CERCETAREA LA FAA LOCULUI, MIJLOC DE PROB N PROCESUL PENAL

2.1. Notiunea, caracterul si functia cercetarii la fata locului

"Cercetarea la fata locului se nscrie printre activitatile de baza ce contribuie n mod substantial la aflarea adevarului n cauza, de ea depinznd n mod substantial lamurirea problemelor referitoare la faptele si mprejurarile acesteia, inclusiv cu privire la persoana faptuitorului". "Nu de putine ori, aceasta activitate se constituie n unica modalitate de obtinere a probelor si mijloacelor materiale de proba, cel putin n prima faza a cercetarilor". n acceptiunea specialistilor, cercetarea la fata locului poate fi definita ca fiind acea activitate iniiala de urmarire penala si de tactica criminalistica care consta n cunoasterea nemijlocita a locului unde s-a savrsit infractiunea sau a locului n care au fost descoperite urmele acesteia, n vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor si n stabilirea mprejurarilor n care infractiunea a avut loc. Cercetarea la fata locului, cu att mai mult daca se suspecteaza o ucidere sau vatamare corporala din culpa cu autori necunoscuti, este o activitate procedurala: initiala, prin care se ncearca descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor, concomitent cu perceperea locului unde a fost descoperit cadavrul; obligatorie; imediata, ce trebuie efectuata n cel mai scurt timp posibil dupa descoperirea cadavrului; irepetabila, deoarece dupa parcurgerea celor doua faze de cercetare statica si dinamica se produc modificari care nu mai pot fi refacute astfel nct aspectul initial este iremediabil pierdut. Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea locului savrsirii faptei n prezenta obligatorie a martorilor asistenti, afara de cazul cnd aceasta nu este posibil. Instanta de judecata efectueaza n unele cazuri cercetarea locului savrsirii faptei cu citarea partilor, iar n cazurile n care participarea procurorului la judecata este obligatorie, atunci cercetarea la fata locului se va face obligatoriu n prezenta acestuia.

Prin "loc al faptei" se ntelege nu numai locul propriu-zis unde infractiunea a avut loc, ci si locurile unde s-au descoperit urmele acesteia, ori n care s-au extins efectele ei. Asadar, putem spune ca locul savrsirii infractiunii difera de la caz la caz, n raport cu natura faptei savrsite, cu multitudinea de metode si mijloace folosite n acest scop, cu urmarile activitatii ilicite desfasurate de catre faptuitor s.a. n cazul infractiunilor de ucidere din culpa, prin notiunea de "loc al faptei" se nteleg, dupa caz, urmatoarele: portiunea de teren, segmentul de drum unde a fost descoperit cadavrul, parti din acesta, precum si mprejurimile acestora; locul unde s-a consumat episodul principal al faptei, respectiv unde a fost lovita victimei; locul unde a fost abandonata victima ori cel n care cadvrul a fost identificat; locul unde a loc accidentul rutier soldat cu moartea sau vatamarea victimei, n situatia n care acesta nu corespunde cu locul identificarii; caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde n cmpul infractiunii, precum si locul pe unde l-a parasit. n marea majoritate a cazurilor, cercetarea locului savrsirii faptei este o activitate obligatorie, dar, ndeosebi nu poate lipsi n cercetarea accidentelor de circulatie etc. Cu alte cuvinte, cercetarea la fata locului se face cu dublu scop, si anume: pe de o parte, de a cunoaste nemijlocit "ambianta generala" a infractiunii cercetate sau n curs de judecata, iar pe de alta parte, pentru a descoperi, ridica si fixa urmele infractiunii, pentru a cunoaste mprejurarile comiterii acesteia si a demasca pe infractor. Cunoasterea nemijlocita a locului savrsirii faptei ofera posibilitatea unei interpretari mai juste a urmelor descoperite n cursul cercetarilor, prin ncadrarea lor n tabloul de ansamblu al locului faptei, asigurnd o reprezentare mai fidela a mprejurarilor care le-au dat nastere. Culegerea unui material probator primar, necesar elaborarii ct mai juste a versiunilor, ajuta la reprezentarea ct mai clara a mecanismului savrsirii infractiunii respective si a succesiunii n care s-au desfasurat diferitele actiuni ale infractorului.

Cunoasterea nemijlocita a locului savrsirii faptei da posibilitatea unei verificari mai exacte a depozitiei martorilor oculari, a stabilirii timpului cnd a avut loc infractiunea, a drumului parcurs de infractor etc. De exemplu: n cazul unui accident de circulatie, forma si pozitia urmelor de frnare, pozitia si distanta dintre cele doua vehicule intrate n coliziune sau dintre vehicul si victima sunt elemente importante pentru cunoasterea mprejurarilor concrete n care accidentul a avut loc. Cercetarea la fata locului prezinta o serie de trasaturi caracteristice care o diferentiaza si particularizeaza de celelalte activitati desfasurate de organele de urmarire penala. Aceasta este o activitate iniiala, n sensul ca, precede n timp toate celelalte activitati de cercetare penala, ori de cte ori natura faptei savrsite impune efectuarea de constatari cu privire la situatia locului savrsirii infractiunii, descoperirii si fixarii urmelor acesteia, stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba ori a mprejurarilor n care a fost savrsita infractiunea. Infractiuni ca: omor, distrugere, tlharie, accidente de circulatie, etc., "sunt fapte a caror solutionare este de neconceput fara cercetarea la fata locului". Aceasta este "o activitate cu caracter imediat" urgenta efectuarii cercetarii este impusa de faptul ca orice ntrziere duce la modificarea ambiantei locului faptei, la pierderea sau distrugerea urmelor si a celorlalte mijloace materiale de proba. Aceasta este, de asemenea, o activitate obligatorie, ntruct perceperea nemijlocita a situatiei de la locul faptei nu poate fi nlocuita prin nici o alta activitate. Ascultarea martorilor, a persoanei vatamate ori a nvinuitilor, efectuarea reconstituirii sau orice alta activitate de urmarire penala pot oferi celui ce instrumenteaza cauza o imagine mai mult sau mai putin precisa despre situatia de la fata locului, nsa "nu n masura n care o realizeaza perceperea nemijlocita a acesteia" Aceasta este, de regula, o activitate care nu se poate repeta, "Efectuarea necorespunzatoare a acestei activitati, minusurile n materializarea rezultatelor obtinute nu mai pot fi nlaturate" Totusi, n anumite situatii si n mod exceptional, cercetarea la fata, locului poate fi repetata cnd:

 cercetarea initiala s-a desfasurat n conditii atmosferice si de vizibilitate improprii; nu a fost cunoscuta ntreaga ntindere a locului faptei si acesta nu a putut fi corect delimitat; nu au fost cunoscute toate portiunile de teren si itinerariile ce intra n notiunea de "Ioc al faptei", examinarea impunndu-se pentru descoperirea si n aceste locuri a urmelor si mijloacelor materiale de proba.
2.2. Scopul si conditiile cerute de lege pentru efectuarea cercetarii la fata locului

Scopul cercetarii la fata locului poate fi determinat astfel: cercetarea la fata locului permite examinarea criminalistica si procesuala a locului savrsirii infractiunii aceasta activitate ofera posibilitatea cautarii, relevarii, fixarii, ridicarii si interpretarii urmelor si mijloacelor materiale de proba rezultatele obtinute prin examinarea locului unde s-a comis infractiunea constituie punctul de plecare n elaborarea versiunilor de urmarire penala cu privire la natura faptei savrsite, faptuitorii, conditii de loc si timp, mobilul si scopul activitatii infractionale cercetarea la fata locului contribuie la stabilirea cauzelor, conditiilor si mprejurarilor care au determinat, favorizat ori facilitat savrsirea infractiunii cu efect pe linia prevenirii comiterii n viitor a unor fapte similare
Conditiile:

Aceste conditii trebuie respectate n totalitate de catre organele de cercetare penala si trebuie sa tina cont de conditiile de ordin substantial si formal prevazute de legea procesuala penala. cercetarea la fata locului sa fie necesara si oportuna Dupa cum este cunoscut, cercetarea la fata locului este o activitate iniiala, n sensul ca se efectueaza ori de cte ori este impusa de natura faptei comise si de posibilitatea constatarii situatiei locului savrsirii, descoperirii, relevarii, fixarii si ridicarii urmelor infractiunii, stabilirii starii si pozitiei

mijloacelor materiale de proba ori mprejurarilor n care s-a derulat activitatea infractionala Cercetarea la fata locului este necesara si nu poate fi nlocuita prin nici o alta activitate de urmarire penala, atunci cnd natura faptei savrsite si modul de comitere a acesteia lasa n mod normal urme n cmpul infractional. efectuarea activitatii sa fie impusa de necesitatea verificarii ori precizarii unor date sau mprejurari ale cauzei cercetarea la fata locului sa fie efectuata numai dupa ce s-a dispus nceperea urmaririi penale, fie imediat, fie pe parcursul desfasurarii investigarii criminalistice.
2.3. Reguli generale si specifice ce trebuie respectate cu ocazia cercetarii la fata locului

Organele de urmarire penala, precum si alte organe, de regula ofiteri sau subofiteri din Ministerul Administratiei si Internelor, care s-au sesizat despre savrsirea unei infractiuni ori au fost dirijati la locul faptei, sunt obligati sa ia unele masuri urgente. Aceste masuri, menite sa asigure conservarea locului faptei si care - datorita urgentei - pot fi efectuate si de alte organe "chiar daca privesc o fapta ce nu intra n competenta lor" sunt, n principal urmatoarele: a) Salvarea victimelor si asigurarea acordarii ajutorului medical "n cazul infractiunilor ndreptate mpotriva vietii, integritatii corporale sau sanatatii, precum si n cazul infractiunilor de tlharie, nerespectarea normelor privind circulatia pe drumurile publice, accidentelor de munca si catastrofelor, salvarea vietii victimelor si asigurarea acordarii primului ajutor este o sarcina prioritara". Pentru aceasta se va solicita sprijinul persoanelor competente aflate n apropiere medici sau personal medical cu pregatire medie - n nici un caz nu se va permite interventia unor persoane care, datorita lipsei cunostintelor medicale, pot provoca agravarea leziunilor. "nainte de a ridica victima, cel sosit primul la fata locului trebuie sa noteze si sa marcheze locul si pozitia n care se afla aceasta n momentul sosirii la fata locului". Trebuie precizat faptul ca ajutorul medical se acorda "chiar si atunci cnd exista riscul distrugerii unor urme, apararea vietii, sanatatii, integritatii corporale neputnd veni niciodata n concurs cu alte interese.

b) Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte, identificarea si retinerea faptuitorilor sau - dupa caz - luarea masurilor de urmarire si prindere a acestora; c) Conservarea aspectului locului faptei prin: ndepartarea "curiosilor", interzicerea patrunderii acestora n cmpul infractiunii, asigurarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, n raport cu natura acestora, natura locului faptei si conditiile meteorologice existente. d) ncunostintarea organului de urmarire penala competent sa efectueze cercetarea la fata locului; "Pregatirea temeinica a cercetarii la fata locului constituie una din conditiile esentiale ale realizarii scopului acestei activitati". Masurile pregatitoare parcurg doua etape: pna la deplasarea la fata locului; dupa sosirea la fata locului. e) cel sosit primul la fata locului trebuie sa noteze pozitia initiala a obiectelor, schimbarile survenite si cine le-a facut; f) nici o persoana nu are dreptul sa patrunda n cmpul infractiunii, daca nu are abilitatea salvarii victimelor. A. Masurile pregatitoare pna la deplasarea la fata locului a) Primirea, consemnarea si verificarea sesizarii; Organele de urmarire penala pot fi sesizate despre savrsirea unei infractiuni prin oricare din modurile prevazute de legea procesual penala "plngere, denunt sau din oficiu". n momentul primirii sesizarii, organul de urmarire penala si verifica competenta (daca este cazul informeaza organul de urmarire penala competent) si are ndatorirea sa ntreprinda urmatoarele activitati: identificarea persoanei care a facut plngerea sau denuntul; "verificarea sesizarii care se impune atunci cnd aceasta s-a facut telefonic de catre persoane necunoscute, pentru a evita deplasarile inutile".

b) Asigurarea tehnico-materiala, care presupune: pregatirea trusei criminalistice universale; pregatirea trusei fotografice (aparate foto; filme; filtre; trepied); pregatirea laboratorului criminalistic; dotarea echipei cu materiale necesare comunicarii si tinerii legaturii ntre ei. Sarcina verificarii mijloacelor tehnico-materiale revine att sefului echipei, ct si fiecaruia dintre membrii acesteia, potrivit competentei. c) Asigurarea deplasarii cu operativitate a echipei la fata locului. Atunci cnd echipa de cercetare a ajuns la fata locului ntr-un timp scurt (10-15 min.), sansele de descoperire a tuturor urmelor infractiunii sunt mult mai mari, reducndu-se posibilitatea distrugerii acestora. d) Asigurarea prezentei specialistilor, a aparatorului si a martorilor asistenti. n cazul infractiunilor ndreptate mpotriva vietii, prezenta medicului legist este indispensabila. Datele furnizate de acesta sunt de natura sa directioneze cercetarile - pentru elaborarea unor versiuni, formarea corecta a cercului de banuiti si desfasurarea operativa a activitatilor de verificare. Atunci cnd autorul infractiunii a ramas la fata locului, a fost urmarit si prins de lucratorii ajunsi primii la fata locului sau de persoana vatamata ori martori si "se afla n una din situatiile (prevazuta de lege), ce impun asistenta juridica obligatorie" se va asigura prezenta aparatorului la desfasurarea; acestei activitati. n privinta martorilor asistenti, tactica criminalistica recomanda ca acestia sa fie asigurati nainte de ajungerea la fata locului, astfel se evita irosirea de timp. B. Masurile pregatitoare dupa sosirea la fata locului: Aceste masuri difera de la caz la caz, n functie de natura activitatii ilicite desfasurate, urmarile acesteia si natura locului ce urmeaza a fi cercetat. Printre aceste masuri se nscriu:

a) Informarea operativa asupra evenimentelor care au avut loc si au fost constatate de catre lucratorii sositi primii la fata locului; date pretioase pot fi obtinute si de la alte persoane gasite la fata locului - victima, martor ocular, faptuitor. b) Verificarea modului cum s-a actionat pna la sosirea echipei de cercetare, a rezultatelor obtinute si, n raport cu situatia existenta, luarea masurilor corespunzatoare. c) Determinarea modificarilor care au survenit n aspectul initial al locului faptei. d) Delimitarea corecta a locului de cercetat. "Aceasta delimitare corecta a locului de cercetat are drept scop sa cuprinda n centrul atentiei spatiul, locul, ncaperea care reprezinta cmpul infractional, pentru a asigura, astfel, descoperirea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba ce au legatura cu cauza"1[17]. n delimitarea corecta a locului, pe lnga constatarile proprii, "un rol deosebit l au informatiile obtinute de la Iucratorii care au ajuns primii la fata locului: de la persoana vatamata, martorii oculari ori de la cei care au sesizat savrsirea infractiunii"2[18]. Att practica judiciara, ct si literatura de specialitate recomanda ca, ntotdeauna, limitele locului de cercetat sa fie mai largi, n asa fel nct sa nu ramna n afara atentiei organului de urmarire penala suprafete pe care ar putea exista urme. "Locul unde s-a savrsit o crima nu se margineste la mprejurimile imediate, ci cuprinde att de mult din regiunea nconjuratoare ct poate fi necesar pentru a ntelege pe deplin mprejurarile exacte care nconjoara comiterea crimei. Aceasta include, binenteles, o asemenea portiune din suprafata de apropiere si de fuga ct poate fi determinata"3[19] e) Organizarea masurilor de paza a locului faptei. "Aceste masuri au un dublu scop: n primul rnd, vizeaza nlaturarea posibilitatii producerii unor modificari n aspectul locului unde s-a comis infractiunea, iar n al doilea rnd vizeaza mentinerea ordinii pe toata durata desfasurarii activitatii"4[20]
1 2 3 4

f) Identificarea martorilor oculari si stabilirea persoanelor suspecte. g) Stabilirea metodelor concrete de cercetare a locului faptei. Tactica criminalistica recomanda ca metoda concreta de cercetare sa fie aleasa n raport cu natura faptei si a locului de cercetat, cu urmarile produse si dispunerea urmelor si mijloacelor materiale de proba. n cazul unei infractiuni de omor, a unor incendii sau explozii ori a unor accidente de circulatie, cnd urmele sunt concentrate ntr-un singur loc, este indicat ca aceasta (cercetarea) sa aiba punctul de plecare n centru si apoi, sa se extinda spre periferie. Atunci cnd se impune stabilirea cailor de acces, cautarea cadavrului sau a instrumentelor folosite la savrsirea infractiunii, cercetarea trebuie sa se deruleze de la periferie spre centru, n spirala. Cnd cercetarea la fata locului se face n teren deschis, ea poate fi efectuata, dupa cum urmeaza: de-a lungul itinerariului parcurs de faptuitor, din locul unde s-a consumat episodul principal ori se observa rezultatele activitatii, ilicite, spre exterior; din centrul locului faptei spre periferie, largindu-se din ce n ce mai mult zona examinata, n spirala; pe sectoare dreptunghiulare, n situatia n care terenul, desi ntins, are puncte de reper ce pot usura delimitarea acestuia. n literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de cercetare: metoda subiectiva, consta n aceea ca echipa de cercetare procedeaza la cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, urmnd fidel traseul parcurs de faptuitor din momentul patrunderii n cmpul infractional si pna la parasirea acestuia; metoda obiectiva, consta n cautarea, descoperirea, fixarea, ridicarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba ntr-o anumita ordine, facnd abstractie de modul si succesiunea actiunilor presupuse a fi fost desfasurate de faptuitor n cmpul infractiunii;

 metoda combinata, adica folosirea pe parcursul cercetarii att a metodei subiective, ct si a celei obiective, trecndu-se de la una la alta, n raport cu particularitatile cauzei si diferitele metode ale cercetarii"5[21]. h) Alte masuri pe care trebuie sa le ntreprinda echipa de cercetare imediat dupa sosirea la fata locului: organizarea activitatii de culegere de informatii, care trebuie sa se desfasoare n paralel cu cercetarea la fata locului; asigurarea reluarii activitatii n partile neafectate, reluarea traficului rutier pe trasee deviate sau normale s.a.; asigurarea locurilor, instalatiilor documentelor ce prezinta importanta pentru cauza; luarea masurilor pentru nlaturarea altor pericole iminente care sa asigure efectuarea cercetarii la fata locului ntr-un climat de protectie pentru membrii echipei; stabilirea modalitatilor de legatura ntre membrii echipei si a schimbului de informatii; asigurarea prezentei martorilor asistenti - daca acest lucru nu s-a realizat - si, cnd situatia impune, a reprezentantilor unitatii unde s-a savrsit infractiunea"6[22]. Regulile speciale sunt grefate pe regulile cu valabilitate generala fiind determinate de specificul fiecarei cauze si particularitati concrete n care s-a comis fapta. Dintre ele amintim: luarea masurilor pentru a preveni producerea de incendii sau explozii asigurarea reluarii activitatii n partile neafectate, ori, dupa caz, dirijarea traficului rutier pe trasee deviate protejarea locurilor, instalatiilor si documentelor

5 6

 extinderea ariei de cercetare pna la punctele limita unde s-ar putea descoperi mijloace de proba repetarea cercetarii la fata locului doar n cazuri exceptionale, cnd conditiile meteorologice si vizibilitatea au mpiedicat desfasurarea n bune conditii a primei cercetari ori nu au fost cunoscute toate portiunile de teren ce intra n acceptiunea de "loc al faptei"
2.4. Fazele si fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

"Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, de durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, eforturi si, uneori, chiar sacrificii, pentru realizarea scopului pe care l urmareste"7[23]: Ca metodica tactica generala, cercetarea la fata locului parcurge doua etape (faze): faza statica si faza dinamica. Aceasta distinctie ntre cele doua faze ale cercetarii are un caracter conventional, n sensul ca nu trebuie privita ca ceva rigid. n raport cu multitudinea si diversitatea situatiilor legate de mprejurarile comiterii faptei pot aparea cazuri cnd unele activitati din faza statica se executa n faza dinamica si invers. n prima etapa, numita faza statica, intereseaza aspectul de ansamblu al locului savrsirii faptei, pozitiile relative ale diferitelor urme si obiecte, caile de acces etc. n aceasta faza, se masoara distantele dintre diferite obiecte ale infractiunii, ntre diferitele urme ale acesteia, se executa fotografiile - schita, fotografiile obiectelor principale de la locul faptei. "Se va interzice fumatul n timpul cercetarii locului faptei, sau se va fixa un loc special pentru fumat. Nu se vor comenta cu glas tare rezultatele cercetarii, pentru a nu influenta martorii oculari daca sunt de fata".8[24] Daca ntre timp vor veni organe de urmarire penala cu grade si functii superioare, acestea nu au voie sa ntrerupa lucrarile, dar vor putea sta de vorba, n mod independent, cu fiecare membru din echipa de cercetare. De altfel, din ntreaga echipa de cercetare, n faza statica, nu intra pe terenul propriu-zis al locului faptei dect conducatorul echipei si specialistul criminalist. Acesta din urma va executa fotografiile necesare. La nevoie echipa va fi completata si cu un al doilea specialist (medic sau inginer n accidente cu caracter special), daca natura faptei o impune.

7 8

Marcarea drumului de acces n perimetrul de cercetat este atributul specialistului criminalist, fiind abilitat de profesia ce o desfasoara, de ordine si instructiuni de uz intern. Dupa stabilirea cailor de acces, primul care patrunde n locul faptei este procurorul, mpreuna cu criminalistul si medicul legist. n aceasta faza se marcheaza pozitia cadavrului si a principalelor urme si mijloace de proba. n continuare se trece la examinarea cadavrului, facuta de medicul legist, fara a schimba pozitia victimei. Tot n acest timp procurorul trebuie sa faca o descriere completa a cadavrului, aceasta incluznd sex, nfatisare, vrsta, culoarea ochilor, parului. Foarte importanta este si descrierea pozitiei cadavrului, locul unde a fost gasit, precum si examinarea atenta a mbracamintii si ncaltamintei victimei. O alta problema specifica acestei faze o constituie folosirea cinelui pentru prelucrarea urmei de miros uman"9[25]. Dupa unele opinii, aceasta activitate este de maxima urgenta si trebuie executata imediat ce s-a ajuns la fata locului. Consideram ca nu se poate neglija multitudinea de urme create de faptuitor, ceea ce impune mai nti determinarea drumului de acces n locul faptei si apoi folosirea cinelui de urmarire, altfel echipa risca sa mbogateasca locul de examinat"10[26]. Fixarea locului faptei n faza statica se face prin fotografii de orientare si fotografii schita, ale obiectelor principale si ale urmelor, cnd exista pericol de disparitie a acestora. A doua etapa a cercetarii locului savrsirii faptei, numita faza dinamica consta n examinarea amanuntita a fiecarui obiect purtator de urme. deplasndu-l din locul unde a fost descoperit, pentru a asigura conditii optime de examinare. Se executa fotografia detaliilor acestor obiecte, se cauta si se ridica urmele vizibile si latente de mini, urmele de picioare, ale instrumentelor de spargere, ale armelor de foc etc. Cu privire la urmele ce trebuie cautate, acestea difera n raport cu natura faptei savrsite, astfel: la infractiunile comise prin violenta, ntotdeauna vor fi cautate urme biologice, microurme, obiecte folosite de autori pentru realizarea rezolutiunii infractionale; la faptele ndreptate mpotriva avutului public sau privat se vor cauta urme ale instrumentelor de spargere, urme de
9 10

natura papilara, urme de ncaltaminte; n cazul distrugerilor, indiferent de natura agentilor care le-au provocat, se va examina focarul sau craterul exploziei, n cercuri concentrice, pentru identificarea surselor care au produs incendiul sau explozia. O atentie deosebita trebuie acordata examinarii locului unde s-a consumat episodul principal al faptei"11[27] , pentru ca aici pot ramne o multitudine de urme. La aceasta faza a cercetarii iau parte activa toti membrii echipei, si toti specialistii necesari, n raport cu natura urmelor formate.
Mijloace procesuale de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului

Rezultatele cercetarii la fata locului sunt fixate prin procesul verbal de cercetare ca mijloc principal si prin fotografie si desen ca mijloace secundare. Procesul verbal de cercetare la fata locului. "Acesta are un dublu rol: n primul rnd, el se numara printre mijloacele de proba cu semnificatie majora n solutionarea cauzei, iar n al doilea rnd, acesta se constituie ntr-o dovada procedurala, de natura a demonstra ndeplinirea dispozitiilor legale cu ocazia efectuarii cercetarii locului faptei"12[28]. Pentru a ocupa locul pe care -l confera legea si a avea valoare pentru cauza, la ntocmirea procesului-verbal trebuie respectate o serie de conditii de fond si forma. Din punct de vedere al formei: sa prezinte situatia generala de la locul savrsirii faptei; sa fie complet, n sensul de a evidentia absolut toate constatarile facute; sa se caracterizeze prin precizie si claritate; sa fie concis. n conformitate cu dispozitiile legii procesuale penale, procesul verbal trebuie sa cuprinda: data si locul efectuarii cercetarii la fata locului;
11 12

 numele, prenumele, calitatea si organul de urmarire penala din care fac parte membrii echipei de cercetare; numele, prenumele specialistilor, expertilor, tehnicienilor s.a., participanti la cercetarea la fata locului, precum si unitatea din care provin; datele de identificare ale martorilor asistenti; temeiul de drept si de fapt care au impus deplasarea la fata locului si examinarea acestuia, cu indicarea modului de sesizare si al continutului, pe scurt, al sesizarii; descrierea locului unde s-a comis fapta; persoanele gasite la fata locului si, n primul rnd, cele care au asigurat paza si conservarea acestuia pna la sosirea echipei de cercetare; modificarile survenite n aspectul initial al locului faptei, cu indicarea persoanelor care le-au facut si a motivelor care au determinat schimbarile respective; urmele si mijloacele materiale de proba descoperite, relevate fixate si ridicate, metodele si mijloacele folosite n acest scop; ora nceperii si ora terminarii cercetarii la fata locului, evidentiindu-se conditiile atmosferice si de vizibilitate existente att n momentul sosirii echipei de cercetare, ct si pe durata activitatii; mentiune despre executarea schitei locului faptei; mentiune despre folosirea cinelui de urmarire si a rezultatului obtinut; observatiile martorilor asistenti si, daca faptuitorul este prezent la fata locului, obiectiile acestuia; numarul de exemplare n care s-a ntocmit procesul-verbal si destinatia acestora. Schita locului savrsirii infractiunii constituie o modalitate de reprezentare grafica a situatiei de la fata locului. "Prin aceasta se redau n sistem ortogonal elemente esentiale din cmpul infractiunii, marite sau

micsorate la scara"13[29]. Schita locului faptei mai este denumita plan-schita sau desen-schita, delimitarea facndu-se tinnd cont daca transpunerea n plan respecta sau nu proportiile reale ale obiectelor sau suprafetelor reprezentate. Pentru ca schita locului faptei sa formeze o imagine completa si veridica a situatiei de la locul savrsirii infractiunii, la ntocmirea ei trebuie respectate unele reguli, printre care: Exactitatea schitei. Executarea corecta a schitei impune fixarea exacta a dimensiunilor obiectelor ce se reprezinta, precum si a distantelor si unghiurilor. Cotarea schitei nseamna "notarea pe schita a dimensiunilor obiectelor reprezentate"14[30]. Se recomanda sa se foloseasca un singur fel de cotare si sa se utilizeze aceeasi unitate de masura. ntocmirea la scara a schitei. Pentru aceasta trebuie sa se tina seama att de rezultatele masuratorilor efectuate, ct si de ntinderea si complexitatea locului cercetat. "Schita ncaperilor poate fi realizata la scara de 1:100 sau 1:50. n cazul halelor industriale si al locurilor deschise, proportional cu suprafata acestora, scara schitei poate fi de 1:200; 1:500; 1:1000"15[31] Orientarea schitei. Cu ocazia ntocmirii schitei locului faptei, aceasta trebuie orientata dupa punctele cardinale, fie cu ajutorul busolei, fie a altor metode, cum ar fi: pozitia soarelui, soare si ceas, steaua polara, s.a. Claritatea schitei. O schita trebuie sa cuprinda numai acele elemente ce ilustreaza constatarile mentionate n procesul-verbal, si respectiv elementele esentiale necesare ntelegerii situatiei existente n teren. Reprezentarea prin semne criminalistice. Individualizarea schitei Fotografia judiciara operativa se numara printre mijloacele de fixare, a rezultatelor cercetarii la fata locului. Prezinta anumite avantaje, concretizate n: rapiditatea nregistrarii imaginii, fidelitate, exactitate si prezentarea sugestiva a celor mai semnificative momente ale cercetarii locului
13 14 15

faptei. Pentru a se realiza fixarea imaginii locului faptei este necesar sa se efectueze urmatoarele genuri de fotografii: a) fotografii de orientare; b) fotografia schita; c) fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor; d) fotografia de detaliu - "a micro si macro reliefului urmelor sau obiectelor izolate"16[32]. a) Fotografia de orientare reda imaginea locului faptei mpreuna cu mprejurimile. Pentru realizarea acesteia, aparatul de fotografiat se aseaza n afara locului ce urmeaza a fi fotografiat si pe un plan mai nalt. Daca se executa pe un loc ntins (cmp, sosele), n mod obligatoriu, pe imagine trebuie sa apara anumite puncte de reper fixe, de natura sa permita identificarea cu usurinta a locului respectiv. Daca se executa ntr-un imobil, fotografia de orientare trebuie sa fixeze caile de acces, precum si intrarile-iesirile. Cnd spatiul ce trebuie fotografiat nu poate fi cuprins ntr-o singura imagine, se aplica metoda fotografierii panoramice - liniare sau circulare. Fotografia de orientare panoramica liniara - locul faptei este fotografiat succesiv, aparatul instalat pe trepied este deplasat pe o linie paralela cu latura cea mai lunga a locului faptei, aleasa imaginar. Fotografia de orientare panoramica circulara se executa aseznd aparatul foto, montat pe trepied, n centrul terenului. Luarea imaginilor se face din centru spre exterior rotind aparatul n asa fel nct imaginea urmatoare sa fixeze si o portiune din terenul fotografiat anterior. b) Fotografia schita "are rolul de a fixa n mod fidel locul infractiunii, excluznd mprejurimile"17[33] Tehnica criminalistica recomanda ca acest gen de fotografie judiciara sa se execute de la o distanta care sa permita ncadrarea ntregului loc al faptei, inclusiv obiectul principal n asa fel nct acesta sa fie plasat n centrul fotografiei. Ca moduri de executare a fotografiei schita retinem:

16 17

 fotografia schita de pe pozitii contrare; fotografia schita de pe pozitii ncrucisate; fotografia schita unitara; fotografia schita panoramica c) Fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor, etc. Aceasta fotografie se foloseste pentru fixarea diferitelor obiecte care poarta urme ale infractiunii, au servit sau au fost destinate sa serveasca la comiterea faptei, sunt produsul activitatii ilicite ori au legatura directa cu producerea evenimentului. Din categoria obiectelor principale fac parte: cadavrul, instrumentele folosite la efractie, arme de foc, mijloace de transport si urmele acestora, focarul incendiului, etc. Prin acest gen de fotografie judiciara operativa se fixeaza toate caracteristicile obiectului principal - serie, numar, grad de uzura - si aspecte de ordin criminalistic ce intereseaza - deteriorari, pete de snge, urme dactiloscopice, balistice, s.a. La executarea fotografiei urmelor trebuie sa se tina seama de o serie de reguli. Astfel: n cazul urmelor de adncime, macrofotografierea se va executa cu ajutorul inelelor intermediare sau a dispozitivului cu burduf pentru marirea distantei focale"18[34] la urmele de suprafata, aparatul de fotografiat va fi asezat deasupra acestora, n plan paralel cu suprafata n care se gaseste; n situatia n care culoarea suprafetei pe care se gaseste urma este apropiata de cea a urmei - urme de snge pe un suport vopsit; brunroscat - trebuie folosit un negativ sensibil la culoarea respectiva; cararea de urme descoperita la fata locului va fi fotografiata prin procedeul fotografierii panoramice, fiecare portiune fiind redata la scara. nainte de a se trece la examinarea victimei - cnd pozitia cadavrului nu a fost modificata se executa fotografiile judiciare, cunoscute sub denumirea de fotografii ale obiectelor principale, ale cadavrului si ale urmelor,
18

respectnd ntocmai regulile de tehnica criminalistica privind pozitia aparatului de fotografiat, unghiul de fotografiere si conditiile de iluminare. n cazul descoperirii de cadavre - sau parti din acestea ngropate, fotografiile trebuie sa redea succesiv diferitele faze ale dezgroparii, aspectul si pozitia acestora n fiecare etapa a cautarilor, inclusiv dupa scoaterea la suprafata. La moartea prin spnzurare, imaginea fotografica trebuie sa redea, att cadavrul suspendat - asa cum se prezinta la momentul sosirii membrilor echipei - ct si aspectul acestuia dupa ce a fost cobort n vederea examinarii, cu pastrarea intacta a laturilor si a nodurilor. Daca moartea s-a produs prin necare - submersie - este indicat ca, pe ct posibil, fotografiile sa fie facute, att n locul unde a fost gasit cadavrul, ct si imediat dupa scoaterea sa la mal, acest lucru putndu-se realiza n cazul n cazul n care apa este de adncime mica, a fost descoperit n ml sau a fost mpins de curenti aproape de mal. d) Fotografia de detaliu. Spre deosebire de celelalte genuri de fotografii care se executa n faza statica a cercetarii la fata locului, fotografia de detaliu se executa n faza dinamica. Ea trebuie sa redea micro sau macrorelieful leziunilor existente pe corp, precum si a urmelor descoperite pe vestimentatie, forma, dimensiunile, particularitatile si urmele pe care le prezinta obiectul, ca rezultat al savrsirii faptei, astfel nct detaliile ce intereseaza sa fie reproduse cat mai fidel.