BALANCED SCORECARD – INSTRUMENT MODERN DE MĂSURARE

A PERFORMANȚEI ENTITĂȚII
Ana-Carolina BĂRBIERU, anul II, BA, ASEM,
Cond. şt.: conf. univ. dr. Svetlana MIHAILA,
Catedra „Contabilitate și Analiză Economică” ASEM

În multe întreprinderi, corelațiile dintre obiectivele anuale sau multianuale ale strategiei și relațiile
cauzale care duc la îndeplinirea lor, prin efectul măsurabil și corectabil pe parcurs al unor inițiative de
schimbare, derulate cu participarea tuturor oamenilor din organizație, nu există.
Principalul instrument metodologic pentru managementul strategiei, care privește nu numai procesul
de execuție a strategiei, dar și o bună parte din logica formulării strategiei, este Balanced Scorecard (BSC),
respectiv Kaplan-Norton BSC Framework. Balanced Scorecard-ul, conceput de către Robert Kaplan şi David
Norton, în 1992, pentru a le oferi managerilor o modalitate de transpunere a strategiei într-un set de
măsurători de ordin financiar şi non-financiar, este cu siguranţă una dintre cele mai populare metode folosite
pentru un sistem de management al performanţei.
O caracteristică unică a conceptului Balanced Scorecard constă în natura sa evolutivă, acesta
cunoscând o transformare continuă încă de la momentul lansării sale. Cea mai simplă modalitate este de a ne
referi la BSC drept un instrument, privit din mai multe perspective: un instrument de management complex
(Ahn, 2001) sau un instrument de management strategic (Hueng, 2000; Pforsich, 2005).
Conceptul BSC reprezintă mai mult decât o tehnică de măsurare a performanței, fiind considerat destul
de rapid, de către o serie de autori, drept un sistem de management (Butler, 1999). Unii autori prefera să
folosească ambele accepțiuni în același timp (Hassan & Tibbits, 2000). Alți autori consideră Balanced
Scorecard ca fiind o filosofie de management, precum și un sistem de management al performanței (Hanson
& Towle, 2000) [3].
44
 În lucrarea sa “Diffusion of innovations”, Everett M. Rogers vorbeşte despre trei categorii de factori ce
influenţează probabilitatea ca o firmă să adopte un element inovator, precum BSC, şi anume:
• Trăsăturile de leadership ale conducerii organizaţiei – implicarea managementului de top
sprijină angajamentul şi oferă suport în vederea inovării;
• Trăsăturile interne ale organizaţiei – departamentele financiare influenţează efectul pe care îl are
implementarea BSC. Nivelul de comunicare, care există între departamente, are, de asemenea, un
efect asupra adoptării acestuia;
• Trăsăturile externe ale organizaţiei – de exemplu, un mediu foarte competitiv poate stimula
inovarea [1].
Conceptul Balanced Scorecard sprijină planificarea strategică şi implementarea prin coordonarea
activităţilor tuturor părţilor organizaţiei în jurul unor obiective comune şi prin crearea unui instrument de
evaluare şi îmbunătăţire a strategiei.
Obiectivele şi indicatorii de performanţă sunt grupaţi în 4 perspective legate prin relaţii de tip cauză-efect:

Figura 1. Modelul general al Balanced Scorecard

Sursa: elaborată de autor după [5, p.315]
Analizând punctele-cheie ale modelului Balanced Scorecard, am reușit să delimitez beneficiile
abordării și implementării acestui instrument de măsurare a performanței:
• Balanced Scorecard oferă un cadru puternic pentru construirea și comunicarea strategiei. Modelul
de business este vizualizat într-o hartă de strategie, care obligă managerii să se gândească la relații
de tip cauză-efect.
• Faptul că strategia cu toate obiectivele interdependente este mapat pe o bucată de hârtie permite
companiilor să comunice cu ușurință strategia pe plan intern și extern. Ştim de mult timp că o
imagine face cât o mie de cuvinte.
• Abordarea Balanced Scorecard forțează organizațiile să proiecteze indicatori-cheie de performanță
pentru diferitele lor obiective strategice. Prin acest lucru se asigură că societățile măsoară ceea ce
contează de fapt.
• Un Balanced Scorecard bine implementat ajuta, de asemenea, să se alinieze la procesele de organi-
zare, cum ar fi bugetarea, managementul riscului şi analiza cu prioritățile strategice. Acest lucru va
ajuta la crearea unei organizații cu adevărat concentrată pe strategie.

Bibliografie:
1. [Link]
2. [Link]
3. [Link]
4. [Link]
5. MIHAILA S. Raportarea managerială – bază informațională a deciziilor manageriale și aprecierii
performanței entității. În: Culegere de comunicări în cadrul colocviului științific „Abordări teoretice și
practice ale contabilității moderne”, Ed. Arva Color, 10 iulie, ASEM, Chișinău 2015, pp. 306-326

45