UNIVERSITATEA “ DUNĂREA DE JOS” din GALAȚI”

FACULTATEA DE DREPT ȘTIINȚE

JURIDICE ȘI POLITICE

EFECTELE CĂSĂTORIEI

DISCIPLINA: DREPTUL FAMILIEI

STUDENT : AVRAM MARIAN

AN UNIVERSITAR
2022-2023
 Căsătoria generează între membrii familiei o multitudine de relaţii, care se
intercondiţionează reciproc. Din ansamblul relaţiilor dintre soţi, unele sunt nejuridice, de
natură etico-morală, afectiv-sentimentală, iar altele sunt juridice. Efectele juridice ale
căsătoriei pot fi clasificate în două mari categorii: relaţiile patrimoniale dintre aceștia și
relaţiile personale dintre soţi.

Istoria Codului Familiei

Codul familiei a fost legislația care a reglementat, în România, noțiunile de dreptul

familiei intre 1 februarie 1954 și 1 octombrie 2011.
În secolul XIX erau în vigoare Legiuirea Caradja în Țara Românească, Codul
Calimach în Moldova, și legile austro-ungare în Transilvania (cele din urmă continuând sa se
aplice, cu anumite modificări, pentru mai multi ani și după unirea din 1918). Din 1865, a intrat în
vigoare Codul Civil din 1865. Acest cod s-a aplicat din 1938 și in Bucovina, din 1943 în
Transilvania[3] și din 1945 în Transilvania de Nord.

Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953, B.Of. nr. 1/4 ian.
1954, intrand în vigoare la 1 februarie 1954. A fost modificat și completat prin Legea nr. 4 din 4
aprilie 1956 și republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956. Codul a mai fost
amendat în perioada comunismului prin Decretul nr. 779/1966 (publicat în Buletinul Oficial nr.
64 din 8 octombrie 1966), prin Legea nr. 3/1970 (publicată în Buletinul Oficial nr. 70 din 25
iunie 1970) și prin Decretul nr. 174/1974 (publicat în Buletinul Oficial nr. 108 din 1 august
1974).

După anul 1990, o serie de acte normative au modificat Codul familiei:

 O.U.G. nr. 25/1997

 Legea 23/1999;
 Decizia nr. 349/2001 a Curții Constituționale;
 Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
 Legea nr. 288/2007

2
  Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării
proceselor (Legea "micii reforme")
 Legea nr. 119/1996

Efectele patrimoniale

Regimul matrimonial reprezintă totalitatea normelor juridice referitoare la relațiile dintre

soți pe timpul căsătoriei, în special cu privire la bunurile lor.

Regimurile matrimoniale se clasifică în funcţie de izvor, în:

a) Legale – aici legislaţia stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor, executarea acestora.

b) Convenţionale – părţile îşi reglementează relaţiile patrimoniale.

La art. 19 – 26, este reglementat regimul legal bunurilor soţilor, acestea fiind comune sau
proprietate personală. Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului
proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este
modificat de contractul matrimonial.

Proprietatea în devălmăşie a soţilor

Bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate
în devălmăsie, conform legislaţiei.
Sunt proprietate în devălmăsie bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:
- activitatea de muncă;
- activitatea de întreprinzător;
- activitatea intelectuală;

b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare

(ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);

3
c) altor mijloace comune.
Sunt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare,
depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile
comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor
comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau
depuse pe numele unuia dintre soţi.
Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit
propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.
Sunt proprietate în devălmăsie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii
căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii
soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de
către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietatea acestuia.

Proprietatea personală a soţilor

Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite
în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în
timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi.

„Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite
în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în
timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Lucrurile de uz personal
(îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de
lux, sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de
dobîndire.

Urmărirea bunurilor soţilor

Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile proprietate personală şi cu cota-parte
din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la
cererea creditorului. (ex gaj1)

1
Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea
îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului.

4
 Împărțirea propietății prin devălmășire a bunurilor

Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi
după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi. Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită
în baza acordului dintre soţi. În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în
proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale
judecătorească.

Contractul matrimonial
Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să
se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale
acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.
Încheierea contractului matrimonial
Contractul matrimonial poate fi încheiat pînă la înregistrarea căsătoriei sau, în orice
moment, în timpul căsătoriei. Contractul matrimonial încheiat pînă la înregistrarea căsătoriei
intră în vigoare la data înregistrării acesteia. Contractul se încheie în formă scrisă şi se
autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului.
Conţinutul contractului matrimonial

Prin contractul matrimonial soţii pot modifica regimul legal al proprietăţii în devălmăşie
stabilit la art.20. Contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobîndite de fiecare
dintre soţi în timpul căsătoriei sînt proprietate personală a soţului care le-a dobîndit .

Caracterele juridice ale contractului matrimonial:

a) Sinalagmatic. Drepturile şi obligaţiile revin ambelor părţi.
b) Solemn, adică este necesară forma scrisă, autentificat notarial.
c) Oneros, părţile urmărind un avantaj fiecare.
d) Comutativ, cunoscîndu-se cu exactitate drepturile şi obligaţiile părţilor.
e) Constitutiv de drepturi, adică generează drepturi.
f) Cu executare succesivă, adică executarea drepturilor şi obligaţiilor au loc în timp.
g) Numit, adică este strict prevăzut în legislaţie.
h) Principal. Nu este accesoriu actului de căsătorie. Dacă căsătoria este nulă, atunci
contractul matrimonial rămîne în vigoare. Nu este legătură cauzală între aceste contracte. Sunt

5
 acte juridice diferite. În acest caz, contractul matrimonial nu produce efecte.
i) Negociat. Părţile se înţeleg cu privire la clauzele contractului.
j) Poate fi afectat de termen sau condiţie.

Efectele persoanale ale căsătoriei:

Raporturile personale dintre soți sunt cârmuite de doua principii: acela al egalității în
drepturi și obligații prevăzut de articolul din Codul familiei, potrivit căruia “barbatul și femeia au
drepturi și obligații egale în căsătorie”, și principiul luării de către soț, de comun acord, a
hotărârilor privitoare la casnicie, prevăzut de art. 26 din Codul familiei, potrivit căruia “soții
hotărăsc de comun acord în tot ce privește căsătoria”.

Efectele personale ale casatoriei constau în:

a. Obligația de sprijin moral reciproc care este prevăzută in art. 2 din Codul Familiei și
face referile la mai multe forme, unul dintre ele constă în oferirea sprijinului intelectual,
în situația în care are o situație dificilă de depășit.
b. Obligația de fidelitate, cel mai simplu exemplu constă în îndatorirea soților de a nu
avea relații sexuale cu alte persoane, nici ocazional, nici permanent, această obligație
aparținând atât barbatului cât și femeii, în virtutea principiilor monogamiei și al
egalității dintre sexe
c. obligația de sprijin material și contribuția sotilor la cheltuieli. Potrivit articolului 2
din Codul Familiei soții au obligația de a-și acorda unul altuia spijin material, iar
articolul 29 din Codul Familiei prevede că soții sunt obligați să contribuie în raport de
mijloacele fiecaruia la cheltuielile căsniciei.
d. Obligația de a locuii împreună: Pentru ca relațiile de familie să capete conținut și
finalitate este necesar ca soții să locuiască împreună. Codul civil român din 1865
dispunea că “femeia maritată nu are alt domiciliu decât cel al barbatului său” (art. 93).
Această dispoziție a fost înlocuită cu prevederile art. 13 din Decretul nr. 31 / 1954, care
dispune că domiciliul unei persoane fizice este acolo unde își are locuința statornică sau

6
 principală. Este posibil ca, pentru motive temeinice, soții să aibă, de obicei pentru
perioade limitate de timp, domicilii separate. De altfel, o asemenea ipoteză a și fost
avută în vedere de legiuitor atunci când a statuat asupra drepturilor și obligațiilor
părinților față de copiii lor minori, arătându-se ca „dacă părinții nu locuiesc împreună,
aceștia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul ” (art. 100 alin. 2
codul familiei )

e. Numele soților: Articolul 27 alineatul 2 din Codul Familiei acordă soților urmatoarele
posibilități:

- să poarte fiecare numele avut înainte de căsătorie;

- să poarte amândoi, după căsătorie, ca nume comun, numele unuia dintre ei;

- să poarte amândoi, după încheierea căsătoriei, ca nume comun, numele lor reunite.

Odată ce au optat pentru un nume, soții au obligația să îl poarte pe tot parcursul căsătoriei.

În cazul în care unul dintre soți a decedat, iar sotul supravietuitor a purtat în timpul căsătoriei
numele soțului decedat, are posibilitatea în caz de recăsătorire să îl poarte împreună cu noul soț,
ca nume.

f. îndatoririle conjugale Această obligație constă în datoria soților de a avea relații intime
impreună, obligația existând fie că locuiesc comun, fie că locuiesc separat. Neîndeplinirea
nejustificată a îndatoririlor conjugale de catre un soț, poate constitui motiv de divorț pentru
celălalt soț.

g. efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu : Conform articolului 4 din

Codul Familiei, femeia se poate căsători la varsta de 16 ani și pentru motive temeinice de la
împlinirea vârstei de 15 ani. Din acest moment femeia dobândește capacitate deplină de
exercitiu, care, odată dobandită nu se pierde, chiar dacă căsătoria înceteaza sau este desfacută.

h. cetățenia soților :Căsătoria nu are nici un efect în ceea ce privește cetățenia soților.

7
 Bibliografie:

Maria Banciu, Dreptul familiei, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2000

N.C. Dariescu, Relaţiile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat, Ed. C.H. Beck,
Bucureĩti, 2008, p. 22-36

M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucureĩti, 2010, p. 1.

Cuprins
Istoria Codului Familiei.......................................................................................................................2
Efectele patrimoniale..........................................................................................................................3
Regimurile matrimoniale se clasifică în funcţie de izvor, în:..............................................................3
Proprietatea în devălmăşie a soţilor..................................................................................................3
Proprietatea personală a soţilor.........................................................................................................4
Urmărirea bunurilor soţilor.................................................................................................................4
Împărțirea propietății prin devălmășire a bunurilor............................................................................5
Contractul matrimonial.......................................................................................................................5
Caracterele juridice ale contractului matrimonial:..............................................................................5
Efectele persoanale ale căsătoriei:...................................................................................................6
Bibliografie:..........................................................................................................................................8

8
9
10