2.

BILANŢUL MATERIAL AL PROCESELOR DE ARDERE

Bilanţul material reprezintă egalitatea dintre cantitatea totală de materiale care

intră în cazan şi cea care iese din cazan.
Bilanţul material şi cel energetic se stabilesc după ce în prealabil s-a fixat o
suprafaţă de referinţă şi o temperatură de referinţă (suprafaţa de referinţă se consideră
suprafaţa exterioară a peretelui iar temperatura de referinţă fie 0 0C fie una apropiată de
mediul ambiant 15 ¸ 250C).
· Cazul cel mai simplu:

B + B . Gaum = B . Gga . B . A [kg/h],

-6 pentru 1kg de combustibil:

1+ Gaum = Gga + A [kg/h],

unde:
Gaum - este masa aerului umed necesară arderii unităţii de combustibil;
Gga - masa gazelor rezultate din ardere;
A - cantitatea de cenuşă.
· Atunci când există recirculare de gaze:

L + Gaum + Gr = Gga + Gr + 17 [kg/kg comb].

unde:
Gr - cantitatea de gaze recirculate.

Bilanţul energetic reprezintă egalitatea dintre cantităţile de energie care intră în cazan şi
cele care ies din cazan.

  
Q ii  I ctc  I ctref  I aum
taum
 I aum
tref
  Q  I ga
tga

 I ga
tref
  
 I AtA  I Atref I *  kj/kg comb,
unde:
I ctc , I aum
taum tga
, I ga , I AtA - reprezintă entropiile substanţelor respective la temperaturile
substanţelor;
tref tref tref tref
I c ,I aum ,I ga ,I A - reprezintă entropiile la temperaturile de referinţă;

· în cazul în care există gaze de ardere recirculate:

20 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare


Q  Iga
tga
 Iga
tref
    
 Itr  Itref  I AtA  I Atref   Q  Iga
tga
 Iga
tref
   
 Itr  Itref  I AtA  I Atref 
[kj/kg comb].

2. 1. Cantitatea teoretică de aer necesară arderii

Relaţiile stoechiometrice de ardere:

· pentru un kmol de C în baza legii lui Avogadro:

1 kmol C + 1 kmol O2 = 1 kmol CO2 + 406,45 Mj;

1 kg C + 1/12 kmol O2 = 1 kmol CO2;

22,41 3 22,41 3
1 kg C + m NO2  m N CO 2 ;
12 12

1 kg C + 32/12 kg O2 = 44/12 kg CO2 ;

- din care rezultă atât cantitatea de oxigen necesară arderii, cât şi cantitatea de
bioxid de carbon rezultată; prin urmărire pentru arderea 1 kg C este necesară cantitatea de
22,41 22,41
 1,867m3N O 2 şi va produce  1,867m3N CO 2 sau 32/12=2,67 kg O2
12 12
rezultând 44/12 = 3,67 kg CO2;

· pentru un kmol de S:
1 kmol S + 1 kmol O2 = 1 kmol SO2 + 296,308 Mj;

1 kg S + 1/32 kmol O2 = 1/32 kmol SO2;

22,41 3 22,41 3
1 kg S + m NO2  m NSO 2 ;
32 32

1 kg S + 32/32 kg O2 = 64/32 kg SO2;

22,47
- la arderea unui kg S se consumă  0,7 m 3N O 2 sau 32/32 = 1 kg O2
32
producându-se respectiv 64/32 = 2 kg SO2;
· pentru arderea hidrogenului:

1 kg H2 + 1/4 kmol O2 = 1/2 kmol H2O;

1 kmol H2 + 1/2 kmol O2 = 1kmol H2O + 286,44 Mj (apă în stare lichidă),

 Bilanţul material al proceselor de ardere 21

- atunci când apa formată prin arderea hidrogenului se găseşte în stare de vapori
căldura degajată este de 241,487 [Mj]:

22,41 3 22,41 3
1 kg H 2 + m NO2  m N H 2O ;
4 2

1 kg H2 + 32/4 kg O2 = 18/2 kg H2O;

1
1 m3N H 2 + m3N O 2 = 1 m3N H 2O ,
2
22,41
rezultă deci că prin arderea 1 kg H 2 se consumă sau  5,6m3N O 2 , 32/4 = 8 kg O2
4
22,41
şi se produc  11,2m3N H 2O respectiv 18/2 = 9 kg H2O;
2
· presupunând că arde un kilogram de combustibil lichid cu analiza (compoziţia
elementară dată de relaţia:

C + H + S + N +O + W + A = 1;

atunci cantitatea de oxigen, minimă necesară arderii este:

C H S O
O min       kmol/kg,
 12 4 32 32 

O min 
22,41 
12  

C  13 H 
O  S  3
8 

 m N / kg , 


8  O
O min  C  8 H    S kgl/kg,
3  3

în care C, H, S, O, N, W reprezintă participarea masică în compoziţia combustibilului:

· deoarece în compoziţia aerului oxigenul participă în proporţie de 21% volumic şi de
23,2% masic, cantitatea de aer minimă (stoechiometrică) necesară arderii rezultă din:

Lmin = Omin / 0,21  m 3N / kg  ;

Lmin = Omin / 0,232 [kg/kg];
22 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

presupunând că are loc o ardere perfectă a 1 kg de combustibil lichid, gazele de evacuare

noi conţin CO2, SO2, H2O, N. Pentru stabilirea cantităţii fiecărui element se ţine seama de
ecuaţiile stoechiometrice. Astfel:

VCO 2 
22,41
12
 C  1,867  C m 3
N 
/ kg ,

VSO 2 
22,41
32
 0,7S c m 3
N 
/ kg ;

- deoarece proprietăţile fizice (căldura specifică, entalpia, puterea relativă de

emisie etc.) ale CO2 sunt apropiate de cele ale SO2, iar participarea acestuia din urmă în
volumul fumului este redusă, se obişnuieşte să se noteze cu:

VRO2  VCO2  VSO 2 m 3

N / kg ;
- apa care se găseşte în gazele de ardere şi care formează volumul fumului umed,
rezultă din arderea H2 şi din vaporizarea umidităţii:

22, 41 22, 41
VH 2O  H   W  11, 2H  1, 245W  m3N / kg  ;
2 18  

-6 pentru o mai bună precizie, se indică în cazul calculului cantităţii de vapori de

apă din gazele de ardere, să se ţină seama şi de umiditatea ce pătrunde odată cu
aerul necesar arderii:

a  L min  d
1000 H 2O

unde: 
ra - este densitatea aerului a  4293 kg / mN ;
3

d - conţinutul de umiditate g/kg aer uscat;
H2O - densitatea raportului de apă la presiunea atmosferică

H2O  0,804 kgf / mN3  .

- atunci când pentru pulverizarea combustibilului lichid se foloseşte aburul se va ţine
seama de cantitatea de umiditate introdusă suplimentar în gazele de ardere:

Wp
H2O
mN3 / kg .
 Bilanţul material al proceselor de ardere 23

Volumul vaporilor de apă devine deci:

a  L min  d Wp
VH2O  112
, H  1245
, W 
1000  H2O H2O
mN3 / kg .

· Azotul provine din aerul introdus pentru ardere şi azotul existent în combustibil:

22,41
VN2 
28
 N  0,79  L min mN3 / kg .
· Volumul minim al fumului uscat se compune din:

Vgu  VCO2  VO2  VN2  1867

, C  0,7S  0,8N  0,79L min mN3 / kg .
· Volumul minim al fumului total va fi:

Vgt  Vgu  VH2O mN3 / kg ;

- dacă se neglijează azotul din combustibil volumul minim al fumului total va fi:

22,41 e 3 
Vgt  0,79L min 
12 
 C  6H  W  S
3 8 
mN3 / kg .
Volumul minim al gazelor totale prezintă o creştere faţă de volumul de aer
minim introdus pentru ardere. Această creştere este cu atât mai importantă cu cât
conţinutul de H2, O şi umiditatea al combustibilului este mai mare.

2.2. Volumul real al produselor arderii

Coeficient de exces de aer - reprezintă raportul dintre cantitatea de aer real

introdusă în focar şi cea minimă necesară arderii:

L
 ,
L min

- l depinde de: - proprietăţile combustibilului;

- modul de ardere;
- construcţia focarului.
24 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

Alegând în mod corespunzător valoarea coeficientului de exces de aer se pot calcula

produsele arderii:

a  L min WP
VH2O  112
, H  1245
, W 
1000  H2O H2O
mN3 / kg ;
- în gazele de ardere se va regăsi o cantitate corespunzătoare de O liberă astfel:

VO2    O min  O min     1 O min  0,21   1L min mN3 / kg ;

- cantitatea de azot din fum:
22,41
VN2 
28
N  0,79  L min  VN2  0,79(   1)L min mN3 / kg
;

- volumul gazelor uscate creşte cu cantitatea de aer uscat introdusă în exces:

Vgu  Vgu  (   1)L min mN3 / kg ;

- volumul gazelor totale devine:

Vgt  Vgu  VH 2O  m 3N / kg  ;

Observaţie: - volumul fumului total este mai mare decât cantitatea de aer introdusă pentru
ardere.
Compoziţia gazelor anhidre (procente de volum) pentru arderea completă cu
exces de aer rezultă din:

CO 2  100VCO2 / Vgu () ;

SO 2  100VSO2 / Vgu () ;

RO 2  CO 2  SO 2 %  ;
N 2  100VN 2  0, 79    1 Va0 / Vgu    ;

O 2  21(  1)Va0 / Vgu () ;

- compoziţia gazelor umede:
2  100VCO 2 / Vg ( ) ;
CO um
 Bilanţul material al proceselor de ardere 25

2  100VSO 2 / Vg ( ) ;
SO um

2  CO 2  SO 2 ;
RO um um um

N 2  100[VN0 2  0, 79    1 Va0 / Vg   ] ;

2  21(  1)Va / Vg ( ) ;
O um 0

H 2 O  100  VH0 2O  0, 00161x(  1)Va0 / Vg ()  ;

x - conţinutul de umiditate al aerului [g/kg]

- dacă l = 1 se obţine compoziţia gazelor de ardere (anhidre şi umede) în cazul
arderii teoretice complete (fără exces de aer);
- cu valorile astfel obţinute se pot calcula căldurile specifice şi densităţile gazelor
de ardere anhidre şi umede.
· Participaţiile volumice ale gazelor triatomice şi presiunilor lor parţiale se pot
determina cu:

rRO2  0, 01RO 2um ;

rH2O  0, 01H 2 O um ;

p RO2  rRO2  p ;

p H 2O2  rH 2O  p ;

unde:
p - este presiunea amestecului (gaze de ardere) MPa;
· Participaţiile masice ale gazelor triatomice se pot determina cu:
M RO2
r 'RO2  kg/kg  ;
M g ( )

M H2O
r 'H 2 O  kg/kg  ;
M g ( )
26 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

unde: numărătorii şi numitorii pentru toţi combustibilii se determină din tabele;

M RO2  M CO2  MSO2 ;

M H 2O ()  M OH 2O  0,804  0, 00161  x(  1)VaO ;

· Volumul specific al gazelor de ardere se calculează cu formula:

1
Vgum   0,77340  0,47056r 'H2O kr 'RO2 [mN3 / kg];
um
g

unde - pentru combustibilii lichizi k=0,1955.

Constanta gazelor de ardere are expresia:

R g  0,28689  0,17463  r 'H2O 0,07461r 'RO2 [kj / (kg  k)] .

Calculul arderii combustibilului se poate realiza prin:

- calculul arderii pe baza analizei combustibilului - se cunoaşte analiza
elementară a combustibilului lichid; se calculează volumele de aer şi gaze şi apoi
se determină debitele ventilatoarelor de aer şi de gaze;
- calculul arderii pe baza analizei tehnice a substanţelor combustibile;
- calculul arderii cu ajutorul formulelor statistice.

2.3. Calculul entalpiei gazelor de ardere

In procesul arderii, căldura chimică şi căldura fizică introduse în focar cu

combustibilul şi oxidantul sunt preluate de produsele de reacţie. Întrucât proiectarea se
face în ipoteza gazelor perfecte, entalpia gazelor de ardere se calculează cu formula:

Ig ( , t )  Iog ( t )  (   1)Ioa um ( t )  Ia ( t ) kj / kg; kj / mN3  ,

unde:
Iog ( t ) - este entalpia gazelor de ardere rezultate din arderea teoretică (completă
3
fără exces de aer); kj/kg; kj/m N ;
   1Ioa um ( t ) - este entalpia excesului de aer calculată cu:

 
Iog (t)  cCO2 VRO2  c N 2 VNo 2  cH 2O VHo 2O  t  iCO 2 VRO 2  i N 2 VNo 2  iH 2O VHo 2O  kj/kg; kj/m3N 
 Bilanţul material al proceselor de ardere 27

Ioa um (t)  ca um Vao um (t)  i a um Vao um  kj/kg; kj/m 3N  ;

unde:
- c CO 2 ; c N2 ; c H2O - sunt căldurile specifice medii între 0 şi t°C ale CO2
(aceleaşi şi pentru SO2), azotului şi vaporilor de apă kj / mN3  k ;
- VRO 2 ; VN2 ; VH2O - volumele gazelor triatomice, azotului şi vaporilor de
 
apă mN3 / kg mN3 / mN3 ; 
- t - temperatura în °C;


- i CO 2 ; iN2 ; iH2O - entalpia specifică kj / mN3 ; 
- ca um şi ia um - căldura specifică şi entalpia specifică a aerului umed
  
kj / mN3  k ; kj / mN3 ; 
- Ia(t) - entalpia cenuşii antrenate de gazele de ardere:
Ia(t)=ca umV oa um ( t ) =ia um Va um [kj/kg].

Calculul entalpiei aerului şi gazelor de ardere cu ajutorul formulelor statistice:

- entalpia gazelor în cazul arderii teoretice:

Ig ( t )  ( A  B )(10 3  Q ii  0,0251Wii )  cWii [kj/kg] kj / mN3  ;

- entalpia aerului umed teoretic:

Ioa um ( t )  B(10 3 Q ii  0,0251Wii ) [kj/kg] kj / mN3  ;

- entalpia cenuşii a antrenate:

Ia ( t )  a antr. Z  A i kj / kg ;

- valorile coeficienţilor A,B,C,Z se aleg din tabele.

Ca şi pentru căldura specifică şi pentru calculul statistic al entalpiei se pot folosi

polinoame de interpolare. Astfel entalpia specifică (cu referire la unitatea de măsură) a
unui component gazos oarecare “j” are expresia:
ij(t) = Pj Rj T [kj/kg];
unde:
Rj – este constanta gazului respectiv [kj/kg k°];
28 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

Pj - polinomul de interpolare:

T T2 T3 T4
Pj  a1  a 2  a 3  a4  a5  a6 T ;
2 3 4 5

coeficienţii a1,...,a6 se determină din tabele.

Relaţia statistică pentru calculul entalpiei gazelor de ardere:

     
Ig ( , t )  i a um  iH2O  i a anh r 'H2O  iRO2  3iN2  4i a anh r 'RO2  Mg ( ) ;

[kj/kg] kj / mN3  ;

unde:
- ia anh şi iN2 sunt entalpia specifică a aerului anhidru şi azotului din aer
[kj/kg];

Entalpiile raportate se definesc prin relaţiile adimensionale:

10 3 I0a um ( t )
I0a um
rap
( t)  ;
aii

10 3 I0g ( t )
I0g rap ( t )  ;
Q ii
10 3 Ig ( t )
Irap
g ( t )  .
Qi

2.4. Reacţiile chimice ale arderii

Ecuaţia chimică de ardere exprimă proporţia stocohiometrică în care se combină

substanţele:

aA + bB -----xX + yY,

unde: a – sunt moli de substanţă A;

b - moli de substanţă B;
x - moli de substanţă X;
y - moli de substanţă Y.
 Bilanţul material al proceselor de ardere 29

Se convine scrierea ecuaţiei chimice de ardere astfel ca în partea stângă

energia chimică să fie mai mare ca în partea dreaptă. semnul stânga - dreapta este semnul
de transfer a energiei chimice în alte forme de energie.
Calculul se efectuează pe baza analizei elementare a combustibilului
pentru unitatea de cantitate de combustibil (1kg) şi în ipoteza că substanţa combustibilă
arde în întregime.
Calculul se face pentru fiecare din elementele combustibilului pe baza
ecuaţiei chimice de ardere. Această ecuaţie exprimă un bilanţ material în care se folosesc
3
unităţi de măsură: 1kmol, 1kg, 1m N .
1kmol - acea cantitate dintr-o substanţă a cărei greutate exprimată în kg
este egală cu greutatea moleculară a substanţei.
Pentru gaze perfecte 1kmol ocupă la temperatura 0°C şi presiunea 760
3
mmHg acelaşi volum 22.4m N .
Arderea combustibililor lichizi în care din combustia C rezultă numai
CO2 se numeşte ardere completă, iar cea din care rezultă CO 2 şi CO se numeşte ardere
incompletă.
Arderea completă este teoretică, stoechiometrică, dacă dispune de o
cantitate minimă de aer necesară reacţiilor chimice şi este în exces de aer dacă are loc în
prezenţa unei cantităţi mai mari decât cea necesară.
Arderea incompletă se datoreşte lipsei de aer, amestecului neuniform al
combustibilului cu aerul şi al răcirii bruşte în spaţiul de ardere.
Arderea completă:

C + O2 ® CO2 + 406.45 MJ;

32 44
1kg C + kg O 2  kg CO 2 ;
12 12

12kg C + 32 kg O2 ® 44kg CO2 ;

1kmol C + 1kmol O2 ® 1kmol CO2 ;

22.41 22.41
1kg C+ m 3N O 2  m 3N CO 2 .
12 12

Arderea incompletă a unui kg de C:

1
C  O 2  CO 2  123.85MJ ;
2
12kg C + 16kg O2 ® 28kg CO;

16 28
1kg C + kg O 2  kg CO ;
12 12
30 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

1
1kmol C + kmol O 2  1kmol CO ;
2

22.41 3
12kg C + m N O 2  22.41m 3N CO ;
2

Arderea completă a 1kg H:

1
H 2  O 2  H 2 O  286.44MJ ;
2

Arderea completă a sulfului:

32kg S + 32kg O2 ® 64kg SO2;

Examinând ecuaţia pe baza legii lui Avogadro se observă că numărul de moli din
cei doi membri ai ecuaţiilor au valori diferite. Se deduce că numai cantitatea de substanţă
se conservă, volumul putând varia.
Se defineşte variaţia molară diferenţa dintre numărul de moli ai substanţei finale
şi iniţiale ale unei reacţii chimice.
Pentru reacţia carbonului rezultă variaţia molară:

Dn = (x + y) - (a + b)
Vom avea:
- contracţie molară când Dn < 0;
- dilataţie molară când Dn > 0;
- numărul de moli rămâne constant când Dn = 0.

In situaţia generală a hidrocarburilor:

 n n
C mHn  m  O 2  mCO 2  H2 O ;
 4 2
 n n
1kmol C mHn  m  kmol O 2  m kmol CO 2  kmol H2 O  QC mHm .
 2 2

Variaţia molară este:

 n  n n
n  m    1  m     1
 2  4 4
 Bilanţul material al proceselor de ardere 31

In timpul funcţionării se efectuează probe de control. Componentele principale

din gazele de ardere sunt:

CO2+SO2+O2+N2+CO+H2+CH4=1.

Conform relaţiei chimice de ardere:

Conţinutul de C din analiza elementară apare în participaţiile

rCO 2 , rCO º i rCH4 care:

rCO 2  rCO  rCH4  1.

Volumele de CO2, CO şi CH provenite prin arderea a 1kg de combustibil se

determină cu:

22, 41
VCO2  rCO2  C  1,867  rCO2  C ;
12
22, 41
VCO  rCO  C  1,967  rCO  C ;
12

22, 41
VCH 4  rCH 4  C  1,867  rCH 4  C ;
12

Deci relaţia devine:

VN 
1  (RO 2
 O 2  CO  H 2  CH 4 )   K
;
2
0, 536(RO 2  CO  CH 4 )

· egalând relaţiile:

1  (RO 2  O 2  CO  H 2  CH 4 )  K
 1, 01  N  m 3n / kg  .
0, 536(RO 2  CO  CH 4 )

Volumul real de aer umed:

Lumed = L(1+0,00161. d)  m n / kg  .
3

· Determinarea volumului de vapori de apă din gazele de ardere:

- vaporii de apă provin din arderea H2:
32 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

K
VH2  H 2 ,
0, 536   RO 2  CO  CH 4 
unde:
H2 - este provenit din combustibil şi nu a fost oxidat;

K
VCH4  CH 4 ,
0, 636   RO 2  CO  CH 4 
unde:
H2 - este consumat pentru producerea de CH4 ;

Volumul de H2 care se oxidează se obţine din expresia:

 H  H   H 2  2CH 2 
H 2
,
0, 536   RO 2  CO  CH 4 
unde:
H2 - este densitatea hidrogenului

2
(H2   0, 09m 3N / kg) .
22, 41

Rezultă volumul de apă din gazele de ardere:

K(H 2  2CH 4 )
VH 2O  11, 20  H  1,879  1, 245W  1, 245Wp  0, 00161  d  L; m 3N / kg 
RO 2  CO  CH 4

Însumând relaţiile rezultă:

VCO2  VCO  VCH 4  1,8765  C ;

· luând în consideraţie şi reacţia chimică rezultă:

K
VCO2  VCO  VCH4  VSO2  1,867  C  0, 7  S  1,867  (C  0,375  S)  1,876  K 
0,536
.
unde K = (C + 0,375 S)

Participaţia substanţelor din gazele de ardere:

 Bilanţul material al proceselor de ardere 33

VRO  VCO  VCH 1,876  K K

RO 2  CO  CH 4  2 2
 
Vgusc Vgusc 0, 536  Vgusc
;
· rezultă că volumul de gaze uscate:

- volumul de RO2 din gazele de ardere uscate:

K
VRO2  RO 2  Vgusc  RO 2 ;  m 3N / kg 
0, 536(RO 2  CO  CH 4 )
.

2.5. Determinarea volumului real de aer uscat şi umed

Volumul de azot:

VN2=0,79. L+0,8. N mN3 / kg ,

unde:
N - este participaţia masică a agentului în compoziţia elementară:

K
VN2  N 2  Vgusc  N 2
0, 536(RO 2  CO  CH 4 )
.
Participaţia N2 în gazele de ardere:

N2 = 1 -(RO2 + O2 + CO + H2 + CH4).

2.7. Temperatura teoretică de ardere în focar a combustibilului

Temperatura teoretică de ardere reprezintă temperatura maximă care s-ar

obţine în focar în absenţa schimbului util de căldură între produsele de ardere şi
suprafeţele ecranelor. Se calculează pentru regim stabilizat de funcţionare şi nu depinde
de cantitatea de combustibil ars. Pentru calcularea temperaturii teoretice se alege o
suprafaţă de referinţă în jurul focarului, o temperatură de referinţă 0 0 C şi o presiune de
referinţă 0,1013 Mpa. Temperatura rezultă dintr-o ecuaţie de bilanţ termic scrisă pentru
sistemul ales (delimitat de suprafaţa de referinţă), suma cantităţii de căldură introdusă în
sistem pentru fiecare unitate de combustibil este egală cu suma cantităţilor de căldură
care ies din sistem. În calcul suprafaţa de referinţă se consideră adiabată - nu se ţine
seama nici de disocierea gazelor triatomice.
Expresia ecuaţiei de bilanţ termic din care se poate calcula temperatura teoretică
este:
Qii  i c  Wf (i f  2510)  (1  0, 01qm) p I a0 (Tp'' )  (1  0, 01qm)  ( f   ''p )I aum
0
( )  Q MV 
(1  0, 01qm)  Ig( f t f )  Q ext  Q exm  Q ch  Q m  Q rf  kj/kg;kj/m 3N 
34 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

unde:
ic – este entalpia specifică a combustibilului la intrarea în sistem [kj/kg];
ic = cc tc - unde cc - căldura specifică a combustibilului [kj/kg . k];
tc - temperatura combustibilului [°C];
Wf - cantitatea specifică de abur pentru pulverizare [kg/kg];
if - entalpia specifică a aburului folosit [kj/kg];
l“p,lf - coeficienţii de exces de aer la preîncălzitoarele de aer; respectiv ieşirea
din focar [kj/kg; kj/mN3];
qm - pierderea procentuală prin ardere mecanic incompletă [%];
QMV - căldura dezvoltată în procesul de măcinare [kj/kg];
Qext, Qexm - pierderi de căldură prin pereţii ???? respectiv ai morii [kj/kg]
(combustibil solid);
Ig(lf;tf) - entalpia gazelor de ardere la ieşirea din focar [kj/kg; kj/mN3];
tt - temperatura teoretică de ardere în focar.

Pentru calculul temperaturii teoretice există două posibilităţi:

· metoda aproximaţiilor succesive – se consideră o valoare pentru temperatura
teoretică cu care se calculează apoi căldura specifică a gazelor de ardere a căror
compoziţie la ieşirea din focar se cunoaşte (ardere completă cu exces de aer); se
introduc aceste valori în formulă şi dacă dependenţa este satisfăcută, alegerea
temperaturii teoretice a fost corectă (în caz contrar se recurge la o metodă
iterativă);
· folosirea diagramei speciale Ig(l;t) sau pentru o mai mare exactitate, tabelul I g(l;t);
din formulă se calculează entalpia gazelor Ig(lf;tt) cu care apoi se deduce
temperatura teoretică.

2.8. Influenţa gazelor recirculate asupra temperaturii teoretice

In membrul stâng al relaţiei “căldura introdusă în sistem“ se adaugă termenul

(1 ÷0.01qm)r Ig(lr,tr) unde r este gradul de recirculare:

Vgr
-r - este raportul între volumul de gaze recirculate şi volumul gazelor
Vg (  r )
de ardere cu referiri la unitatea de cantitate de combustibil, volum calculat pentru
coeficientul de exces de aer din punctul de recirculare;
- lr. Ig(lr;tr) – entalpia gazelor de ardere recirculate [kj/kg];
- tr – temperatura gazelor recirculate [°C].

În membrul drept “căldura care iese din sistem“ va avea adăugat termenul (1÷0.01qm)r
Ig (lr;tr)
unde:
-6 tr este temperatura teoretică de ardere cu recirculare.
 Bilanţul material al proceselor de ardere 35

Dacă lr = lf calculul temperaturii teoretice cu recirculare nu implică dificultăţi,

pentru aceasta folosindu-se o diagramă specială.
Dacă lr # lf (ardere cu depresiune sau recircularea gazelor din canalul de după
preîncălzitorul de aer). In tabel se calculează o nouă coloană a entalpiei formată din
coloana lr amplificată cu r. Din expresia formulei anterioare, cu cei doi termeni adăugaţi
în stânga şi dreapta, se calculează Ig(lf;tf) + r Ig(lr;tr) valoare care introdusă în coloana
suplimentară a tabelului conduce la aflarea temperaturii teoretice. Observaţie:
temperatura teoretică de ardere scade când gradul de recirculare creşte.

2.9. Determinarea coeficientului excesului de aer pe cale analitică

Considerând că arderea în focar este perfectă şi neglijând sulful şi azotul din

combustibil se obţin următoarele produse ale gazelor uscate:

22.41
VCO2 
12
C mN3 / kg;
VO2     1 O min mN3 / kg;

O min
VN2  0.79
0.21
mN3 / kg;
Dacă se ţine seama de relaţia:
 O S 
H 
22.41   O  S   22.41  8   m 3 / kg  ,
O min   C  3 H    C 1  3   N 
12   8  12  C 
 
notând cu:
OS
H
8 ,
  1 3
C

atunci volumul gazelor uscate devine:

22.41 O min 22.41

Vgu  C  0.21   1  0.79     0.21  0.21 mN3 / kg .
12 0.21 12  0.21

In consecinţă, conţinutul de CO2 din gazele uscate este:

36 Generatoare de abur navale. Îndrumar de proiectare

VCO2 0.21
 CO 2  g  Vgu    1  0.21
.

Relaţia de mai sus poate servi pentru determinarea lui s, cu condiţia de a se cunoaşte
analiza elementară a combustibilului şi de a se determina conţinutul de bioxid de carbon
în gazele uscate.
În mod similar se pot scrie expresiile:

VO2 0.21   1

O2  f  Vgu

   0.21  0.21
;

V 0.79  
N2  f  VN 2

   0.21  0.21
;
gu

Dacă prin analiza gazelor uscate se determină (CO2)f şi (O2)f şi nu se cunoaşte

analiza elementară a combustibilului, atunci eliminând s între ultimele două relaţii se
obţine:

O2  f 0.21   1
 , din care
 N2  f 0.79  
 N2  f
 .
N2  f  00..79 O 
21 2 f

Valoarea lui (N2)f se determină cu ecuaţia:

(CO2)f + (O2)f + (N2)f = 1

valabilă în ipoteza de mai sus.

0.79
Se observă că  O  reprezintă azotul, care corespunde oxigenului liber
0.21 2 f
din fumul uscat. Acesta permite să se stabilească relaţia de calcul pentru l în cazul arderii
imperfecte când în componenţa fumului uscat intră CO, H 2 şi CH4. În acest caz l se
determină cu:

1

0.79  O 2  f  0.5 CO f  0.5H2  f  2 CH4  f ;
1
0.21  N2  f
 Bilanţul material al proceselor de ardere 37

· O altă metodă mai expeditivă, însă nu tocmai exactă este determinarea lui l
cunoscând (CO2)f max şi (CO2)f.

Valoarea lui (CO2)max este o caracteristică a combustibilului şi se poate obţine,

când l = 1 şi arderea este perfectă, cu:

 CO 2  f max  0.79 0 .21 0.21 ,

(valorile lui (CO2)f max se determină din tabele).

Dacă se face raportul:

 CO 2  f max 0.21   1   1

  ,
 CO 2  f 0.79    0.21

ţinând seama că s = 1.1 ~ 1.2 şi că l - 1 = 0.1 ~ 0.4 se poate arăta că termenul adiţional
din relaţia de mai sus este neglijabil şi prin urmare:

 CO 2  f max
 .
 CO 2  f
Această relaţie dă erori de (1-3)% şi se foloseşte numai în calcule aproximative.