autoconsum la producţia comercială.
- Creşterea efectivului matcă şi a natalităţii în vederea creşterii efectivului de tineret destinat
îngrăşării şi sacrificării la greutăţi optime.
- Ameliorarea efectivelor de taurine pentru producţia de carne.
11
Legislaţie zootehnie (2011), www.madr.ro
18
 cu 103.305 mld. lei, respectiv 53,82%.

OBIECTIVE URMĂRITE

· Promovarea activităţii de ameliorare a efectivelor de porcine în direcţia îmbunătăţii calitative a

carcasei de porc.
· Stimularea organizării exploataţiilor în asociaţii, în vederea reprezentării intereselor în relaţie
cu furnizorii de imputuri şi beneficiarii produselor finite.
· Asigurarea unor venituri proprii prin valorificarea producţiei marfă la export.

PROGRAM PENTRU SUSŢINEREA CĂRNII DE PORC

· Ameliorarea efectivelor de porcine pentru îmbunătăţii calitative a carcasei de porc.

· Stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală.
· Îmbunătăţirii structurii dimensionale a exploataţilor zootehnice.
· Sporirea veniturilor proprii ale crescătorilor de porcine.
· Trecerea de la producţia destinată autoconsumului la producţia comercială.

19
OBIECTIVE DE REABILITARE ŞI REDRESARE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

· Alinierea la standardele UE privind modul de acordare a subvenţiilor în vederea echilibrării

preţului de valorificare la producător cu cheltuielile efectuate pe produs.

20