Geometrie Ana

Contents
1 Spat ii vectoriale 3
1.1 Spat ii vectoriale peste un corp K . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Exemple de spat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Dependent a liniara de vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4 Baze. Coordonate de vectori. Dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.5 Schimbari de baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.6 Subspat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.7 Morsme de spat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.8 Subspat ii invariante. Vectori proprii. Valori proprii . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Forme liniare pe un K-spat iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.10 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.11 Forme patratice. Aducerea la forma canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.12 Forme patratice pe spat ii vectoriale complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.13 Forme patratice pe spat ii vectoriale reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2 Spat ii ane 58
2.1 Structura ana a unui spat iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.2 Spat ii ane. Proprietat i imediate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.3 Exemple de spat ii ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4 Combinat ii ane de puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.5 Subspat ii ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
2.6 Spat ii ane nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.6.1 Dimensiunea unui spat iu an . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.6.2 Repere si coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.6.3 Repere si coordonate ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.6.4 Raport si biraport de puncte coliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.6.5 Reprezentari analitice ale unui p-plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.7 Morsme de spat ii ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.7.1 Translat ii si centro-anitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
2.7.2 Proiectori si automorsme ane involutive . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.7.3 Morsme de spat ii ane nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.7.4 Ecuat iile carteziene ale unui p-plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.8 Forme ane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
1
2.9 Forme biane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
2.10 Forme patratice ane. Aducerea la forma canonica . . . . . . . . . . . . . . 109
2.12 Centre de simetrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
2.14 Varietat i patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
2.14.1 Clasicarea ana a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
2.14.2 Clasicarea ana a cuadricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
2
Chapter 1
Spat ii vectoriale
1.1 Spat ii vectoriale peste un corp K
Fie K un corp comutativ (poate corpul numerelor complexe C, cel al numerelor reale
R, cel al numerelor rat ionale Q sau al claselor de resturi modulo p, Z
/p
(p prim), etc).
Fie (V, +) un grup pe care denim o operat ie externa
KV V
(, v) v
care satisface axiomele:
V1. () v = ( v)
V2. ( +) v = v + v
V3. (v +w) = v + w
V4. 1 v = v,
pentru orice , K si orice v, w V . (V, +, ) se numeste K-spat iu vectorial (sau spat iu
vectorial peste corpul K).
Observat ie.

Intr-un spat iu vectorial (V, +, ), adunarea este comutativa.
(1 + 1) (a +b) = (1 + 1) a + (1 + 1) b = a +a +b +b
iar
(1 + 1) (a +b) = 1 (a +b) + 1 (a +b) = a +b +a +b,
deci a +b = b +a.
Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari. Operat ia
interna + este adunarea vectorilor, iar operat ia externa este nmult irea vectorilor cu
scalari.
Cand K = C, respectiv K = R, spat iul V se numeste spat iu vectorial complex, respectiv
spat iu vectorial real.
3
Propozit ie.

Intr-un K-spat iu vectorial V , au loc:
0
K
v = 0
V
, v V , unde 0
K
este elementul neutru al grupului aditiv (K, +), iar 0
V
este elementul neutru al grupului (V, +), numit vectorul nul al spat iului vectorial
V .
0
v
= 0
v
, K
v = 0
v
daca si numai daca = 0
K
sau v = 0
V
(1) v = v, v V , unde v este opusul vectorului v V n grupul (V, +).
1.2 Exemple de spat ii vectoriale
1. Spat iul vectorilor legat i si spat iul vectorilor liberi
sunt spat ii vectoriale reale.
2. Spat iile vectoriale standard K
n
, n N

Pe produsul cartezian K
n
= x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), x
i
K, i = 1, n se poate deni o
structura de K-spat iu vectorial, numita structura canonica a lui K
n
. Operat ia externa
este data de
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
), x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) K
n
,
iar cea externa de
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), K
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) K
n
.
3. Spat iul M
m,n
(K) al matricelor dreptunghiulare cu elemente din K
este un K-spat iu vectorial. Daca A = (a
i,j
) si B = (b
i,j
) sunt doua matrici din M
m,n
(K),
iar K, atunci operat iile care dau structura de spat iu vectorial sunt
A+B = (a
i,j
+b
i,j
) M
m,n
(K)
si
A = (a
i,j
) M
m,n
(K).
Daca m = n, se obt ine K-spat iul vectorial al matricelor patratice de ordinul n. Daca
m = 1, se obt ine K-spat iul vectorial al matricelor linie, iar daca n = 1, se obt ine K-spat iul
vectorial al matricelor coloana. Aceste ultime doua spat ii se identica cu K
n
.
4
4. Spat iul funct iilor V
A
= f : A V
unde V este un K-spat iu vectorial, este, la randul lui, un K-spat iu vectorial. Operat ia de
adunare a funct iilor este data de
f +g : A V, (f +g)(x) = f(x) +g(x),
iar operat ia externa pe V
A
peste K
KV
A
V
A
(, f) f, (f)(x) = f(x).
Spat iile K
n
si M
m,n
(K) sunt, de fapt, spat ii de tipul V
A
, unde V = K si A =
1, 2, . . . , n, respectiv A = 1, 2, . . . , m 1, 2, . . . , n.
5. Spat iul F(A; K) al funct iilor cu suport nit
este un K-spat iu vectorial. Pe mult imea
F(A; K) = f : A K, f(x) = 0 cu except ia unui numar nit de puncte
se deneste suma si nmult irea cu scalari ca n exemplul anterior.
6. Spat iul vectorial real (([a, b]) al funct iilor continue pe [a, b],
cu operat iile denite mai sus. De asemenea,
7. Spat iul vectorial real T([a, b]) al funct iilor derivabile pe [a, b]
8. Spat iul vectorial K
n
[X] al polinoamelor ntr-o variabila X (de grad mai mic
sau egal cu un n xat), cu coecient i in corpul K,
relativ la operat iile uzuale de adunare a polinoamelor si nmult ire a acestora cu numere
reale.
9. K-spat iul polinoamelor de forma a
0
(X
2
+ Y
2
) + a
1
X + a
2
Y + a
3
, cu a
i
K,
a
0
,= 0
este legat de mult imea cercurilor din plan. La fel,
10. K-spat iul polinoamelor de forma a
0
XY +a
1
X +a
2
Y +a
3
, cu a
i
K, a
0
,= 0
este legat de mult imea hiperbolelor cu asimptotele paralele cu axele sistemului de coordo-
nate.
11. Corpul numerelor reale R
este un Q-spat iu vectorial. Evident, corpul numerelor rat ionale Q nu este un R-spat iu
vectorial (operat ia externa nu se poate deni).
5
12. Numerele reale de forma a +b

2 +c

3
formeaza un Q-spat iu vectorial.
13. Mult imea solut iilor unui sistem de ecuat ii liniare si omogene
cu coecient i ntr-un corp K formeaza un K-spat iu vectorial.
14. Complexicatul unui spat iu vectorial real
Daca V este un spat iu vectorial complex, pe el se poate deni ntotdeauna o structura de
spat iu vectorial real. Operat ia interna ramane aceeasi, iar operat ia externa peste R este
restrict ia la R a operat iei externe peste C.
Sa presupunem acum ca V este un spat iu vectorial real. Se poate deni pe V
2
= V V
o structura de spat iu vectorial complex astfel: operat ia interna este data de
V
2
V
2
V
2
, (v
1
, w
1
) + (v
2
, w
2
) = (v
1
+v
2
, w
1
+w
2
),
iar operat ia externa peste C
C V
2
V
2
, ( +i)(v, w) = (v w, w +v).
Spat iul V
2
, cu structura de spat iu vectorial complex, se numeste complexicatul lui V si
se noteaza C
V
.
1.3 Dependent a liniara de vectori
Fie S = v
1
, . . . , v
n
un sistem nit de vectori dintr-un K-spat iu vectorial V . Spunem
ca un vector v V este combinat ie liniara de vectorii sistemului S daca exista scalarii

1
, . . .
n
K, astfel ncat
v =
1
v
1
+. . . +
n
v
n
.
Exemple.

In spat iul vectorial real al numerelor complexe, orice numar complex z =
a +bi este o combinat ie liniara a numerelor complexe 1 si i.

In spat iul vectorial K
2
[X] al polinoamelor de grad cel mult 2, orice polinom P(X) =
aX
2
+bX +c este o combinat ie liniara a polinoamelor 1, X si X
2
.
Un sistem nit de vectori S = v
1
, . . . , v
n
(din K-spat iul vectorial V ) se numeste
liniar independent (sau vectorii sai sunt liniar independent i ) daca
0
V
=
1
v
1
+. . . +
n
v
n
=
1
= . . . =
n
= 0
K
.

In caz contrar, S este liniar dependent.

Propozit ie. Sistemul S = v
1
, . . . , v
n
este liniar dependent daca si numai daca cel put in
unul din vectorii sai este o combinat ie liniara a celorlalt i.
6
Propozit ie. Fie S = v
1
, . . . , v
n
un sistem nit de vectori din V .
Daca un subsistem al lui S este liniar dependent, atunci si S este liniar dependent.
Daca S este liniar independent, atunci orice subsistem al sa este liniar independent.
Exemple. Numerele complexe z
1
= 1 i, z
2
= 2 + 2i si z
3
= 3 + 3i sunt liniar
dependente (peste corpul numerelor rat ionale), deoarece z
2
=
2
3
z
3
, chiar daca z
1
nu
este liniar dependent de z
2
si z
3
.
Polinoamele P
1
(X) = XX
2
, P
2
(X) = 12X, P
3
(X) = 1+X
2
si P
4
(X) = 12X
2
sunt liniar dependente peste Q, deoarece P
4
= 2P
1
+P
2
.
Se verica usor ca numerele complexe 1 + i si 1 i sunt liniar independente peste
corpul numerelor reale.
Vectorii e
1
= (1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) din K
n
sunt liniar independent i peste
corpul K.
Sistemul 1, sin x, cos x este liniar independent n spat iul vectorial real R
R
.

In R
R
, sistemul 1, sin
2
x, cos
2
x este liniar dependent.
Sistemul alcatuit dintr-un singur vector v este liniar dependent daca si numai daca
v este vectorul nul. Doi vectori sunt liniar dependent i daca si numai daca au aceeasi
direct ie. Trei vectori (legat i) sunt liniar dependent i daca si numai daca sunt copla-
nari. Patru vectori sunt ntotdeauna liniar dependent i.
Ideea de vectori liniar independent i se extinde si la sisteme innite de vectori.
Un sistem innit S = v

: I de vectori din spat iul vectorial V este liniar

independent daca orice subsistem nit al sau este liniar independent.

In caz contrar,
sistemul este liniar dependent.
Un vector v V este combinat ie liniara a unui sistem de vectori S (nit sau innit)
daca este combint ie liniara a unui subsistem nit al lui S.
Exemplu. Fie K[X] spat iul vectorial al polinoamelor ntr-o variabila X, cu coecient i
ntr-un corp K. Sistemul innit de polinoame 1, X, X
2
, X
3
, . . . este liniar independent,
deoarece orice subsistem nit al sau X
m
1
, . . . X
m
k
este liniar independent.
1.4 Baze. Coordonate de vectori. Dimensiune
Fie S = v

: I un sistem oarecare (nit sau innit) de vectori din K-spat iul

vectorial V . Sistemul S este sistem de generatori pentru V daca orice vector din V este
o combinat ie liniara a lui S.
Un sistem de vectori B = v

: I din K-spat iul vectorial V este o baza a lui V

daca
7
B este liniar independent
B este sistem de generatori pentru V .
Daca B = v

: I este o baza a K-spat iului vectorial V , atunci orice vector v V

se poate exprima n mod unic n forma
v =
1
v
1
+. . . +
n
v
n
,
unde
1
, . . . ,
n
K, iar v
1
, . . . , v
n
B. Sistemul de scalari
1
, . . . ,
n
poarta numele
de coordonatele vectorului v n baza B.
Evident, daca un v V se scrie sub forma v =

I

si, n acelasi timp v =

I

(coecient ii

si

sunt zero, cu except ia unui numar nit, deci sumele sunt nite), atunci

= 0,
deci

I
(

)v

= 0, adica

.
Exemple.

In spat iul vectorial c
3
al vectorilor legat i ntr-un punct O, orice sistem
format din trei vectori necoplanari determina o baza. Coordonatele unui vector
arbitrar vor date de descompunerea (se poate face geometric...) acestui vector
dupa direct iile vectorilor din baza.

In K
n
, sistemul de vectori e
1
= (1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) este o baza, numita
baza canonica (sau baza naturala). Orice vector v = (v
1
, . . . , v
n
) K
n
se scrie n
mod unic
v = v
1
e
1
+. . . v
n
e
n
.
O baza a lui C peste R este data de numerele complexe 1 si i.
O baza pentru spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2 este data de
monoamele 1, X si X
2
.

In K-spat iul vectorial M
m,n
(K), o baza este formata din sistemul de matrici E
i,j
,
unde
E
i,j
=
_
_
_
_
_
_
0 0 0

0 1 0

0 0 0
_
_
_
_
_
_
(1 la intersect ia liniei i cu coloana j).
O matrice A = (a
i,j
) K se va scrie n mod unic sub forma
A =
m

i=1
n

j=1
a
i,j
E
i,j
,
iar a
i,j
sunt coordonatele lui A n baza E
i,j
.
8
Subspat iul nul 0
V
nu admite baza, deoarece sistemul 0
V
este liniar dependent.
Fie A o mult ime nevida oarecare si
F(A; K) = f : A K, f(x) = 0 cu except ia unui numar nit de puncte .
Aceasta mult ime are o structura de K-spat iu vectorial n raport cu adunarea funct iilor
si nmult irea acestora cu scalari. Construim o baza n acest spat iu.
Pentru orice a A, denim funct ia
f
a
: A K, f
a
(x) =
_
1, daca x = a
0, daca x ,= a.
Sistemul de funct ii B = f
a
, a A este o baza a spat iului F(A; K).

Intr-adevar, o
funct ie f F(A; K) se scrie sub forma
f(x) =
k

i=1

k
f
a
i
(x),
unde a
i
, i = 1, k este mult imea (nita) a punctelor unde f nu se anuleaza, iar

i
= f(a
i
).

In plus, daca
k

i=1

k
f
a
i
= 0 F(A; K),
atunci, egaland cele doua funct ii pentru punctele a
i
, obt inem
1
= . . . =
k
= 0.
Orice sistem de generatori al unui spat iu vectorial cont ine o baza.
Fiecare sistem de vectori liniar independent i dintr-un spat iu vectorial
poate extins la o baza.
Orice spat iu vectorial netrivial admite cel put in o baza.
Spat iile vectoriale care admit o baza nita se vor numi spat ii nit dimensionale.
Propozit ie 1.4.1. Daca B = e
1
, . . . , e
n
este o baza nita a K-spat iului vectorial
V si w = w
1
e
1
+ . . . + w
n
e
n
V are proprietatea ca w
i
,= 0, atunci sistemul B

=
e
1
, . . . , e
i1
, w, e
i+1
, . . . , e
n
este, de asemenea, o baza pentru V .
Dem: Sistemul B

este liniar independent.

Intr-adevar, daca

1
e
1
+. . . +
i1
e
i1
+w +
i+1
e
i+1
+. . . +
n
e
n
= 0, ()
nlocuind pe w, se obt ine
(
1
+w
1
)e
1
+. . . +(
i1
+w
i1
)e
i1
+w
i
e
i
+(
i+1
+w
i+1
)e
i+1
+. . . +(
n
+w
n
)e
n
= 0
9
si, deci,

1
+w
1
= 0, . . . ,
i1
+w
i1
= 0,
i+1
+w
i+1
= 0, . . .
n
+w
n
= 0, = 0.

Inlocuind = 0 n (*), ramane doar o combinat ie liniara de vectori din B, deci

1
= . . . =

i1
=
i+1
= . . . =
n
= 0.
B

este sistem de generatori. Orice vector v V se scrie ca o combinat ie liniara

de vectori din B.

Inlocuind n aceasta expresie vectorul e
i
(care se exprima din w ca o
combinat ie liniara de vectori din B

, va rezulta o expresie a lui v ca o combinat ie liniara

de vectori din B

.
Teorema 1.4.2. (Teoremanlocuirii, Steinitz) Daca B = e
1
, . . . , e
n
este o baza a K-
spat iului vectorial V si S = v
1
, . . . , v
p
V este un sistem de vectori liniar independent i,
atunci
1) p n
2) renumerotand, eventual, vectorii lui B, sistemul B

= v
1
, . . . v
p
, e
p+1
, . . . , e
n
este,
de asemenea, o baza a lui V .
Dem: Vom folosi induct ia dupa p. Daca p = 1, avem Propozit ia 1.4.1. Presupunem ca
teorema are loc pentru p 1. Fie
S
1
= v
1
, . . . , v
p1
.
Aceasta nseamna ca p 1 n si ca mult imea
B

1
= v
1
, . . . , v
p1
, e
p
, . . . , e
n

este o baza pentru V .

Nu putem avea p 1 = n.

In caz contrar, S
1
= B

, deci S
1
este o baza a lui V .
Vectorul v
p
(care nu se aa n S
1
) se va putea exprima ca o combinat ie liniara de
elemente din S
1
. Dar aceasta ar nsemna ca sistemul S nu este liniar independent,
ceea ce contrazice ipoteza. Deci p 1 < n, adica p n.
Deoarece B

1
este o baza a lui V , vectorul v
p
se poate scrie
v
p
=
1
v
1
+. . .
p1
v
p1
+
p
e
p
+. . . +
n
e
n
,
unde cel put in unul din coecient ii
p
, . . . ,
n
este nenul (altfel, v
p
ar , din nou,
combinat ie liniara de elemente din S
1
). Renumerotand, eventual, putem presupune
ca
p
,= 0. Folosind, din nou, Propozit ia 1.4.1, B

va deveni o baza pentru V .

Consecint a. Daca un spat iu vectorial V are o baza formata din n vectori, atunci orice
baza a sa este formata din n vectori.
10
Dem: Considerand doua baze ale lui V , una cu m elemente si una cu n elemente,
oricare dintre acestea poate considerata sistemul liniar independent din Teorema 1.4.2.
Vom avea m n si n m, adica m = n.
Numarul elementelor dintr-o baza a unui spat iu vectorial V cu baza nita se numeste
dimensiunea spat iului vectorial V (dimV ).
Corolar. Daca dimV = n, atunci oricare n vectori liniar independent i din V formeaza o
baza a lui V . De asemenea, un sistem de generatori format din n elemente este o baza.
Dimensiunea spat iului nul 0
V
este 0.
Spat iile vectoriale de dimensiune 1 se numesc drepte vectoriale, iar cele de dimensiune
2 plane vectoriale.
Un spat iu vectorial este de dimensiune innita daca nu admite baze nite (un spat iu
innit dimensional admite sisteme nite si innite de vectori liniar independent i .
1.5 Schimbari de baze
Fie V un K-spat iu vectorial n-dimensional si B = e
1
, . . . , e
n
si B

= e

1
, . . . , e

n
doua
baze oarecare. Vectorii lui B

sunt combinat ii liniare de vectori din B, iar vectorii lui B

sunt combinat ii liniare de vectori din B

.
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, p
ij
K, (1.1)
e
j
=
n

i=1
p

ij
e

i
, j = 1, n, p

ij
K, (1.2)
Formulele (1.1) sunt formulele de trecere de la baza B la baza B

, iar matricea
P = (p
ij
) este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Analog, (1.2) sunt formulele de trecere de la baza B

la baza B, iar matricea

P

= (p

ji
) este matricea de trecere de la baza B

la baza B.
Evident, matricele P si P

sunt unic determinate de cele doua baze.

Propozit ie. O matrice P M
n
(K) este matricea unei schimbari de baze ntr-un K-spat iu
vectorial n-dimensional V daca si numai daca det P ,= 0.
Dem: = Fie B si B

doua baze ale lui V , ca mai sus, iar P matricea de trecere de

la B la B

.
Deoarece B

este baza, relat ia

n

i=1

i
e

i
= 0
11
are loc numai pentru scalarii
1
= . . . =
n
= 0. Dar, folosind formulele de trecere de la
baza B la baza B

, relat ia de mai sus este echivalenta cu

n

i=1

i
(
n

j=1
p
ji
e
j
) = 0
adica
n

j=1
(
n

i=1

i
p
ji
)e
j
= 0.
Dar si B este baza, deci ultima relat ie este echivalenta cu
n

i=1

i
p
ji
= 0. (1.3)
Rezulta, de fapt, ca sistemul liniar si omogen (1.3) trebuie sa admita doar solut ia banala

1
= . . . =
n
= 0, deci determinantul matricei asociate acestui sistem (care este chiar
matricea P) este nenul, det P ,= 0.
= Fie B = e
1
, . . . , e
n
o baza oarecare a lui V si P = (p
ij
) M
n
(K) o matrice
arbitrara, cu det P ,= 0. Vom arata ca exista o baza B

a lui V , pentru care matricea de

trecere de la B la B

este chiar P.
Denim elementele mut imii B

chiar prin formulele de trecere (1.1).

e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, p
ji
K.
Deoarece B

are n elemente, este sucient sa aratam ca sistemul B

este liniar independent.

Daca
n

i=1

i
e

i
= 0, nlocuind vectorii e

i
, obt inem
n

j=1
(
n

i=1

i
p
ji
)e
j
= 0, deci
n

i=1

i
p
ji
= 0.
Deoarece matricea P coincide cu matricea acestui sistem si este nesingulara, sistemul
admite doar solut ia banala
1
= . . . =
n
= 0, deci B

este o baza a lui V , iar matricea

de trecere le la B la B

este P.
Propozit ie. Fie V un K-spat iu vectorial de dimensiune n, B = e
1
, . . . , e
n
si B

=
e

1
, . . . , e

n
doua baze oarecare ale sale, v V un vector, iar v = (v
1
, . . . , v
n
) si v =
(v

1
, . . . , v

n
) coordonatele lui v respectiv n cele doua baze. Daca P = (p
ij
) si P

= (p

ji
)
sunt matricele de trecere de la o baza la alta (ca si n (1.1) si (1.2)), atunci formulele
de transformare a coordonatelor lui v la schimbarea bazelor sunt
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
, i 1, n (1.4)
respectiv
v

i
=
n

j=1
p

ij
v
j
, i 1, n. (1.5)
12
Dem: Rezulta din unicitatea scrierii unui vector ca o combinat ie liniara de elemente
dintr-o baza.
v =
n

i=1
v
i
e
i
=
n

j=1
v

j
e

j
=
n

j=1
v

j
(
n

i=1
p
ij
e
i
) =
n

i=1
(
n

j=1
p
ij
v

j
)e
i
,
deci
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
.
Folosind formulele de trecere de la B

la B, obt inem expresiile pentru v

i
.
Fie, din nou, B = e
1
, . . . , e
n
si B

= e

1
, . . . , e

n
doua baze oarecare ale unui spat iu
vectorial V , v = (v
1
, . . . , v
n
) si v = (v

1
, . . . , v

n
) coordonatele unui vector v respectiv n
cele doua baze, iar P = (p
ij
) si P

= (p

ji
) sunt matricele de trecere de la o baza la alta.
Am vazut ca
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
, i 1, n
si
v

j
=
n

k=1
p

jk
v
k
, i 1, n.
Va rezulta ca
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
=
n

j=1
p
ij
(
n

k=1
p

jk
v
k
) =
n

j=1
n

k=1
p
ij
p

jk
v
k
=
n

k=1
(
n

j=1
p
ij
p

jk
)v
k
deci
n

j=1
p
ij
p

jk
=
k
i
, adica produsul matricelor de trecere este matricea unitate de ordinul
n,
PP

= P

P = I
n
.
Rezulta ca matricele care intervin n formulele de schimbare de baze (si n formulele de
schimbare de coordonate ale vectorilor) sunt nesingulare si sunt una inversa celeilalte
P

= P
1
.
Formulele (1.4) si (1.5) au o forma matriceala. Identicand un vectorul v =
(v
1
, . . . , v
n
) cu matricea coloana [v]
B
=
_
_
_
_
_
_
v
1

v
n
_
_
_
_
_
_
, formulele de schimbare de co-
ordonate (1.4) devin
_
_
_
_
_
_
v
1

v
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
p
11
p
1n



p
n1
p
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
v

n
_
_
_
_
_
_
,
13
sau, pe scurt,
[v]
b
= P[v]
B
.
(

In matricea P, coloanele reprezinta componentele vectorilor bazei B

).
1.6 Subspat ii vectoriale
Fie V un K-spat iu vectorial. Un subspat iu vectorial al lui V este o submult ime nevida W
a lui V , care ramane un K-spat iu vectorial n raport cu operat iile induse din V .
Aceasta nseamna ca W este subspat iu vectorial al lui V daca W V , W ,= si
(w
1
, w
2
) W W, w
1
+w
2
W
(, w) KW, w W.
Vom nota W V . O formulare echivalenta: W V daca si numai daca W V , W ,=
si

1
,
2
K, w
1
, w
2
W =
1
w
1
+
2
w
2
W.
Exemple. Numerele complexe de forma a(1+i) formeaza un subspat iu vectorial real
al lui C (peste R).
Spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult trei este un subspat iu al spat iului
vectorial al polinoamelor de grad cel mult 7 (peste acelasi corp).
Q nu este subspat iu vectorial al lui R (peste corpul numerelor reale).
Mult imea funct iilor pare R R este un subspat iu vectorial al spat iului tuturor
funct iilor R R (peste R).
Orice spat iu vectorial V admite cel put in doua subspat ii: subspat iul nul si subspat iul
nsusi. Ele se numesc subspat iile triviale ale lui V .

In spat iul vectorilor legat i ntr-un punct O, mult imea vectorilor care au aceeasi
dreapta suport d O este un subspat iu vectorial de dimensiune 1, iar mult imea
vectorilor cu suportul cont inut ntr-un plan O este un subspat iu vectorial de
dimensiune 2.
Urmatoarele submult imi sunt subspat ii vectoriale ale lui M(K):
mult imea matricelor simetrice este un subspat iu vectorial de dimensiune
n(n + 1)
2
.
mult imea matricelor antisimetrice este un subspat iu vectorial de dimensiune
n(n 1)
2
.
mult imea matricelor triunghiulare este un subspat iu vectorial de dimensiune
n(n + 1)
2
.
14
mult imea matricelor diagonale este un subspat iu vectorial de dimensiune n.
Propozit ie. Daca W
1
si W
2
sunt subspat ii ale K-spat iului vectorial V , atunci intersect ia
si suma acestora sunt subspat ii ale lui V .
W
1
W
2
= v V, v W
1
si v W
2
,
W
1
+W
2
= w
1
+w
2
, w
1
W
1
si w
2
W
2
.
Fie S = v

, J un subsistem oarecare al K-spat iului vectorial V . Intersect ia

tuturor subspat iilor lui V care cont in S se numeste subspat iul generat de S (sau nchiderea
liniara a lui S, sau nfasuratoarea liniara a lui S); l vom nota < S >. Este subspat iul cel
mai mic (n raport cu incluziunea) care cont ine pe S.
Propozit ie 1.6.1. Fie S = v

, J un subsistem de vectori al K-spat iului vectorial

V . Atunci
< S >=
1
v
1
+. . . +
n
v
n
, n N

,
i
K, v
i
S (sume nite).
Dem: Subspat iul generat de S este
< S >=

W V
S W
W.
Notam
N =
1
v
1
+. . . +
n
v
n
, n N

,
i
K, v
i
S.
N este, evident, un subspat iu vectorial al lui V si l cont ine pe S, deci cont ine si
< S >,
< S > N.
Un subspat iu W al lui V , care cont ine pe S, va cont ine si orice combinat ie liniara
de elemente din S, deci orice vector de forma
1
v
1
+. . . +
n
v
n
.

In consecint a, l va
cont ine pe N, adica N se aa n intersect ia acestor subspat ii si
N < S > .
Deci N =< S >.
S este un sistem de generatori pentru spat iul < S >.
Daca S este liniar independent, atunci S este baza pentru < S >.
Daca S este un subspat iu al lui V , atunci S =< S >.
Subspat iul generat de mult imea vida este identic cu subspat iul nul
< >= 0
v
.
15
Subspat iul generat de un vector nenul este o dreapta vectoriala
< v >= v, K.
Subspat iul generat de doi vectori liniar independent i este un plan vectorial
< v
1
, v
2
>=
1
v
1
+
2
v
2
,
1

2
K.
Daca S = v
1
, . . . , v
n
este o mult ime nita, atunci subspat iul generat de v
1
, . . . , v
n
este
< v
1
, . . . , v
n
>=
1
v
1
+. . . +
n
v
n
,
i
K.
Se numeste rang al sistemului S = v

, I dimensiunea spat iului < S > generat

de S. Rangul unui sistem nit de vectori S = v
1
, . . . , v
n
este egal cu numarul
maxim de vectori liniar independent i din S.
Mult imea solut iilor unui sistem de ecuat ii liniare si omogene ( cu m ecuat ii si n
necunoscute) are o structura de spat iu vectorial. Daca rangul matricei coecient ilor
sistemului este r, atunci dimensiunea spat iului solut iilor sale este n r.
Propozit ie 1.6.2. Daca spat iul vectorial V este de dimensiune nita si W este un
subspat iu al lui V , atunci dimW dimV . Daca, n plus, dimW = dimV , atunci W = V .
Dem: Deoarece W este un subspat iu al lui V , orice sistem de vectori liniar independent i
n W va liniar independent si n V . Conform Teoremei 1.4.2, acesta se poate completa
pana la o baza n V , deci are cel mult atatea elemente cat este dimensiunea lui V .

In
consecint a, dimW dimV .
Presupunem ca dimW = dimV . Atunci, o baza a lui W, ind cuprinsa ntr-o baza a
lui V si avand acelasi cardinal, coincide cu aceasta din urma. Spat iile W si V vor , deci,
generate de aceeasi baza si vor coincide.
Propozit ie. Fie W
1
si W
2
doua subspat ii ale lui V . Atunci
< W
1
W
2
>= W
1
+W
2
.

In general, daca W

, I este o mult ime de subspat ii ale lui V , subspat iul

generat de mult imea M =

I
W

se numeste suma subspat iilor W

si se scrie
< M >=

I
W

.
Suma a doua subspat ii W
1
si W
2
ale lui V se numeste suma directa daca ecare
vector v W
1
+W
2
se scrie n mod unic sub forma
v = w
1
+w
2
.
Suma directa a subspat iilor W
1
si W
2
se noteaza W
1
W
2
.
16
Propozit ie. Suma a doua subspat ii W
1
si W
2
ale lui V este suma directa daca si numai
daca intersect ia acestora este subspat iul nul
W
1
W
2
W
1
W
2
= 0
V
.
Dem: = Fie v W
1
W
2
. Daca v ,= 0
V
, atunci un vector arbitrar w W
1
W
2
ar
admite doua scrieri distincte w = w
1
+w
2
W
1
+W
2
si w = (w
1
+v)+(w
2
v) W
1
+W
2
,
contradict ie cu faptul ca suma este directa.
= Presupunem ca un vector w W
1
+ W
2
admite doua scrieri de forma w =
w
1
+w
2
W
1
+W
2
si w = u
1
+u
2
W
1
+W
2
. Atunci 0
v
= (w
1
u
1
) + (w
2
u
2
). Cum
W
1
W
2
= 0
V
, va rezulta ca w
1
u
1
= w
2
u
2
= 0
V
, adica scrierea lui w este unica si
suma subspat iilor W
1
si W
2
este directa: W
1
W
2
.
Fie W
1
, . . . , W
n
un numar nit de subspat ii ale lui V . Suma acestora va subspat iul
n

i=1
W
i
= W
1
+. . . +W
n
,
iar un vector w
n

i=1
W
i
este de forma
w = w
1
+. . . +w
p
, w
i
W
i
, i 1, n.
Daca w se scrien mod unicn forma de mai sus, atunci suma de spat ii este directa
si se noteaza
W
1
. . . W
n
=
n

i=1
W
i
.
Subspat ii suplimentare. Hiperplane vectoriale
Doua subspat ii vectoriale W
1
si W
2
ale unui K-spat iu vectorial V se numesc suplimentare
daca V este suma lor directa
V = W
1
W
2
.
Un subspat iu H V se numeste hiperplan vectorial daca este suplimentar unei drepte
vectoriale din V .
Exemple. Doua drepte distincte din spat iul euclidian 3-dimensional, care trec prin
origine, sunt subspat ii vectoriale independente (adica intersect ia lor este subspat iul
nul 0
V
). Suma lor este o suma directa si este planul vectorial determinat de cele
doua drepte.
Un plan si o dreapta care nu apart ine planului, n spat iul euclidian 3-dimensional,
care trec prin origine, sunt subspat ii vectoriale independente. Suma lor este directa
si este ntreg spat iul. Sunt, deci, subspat ii vectoriale suplimentare.
17
Subspat iile matricelor simetrice, respectiv antisimetrice, sunt subspat ii suplimentare.
Pentru orice matrice A M(K), avem
A = A
s
+A
a
,
unde A
s
=
1
2
(A +
t
A) este o matrice simetrica, iar A
a
=
1
2
(A
t
A) este o matrice
antisimetrica.
Subspat iile matricelor triunghiulare si al matricelor simetrice nu sunt independente,
doarece intersect ia lor este subspat iul matricelor diagonale.
Propozit ie. Fie V un K-spat iu vectorial n-dimensional. Orice subspat iu W de dimeniune
m al lui V admite cel put in un subspat iu suplimentar n V . Subspat iul suplimentar va avea
dimensiunea n m.
Dem: W este, la randul sau, un spat iu vectorial m-dimensional, deci admite o baza
nita, cu m elemente, B = e
1
, . . . , e
m
. Aceasta baza se poate completa pana la o baza
a lui V . Fie S = f
m+1
, . . . , f
n
un sistem de vectori din V , astfel ncat B S sa e baza
a lui V . Fie U spat iul vectorial generat de S, evident un subspat iu (n m)-dimensional
al lui V . Este imediat faptul ca U este un spat iu suplimentar al lui W.
Daca V este un spat iu vectorial n-dimensional, atunci hiperplanele sunt subspat ii
de dimensiune n 1.
Hiperplanele unui spat iu vectorial 2-dimensional sunt dreptele vectoriale.
Hiperplanele unui spat iu vectorial 3-dimensional sunt planele vectoriale.
Propozit ia anterioara este adevarata si n cazul spat iilor vectoriale innit di-
mensionale: Orice subspat iu propriu al unui spat iu vectorial admite cel put in un
subspat iu suplimentar.
Teorema 1.6.3. (existent a hiperplanelor) Fie V un spat iu vectorial (nit sau innit
dimensional) si W un subspat iu propriu al sau. Exista cel put in un hiperplan vectorial al
lui V care cont ine pe W.
Dem: Fie B o baza a lui W. Aceasta se poate completa pana la o baza a lui V . Fie
S un sistem de vectori din V , pentru care B S este baza a lui V . Sistemul S este nevid
(altfel, B ar o baza a lui V , deci W si V ar generate de acelasi sistem de vectori, adica
ar coincide si W nu ar mai un subspat iu propriu al lui V ). Fie v S si e
H =< B (S v) > .
Evident, V =< v > H, deci H este un hiperplan al lui V . Mai mult, deoarece H cont ine
baza lui W, H va cont ine ntreg spat iul W.
Teorema 1.6.4. Fie V un K-spat iu vectorial n-dimensional si W un subspat iu de dime-
niune m al lui V . Atunci W este intersect ia a n m hiperplane vectoriale.
18
Dem: Fie B = e
1
, . . . , e
m
o baza a lui W. Aceasta se poate completa pana la o baza
a lui V . Fie S = f
m+1
, . . . , f
n
un sistem de vectori din S, pentru care BS este o baza
a lui V . Fie
B
i
= (B S) f
m+i
, i 1, n m.
Sistemele B
i
cont in cate n 1 vectori: tot i vectorii din baza lui V , mai put in respectiv
cate un vector din S. Fie
H
i
=< B
i
>, i 1, n m.
Evident, H
i
sunt n m hiperplane ale lui V . Vom arata ca
W =
nm

i=1
H
i
.
Fie M =
nm

i=1
H
i
.
W B
i
, i 1, n m, deci W < B
i
>= H
i
, i 1, n m, adica W
nm

i=1
H
i
=
M.
Daca v M, atunci v H
i
, i 1, n m, deci v va o combinat ie liniara de vectori
numai din B (elementele lui S dispar pe rand), adica v < B >= W si M W.

Teorema anterioara are loc si n cazul spat iilor vectoriale innit dimensionale: Daca
W este un subspat iu propriu al unui spat iu vectorial V , atunci exista o familie de hiper-
plane H

, I, astfel ncat
W =

I
H

.
Teorema dimensiunii, Grassmann
Fie W
1
si W
2
doua subspat ii (de dimensiune nita) ale spat iului vectorial V . Are loc
relat ia
dimW
1
+ dimW
2
= dim(W
1
+W
2
) + dim(W
1
W
2
).
Dem: Presupunem ca dimW
1
= m, dimW
2
= n si dim(W
1
W
2
) = p. Fie
B = e
1
, . . . , e
p

o baza a lui W
1
W
2
. Aceasta se poate completa atat la o baza B
1
a lui W
1
, cat si la o
baza B
2
a lui W
2
. Sa presupunem ca
B
1
= e
1
, . . . , e
p
, a
p+1
, . . . , a
m
este o baza a lui W
1
si
B
2
= e
1
, . . . , e
p
, b
p+1
, . . . , b
n
este o baza a lui W
2
.
Fie
B
3
= e
1
, . . . , e
p
, a
p+1
, . . . , a
m
, b
p+1
, . . . , b
n
.
Vom arata ca B
3
este o baza a lui W
1
+W
2
.
19
Mai ntai, B
3
este un sistem de generatori pentru W
1
+ W
2
. Fie v W
1
+ W
2
.
Atunci v = w
1
+w
2
, unde w
1
W
1
si w
2
W
2
. Deci
v =
1
e
1
+. . . +
p
e
p
+
p+1
a
p+1
+. . . +
m
a
m
. .
w
1
+
1
e
1
+. . . +
p
e
p
+
p+1
b
p+1
+. . . +
m
b
m
. .
w
2
,
adica v este o combinat ie liniara de vectori din B
3
.
Sistemul B
3
este liniar independent. Fie
()
1
e
1
+. . . +
p
e
p
+
p+1
a
p+1
+. . . +
m
a
m
+
p+1
b
p+1
+. . . +
m
b
m
= 0.
Vom arata ca tot i coecient ii se anuleaza.
Relat ia de mai sus este echivalenta cu

1
e
1
+. . . +
p
e
p
+
p+1
a
p+1
+. . . +
m
a
m
=
p+1
b
p+1
. . .
m
b
m
.
Termenul din partea stanga este un vector din W
1
, iar cel din dreapta un vector din W
2
.
Rezulta ca ambii membri se aa n W
1
W
2
. Deoarece
p+1
b
p+1
+. . . +
m
b
m
W
1
W
2
,
rezulta ca

p+1
b
p+1
+. . . +
m
b
m
=
1
e
1
+. . . +
p
e
p
si relat ia (*) devine

1
e
1
+. . . +
p
e
p
+
p+1
a
p+1
+. . . +
m
a
m
+
1
e
1
+. . . +
p
e
p
= 0
sau
(
1
+
1
)e
1
+. . . + (
p
+
p
)e
p
+
p+1
a
p+1
+. . . +
m
a
m
= 0.
Aceasta din urma este o combinat ie liniara de vectori din B
1
, care este o baza pentru W
1
,
deci tot i scalarii sunt zero.

In particular,

p+1
= . . . =
m
= 0.

Inlocuind n (*), obt inem o combinat ie liniara de vectori din B

2
, deci si restul scalarilor
se anuleaza.
Rezulta ca B
3
este o baza a lui W
1
+W
2
si dimensiunea acestuia este egala cu numarul
de elemente din baza.
dim(W
1
+W
2
) = p+(mp)+(np) = m+np = dimW
1
+dimW
2
dim(W
1
W
2
).
Daca W
1
si W
2
sunt subspat ii independente, atunci
dimW
1
+ dimW
2
= dim(W
1
+W
2
).
Daca W
1
si W
2
sunt subspat ii ale spat iului vectorial n-dimensional V si dimW
1
+
dimW
2
> n, atunci W
1
W
2
,= 0
v
.
20
1.7 Morsme de spat ii vectoriale
Fie V si W doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K. O aplicat ie f : V W se numeste
morsm al lui V n W (sau aplicat ie liniara, sau omomorsm) daca satisface condit iile:
f(v
1
+v
2
) = f(v
1
) +f(v
2
) v
1
, v
2
V,
f(v) = f(v) K, v V.
Condit iile de mai sus sunt echivalente cu
f(
1
v
1
+
2
v
2
) =
1
f(v
1
) +
2
f(v
2
)
1
,
2
K, v
1
, v
2
V.
O aplicat ie liniara f : V V se numeste endomorsm (sau operator liniar) al
spat iului vectorial V .
O aplicat ie liniara bijectiva f : V W se numeste izomorsm al lui V pe W.
Doua spat ii vectoriale V si W sunt izomorfe (V W) daca exista un izomorsm
f : V W.
Un izomorsm f : V V se numeste automorsm al lui V .
Propozit ie. 1) Fie f : V W un morsm de spat ii vectoriale. Atunci
a) f(v) = f(v), v V
b) f(0
V
) = 0
W
.
2) Daca f : V W este un izomorsm de spat ii vectoriale, atunci si f
1
: W V este
un izomorsm.
Exemple. Aplicat ia identica 1
V
: V V , 1
V
(v) = v, v V , este o aplicat ie
liniara.
Daca V este un spat iu vectorial, iar W un subspat iu al sau, inject ia canonica a
lui W n V , i : W V , i(w) = w, w W, este o aplicat ie liniara.
Aplicat ia nula 0 : V W, 0(v) = 0
W
, v V , este o aplicat ie liniara.
Omotetia de raport h este o aplicat ie liniara. Daca V este un K-spat iu vectorial si
h K

, omotetia de raport h este denita prin H

h
: V V , H
h
(v) = hv, v V .
Deoarece h ,= 0, H
h
admite o inversa H
1/h
: V V , deci o omotetie a unui spat iu
este un automorsm al acestuia.
Operat ia de derivare, n spat iul vectorial R[X], este o aplicat ie liniara a spat iului n
el nsusi.
21
Fie V un K-spat iu vectorial si W
1
si W
2
doua subspat ii suplimentare: V = W
1
W
2
.
Un vector v V admite o descompunere unica de forma v = w
1
+ w
2
, cu w
1
W
1
si w
2
W
2
.
Aplicat ia
p
W
1
: V W
1
, p
W
1
(v) = w
1
, v V
se numeste proiect ia lui V pe W
1
, facuta paralel cu W
2
. Analog se poate deni
proiect ia lui V pe W
2
, f acuta paralel cu W
1
.
Aplicat ia
s
W
1
: V V, s
W
1
(v) = w
1
w
2
, v V
se numeste simetria lui V fat a de W
1
, facuta paralel cu W
2
. Analog se poate deni
simetria lui V fat a de W
2
, facuta paralel cu W
1
.
Proiect iile si simetriile denite mai sus sunt aplicat ii liniare.
Fie c
O
1
spat iul vectorial (3-dim) al vectorilor legat i n O
1
si c
O
2
spat iul vectorial
(3-dim) al vectorilor legat i n O
2
. Aplicat ia f : c
O
1
c
O
2
, f(O
1
A
1
) = O
2
A
2
, unde
vectorii O
1
A
1
si O
2
A
2
sunt echipolent i, este un izomorsm de spat ii vectoriale.
Propozit ie. Fie F : V W o aplicat ie liniara ntre doua spat ii vectoriale.
a) Daca M V , atunci f(M) W, unde
f(M) = f(v), v V
este mult imea valorilor lui f.
b) Daca N W, atunci f
1
(N) V , unde
f
1
(N) = v V, f(v) N
este preimaginea lui N.
Fie Im f = f(V ) imaginea aplicat iei f si ker f = f
1
(0
W
) nucleul lui f. Acestea
sunt subspat ii ale lui W, respectiv V .
Propozit ie. Fie f : V W o aplicat ie liniara. Atunci:
a) f este injectiva daca si numai daca ker f = 0
V
.
b) f este surjectiva daca si numai daca Im f = W.
c) f este bijectiva daca si numai daca ker f = 0
V
si Im f = W.
Propozit ie. Fie f : V W o aplicat ie liniara si S = v

, J un sistem de vectori
din V .
a) Daca f este injectiva si S este liniar independent, atunci si f(S) este liniar inde-
pendent.
22
b) Daca f este surjectiva si S este sistem de generatori pentru V , atunci si f(S) este
sistem de generatori pentru W.
c) Daca f este bijectiva si S este o baza pentru V , atunci f(S) este o baza pentru W.
Notam cu Hom(V, W) mult imea aplicat iilor liniare de la V la W si cu Izo(V, W)
mult imea izomorsmelor de la V la W.

In raport cu operat iile de adunare a funct iilor si nmult ire a acestora cu scalari, Hom(V, W)
are o structura de K-spat iu vectorial. El este un subspat iu vectorial al lui W
V
.
Notam End(V ) mult imea endomorsmelor unui K-spat iu vectorial V .
Mult imea End(V ) este un K-spat iu vectorial si admite o structura de inel cu unitate
(relativ la compunerea funct iilor), n consecint a, este o K-algebra asociativa cu unitate.
Notam Aut(V ) mult imea automorsmelor unui K-spat iu vectorial V .
Mult imea Aut(V ) admite o structura de grup n raport cu operat ia de compunere a
funct iilor. Grupul automorsmelor unui K-spat iu vectorial V se mai numeste si grupul
general liniar al lui V si se noteaza cu GL(V ).
Proiectori
Un endomorsm p : V V se numeste proiector al spat iului V daca p
2
= p, unde
p
2
= p p.
Propozit ie. Daca p : V V este un proiector, atunci
a) Im p ker p = V ;
b) endomorsmul q = 1
V
p este, si el, un proiector.
Dem: a) Fie v
1
= p(v) si v
2
= v v
1
. Evident v = v
1
+ v
2
, v
1
Im p si p(v
2
) =
p(v) p(v
1
) = p(v) p
2
(v) = 0
V
, deci v
2
ker p. Rezulta ca Im p + ker p = V . Deoarece
imaginea unui vector prin f este unica, rezulta ca v
1
este unic, la fel v
2
, deci suma este
directa.
b) Se veric a direct.
Avem
Imp = p(v), v V
Imq = v p(v), v V
ker p = v V, p(v) = 0
V

ker q = v V, v p(v) = 0
V
.
Vom arata ca Im p = ker q si Im q = ker p.
23
Im p = ker q
Fie w Im p v V cu w = p(v). Deoarece w p(w) = v(v) p
2
(v) = 0
V
,
w ker q, deci Im p ker q.
Fie v ker q v = p(v) Im p v Im p, deci ker q Im p.
Im q = ker p
Fie w Im q v V cu w = v p(v). Deoarece p(w) = p(v) p
2
(v) = 0
V

w ker p, deci Im q ker p.
Fie v ker p p(v) = 0
V
, deci v se poate scrie v = v 0
v
= v p(v) v Im q,
adica ker p Im q.
Deci spat iul V se descompune ca suma directa
V = Imp ker p si V = ker q Imq.
Aplicat ia p : V Im p este proiect ia lui V pe Im p, facuta paralel cu ker p, iar q : V
Im q este proiect ia lui V pe Im q, facuta paralel cu ker q.

In general, daca W
1
si W
2
sunt doua subspat ii suplimentare ale lui V , V = W
1
W
2
,
iar p : V W
1
si q : V W
2
sunt proiect iile lui V pe cei doi factori, avem p
2
= p, q
2
= q
si p +q = 1
V
.
(desene)
Automorsme involutive
Un endomorsm s : V V este involutiv daca s
2
= 1
V
. Deci orice endomorsm involutiv
este un automorsm.
Pentru ecare automorsm involutiv s, denim
p
s
: V V, p
s
(v) =
1
2
(v +s(v))
q
s
: V V, p
s
(v) =
1
2
(v s(v)).
Aplicat iile p
s
si q
s
sunt proiectori si satisfac relat ia p
s
+q
s
= 1
V
.
Deci, plecand de la un automorsm involutiv s, se pot construi doi proiectori p
s
si q
s
,
cu p
s
+q
s
= 1
V
.
Plecand de la un proiector p : V V , se poate construi automorsmul involutiv
s
p
: V V , s
p
(v) = 2p(v) v.
De fapt, un automorsm involutiv s : V V nu este decat o simetrie a lui V fat a de
subspat iul Im p
s
, facuta paralel cu subspat iul ker p
s
.
(desene p.48)
24
Morsme de spat ii nit dimensionale
Presupunem acum ca morsmele sunt denite ntre spat ii vectoriale de dimensiuni
nite.
Fie V un spat iu vectorial n-dimensional, W un spat iu vectorial m-dimensional si e
f : V W un morsm.
Morsmul f este unic determinat de valorile sale pe vectorii unei baze B
V
= e
1
, . . . , e
n

a lui V .

Intr-adevar, orice vector v admite o scriere unica de forma

v =
n

i=1
x
i
e
i
,
adica
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
).
Cunoscand valorile f(e
i
), i = 1, n, f este determinat n mod unic.
Daca B
W
= r
1
, . . . , r
m
este o baz a a spat iului W, atunci orice vector de forma
f(e
i
) W, i = 1, n, se poate exprima ca o combinat ie liniara de vectori din B
W
:
f(e
i
) =
m

j=1
a
ji
r
j
, i = 1, n. (1.6)
Sistemul de scalari (a
ji
) determinat n (1.6) poarta numele de coordonatele morsmului f
n bazele B
V
si B
W
.
Vom vedea cum se comporta morsmul f la o schimbare de baze.
Fie B

V
= e

1
, . . . , e

n
o alta baza a lui V si B

W
= r

1
, . . . , r

m
o alta baza a lui W.
Formulele de schimbare de baze (n V si n W) sunt, respectiv
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, det(p
ji
) ,= 0, (1.7)
r

j
=
m

k=1
q
kj
r
k
, j = 1, m, det(q
kj
) ,= 0. (1.8)
T inand seama de (1.6) si (1.7), avem
f(e

i
) = f(
n

j=1
p
ji
e
j
) =
n

j=1
p
ji
f(e
j
) =
n

j=1
p
ji
(
m

k=1
a
kj
r
k
) =
m

k=1
(
n

j=1
p
ji
a
kj
)r
k
i = 1, n.
(1.9)
25
Pe de alta parte, f(e

i
) este un vector din W, deci se scrie ca o combinat ie liniara de
vectori din B

W
,
f(e

i
) =
m

j=1
a

ji
r

j
,
unde (a

ji
) sunt coordonatele lui f n bazele B

V
si B

W
. Folosind (1.8), vom avea
f(e

i
) =
m

j=1
a

ji
r

j
=
m

j=1
a

ji
(
m

k=1
q
kj
r
k
) =
m

k=1
(
m

j=1
a

ji
q
kj
)r
k
i = 1, n. (1.10)
Identicand coecient ii vectorilor r
k
n (1.9) si (1.10) (B
W
este o baza a lui W, deci
vectorii sai sunt liniar independent i), obt inem formulele de schimbare de coordonate ale
unui morsm la schimbarea bazelor:
n

j=1
p
ji
a
kj
=
m

j=1
a

ji
q
kj
i = 1, n, k = 1, m. (1.11)
Daca v V are coordonatele v = (x
1
, . . . , x
n
), w = f(v) W are coordonatele
w = (y
1
, . . . , y
m
), iar matricea morsmului f : V W n bazele B
V
si B
W
este
A = (a
ij
) data prin formulele (1.6), atunci, identicandu-l pe v cu matricea coloana
X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
si pe w cu Y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
, relat ia w = f(v) are o scriere matriceala
Y = AX, (1.12)
iar coordonatele lui f(v) sunt date prin
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, n. (1.13)
Daca X si X

sunt matricele lui v n bazele B

V
respectiv B

V
, Y si Y

matricele lui
f(v) n bazele B
W
respectiv B

W
, P = (p
ij
) si Q = (q
jk
) sunt matricele de schimbare de
baze denite prin (1.7) si (1.8), avem
X = PX

si Y = QY

.
Ecuat ia matriceala (1.12) devine
QY

= APX

adica
Y

= (Q
1
AP)X

. (1.14)
Rezulta ca, atunci cand schimbam bazele n V si W, matricele asociate morsmului f
se schimba dupa legea
A

= Q
1
AP.
26
Exprimand elementele lui A

n relat ia matriceala anterioara, obt inem

a

i
=
m

j=1
n

k=1
q
ij
a
jk
p
k
i = 1, n = 1, m,
unde ( q
ij
) = Q
1
.
Daca V este un spat iu vectorial n-dimensional si B = e
1
, . . . , e
n
o baza a sa,
atunci coordonatele lui f n baza B sunt date de sistemul de scalari (a
ji
), unde
f(e
i
) =
n

j=1
a
ji
e
j
. Matricea lui f n baza B este A = (a
ij
). Daca schimbam baza
n V , iar matricea schimbarii de baze este P, atunci A

= P
1
AP.
Teorema 1.7.1. Fie V un spat iu vectorial n-dimensional, W un spat iu vectorial m-
dimensional si f : V W un morsm. Atunci
dim Imf + dimker f = dimV.
Dem: Fie d = dimker f si r = dim Im f. Fie B
d
= e
1
, . . . , e
d
o baza a lui ker f. Ea
poate completata pana la o baza B = e
1
, . . . , e
d
, e
d+1
, . . . , e
n
a lui V .
Daca v = x
1
e
1
+. . . +x
n
e
n
este un vector arbitrar din V , atunci f(v) = x
1
f(e
1
) +. . . +
x
n
f(e
n
), adica sistemul f(e
1
), . . . , f(e
n
) este un sistem de generatori pentru Im f. Dar
e
1
, . . . , e
d
ker f, adica f(e
1
) = . . . = f(e
d
) = 0. Rezulta ca sistemul f(e
d+1
), . . . , f(e
n
)
este sistem de generatori pentru Im f.
Aratam ca sistemul f(e
d+1
), . . . , f(e
n
) este liniar independent. Fie

d+1
f(e
d+1
) +. . . +
n
f(e
n
) = 0.
Atunci
f(
d+1
f(e
d+1
) +. . . +
n
f(e
n
)) = 0
W
,
deci

d+1
f(e
d+1
) +. . . +
n
f(e
n
) ker f.
Dar ker f este generat de baza sa B
d
, care nu cont ine vectorii e
d+1
, . . . , e
n
. Rezulta ca

d+1
= . . . =
n
= 0.

In consecint a, sistemul f(e

d+1
), . . . , f(e
n
) este o baza pentru Im f, adica dim Im f =
n d.
Dimensiunea subspat iului Im f W se numeste rangul morsmului f.
Dimensiunea subspat iului ker f V se numeste defectul morsmului f.
Teorema 1.7.1 arma ca rang f+ def f = n.
Rangul unei aplicat ii liniare nu poate depasi dimensiunea nici unuia dintre spat iile
V si W; rang f min n, m.
27
rang f = m n f este surjectiva (deoarece dim Im f = dimV , deci Im f = V ).
rang f = n m f este injectiva (deoarece dimker f = 0, deci ker f = 0
V
).
rang f = n = m f este bijectiva.
Doua spat ii vectoriale sunt izomorfe daca si numai daca au aceeasi dimensiune.
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial n-dimensional, W un spat iu vectorial m-dimensional
si f : V W un morsm, e B
V
= e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V si B
W
= r
1
, . . . , r
m
o
baza a lui W. Atunci
rang f = rang A,
unde A = (a
ij
) este matricea lui f n bazele B
V
si B
W
.
Dem: Avem rang f = dim Im f = n dimker f. Vom calcula dimensiunea nucleului
lui f.
Fie v =
n

i=1
x
i
e
i
ker f = f(v) = 0
W
=
n

i=1
x
i
f(e
i
) = 0
W
.

Inlocuind expresiile lui
f(e
i
), obt inem
f(v) =
n

i=1
x
i
m

j=1
a
ji
r
j
= 0
W
=
m

j=1
(
n

i=1
x
i
a
ji
)r
j
= 0
W
si, deoarece vectorii r
j
sunt liniar independent i, rezulta ca
n

i=1
x
i
a
ji
= 0. Deci componentele
(x
1
, . . . , x
n
) ale unui vector v ker f sunt solut iile unui sistem de ecuat ii liniare si omogene,
adica determina un spat iu vectorial de dimensiune n rang A. Rezulta ca dimker f = n
rang A si, deci, rang f = n (n rang A) = rang A.
Urmatoarele armat ii sunt imediate:
Rangul aplicat iei produs nu poate depasi rangul nici uneia dintre aplicat iile factor
rang (f g) min rang f, rang g.
Rangul unei aplicat ii este invariant la compunerea cu izomorsme
f izomorsm = rang (f g) = rang (g f) = rang g.
Daca A este matricea asociata morsmului f : V W n bazele B
V
si B
W
, iar B
este matricea asociata morsmului g : W U n bazele B
W
si B
U
, atunci matricea
asociata prodului g f : V U, n bazele B
V
si B
U
este BA.
Rangul matricei asociate unui morsm f : V W nu depinde de alegerea bazelor
n spat iile vectoriale V si W.

Intr-adevar, la schimbarea bazelor, matricea lui f se
schimba dupa formula A

= Q
1
AP, unde Q si P sunt matrici patratice nesingulare.
Deci rang A

= rang A.
28
Daca f End (V ) (V nit dimensional), atunci, din A

= P
1
AP, vom avea
det A

= det A, deci determinantul matricei asociate unui endomorsm f

este invariant la o schimbare de baza n V . Numarul det A (invariant) se
numeste determinantul endomorsmului f si se noteaza det f.
Teorema 1.7.2. a) Fie V si W doua spat ii vectoriale nit dimensionale si e B
V
si
B
W
cate o baza xata n ecare din cele doua spat ii. Corespondent a
Hom(V, W) M
m,n
(K),
f A,
unde A este matricea lui f n bazele B
V
si B
W
, este un izomorsm de spat ii vec-
toriale.

In consecint a, spat iul Hom (V, W) este nit dimensional si are dimensiunea
mn.
b) Corespondent a
End (V ) M
n
(K),
f A,
este un izomorsm de algebre.
c) Corespondent a
GL(V) GL(n, K),
f A,
este un izomorsm de grupuri.
1.8 Subspat ii invariante. Vectori proprii. Valori proprii
Un subspat iu W V este invariant n raport cu un operator f End (V ) daca f(W)
W.
Exemple. Subspat iile triviale 0
V
si V ale spat iului V sunt invariante fat a de orice
endomorsm.
Orice dreapta vectoriala < v > V , v V

, este invarianta n raport cu omotetia

h

: V V , h

(w) = w.

Intr-adevar, daca v < v >, atunci h

(v) = (v) =
()v < v >.
Fie p End (V ) un proiector, p
2
= p. Am vazut ca V = Im p ker p. Spat iile Im
p si ker p sunt invariante n raport cu p.

Intr-adev ar,
w Imp = v V, p(v) = w = p(w) = p(p(v)) = p(v) Imp = p( Imp) Imp,
v ker p = p(v) = 0
V
= p(p(v)) = p(0
V
) = 0
V
= p(v) ker p = p(ker p) ker p.
29
Fie s End (V ) un operator involutiv, s
2
= 1
V
. Fie W
1
= Im (1
V
+s) si W
2
= Im
(1
V
s) doua subspat ii ale lui V .

In raport cu s, W
1
si W
2
sunt subspat ii invariante.

Intr-adevar,
w
1
W
1
v
1
V, w
1
= v
1
+s(v
1
) s(w
1
) = s(v
1
+s(v
1
)) = s(v
1
)+s
2
(v
1
) = s(v
1
)+v
1
= w
1
W
1

s(W
1
) W
1
,
w
2
W
2
v
2
V, w
2
= v
2
s(v
2
) s(w
2
) = s(v
2
s(v
2
)) = s(v
2
)s
2
(v
2
) = s(v
2
)v
2
= w
2
W
2

s(W
2
) W
2
.
Fie V un K-spat iu vectorial si f End (f). Se numeste vector propriu al lui f un
vector v V , v ,= 0
V
, pentru care exista un scalar K, astfel ncat
f(v) = v.
Scalarul asociat vectorului propriu v ,= 0
V
se numeste valoare proprie a endomorsmului
f.
Propozit ie 1.8.1. Fie K o valoare proprie a endomorsmului f : V V . Mult imea
V
()
, a tuturor vectorilor proprii asociat i lui , este un subspat iu vectorial al lui V .
Dem: V
()
= v V, f(v) = v. Mult imea V
()
coincide cu ker(f 1
V
).

Intr-
adevar,
v ker(f 1
V
) (f 1
V
)(v) = 0
V
f(v) = v v V
()
.
Deci
V
()
= ker(f 1
V
),
iar acesta din urma este un subspat iu al lui V .
Spat iul V
()
se numeste spat iul propriu al endomorsmului f, corespunzator valorii
proprii .
Propozit ie 1.8.2. Daca
1
, . . . ,
p
sunt valori proprii distincte doua cate doua, ale
endomorsmului f : V V si v
1
, . . . , v
p
sunt, respectiv, vectori proprii corespunzatori
acestor valori proprii, atunci sistemul v
1
, . . . , v
p
este liniar independent.
Dem: Vom demonstra prin induct ie dupa p.
Daca p = 1, avem o valoare proprie , careia i se asociaza un vector propriu v V ,
n mod necesar nenul, v ,= 0
V
.
Presupunem acum ca sistemul de vectori proprii v
1
, . . . , v
p1
, asociat sistemului de
valori proprii distincte doua cate doua,
1
, . . . ,
p1
, este liniar independent. Fie
p
o
alta valoare proprie a lui f, distincta de celelate p 1 si e v
p
un vector propriu asociat
lui
p
. Presupunem, prin absurd, ca vectorul v
p
este liniar dependent de vectorii din
v
1
, . . . , v
p1
. Rezulta ca exista scalarii
1
. . . ,
p1
, nu tot i nuli, astfel ncat
v
p
=
1
v
1
+. . . +
p1
v
p1
.
30
Multiplicand cu
p
, obt inem

p
v
p
=
p

1
v
1
+. . . +
p

p1
v
p1
. (1.15)
Pe de alta parte
f(v
p
) = f(
1
v
1
+. . . +
p1
v
p1
) =
1
f(v
1
) +. . . +
p1
f(v
p1
),
deci

p
v
p
=
1

1
v
1
+. . . +
p1

p1
v
p1
. (1.16)
Scazand relat iile (1.15) si (1.16), obt inem
0
V
=
1
(
1

p
)v
1
+. . . +
p1
(
p1

p
)v
p1
.
Dar sistemul v
1
, . . . , v
p1
este liniar independent, deci relat ia de mai sus este echivalenta
cu

1
= . . . =
p1
=
p
,
contradict ie cu faptul ca valorile proprii sunt alese distincte doua cate doua.
Corolar. Un endomorsm al unui spat iu vectorial de dimensiune n are cel mult n valori
proprii distincte.
Teorema 1.8.3. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n, B o baza a lui V , f : V V
un endomorsm al lui V si A = (a
ij
) matricea asociata lui f n baza B. Valorile proprii
ale endomorsmului f sunt radacinile ecuat iei polinomiale
det(AI
n
) = 0.
Dem: Fie K o valoare proprie a lui f si v V , v ,= 0
V
, un vector propriu asociat
acesteia, f(v) = v. Presupunem ca, n baza B, componentele lui v sunt (x
1
, . . . , x
n
),
iar cele ale lui f(v) sunt (y
1
, . . . , y
n
) si identicam pe v si pe f(v) respectiv, cu matricele
coloana X si Y . Relat ia
f(v) = v
se scrie, matriceal,
AX = X,
deci
(AI
n
)X = 0 M
n,1
(K).
Scriind pe componente egalitatea matriceala de mai sus, obt inem
n

j=1
(a
ij

i
j
)x
j
= 0 i = 1, n (1.17)
deci un sistem de ecuat ii liniare si omogenen necunoscutele x
i
, i = 1, n, sistem care trebuie
sa admita solut ii diferite de cea banala. Rezulta ca determinantul matricei asociate acestui
sistem trebuie sa e nul. Dar matricea asociata este chiar AI
n
, deci det(AI
n
) = 0.

31
det(AI
n
) este un polinom de gradul nn nedeterminata . Ordonat dupa puterile
lui , el va avea forma
P() = (1)
n
(
n

n1

n1
+. . .
0
),
unde

n1
= a
11
+. . . +a
nn
=
n

i=1
a
ii
= tr A,urma matricei A.

n2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

+ . . . +

a
n1n1
a
n1n
a
nn1
a
nn

=
n1

i=1

a
ii
a
ii+1
a
i+1i
a
i+1i+1

, suma minorilor
diagonali de ordinul 2.

nk
= suma minorilor diagonali de ordinul k.

0
= det A.
Daca este o valoare proprie a endomorsmului f, atunci sistemul (1.17) determina
nucleul endomorsmului f 1
V
, deci chiar subspat iul propriu asociat lui .
Daca rangul operatorului f 1
V
este r, atunci dimensiunea nucleului sau este nr,
deci dimensiunea subspat iului propriu asociat valorii proprii este n r.
Teorema 1.8.4. Polinomul P() = det(A I
n
) este invariant la schimbarile de
baza din V .
Dem: Fie P matricea unei schimbari de baze n V si A

matricea lui f n noua baza.

Avem
det(A

I
n
) = det(P
1
API
n
) = det(P
1
(AI
n
)P) = det P
1
det(AI
n
) det P = det(AI
n
).
Polinomul P() se numeste polinomul caracteristic al operatorului f. Radacinile sale
se numesc radacini caracteristice, iar sistemul de scalari
1
, . . . ,
n
este spectrul opera-
torului f, Spec f =
1
, . . . ,
n
.
Teorema 1.8.5. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n, B = e
1
, . . . , e
n
o baza a
sa, f : V V un endomorsm si A matricea lui f n baza B. Vectorii lui B sunt vectori
proprii ai lui f daca si numai daca matricea A este matricea diagonala
_
_
_
_

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . .
n
_
_
_
_
,
unde
1
, . . . ,
n
= Spec f.
Dem: = Daca B este alcatuita din vectori proprii, exista scalarii
1
, . . . ,
n
K,
pentru care
f(e
i
) =
i
e
i
i = 1, n,
deci matricea A are chiar forma diagonala din teorema.
= Daca A are forma data n baza B, deoarece f(v) = Av, v V , rezulta ca
f(e
i
) =
i
e
i
, i = 1, n si, deci, tot i vectorii bazei B sunt vectori proprii.
32
1.9 Forme liniare pe un K-spat iu vectorial
Fie V un K-spat iu vectorial. O aplicat ie f : V K, care satisface condit ia
f(v +w) = f(v) +f(w) , K, v, w V
se numeste forma liniara pe V (sau funct ionala liniara pe V ).
Exemple. Aplicat ia constanta f : V K, f(v) = 0 K, v V , este o forma
liniara pe V . Ea poarta numele de forma nula pe V .
Aplicat ia f : K
n
K, data prin
f(x
1
, . . . , x
n
) = a
1
x
1
+. . . +a
n
x
n
,
unde a
1
, . . . , a
n
K, este o forma liniara pe K
n
.
Pe R-spat iul polinoamelor reale de grad cel mult n, aplicat iile I si D, denite mai
jos, sunt forme liniare.
I : R[X] R, I(P) =
1
_
0
P(x)dx, P R[X],
D : R[X] R, D(P) =
_
dP(x)
dx
_
x=0
, P R[X].
Notam cu V

mult imea formelor liniare pe K-spat iul vectorial V .

V

= f : V K, f forma liniara.

In raport cu adunarea funct iilor si nmult irea acestora cu scalari, V

este un K-spat iu
vectorial. Spat iul V

se numeste spat iul dual al lui V .

Forme liniare pe un spat iu vectorial nit
Daca spat iul vectorial V este nit dimensional, de dimenisune n, atunci si dualul sau este
nit dimensional si are tot dimensiunea n (n general, Hom(V
n
, W
m
) M
mn
(K)).
Fie B = e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V . Orice vector v V se scrie sub forma v =
n

i=1
x
i
e
i
.
Atunci
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
) =
n

i=1
a
i
x
i
,
unde am notat a
i
= f(e
i
). Sistemul de scalari (a
1
, . . . , a
n
) poarta numele de coordonatele
formei f n baza B.
Pornind de la baza B a lui V , se poate construi o baza n B

. Denim aplicat iile

e
i
: V K, e
i
(v) = x
i
, i = 1, n
unde v = (x
1
, . . . , x
n
) sunt componentele vectorului v V n baza V .
33
Este imediat faptul ca aceste aplicat ii sunt forme liniare pe V .
Sistemul e
1
, . . . , e
n
este un sistem de generatori pentru V

Intr-adevar, pentru orice forma f V

,
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
) =
n

i=1
a
i
x
i
=
n

i=1
a
i
e
i
(v),
deci f =
n

i=1
a
i
e
i
.
Sistemul e
1
, . . . , e
n
este liniar independent.

Intr-adevar,
n

i=1

i
e
i
= 0 V

= (
n

i=1

i
e
i
)(v) = 0 K, v V =
n

i=1

i
(e
i
(v)) = 0, v V =
=
n

i=1

i
x
i
= 0, x
i
K =
i
= 0, i = 1, n.
Deci, sistemul de forme B

= e
1
, . . . , e
n
este o baza a spat iului dual V

, numita baza
duala a lui B. Un vector e
i
din B

verica e
i
(e
j
) =
i
j
.
Vom studia acum comportarea bazei duale si a coordonatelor unei forme f V

la o
schimbare de baze n V . Fie B = e
1
, . . . , e
n
si B

= e

1
, . . . , e

n
doua baze ale lui V .
Trecerea de la B la B

se face dupa formulele

e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n det(p
ji
) ,= 0.
Daca, n cele doua baze, coordonatele lui v V sunt, respectiv v = (x
1
, . . . , x
n
) si v =
(x

1
, . . . , x

n
), avem
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.
Atunci
e
i
(v) = x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
=
n

j=1
p
ij
e
j
(v), i = 1, n
adica
e
i
=
n

j=1
p
ij
e
j
, i = 1, n det(p
ij
) ,= 0, (1.18)
iar
a

i
= f(e

i
) = f(
n

j=1
p
ji
e
j
) =
n

j=1
p
ji
f(e
j
) =
n

j=1
p
ji
a
j
, i = 1, n,
34
deci
a

i
=
n

j=1
p
ji
a
j
, i = 1, n det(p
ij
) ,= 0. (1.19)
Vectorii lui V se numesc vectori contravariant i (sau, simplu, vectori), iar vectorii lui
V

se numesc vectori covariant i sau covectori.

Teorema 1.9.1. O submult ime H V a unui spat iu vectorial V (nit sau innit
dimensional) este un hiperplan al lui V daca si numai daca H este nucleul unei forme
liniare, nenule, pe V.
Dem: Fie H un hiperplan al lui V .

Inseamna ca H este un subspat iu suplimentar unei
drepte vectoriale, deci exista a V H, astfel ncat
V = H < a > .
Orice vector v V admite o scriere unica de forma
v = h +(v)a, h H, (v) K.
Putem deni aplicat ia
: V K, v (v),
unde (v) este scalarul din scrierea unica de mai sus.
este nenula (altfel, V = H, fals).
este un morsm.

Intr-adevar, oricare doi vectori v

1
, v
2
V admit, respectiv, o scriere unica de forma
v
1
= h
1
+(v
1
)a v
2
= h
2
+(v
2
)a, h
1
, h
2
H.
Pe de alta parte, vectorul v
1
+v
2
admite o scriere unica de forma
v
1
+v
2
= h +(v
1
+v
2
), h H.
Rezulta, n mod necesar, ca (v
1
) +(v
2
) = (v
1
+v
2
). Analog, (v
1
) = (v
1
).
H = ker .
Daca v H = v = v + 0.a = (v) = 0 = v ker = H ker .
Daca v ker = v = h +(v)a = h + 0a = h H = ker H.
Deci orice hiperplan este nucleul unei forme liniare nenule pe V .
Reciproc, e f V

o forma liniara pe V , nenula si e H = ker f. Vom arata ca H

este un hiperplan. Deoarece f este nenula, exista v
0
V , astfel ncat f(v
0
) ,= 0.
V = ker f+ < v
0
>.
35
Evident ker f+ < v
0
> V .
Fie v V si e w = v (w)v
0
V , unde (w) = (f(v
0
))
1
f(v) K. Avem
f(w) = f(v) (w)f(v
0
) = 0,
deci w ker f. Exprimandu-l pe v, obt inem
v = w +(w)v
0
ker f+ < v
0
>,
deci V ker f+ < v
0
>.
V = ker f < v
0
>.
Deoarece, pentru un v V , vectorul w este, din modul de denire, unic determinat, suma
va directa.
Rezulta ca ker f are o dreapta ca spat iu suplimentar, deci este un hiperplan.
Daca spat iul V este nit dimensional, de dimensiune n, iar B = e
1
. . . , e
n
este o
baza a lui V , aceasta induce o baza duala B

= e
1
, . . . , e
n
n V

. Orice forma liniara

f V

se scrie sub forma f =

n

i=1
a
i
e
i
, unde scalarii a
i
, i = 1, n nu sunt tot i nuli,
e
i
: V K, e
i
(v) = x
i
, v = (x
1
, . . . , x
n
) V .
Am vazut ca un hiperplan este nucleul unei forme nenule. Atunci
ker f = v V, f(v) = 0 = v V, (
n

i=1
a
i
e
i
)(v) = 0 = v = (x
1
, . . . , x
n
) V, a
1
x
1
+. . .+a
n
x
n
= 0,
deci un hiperplan al unui spat iu n-dimensional este mult imea vectorilor v V
ale caror coordonate, ntr-o baza oarecare, verica ecuat ia liniara si omogena
a
1
x
1
+. . . a
n
x
n
= 0, rang (a
1
, . . . , a
n
) = 1.
Teorema 1.9.2. Doua forme liniare, nenule, pe un spat iu vectorial V (nit sau innit
dimensional) au acelasi nucleu daca si numai daca sunt liniar dependente.
Dem: = Fie f
1
, f
2
: V K doua forme nenule pe V , astfel ncat H = ker f
1
=
ker f
2
. Nucleul oricarei forme nenule este un hiperplan, deci exista v
0
V H astfel ncat
V = H < v
0
> .
Fie v V . Rezulta ca
v = h +v
0
, h H, K,
deci
f
1
(v) = f
1
(h) +f
1
(v
0
) = f
1
(v
0
),
f
2
(v) = f
2
(h) +f
2
(v
0
) = f
2
(v
0
).
Notand a = f
1
(v
0
) si b = f
2
(v
0
), din relat iile de mai sus rezulta ca (bf
1
af
2
)(v) = 0, deci
f
1
si f
2
sunt liniar dependente.
= Daca f
2
= f
1
, este imediat faptul ca cele doua aplicat ii au acelasi nucleu.
36
Daca V este un spat iu vectorial nit dimensional de dimensiune n, ecuat iile
a
1
x
1
+. . . a
n
x
n
= 0, rang (a
1
, . . . , a
n
) = 1
si
b
1
x
1
+. . . b
n
x
n
= 0, rang (b
1
, . . . , b
n
) = 1
reprezinta acelasi hiperplan vectorial daca si numai daca
rang
_
a
1
. . . a
n
b
1
. . . b
n
_
= 1.
1.10 Forme biliniare
Fie V un K-spat iu vectorial. O aplicat ie g : V V K, liniara n raport cu ecare
argument, se numeste forma biliniara pe V . Deci, o forma biliniara verica
g(
1
v
1
+
2
v
2
, w) =
1
g(v
1
, w) +
2
g(v
2
, w),
1
,
2
K, v
1
, v
2
, w V,
g(v,
1
w
1
+
2
w
2
) =
1
g(v, w
1
) +
2
g(v, w
2
),
1
,
2
K, v, w
1
, w
2
V.
Rezulta imediat ca
g(v, w) = g(v, w) = g(v, w), v, w V,
g(v, 0
V
) = g(0, v
V
) = 0
V
, v V.
Exemple. Aplicat ia g : K
n
K
n
K, data prin
g(x, y) = x
1
y
1
+. . . x
n
y
n
,
este o forma biliniara pe K
n
.
Aplicat ia constanta nula, G : V V K, g(x, y) = 0 K este o forma biliniara pe
V .
Fie f
1
si f
2
doua forme liniare pe V . Denim produsul tensorial al formelor f
1
si f
2
ca ind aplicat ia
f
1
f
2
: V V K,
(f
1
f
2
)(v
1
, v
2
) = f
1
(v
1
)f
2
(v
2
), (v
1
, v
2
) V V.
Aceasta este o forma biliniara pe V .
Notam prin L(V V ; K) mult imea formelor biliniare pe V . Se verica usor ca adunarea
si nmult irea cu scalari, denite n mod obisnuit, sunt operat ii interne n L(V V ; K). Mai
mult, n raport cu aceste operat ii, L(V V ; K) are o structura de K-spat iu vectorial.
Vom construi un izomorsm ntre L(V V ; K) si spat iul Hom (V, V

). Fie g L(V
V ; K),
g : V V K.
37
Pentru un vector v V , denim aplicat ia
g
v
: V K,
g
v
(w) = g(v, w), w W.
Se verica imediat ca
g
v
V

Intr-adevar, g
v
(
1
w
1
+
2
w
2
) =
1
g(w
1
) +
2
w
2
,
1
,
2
K, w
1
, w
2
V .
Aplicat ia F : L(V V ; K) Hom (V, V

), denita mai jos, este un izomorsm de

spat ii vectoriale.
F : L(V V ; K) Hom(V, V

),
g F(g),
unde
F(g) : V V

, F(g)(v) = g
v
V

,
iar g
v
: V K este denita prin g
v
(w) = g(v, w).

Intr-adevar, F este un morsm:

F(
1
g
1
+
2
g
2
) =
1
F(g
1
)+
2
F(g
2
) v V, F(
1
g
1
+
2
g
2
)(v) =
1
F(g
1
)(v)+
2
F(g
2
)(v)
v V, (
1
g
1
+
2
g
2
)
v
=
1
(g
1
)
v
+
2
(g
2
)
v
v, w V, (
1
g
1
+
2
g
2
)
v
(w) =
1
(g
1
)
v
(w)+
2
(g
2
)
v
(w)
v, w V, (
1
g
1
+
2
g
2
)(v, w) =
1
(g
1
)(v, w) +
2
(g
2
)(v, (w).
F este injectiva:
F(g
1
) = F(g
2
) v V, F(g
1
)(v) = F(g
2
)(v) v V, (g
1
)
v
= (g
2
)
v

v, w V, (g
1
)
v
(w) = (g
2
)
v
(w) v, w V, (g
1
)(v, w) = (g
2
)(v, w) g
1
= g
2
.
F este surjectiva:

Intr-adevar, plecand de la un morsm arbitrar h : V V

, v h(v), unde h(v) :

V K, aplicat ia g : V V K, data prin g(v, w) = h(v)(w) este o forma biliniara pe V
si F(g) = h.
Fie g o forma biliniara pe V . Submult imile
N
1
= v V, g(v, w) = 0, w V
N
2
= w V, g(v, w) = 0, v V
sunt subspat ii vectoriale ale lui V . Ele se numesc spat iile nule ale formei g.
O forma biliniara g pe V se numeste nesingulara (sau nedegenerata) daca subspat iile
sale nule coincid cu subspat iul 0
V
, adica
38
N
1
= N
2
= 0
V
.

In caz contrar, g este singulara (sau degenerata).

O forma biliniara g pe V se numeste simetrica daca
g(v, w) = g(w, v) v, w V.
Daca g este o forma simetrica, atunci subspat iile nule ale lui g coincid: N
1
= N
2
.
Notam cu L
s
(V V ; K) mult imea formelor biliniare simetrice pe V . Este imediat
faptul ca L
s
(V V ; K) este un subspat iu vectorial al lui L(V V ; K).
O forma biliniara g pe V se numeste antisimetrica daca
g(v, w) = g(w, v) v, w V.
O forma biliniara g este antisimetrica daca si numai daca se anuleaza cand argumentele
sunt egale.

Intr-adevar, daca g este antisimetrica, luand v = w, obt inem g(v, v) = g(v, v),
deci g(v, v) = 0. Reciproc, daca g(v, v) = 0, atunci g(v + w, v + w) = 0 si, folosind
liniaritatea pe cele doua argumente, rezulta ca g(v, w) = g(w, v).
Notam cu L
a
(V V ; K) mult imea formelor biliniare antisimetrice pe V . Mut imea
L
a
(V V ; K) este un subspat iu al lui L(V V ; K).
Propozit ie. Avem
L(V V ; K) = L
s
(V V ; K) L
a
(V V ; K).
Dem: Fie g L(V V ; K). Denim aplicat iile
g
s
: V V K, g
s
(v, w) =
1
2
[g(v, w) +g(w, v)]
si
g
a
: V V K, g
a
(v, w) =
1
2
[g(v, w) g(w, v)].
Se verica faptul ca g
s
si g
a
sunt forme biliniare pe V . Mai mult, g
s
L
s
(V V ; K) si
g
a
L
a
(V V ; K).

In plus, g = g
s
+g
a
, deci
L(V V ; K) = L
s
(V V ; K) +L
a
(V V ; K).
Pentru a arata ca suma este directa, este sucient sa vericam faptul ca
L
s
(V V ; K) L
a
(V V ; K) = 0,
unde 0 este forma identic nula.
Daca g L
s
(V V ; K) L
a
(V V ; K), atunci g(v, w) = g(w, v) si, n acelasi timp,
g(v, w) = g(w, v). Adunand, obt inem g(v, w) = 0, v, w V .
39
Forme biliniare pe spat ii nit dimensionale
Fie V un K-spat iu vectorial de dimensiune n si B = e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V . Fie
g : V V K o forma biliniara pe V . Daca, n baza B, vectorii x, y V se scriu sub
forma x =
n

i=1
x
i
e
i
respectiv y =
n

j=1
y
j
e
j
, avem
g(x, y) = g(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
),
deci
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
,
unde g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Sistemul de scalari (g
ij
) poarta numele de coordonatele formei g n baza B. Polinomul
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
este expresia algebrica a formei g n baza B. Matricea coordonatelor
A = (g
ij
) =
_
_
g
11
. . . g
1n
. . . . . . . . .
g
n1
. . . g
nn
_
_
se numeste matricea asociata lui g n baza B. Identicand un vector x V cu matricea
coloana X a componentelor sale, forma g are expresia matriceala
g(x, y) =
t
XAY.
Plecand de la o baza B = e
1
, . . . , e
n
a lui V , se poate construi o baza pentru
spat iul L(V V ; K) al formelor biliniare pe V .
Pentru orice i = 1, n si j = 1, n, denim aplicat iile
e
ij
: V V K, e
ij
(x, y) = x
i
y
j
, x = (x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
) V.
Se verica imediat ca acestea sunt liniare n ecare argument, deci
e
ij
L(V V ; K), i = 1, n, j = 1, n.
Vom arata ca sistemul
e
ij
, i = 1, n, j = 1, n
este o baza n L(V V ; K).
e
ij
, i = 1, n, j = 1, n este un sistem de generatori pentru L(V V ; K).
40

Intr-adevar, daca g este o forma arbitrara, avem

g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
g
ij
e
ij
(x, y),
deci
g =
n

i=1
n

j=1
g
ij
e
ij
,
unde coecient ii sunt dat i de g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Sistemul e
ij
, i = 1, n, j = 1, n este liniar independent.
Avem
n

i=1
n

j=1

ij
e
ij
= 0
n

i=1
n

j=1

ij
e
ij
(x, y) = 0, x, y V
n

i=1
n

j=1

ij
x
i
y
j
= 0, x
i
, y
j
K
si rezulta, n mod necesar, ca
ij
= 0, i = 1, n, j = 1, n.
Formele e
ij
din baza lui L(V V ; K) verica e
ij
(e
h
, e
k
) =
i
h

j
k
.
Daca V este un spat iu vectorial n-dimensional, atunci dimensiunea spat iului L(V
V ; K) este n
2
. Spat iile L(V V ; K) si M
n
(K) sunt izomorfe. Un izomorsm ntre cele
doua spat ii vectoriale este dat de
L(V V ; K) M
n
(K),
g A = (g
ij
).
Fie g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
si h(x, y) =
n

i=1
n

j=1
h
ij
x
i
y
j
doua forme biliniare pe V . Atunci
(g +h)(x, y) = g(x, y) +h(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
n

j=1
h
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
(g
ij
+h
ij
)x
i
y
j
,
deci matricea sumei a doua forme este suma matricelor celor doua forme. Analog, matricea
formei g va (g
ij
).
Daca g este o forma simetrica, g(x, y) = g(y, x), atunci
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
g
ji
x
i
y
j
,
deci g
ij
= g
ji
, pentru orice i = 1, n, j = 1, n. Deci, daca g este o forma biliniara simetrica,
atunci matricea asociata este simetrica. Analog, daca g este o forma biliniara antisimetrica,
atunci matricea asociata este antisimetrica.
Studiem comportarea coordonatelor (g
ij
) si a bazei e
ij
la o schimbare a bazei n
V . Fie B = e
1
, . . . , e
n
si B

= e

1
, . . . , e

n
doua baze ale lui V . Trecerea de la B la B

se face dupa formulele

e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n det(p
ji
) ,= 0.
41
Daca, n cele doua baze, coordonatele lui x V sunt, respectiv x = (x
1
, . . . , x
n
) si x =
(x

1
, . . . , x

n
), avem
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.

In consecint a,
g

ij
= g(e

i
, e

j
) = g(
n

h=1
p
hi
e
h
,
n

k=1
p
kj
e
k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g(e
h
, e
k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g
hk
,
deci
g

ij
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g
hk
, i, j = 1, n. (1.20)
De asemenea,
e
ij
(x, y) = x
i
y
j
= (
n

h=1
p
hi
x

h
)(
n

k=1
p
kj
x

k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
x

h
x

k
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
e
hk
(x, y),
deci
e
ij
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
e
hk
, i, j = 1, n. (1.21)
O forma biliniara se mai numeste si tensor covariant de ordinul 2.
Propozit ie. Fie g o forma biliniara pe un spat iu vectorial nit dimensional, iar A ma-
tricea asociata lui g ntr-o baza data. Rangul matricei A este invariant la schimbarea bazei
n V .
Dem: Am vazut ca, relativ la o baza B a lui V , forma g are ecuat ia matriceala
g(x, y) =
t
XAY.
Daca B

este o alta baza n V , vom avea

g(x, y) =
t
X

,
unde A

este matricea lui g n baza B

(notat iile sunt cele convent ionale, X este matricea

coloana avand drept componente coordonatele vectorului x, etc, si tot ce e cu prim este
relativ la baza B

).
Expresia matriceala a schimbarii coordonatelor unui vector la schimbarea bazei este
X = PX

,
unde P este matricea schimbaii de baze (de la B la B

) si det P ,= 0..
Vom avea, deci
t
XAY =
t
X

42
si, nlocuind pe X si pe Y , obt inem
t
(PX

)APY

=
t
X

,
sau
t
X

(
t
PAP)Y

=
t
X

In sfarsit,
t
PAP = A

.
Va rezulta ca
det A

= det A (det P)
2
si, evident
rang A

= rang A.
Vom numi rang al formei biliniare g, denita pe un spat iu vectorial nit dimensional
V , rangul matricei asociate lui g ntr-o baza oarecare a spat iului.
Propozit ie 1.10.1. Daca rangul unei forme biliniare g, denita pe un spat iu vectorial
n-dimensional, este r, atunci ecare din spat iile nule ale formei g are dimensiunea n r.
Dem: N
1
= x V, g(x, y) = 0, y V . Dar
g(x, y) = 0, y V
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
= 0, y
j
K,
deci N
1
este spat iul solut iilor sistemului de ecuat ii liniare si omogene
n

i=1
g
i1
x
i
= 0, . . . ,
n

i=1
g
in
x
i
= 0.
Daca rang (g
ij
) = r, atunci dimN
1
= n r.
Analog, N
2
este spat iul solut iilor sistemului de ecuat ii liniare si omogene
n

i=1
g
1i
x
i
= 0, . . . ,
n

i=1
g
ni
x
i
= 0
si, deci, daca rang (g
ij
) = r, atunci dimN
1
= n r.
1.11 Forme patratice. Aducerea la forma canonica
Fie V un K-spat iu vectorial si g : V V K o forma biliniara simetrica.

Ii asociem lui
g funct ia
h : V K, h(v) = g(v, v), v V.
43
Din biliniaritatea lui g si din denit ia lui h, obt inem
g(v +w, v +w) = h(v) + 2g(v, w) +h(w), v, w V,
adica
g(v, w) =
1
2
[h(v +w) h(v) h(w)].

In consecint a, putem spune ca forma biliniara g este determinata de restrict ia sa h la

diagonala lui V V .
Funct ia h se numeste forma patratica pe V , asociata formei biliniare g.
Forma g, determinata de h, se numeste forma polara (sau forma dedublata) a formei
patratice h.
Spunem ca forma patratica h este nesingulara daca forma polara g este nesingulara.

In caz contrar, h este singulara.

Funct ia h are cateva proprietat i imediate:
h este o funct ie omogena de gradul 2.
h(v) =
2
h(v), v V.
h este o funct ie para. Luand pe = 1 mai sus, obt inem, ntr-adevar,
h(v) = h(v), v V.
h verica identitatea paralelogramului. Din g(v, w) +g(v, w) = 0, obt inem
h(v +w) +h(v w) = 2[h(v) +h(w)], v, w V.
Presupunem acum ca spat iul vectorial V este nit dimensional, de dimensiune n
si e B = e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V . Daca, n baza B, vectorul x V este de forma
x =
n

i=1
x
i
e
i
, atunci expresia lui h n coordonate locale va
h(x) = g(x, x) =
n

i=1
n

j=1
g(e
i
, e
j
)x
i
x
j
.
Notand a
ij
= g(e
i
, e
j
), avem
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
(1.22)
si, evident a
ij
= a
ji
(forma g este simetrica).
44
Polinomul omogen, de gradul 2, n nedeterminatele x
i
,
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, se numeste ex-
presia algebrica a formei patratice h.
Coecient ii a
ij
(care sunt aceiasi cu coecient ii formei polare g n baza B) se mai
numesc si coordonatele formei patratice h.
Matricea A = (a
ij
) se numeste matricea asociata formei patratice hn baza B (evident,
este chiar matricea formei g n baza B).
Deoarece rangul matricei A nu depinde de baza aleasa, putem deni rangul formei
patratice h sa e rangul matricei A.
Forma patratica h este nesingulara daca si numai daca rang A = n (evident, rang h =
rang g, iar daca g este nesingulara, subspat iile sale nule care coincid, caci g este simetrica
degenereaza la 0
V
, adica au dimensiunea egala cu zero. T inand cont de Propozit ia
1.10.1, rezulta ca rang A = n). Forma patratica h este singulara daca si numai daca rang
A < n.
Expresia (1.22) a formei patratice h ntr-o baza B are (cu convent iile obisnuite) o
forma matriceala
h(x) =
t
XAX,
unde matricea A este simetrica:
t
A = A.
Aducerea la forma canonica
Expresia unei forme patratice h, denita pe un spat iu vectorial de dimeniune n, depinde
de baza considerata n V . Se pune problema daca exista o baza n V fat a de care h sa
aiba expresia algebrica de forma
h(x) =
1
(x
1
)
2
+. . . +
n
(x
n
)
2
. (1.23)
Expresia (1.23) poarta numele de forma canonica a lui h. O baza n care h are forma
canonica se numeste baza canonica.
Expresia matriceala a lui h este
h(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
_

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . .
n
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
.
Matricea corespunzatoare formei canonice este, deci, o matrice diagonala.
Rangul matricei A nu depinde de alegerea bazei n V . Aceasta nseamna ca, daca
rangA = r n, atunci, n forma canonica, doar r din cei n coecient i
i
sunt nenuli.
Renumerotand, eventual, putem presupune ca
1
, . . . ,
r
,= 0 si
r+1
= . . . =
n
= 0.
Rezulta ca forma canonica a expresiei algebrice a lui h este
h(x) =
1
(x
1
)
2
+. . . +
r
(x
r
)
2
, (1.24)
45
iar scrierea matriceala
h(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_

1
0 . . . 0 . . . 0
0
2
. . . 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . .
r
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Teorema 1.11.1. (Gauss-Lagrange) Fie V un spat iu vectorial n dimensional, h o forma
patratica nenula pe V , avand, ntr-o baza B a lui V , expresia
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
.
Se poate face ntotdeauna o schimbare de baza n V astfel ncat, n noua baza, expresia lui
h sa aiba forma canonica
h(u) =
1
(u
1
)
2
+. . . +
n
(u
n
)
2
.
Dem: Forma patratica h este asociata la o forma biliniara simetrica g, iar coecient ii
a
ij
sunt dat i de a
ij
= g(e
i
, e
j
). Deci, ntr-adevar, a
ij
= a
ji
, iar expresia lui h este, scrisa
dezvoltat,
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+. . .+a
nn
(x
n
)
2
+2a
12
x
1
x
2
+2a
13
x
1
x
3
+. . .+2a
1n
x
1
x
n
+. . .+2a
n1n
x
n1
x
n
.
Vom face demonstrat ia prin induct ie dupa numarul m de coordonate care intervin n
expresia lui h.
Daca m = 1, h va avea forma
h(x) = a
11
(x
1
)
2
,
expresie care are, evident, forma canonica.
Presupunem ca n expresia lui h intervin m coordonate, x
1
, . . . , x
m
, deci
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+. . .+a
mm
(x
m
)
2
+2a
12
x
1
x
2
+2a
13
x
1
x
3
+. . .+2a
1m
x
1
x
n
+. . .+2a
m1m
x
m1
x
m
si ca o forma patratican m1 coordonate se poate aduce la forma canonica. Vom distinge
doua cazuri.
Exista un termen patratic cu coecientul diferit de zero. Renumerotand, putem
presupune ca a
11
,= 0.
Ordonam termenii lui h(x) dupa coordonata x
1
si vom avea
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+ 2x
1
(a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
) +
1
(x
2
, . . . , x
m
),
unde
1
este expresia unei forme patratice numai n coordonatele x
2
, . . . , x
m
.
46
Completand primii doi termeni pana la un patrat perfect, obt inem
h(x) =
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
)
2
+h
1
(x
2
, . . . , x
m
),
unde
h
1
(x
2
, . . . , x
m
) =
1
(x
2
, . . . , x
m
)
1
a
11
(a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
)
2
este o forma patratica numai n coordonatele x
2
, . . . , x
m
.
Prin schimbarea de coordonate
v
1
= a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
, v
2
= x
2
, . . . , v
n
= x
n
,
forma patratica h va avea expresia
h(v) =
1
a
11
(v
1
)
2
+
2
(v
2
, . . . , v
m
),
unde
2
este expresia unei forme patratice n m 1 coordonate. Folosind ipoteza de
induct ie, rezulta ca exista o schimbare de coordonate de forma
u
1
= v
1
, u
i
=
m

j=2
b
ij
v
j
, i = 2, m, u
m+1
= v
m+1
, . . . , u
n
= v
n
,
astfel ncat

2
(v
2
, . . . , v
m
) =
2
(u
2
)
2
+. . . +
m
(u
m
)
2
.
Compunand cele doua schimbari de coordonate, obt inem o schimbare de baza n V astfel
ncat, n raport cu noua baza, expresia lui h are forma canonica
h(u) =
1
(u
1
)
2
+. . . +
n
(u
n
)
2
,
cu
1
=
1
a
11
.
Tot i coecient ii termenilor patratici sunt nuli.
Expresia lui h are forma
h(x) = 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+. . . + 2a
1n
x
1
x
n
+. . . + 2a
n1n
x
n1
x
n
si exista cel put in un coecient nenul. Presupunem ca a
12
,= 0.
Facem schimbarea de coordonate
v
1
= x
1
+x
2
, v
2
= x
1
x
2
, v
3
= x
3
. . . , v
n
= x
n
.
Atunci, nlocuind x
1
=
v
1
+v
2
2
, x
2
=
v
1
v
2
2
, x
3
= v
3
, . . ., x
n
= v
n
, obt inem expresia lui
h n noua baza
h(v) = a
12
_
v
2
1
v
2
2
4
_
+. . . ,
deci acest caz se reduce la primul.
47
Oricum am alege o baza canonica pentru h, numarul patratelor cu coecient i nenuli
care intervin n forma canonica este acelasi. El este egal cu rangul formei h.
Forma polara g asociata formei h va avea expresia corespunzatoare formei canonice
a lui h
g(u, v) =
1
2
[h(u +v) h(u) h(v)],
adica
g(u, v) =
1
u
1
v
1
+. . . +
n
u
n
v
n
.
Ea se numeste forma canonica a expresiei formei polare g.
Fie A = (a
ij
) o matrice patratica de ordinul n. Minorii diagonali principali ai
matricei A sunt determinant ii

1
= a
11
,
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

,
3
=

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

, . . . ,
n
= det A.
Teorema 1.11.2. (Jacobi) Daca matricea unei forme patratice h, data prin
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
,
are tot i minorii diagonali principali nenuli, atunci exista o baza canonica astfel ncat, n
aceasta baza, h are forma canonica
h(u) =
1

1
(u
1
)
2
+

1

2
(u
2
)
2
+. . . +

n1

n
(u
n
)
2
.
Dem: Ideea este urmatoarea: daca B = e
1
, . . . , e
n
este baza lui V n care h are
expresia init iala, vom construi, pornind de la B, o alta baza f
1
, . . . , f
n
, care sa e
canonica (deci n noua expresie a lui h sa nu avem decat termeni patratici) si, n plus,
coecient ii acestor termeni patratici sa e chiar cei care apar n enunt ul teoremei.
Cautam ca vectorii din noua baza sa e de forma
f
1
= p
11
e
1
f
2
= p
12
e
1
+p
22
e
2
. . .
f
m
= p
1m
e
1
+. . . +p
mm
e
m
. . .
f
n
= p
1n
e
1
+. . . +p
mn
e
m
+. . . +p
nn
e
n
.
Matricea schimbarii de baze este P =
_
_
_
_
p
11
p
12
. . . p
1n
0 p
22
. . . p
2n
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . p
nn
_
_
_
_
si vrem ca det P =
p
11
. . . p
nn
,= 0.
48
Vom arata ca este posibil sa determinam coecient ii p
ij
astfel ncat baza f
1
, . . . , f
n

sa e canonica, iar coecient ii formei h sa e cei cerut i.

Fie g forma polara asociata lui h si e b
jm
coordonatele lui h n baza f
1
, . . . , f
n
.
Evident
b
jm
= g(f
j
, f
m
) j, m = 1, n.
Deoarece g este simetrica, este sucient sa ne referim doar la coecient ii b
jm
cu j m.
Deoarecem cerem ca baza f
1
, . . . , f
n
sa e canonica, trebuie ca
b
jm
= 0 j < m = 2, n si b
jj
,= 0 j = 1, n.
Exprimand coecient ii b
jm
, obt inem
b
jm
= g(f
j
, f
m
) = g(p
1j
e
1
+. . . +p
jj
e
j
, f
m
) = p
1j
g(e
1
, f
m
) +. . . +p
jj
g(e
j
, f
m
) j < m,
deci baza f
1
, . . . , f
n
va canonica daca luam
g(e
j
, f
m
) = 0 1 j < m = 2, n
si, deoarece
b
mm
= g(f
m
, f
m
) = g(p
1m
e
1
+. . .+p
mm
e
m
, f
m
) = p
1m
g(e
1
, f
m
)+. . .+p
m1m
g(e
m1
, f
m
)+p
mm
g(e
m
, f
m
) =
= p
mm
g(e
m
, f
m
),
vom lua
g(e
m
, f
m
) = 1 m = 1, n,
astfel ncat
b
mm
= p
mm
m = 1, n.
Pentru determinarea coecient ilor p
ij
, vom proceda prin induct ie dupa m.
Daca m = 1, condit iile de mai sus se reduc la g(e
1
, f
1
) = 1, adica g(e
1
, p
11
e
1
) = 1, deci
p
11
g(e
1
, e
1
) = 1 = p
11
a
11
= 1 = p
11
=
1
a
11
. Deci
b
11
= p
11
=
1
a
11
=
1

1
.
Presupunem ca am determinat coecient ii p
ij
pana la vectorul f
m1
si ca b
m1m1
=
p
m1m1
=

m2

m1
. Vom arata ca putem determina coecient ii lui f
m
si ca b
mm
= p
mm
=

m1

m
.
49
Condit iile puse pentru determinarea bazei devin
_

_
a
11
p
1m
+. . . +a
1m
p
mm
= 0
. . .
a
m11
p
1m
+. . . +a
m1m
p
mm
= 0
a
m1
p
1m
+. . . +a
mm
p
mm
= 1
. (1.25)
Deci, determinarea coecient ilor lui f
m
revine la rezolvarea unui sistem de ecuat ii. De-
terminantul acestui sistem este chiar
n
,= 0, deci sistemul este un sistem Cramer si are
solut ie unica.

Inseamna ca coecient ii lui f
m
sunt unic determinat i prin condit iile puse si
baza f
1
, . . . , f
n
este canonica.

In plus, rezulta imediat ca p
mm
=

m1

m
, deci
b
mm
= p
mm
=

m1

m
.
Rezulta ca, n baza f
1
, . . . , f
n
, forma patratica h are coecient ii termenilor omogeni
egali cu zero, iar cei ai termenilor patratici b
jj
determinat i mai sus. Expresia algebrica a
lui h va , deci,
h(u) =
1

1
(u
1
)
2
+

1

2
(u
2
)
2
+. . . +

n1

n
(u
n
)
2
.
Teorema lui Gauss ne asigura de faptul ca exista ntotdeauna o baza canonica a
spat iului vectorial V (de dimeniune n), fat a de care o forma patratica h are expresia
algebrica
h(x) =
1
(x
1
)
2
+. . . +
n
(x
n
)
2
.
Mai mult, daca rangul matricei formei polare asociate lui h este r n, atunci doar r din
cei n coecient i
i
sunt nenuli, iar forma h are expresia
h(x) =
1
(x
1
)
2
+. . . +
r
(x
r
)
2
.
Daca V este un spat iu vectorial complex, atunci se poate efectua o schimbare de
coordonate de forma
z
1
=
_

1
x
1
, . . . , z
r
=
_

r
x
r
, z
r+1
= x
r+1
, . . . , z
n
= x
n
,
iar expresia algebrica a lui h va
h(z) = (z
1
)
2
+. . . + (z
r
)
2
.
Aceasta se numeste forma normala a expresiei lui h.
Daca V este un spat iu vectorial real, putem presupune (eventual renumerotand)
ca
1
, . . . ,
p
sunt pozitivi, iar
p+1
, . . . ,
r
sunt negativi. Efectuand o schimbare
de coordonate de forma
u
1
=
_

1
x
1
, . . . , u
p
=
_

p
x
p
, u
p+1
=
_
[
p+1
[x
p+1
, . . . , u
r
=
_
[
r
[x
r
, u
r+1
= x
r+1
, . . . , u
n
= x
n
,
expresia algebrica a lui h este de forma
h(u) = (u
1
)
2
+. . . + (u
p
)
2
(u
p+1
)
2
. . . (u
r
)
2
.
Aceasta se numeste forma normala a expresiei lui h.
50
1.12 Forme patratice pe spat ii vectoriale complexe
Fie V un spat iu vectorial complex.
O aplicat ie g : V V C care satisface condit iile
g(
1
v
1
+
2
v
2
, w) =
1
g(v
1
, w) +
2
g(v
2
, w)
1
,
2
C, v
1
, v
2
, w V
g(v,
1
w
1
+
2
w
2
) =
1
g(v, w
1
) +
2
g(v, w
2
)
1
,
2
C, v
1
, v
2
, w V,
se numeste forma sesquiliniara.
Daca g este o forma sesquiliniara pe spat iul vectorial complex V , atunci aplicat ia
h : V C,
h(v) = g(v, v) v V,
se numeste forma patratica sesquiliniara.
O forma sesquiliniara g este perfect determinata de forma patratica sesquiliniara h
asociata.

Intr-adevar, avem
h(v +w) = h(v) +h(w) +g(v, w) +g(w, v)
si
h(v +iw) = h(v) +h(w) ig(v, w) +ig(w, v).

Inmult ind a doua relat ie cu i si adunand, obt inem

2g(v, w) = [h(v +w) h(v) h(w)] +i[h(v +iw) h(v) h(w)] v, w V. (1.26)
O forma patratica sesquiliniara satisface urmatoarele proprietat i imediate:
h(v +w) +h(v w) = 2[h(v) +h(w)] v, w V,
h(v) = [[
2
h(v) v V.
O forma sesquiliniara g se numeste forma hermitiana daca satisface proprietatea
g(v, w) = g(w, v) v, w V.
Forma patratica h asociata unei forme hermitiene se numeste forma patratica hermitiana.
Propozit ie. O forma sesquiliniara g este hermitiana daca si numai daca forma patratica
asociata h este cu valori reale.
51
Dem: =: Daca g este hermitiana, atunci g(v, w) = g(w, v) v, w V si, luand
v = w, obt inem g(v, v) = g(v, v) v V , deci h(v) = g(v, v) R v V .
= Am vazut ca g este determinata de h prin relat ia
2g(v, w) = [h(v +w) h(v) h(w)] +i[h(v +iw) h(v) h(w)] v, w V.
Atunci
2g(w, v) = [h(w +v) h(w) h(v)] +i[h(w +iv) h(w) h(v)] v, w V.
Partea reala a celor doua expresii de mai sus este aceeasi. Vom arata ca suma part ilor
imaginare este zero.

Intr-adevar,
[h(v+iw)h(v)h(w)]+[h(w+iv)h(w)h(v)] = h(v+iw)+h[i(viw)]2h(v)2h(w) =
= h(v +iw) +[i[
2
h(v iw) 2h(v) 2h(w) = 0,
conform unei proprietat i demonstrate lanceputul paragrafului. Deci g(v, w) = g(w, v) v, w
V si forma g este hermitiana.
O forma hermitiana g care are proprietatea ca h(v) > 0, v V , v ,= 0
V
, unde h este
forma patratica hermitiana asociata lui g, se numeste forma hermitiana pozitiv denita.
O forma hermitiana pozitiv denita este nesingulara, iar forma patratica asociata se
anuleaza numai pentru vectorul nul.
Propozit ie. Fie g o forma hermitiana pozitiv denita si h forma patratica asociata.
Au loc inegalitat ile:
Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz
[g(v, w)[
_
h(v)
_
h(w) v, w V.
Inegalitatea triunghiului
_
h(v +w)
_
h(v) +
_
h(w) v, w V.
Dem: Pentru a demonstra inegalitatea lui Cauchy-Schwarz, pornim de la faptul ca g
este pozitiv denita, deci h(v w) 0, v, w V , C. Avem
h(v w) 0 g(v w, v w) 0 h(v) g(v, w) g(v, w) +h(w) 0
h(v) g(v, w) [g(v, w) h(w)], v, w V, C.
Daca h(w) = 0 = w = 0
V
, iar inegalitatea devine egalitate.
Daca h(w) > 0, alegem =
g(v, w)
h(w)
si, nlocuind, obt inem
h(v)
1
h(w)
g(v, w)g(v, w) 0,
52
de unde rezulta inegalitatea lui Cauchy-Schwarz.

In cazul celei de-a doua inegalitat i, deoarece g este hermitiana, avem

h(v+w) = h(v)+h(w)+g(v, w)+g(v, w) = h(v)+h(w)+2'g(v, w) h(v)+h(w)+2[g(v, w)[
h(v) +h(w) +
_
h(v)
_
h(w) = (
_
h(v) +
_
h(w))
2
,
de unde rezulta inegalitatea triunghiului.
Presupunem acum ca spat iul vectorial complex V este nit dimensional, de di-
menisune n si ca B = e
1
, . . . , e
n
este o baza a sa. Daca x =
n

i=1
x
i
e
i
si y =
n

j=1
y
j
e
j
,
atunci o forma hermitiana g va avea ecuat iile
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
)
si, notand g(e
i
, e
j
) = a
ij
, vom obt ine
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
.
Deoarece a
ji
= g(e
j
, e
i
) = g(e
i
, e
j
) = a
ij
, rezulta ca
A =
t
A,
adica matricea asociata unei forme hermitiene n raport cu o baza data este egala cu
transpusa conjugatei sale. Rezulta ca elementele de pe diagonala principala ale
acestei matrice sunt reale.

In scriere matriceala, o forma hermitiana va avea expresia

g(x, y) =
t
XAY .
Considerand forma patratica hermitiana h asociata lui g, de rang r n, ntr-o baza
canonica, aceasta va avea ecuat ia matriceala
h(x) = g(x, x) =
t
XAX,
unde A este o matrice diagonala, cu elementele numere reale. Deci
h(x) = (x
1
. . . x
n
)
_
_
_
_
_
_

1
. . . 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 . . .
r
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
_
_
.
Expresia algebrica a lui h va
h(x) =
1
[x
1
[
2
+. . . +
r
[x
r
[
2
,
unde scalarii
i
sunt reali.
53
1.13 Forme patratice pe spat ii vectoriale reale
Fie V un spat iu vectorial real n dimensional si o forma patratica h : V R.

Intr-o
baza canonica a lui V , forma patratica h se poate aduce la forma normala
h(x) = (x
1
)
2
+. . . + (x
p
)
2
(x
p+1
)
2
. . . (x
r
)
2
,
unde r n este rangul formei h (invariant la schimbarea bazei canonice). Urmatoarea
teorema ne asigura ca si numarul p (numarul termenilor pozitivi n forma normala) este
invariant la schimbarea bazei.
Teorema 1.13.1. (Sylvester) Numarul termenilor pozitivi n expresia canonica a unei
forme patratice reale nu depinde de alegerea bazei canonice.
Dem: Fie B = e
1
, . . . , e
n
o baza canonica a lui V , n care forma h are expresia
h(u) = (u
1
)
2
+. . . + (u
p
)
2
(u
p+1
)
2
. . . (u
r
)
2
u(u
1
, . . . , u
n
) V,
astfel ncat, matriceal, expresia lui h(u) se poate scrie
h(u) = (u
1
, . . . , u
p
, u
p+1
, . . . u
r
, u
r+1
, . . . , u
n
)
_
_
I
p

I
rp


_
_
_
_
_
u
1
.
.
.
u
n
_
_
_
.
Daca B

= f
1
, . . . , f
n
este o alta baza canonica a lui V , n raport cu care h are
expresia
h(w) = (w
1
)
2
+. . . + (w
q
)
2
(w
q+1
)
2
. . . (w
r
)
2
w(w
1
, . . . , w
n
) w,
atunci
h(w) = (w
1
, . . . , w
q
, w
q+1
, . . . w
r
, w
r+1
, . . . , w
n
)
_
_
I
q

I
rq


_
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
n
_
_
_
.
Presupunem, prin absurd, ca q < p. Fie spat iile
L
1
=< e
1
, . . . , e
p
, e
r+1
, . . . , e
n
> si L
2
=< f
q+1
, . . . , f
r
> .
Deoarece dimL
1
+ dimL
2
= (n r + p) + (r q) = n + p q > n, rezulta ca intersect ia
spat iilor L
1
si L
2
cont ine vectori nenuli (dimL
1
+dimL
2
= dim(L
1
+L
2
) +dim(L
1
L
2
)).
Fie v L
1
L
2
, v ,= 0
V
(considerand componentele acestui vector n cele doua baze, ntre
a q + 1-a componenta si a p-a compenenta, nu toate componentele sunt nule).
v L
1
= v = v
1
e
1
+. . . +v
q
e
q
+v
q+1
e
q+1
+. . . +v
p
e
p
, v
2
q+1
+. . . +v
2
p
,= 0,
v L
2
= v = v

q+1
f
q+1
+. . . +v

p
f
p
+v

p+1
f
p+1
+. . . +v

r
f
r
v
2
q+1
+. . . +v
2
p
,= 0.
54
Vom avea
h(v) = (v
1
, . . . , v
q
, v
q+1
, . . . , v
p
, 0, . . . , 0, v
r+1
, . . . v
n
)
_
_
I
p

I
rp


_
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
=
= v
2
1
+. . . +v
2
q
+v
2
q+1
+. . . +v
2
p
> 0
si
h(v) = (0, . . . , 0, v

q+1
, . . . , v

p
, v

p+1
, . . . , v

r
, 0, . . . , 0)
_
_
I
q

I
rq


_
_
V = v
2
q+1
. . .v
2
r
< 0.
Exista, deci, un vector v V , v ,= 0
V
, pentru care h(v) > 0 si h(v) < 0, absurd.
Un rat ionament analog ne conduce la concluzia ca nici cazul p < q nu este posibil.

In
consecint a, p = q.
Numarul p al termenilor pozitivi din expresia canonica a unei forme patratice reale
este invariant la schimbarea bazei canonice. El se numeste indicele pozitiv de inert ie.
Numarul q = r p (invariant si el) se numeste indicele negativ de inert ie.
Diferent a s = p q poarta numele de signatura formei h.
O forma patratica h se numeste pozitiv denita (resp. negativ denita) daca h(v) > 0,
v ,= 0
V
(resp. h(v) < 0, v ,= 0
V
).
O forma patratica h se numeste pozitiv semidenita (resp. negativ semidenita)
daca h(v) 0, v V (resp. h(v) 0, v V ) si exista v ,= 0
V
pentru care
h(v) = 0.
O forma patratica h se numeste nedenita daca v
1
, v
2
V , astfel ncat h(v
1
) > 0
si h(v
2
) < 0.
Rezulta imediat ca:
O forma patratica h este pozitiv denita (resp. negativ denita) daca si numai
daca p = n (resp. q = n).
O forma patratica h este pozitiv semidenita (resp. negativ semidenita) daca
si numai daca p = s < n (resp. q = s < n).
O forma patratica h este nedenita daca si numai daca pq ,= 0.
Propozit ie. Fie V un spat iu vectorial real n dimensional si h : V R o forma patratica
pe V . h este pozitiv denita daca si numai daca tot i minorii diagonali ai matricei asociate
sunt pozitivi.
55
Dem: O forma patratica pozitiv denita h poate adusa la expresia canonica
h(x) =
1
(x
1
)
2
+. . . +
n
(x
n
)
2
,
i
> 0 i = 1, n,
adica
h(x) = (x
1
. . . x
n
)
_
_

1
. . . 0
. . . . . . . . .
0 . . .
n
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
.
Elementele nenule ale matricei ind toate strict pozitive, este clar ca tot i minorii diagonali
ai sai sunt pozitivi.
Reciproc, daca tot i minorii diagonali sunt pozitivi, atunci Teorema lui Jacobi ne da o
forma canonica a lui h,
h(x) =
1

1
(x
1
)
2
+

1

2
(x
2
)
2
+. . . +

n1

n
(x
n
)
2
,
si, evident, h este pozitiv denita.
Fie V un spat iu vectorial real si h : V R o forma patratica pe V . Fie g : V V R
forma polara asociata lui h. Daca S = v
1
, . . . , v
n
este un sistem de vectori din V ,
determinantul sau Gram n raport cu forma h este
G
h
(v
1
, . . . , v
p
) =

g(v
1
, v
1
) . . . g(v
1
, v
p
)
. . . . . . . . .
g(v
p
, v
1
) . . . g(v
p
, v
p
)

.
Propozit ie. Fie h o forma patratica pozitiv denita pe V si S = v
1
, . . . , v
p
un sistem
de vectori din V .
Daca S este liniar independent, atunci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) > 0.
Daca S este liniar dependent, atunci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) = 0.
Dem: Subspat iul vectorial < S > generat de S = v
1
, . . . , v
p
este nit dimensional si
putem considera o baza n < S > ca ind chiar S = v
1
, . . . , v
p
. Restrict ia
h
|<S>
:< S >R
este o forma patratica pozitiv denita pe un spat iu real nit dimensional. Rezulta, con-
form propozit iei anterioare, ca determinantul matricei asociate este pozitiv. Dar matricea
asociata lui h este matricea care are ca elemente g(v
i
, v
j
), deci determinantul sau este
chiar G
h
(v
1
, . . . , v
p
), deci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) > 0.
Daca S este liniar dependent, rezulta ca exista scalarii
1
, . . . ,
p
R, nu tot i nuli,
astfel ncat

1
v
1
+. . . +
p
v
p
= 0
V
.
Avem
g(v, 0
V
) = 0, v V = g(v
i
,
1
v
1
+. . . +
p
v
p
) = 0, i = 1, p.
56
Deci, sistemul liniar si omogen (n necunoscutele
j
)

1
g(v
a
, v
1
) +. . . +
p
g(v
a
, v
p
) = 0 a = 1, p
admite solut ii diferite de solut ia banala. Rezulta ca determinantul coecient ilor este nul,
adica G
h
(v
1
, . . . , v
p
) = 0.
57
Chapter 2
Spat ii ane
2.1 Structura ana a unui spat iu vectorial
Fie V un spat iu vectorial cu scalarii ntr-un corp K. O submult ime a lui V de forma
A = a +U = a +u, u U,
unde a V si U este un subspat iu vectorial al lui V , se numeste varietate liniara n V .
U poarta numele de subspat iu director al varietat ii A.
Mult imea tuturor varietat ilor liniare ale spat iului vectorial V , mpreuna cu mult imea
vida, formeaza structura ana /(V ) a lui V .
/(V ) = a +U, a V, U V .
Exemple

In spat iul c
O
3
al vectorilor legat i n punctul O, consideram mult imea A a vectorilor cu
extremitatea pe o dreapta d c
O
3
(care nu trece prin punctul O). Aceasta mult ime
este o varietate liniara, al carei spat iu director este dreapta vectoriala (deci care
trece prin originea O) d

, care are direct ia paralela cu cea a dreptei d.

Evident, pentru orice vector v
0
A xat, un vector v A se scrie sub forma
v = v
0
+u, unde u d

, deci A = v
0
+d

.
Daca identicam vectorul v A cu extremitatea acestuia, situata pe dreapta d,
structura de varietate liniara a lui A se transmite dreptei d. O astfel de varietate
liniara se numeste dreapta din c
O
3
(deci dreptele care nu trec prin origine sunt
varietat i liniare n c
O
3
).

In acelasi spat iu c
O
3
al vectorilor legat i n punctul O, consideram mult imea B a
vectorilor cu extremitatea ntr-un plan c
O
3
(care nu trece prin punctul O).
Aceast a mult ime este o varietate liniara, al carei spat iu director este planul vectorial
(deci care trece prin originea O)

, paralel cu planul .
Evident, pentru orice vector v
0
B xat, un vector v B se scrie sub forma
v = v
0
+u, unde u

, deci B = v
0
+

.
58
Daca identicam vectorul v B cu extremitatea acestuia, situata n planul , struc-
tura de varietate liniara a lui B se transmite planului . O astfel de varietate liniara
se numeste plan din c
O
3
(deci planele care nu trec prin origine sunt varietat i liniare
n c
O
3
).
Consideram un sistem neomogen de m ecuat ii liniare, cu n necunoscute.
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m, a
ij
K.
Presupunem ca sistemul este compatibil, adica
rang (a
ij
) = rang (a
ij
, b
i
) = r n.
Mult imea A a solut iilor sistemului neomogen de ecuat ii este o varietate liniara a lui
K
n
. Spat iul sau director este mult imea U a solut iilor sistemului de ecuat ii liniare si
omogene asociat (acesta este un subspat iu al lui K
n
).

Intr-adevar, daca x = (x
1
, . . . , x
n
) este o solut ie xata a sistemului dat, atunci
pentru orice solut ie u = (u
1
, . . . , u
n
) a sistemului omogen asociat, este imediat faptul
ca (x
1
+ u
1
, . . . , x
n
+ u
n
) este, de asemenea, o solut ie a sistemului neomogen. Deci
A = x +U.
Propozit ie. Daca A = a +U /(V ) si b A, atunci A = b +U.
Dem: b A = u U, b = a + u, deci a = b u si A = a + U = (b u) + U =
b + (u) +U = b +U.
Rezulta ca o varietate liniara A nu depinde de punctul a ales din A (de exemplu, o
dreapta din c
O
3
este determinata de direct ia sa spat iul sau director si un punct
arbitrar al dreptei).
O varietate liniara A / este un subspat iu vectorial al lui V daca si numai daca
0
V
A.
Dimensiunea unei varietat i liniare
Propozit ie. Daca A = a +U = a

+U

/, atunci U = U

.
Dem: Deoarece a

A, rezulta ca A = a

+U

= a+U

, deci a+U = a+U

si U = U

In consecint a, n reprezentarea unei varietat i liniare sub forma A = a +U, subspat iul
sau director U este unic determinat.

Il vom nota cu D(A) si o varietate liniara A va
de forma
A = a +D(A).
Denim dimensiunea unei varietat i liniare A = a +D(A) astfel:
dimA =
_
dimD(A) daca A ,=
1 daca A =
.
59
Daca dimA = 0, atunci A = a+ < 0
V
> si mult imea A (formata dintr-un singur
vector a) se numeste punct. Identicam vectorul a cu punctul a.
Daca dimA = 1, dimA = 2, dimA = p, atunci varietatea liniara A se va numi re-
spectiv dreapta, plan sau p-plan. Daca 0
V
A, atunci vom avea o dreapta vectoriala,
un plan vectorial, respectiv un p-plan vectorial.
Daca U este un hiperplan vectorial, atunci A = a + U se numeste hiperplan.

In
particular, daca V are dimensiunea n, un hiperplan va avea dimensiunea n 1.
Propozit ie. Daca A

/(V ), pentru I, atunci

I
A

/(V ).
Dem: Daca

I
A

= , propozit ia este evidenta. Fie a

I
A

,= . Rezulta ca
A

= a +D(A

), pentru orice I. Este imediat faptul ca

I
A

= a +

I
D(A

).
Corolar. Daca varietat ile liniare A

sunt nit dimensionale, I, si au intersect ia

nevida, atunci
dim

I
A

= dim

I
D(A

).
Teoreme de caracterizare pentru varietat ile liniare
Propozit ie 2.1.1. Daca a si b sunt doua puncte distincte din V , atunci exista o singura
dreapta n /(V ) care cont ine punctele a si b; o vom nota cu ab.
Dem: Dreapta a+ < b a >= a + (b a), K cont ine punctele a si b, deci
existent a este asigurata.
Presupunem acum ca D este o adreapta arbitrara din /(V ), care cont ine punctele
distincte a si b. Vom arata ca D = a+ < b a >.

Intr-adevar, deoarece a D, rezulta ca
D = a+U, unde U V , de dimeniune 1 (adica generat de un singur vector al lui U). Dar
b D = b = a +u, cu u U, deci b a = u si este imediat faptul ca < b a >=< u >,
adica < b a >= U.
Deci, dreapta ab care trece prin punctele distincte a si b este
ab = a +(b a), K
si ea se mai poate scrie sub forma
ab = (1 )a +b, K.
Dam acum o caracterizare a varietat ilor ane cu ajutorul dreptelor.
Propozit ie 2.1.2. Fie V un spat iu vectorial peste un corp K care cont ine cel put in trei
elemente. O submult ime A a lui V este o varietate liniara daca si numai daca
a, b A, a ,= b = ab A.
60
Dem: = Daca A /(V ), atunci A = x + D(A), unde x A si D(A) V . Fie
a ,= b doua puncte din A. Varietatea A se poate scrie
A = a +D(A).
Deoarece b A = b a D(A), deci < b a > D(A), adica ab A.
= Fie A o submult ime a lui V care satisface condit ia din enunt . Daca A = ,
atunci A este o varietate liniara.
Presupunem ca A ,= . Fie a A si notam U = A a = u = x a, x a. Vom
demonstra ca U este subspat iu vectorial al lui V .
Pentru orice u
1
, u
2
U si orice K, rezulta ca
(1 )u
1
+u
2
U. (2.1)

Intr-adevar, dac a u
1
= x
1
a si u
2
= x
2
a, cu x
1
, x
2
A, avem
(1 )u
1
+u
2
= (1 )(x
1
a) +(x
2
a) = (1 )x
1
+x
2
. .
x
1
x
2
a Aa = U.

In (2.1) nlocuim u
1
= 0
V
(deoarece a A = 0
V
= a a U) si obt inem
K, u U, = u U.
Deoarece corpul K are cel put in trei elemente, rezulta ca exista K, ,= 0, ,= 1.

Inlocuim n (2.1) = , u
1
= (1 )
1
v
1
si u
2
=
1
v
2
, cu v
1
, v
2
U. Atunci
, v
1
, v
2
U = v
1
+v
2
U.
Deci U este un subspat iu vectorial al lui V , iar A = a +U este o varietate liniara.
Daca Kare doar doua elemente, propozit ia nu mai este adevarata. Fie K = Z
2
=

0,

1,
V = Z
2
Z
2
si M = (

0,

0), (

0,

1), (

1,

0) V . Orice dreapta din Z

2
Z
2
cont ine exact
doua elemente (ab = a + (b a), =

0,

1), deci oricare ar doua elemente ale lui M,

dreapta care trece prin ele este cont inuta n M. Dar M nu este varietate liniara, caci daca
ar , t inand cont de faptul ca (

0,

0) M, ar rezulta ca M este un subspat iu vectorial al

lui Z
2
Z
2
. Dar atunci (

0,

1) + (

1,

0) M, deci (

1,

1) M, ceea ce este fals.

In urmatoarea caracterizare a varietat ilor liniare nu excludem nici un corp.

Propozit ie 2.1.3. Fie V un spat iu vectorial peste un corp K. O submult ime A V este
o varietate liniara a lui V daca si numai daca este satisfacuta urmatoarea condit ie:
( x
1
, . . . , x
n
A,
1
, . . . ,
n
K,
n

i=1

i
= 1) =
n

i=1

i
x
i
A. (2.2)
61
Dem: = Daca A /(V ), atunci A = x + D(A), unde x A si D(A) V . Fie
x
1
A. Varietatea A se poate scrie
A = x
1
+D(A).
Pentru x
i
A, i = 1, n si
i
K, i = 1, n, cu
n

i=1

i
= 1, = x
i
x
1
D(A) V , deci
n

i=1

i
(x
i
x
1
) D(A).

In consecint a,
n

i=1

i
x
i
=
n

i=1

i
(x
i
x
1
) +
n

i=1

i
x
1
=
n

i=1

i
(x
i
x
1
)
. .
D(A)
+x
1
D(A) +x
1
A.
= Fie A o submult ime a lui V care satisface condit ia din enunt . Daca A = ,
atunci A este o varietate liniara.
Presupunem ca A ,= . Fie a A si notam U = A a = u = x a, x a. Vom
demonstra ca U este subspat iu vectorial al lui V .
Pentru orice u
1
, . . . , u
n
U si orice
i
K, cu
n

i=1

i
= 1, rezulta ca
n

i=1

i
u
i
U. (2.3)

Intr-adevar, daca u
i
= x
i
a, cu x
i
A, = 1, n, avem
n

i=1

i
u
i
=
n

i=1

i
(x
i
a) =
n

i=1

i
x
i

n

i=1

i
a =
n

i=1

i
x
i
. .
A
a Aa = U.

In (2.3) nlocuim n = 3,
1
= K,
2
= K,
3
= 1, u
3
= 0
V
(deoarece
a A = 0
V
= a a U) si obt inem
, K, u
1
, u
2
U, = u
1
+u
2
U.
Deci U este un subspat iu vectorial al lui V , iar A = a +U este o varietate liniara.

Infasuratoarea ana a unei submult imi

Combinat ia liniara
n

i=1

i
x
i
, n care coecient ii
i
K verica
n

i=1

i
= 1, se numste
combinat ie ana a punctelor x
1
, . . . , x
n
V .
Am vazut ca intersect ia varietat ilor liniare este o varietate liniara. Fie M V .
Intersect ia tuturor varetat ilor liniare ale lui V , care cont in pe M, se numeste nfasuratoarea
ana (saunchiderea ana) a lui M si se noteaza cu af M. Este clar ca af M este elementul
minim al lui /(V ) (n raport cu incluziunea) care cont ine pe M.
A /(V ), M A = af M A.
62
Propozit ie 2.1.4. Fie V un spat iu vectorial peste un corp K.

Infasuratoarea ana a unei
mult imi M V este mult imea tuturor combinat iilor ane care se pot forma cu un numar
nit de elemente din M.
af M =
n

i=1

i
x
i
, n N, x
1
, . . . , x
n
M,
1
, . . . ,
n
K,
n

i=1

i
= 1 (sume nite).
Dem: Fie X =
n

i=1

i
x
i
, n N, x
1
, . . . , x
n
M,
1
, . . . ,
n
K,
n

i=1

i
= 1. Vom arata
ca af M = X.
Pentru aceasta incluziune, este sucient sa vericam faptul ca X este o varietate
liniara care cont ine pe M. Evident, M X, deoarece orice x M este de forma x = 1 x.
Pentru a demonstra ca X /(V ), vom folosi Propozit ia 2.1.3. Fie y
j
=
n

i=1

ij
x
i
X,
cu
n

i=1

ij
= 1, j = 1, k si e
j
K, j = 1, k, cu
k

j=1

j
= 1. Atunci
k

j=1

j
y
j
=
k

j=1

j
(
n

i=1

ij
x
i
) =
n

i=1
(
k

j=1

ij
)x
i
X,
deoarece
n

i=1
(
k

j=1

ij
) =
n

i=1
(
k

j=1

j
)
ij
=
n

i=1

ij
= 1, deci X /(V ). Deoarece af M este
cea mai mica varietate liniara a lui V care cont ine pe M, rezulta ca af M X.
Fie A /(V ) o varietate liniara arbitrara, astfel ncat M A. Vom arata
ca X A.

Intr-adevar, e x X. Deci x =
n

i=1

i
x
i
, unde x
i
M, iar
n

i=1

i
= 1.
Deoarece x
i
M, iar M A, atunci x
i
A. Folosind din nou Propozit ia 2.1.3, rezulta
ca x =
n

i=1

i
x
i
A, deci X A. Adica X este inclusa n orice varietate liniara A, cu
M A, deci X af M.
Rezulta imediat ca
M = af M M /(V ).
af a, b = ab.
Ecuat iile unei varietat i liniare
Presupunem acum ca spat iul vectorial V este nit dimensional, de dimeniune n, si e
B = e
1
, . . . , e
n
o baza a sa. Fie A /(V ) o varietate liniara de dimensiune r, r n.
Atunci A este de forma
A = a+ < d
1
, . . . , d
r
>,
unde a A, iar vectorii d
1
, . . . , d
r
sunt liniar independent i. Aceasta este ecuat ia vectoriala
a varietat ii A.
63

In raport cu baza B a lui V , putem determina coordonatele vectorilor a, d

1
, . . . , d
r
.
Daca a =
n

i=1
a
i
e
i
si d
j
=
n

i=1
d
ij
e
i
, j = 1, r, atunci varietatea liniara A este data de
A = x = (x
1
, . . . , x
n
) V, x
i
= a
i
+
r

j=1
d
ij

j
,
j
K
si am obt inut ecuat iile parametrice ale varietat ii A.
Pe de alta parte, varietat ile liniare coincid cu solut iile sistemelor de ecuat ii liniare, deci
A = x = (x
1
, . . . , x
n
) V,
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m,
unde rangul matricei (a
ij
) este r.
Teorema dimensiunii. Paralelism
Varietat ile liniare A, B /(V ) se numesc paralele daca D(A) D(B) sau D(B) D(A).
Vom nota A | B.
Propozit ie. Daca A, B /(V ), cu A | B, atunci A B, sau B A, sau A B = .
Dem: Daca AB = , nu mai e nimic de demonstrat. Presupunem ca AB ,= si e
a AB. Rezulta ca A = a+D(A) si B = a+D(B). Deoarece A | B, putem presupune
ca D(A) D(B). Atunci, A = a +D(A) a +D(B) = B si propozit ia este demonstrata.

Propozit ie 2.1.5. Fie A, B /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci

af (A B) = a +D(A) +D(B)+ < b a > .
Dem: .

Intr-adevar, deoarece A a + D(A) + D(B)+ < b a > si B a +
D(A) + D(B)+ < b a >, rezulta ca A B a + D(A) + D(B)+ < b a >, deci af
(AB) a +D(A) +D(B)+ < b a > (deoarece af (AB) este cea mai mica varietate
liniara care cont ine pe A B).
. Am vazut ca af (AB) este o varietate liniara (ca intersect ie de varietat i liniare).
Deci af (A B) = a +D( af (A B)). Avem:
A af (A B) = D(A) D( af (A B)),
B af (A B) = D(B) D( af (A B)),
a, b af (A B) =< b a > D( af (A B)),
deci
a +D(A) +D(B)+ < b a > a +D( af (A B)) = af (A B).
64
Propozit ie 2.1.6. Fie A, B /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci
A B ,= < b a > D(A) +D(B).
Dem: = Fie c A B. Atunci exista u
1
D(A) si u
2
D(B) astfel ncat c =
a+u
1
= b+u
2
. Rezulta ca ba = u
1
u
2
D(A)+D(B), deci < ba > D(A)+D(B).
= Daca < ba > D(A)+D(B) = ba D(A)+D(B), deci exista u
1
D(A) si
u
2
D(B), astfel ncat ba = u
1
+u
2
.

In consecint a, b u
2
. .
B
= a +u
1
. .
A
= c, deci c AB.

Consecint a. Fie A, B /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci

af (A B) =
_
a +D(A) +D(B) daca A B ,=
a +D(A) +D(B)+ < b a > daca A B =
. (2.4)
Exemplu. Presupunem ca V este un spat iu vectorial de dimensiune 3 si e d
1
= a+ <
d
1
> si d
2
= b+ < d
2
> doua drepte distincte din /(V ).
Daca d
1
d
2
= P, atunci
af (d
1
d
2
) = a+ < d
1
> + < d
2
>= a+ < d
1
, d
2
>,
obt inand planul determinat de cele doua drepte.
Daca d
1
| d
2
, atunci < d
1
>=< d
2
>, deci
af (d
1
d
2
) = a+ < d
1
> + < b a >= a+ < d
1
, b a >,
obt inand planul determinat de vectorii (liniar independent i) d
1
si b a (acesta este,
evident, planul determinat de d
1
si d
2
).
Daca d
1
si d
2
sunt necoplanare, atunci
af (d
1
d
2
) = a+ < d
1
> + < d
2
> + < b a >= a+ < d
1
, d
2
, b a >
si, deoarece d
1
, d
2
si b a sunt liniar independent i, af (d
1
d
2
) este ntreg spat iul
V .
Propozit ie 2.1.7. (Teorema dimensiunii) Fie A si B doua varietat i liniare nevide, de
dimensiuni nite, din spat iul vectorial V . Atunci
dim af (A B) =
_
dimA+ dimB dim(A B) daca A B ,=
dim[D(A) +D(B)] + 1 daca A B =
. (2.5)
Dem: Daca A B ,= , atunci af (A B) = a + D(A) + D(B) si, folosind teorema
dimensiunii (Grassmann), obt inem
dim af (A B) = dim[D(A) +D(B)] = dimD(A) + dimD(B) dim(D(A) D(B)) =
65
= dimA+ dimB dim(A B).
Daca A B = , atunci, conform Propozit iei 2.1.6, < b a > D(A) + D(B), deci
vectorul b a este liniar independent de vectorii din [D(A) +D(B)]. Rezulta ca
dim af (A B) = dim[D(A) +D(B)+ < b a >] =
= dim[D(A)+D(B)]+dim < ba > dim([D(A)+D(B)] < ba >) = dim[D(A)+D(B)]+1,
deoarece [D(A) +D(B)] < b a >= 0
V
(altfel subspat iul 1-dim < b a > ar inclus
n subspat iul D(A) +D(B)).
Exemplu. Vom determina pozit iile relative ale unei drepte si un plan ntr-un spat iu vec-
torial 4-dimensional V . Fie d = a+ < d
1
> o dreapta si = b+ < d
2
, d
3
> un plan.
Daca d ,= , atunci
af (d ) = a+ < d
1
> + < d
2
, d
3
>,
iar
dim[af (d )] = 1 + 2 dim(d ) 4,
de unde rezulta ca dim(d ) 1, deci dim(d ) = 0, 1.
a) Daca dim(d ) = 0 = d = P, dim ( af (d )) = 3, deci intersect ia
dintre d si este un punct, iar nfasuratoarea ana a lui d este un hiperplan.
b) Daca dim(d ) = 1 = d = d, dim ( af (d )) = 2, deci d .
Daca d = , atunci
af (d ) = a+ < d
1
> + < d
2
, d
3
> + < b a >,
iar
dim[af (d )] = dim[< d
1
>, < d
2
, d
3
>] + 1 4,
de unde rezulta ca dim < d
1
, d
2
, d
3
> 3, deci dim < d
1
, d
2
, d
3
>= 2, 3 (evident,
d
2
si d
3
sunt liniar independent i, deci dim < d
1
, d
2
, d
3
> 2).
a) Daca dim < d
1
, d
2
, d
3
>= 2 =< d
1
>< d
2
, d
3
>= d | , iar af (d ) =
a+ < d
2
, d
3
> + < b a > este un hiperplan.
b) Daca dim < d
1
, d
2
, d
3
>= 3 = dim af (d ) = 4 = af (d ) = V si d
(dreapta d nu este paralela cu planul si nici nu are puncte comune cu ).
66
2.2 Spat ii ane. Proprietat i imediate
Fie / = A, B, C, . . . o mult ime nevida de puncte.
Un element (A, B) // se numeste bipunct al lui /, de origine A si extremitate
B.
Un bipunct de forma (A, A) este un bipunct diagonal sau bipunct nul.
Bipunctele (A, B) si (B, A) sunt bipuncte simetrice.
Un K-spat iu vectorial V determina o structura ana pe / daca se poate deni o funct ie
: // V , astfel ncat:
1) (A, B) +(B, C) = (A, C), pentru oricare A, B, C /;
2) Pentru orice A / si orice v V , exista un unic punct B /, astfel ncat
(A, B) = v.
Mult imea /, dotata cu o structura ana, se numeste spat iu an. Un spat iu an este,
deci, determinat de un triplet (/, V, ) care verica cele doua condit ii de mai sus.
Mult imea / este spat iul baza (sau spat iul suport), iar elementele sale sunt punctele
spat iului an.
Spat iul vectorial V este spat iul director al spat iului an, iar elementele sale nenule
sunt vectori directori.
Funct ia este funct ia structurala a spat iului an.
Spat iul an este real sau complex, dupa cum scorpul K al scalarilor lui V este real sau
complex.
Notand (A, B) = AB, cele doua condit ii din denit ia structurii ane devin:
1) AB +BC = AC, pentru oricare A, B, C /;
2) Pentru orice A / si orice v V , exista un unic punct B /, astfel ncat AB = v.

In continuare, vom ment iona un spat iu an prin (/, V, ) sau, folosind notat ia (A, B) =
AB, prin (/, V ) sau, cand se subnt elege spat iul director V , doar prin spat iul sau suport
/.
Propozit ie.

Intr-un spat iu an (/, V ), avem
1) Vectorul asociat oricarui bipunct diagonal este vectorul nul,
AA = 0
V
V, A /.
2) Vectorii asociat i la doua puncte simetrice sunt vectori opusi,
BA = AB, A, B /.
67
3) Pentru ecare punct A /, aplicat ia

A
: / V,
A
(B) = AB
este o biject ie.
Fie O / un punct xat si e /
O
= O / mult imea bipunctelor lui /, de origine
O. Prin biject ia /
O
V , (O, A) OA, bipunctul (O, A) se poate identica cu vectorul
OA.

In acest mod, structura vectoriala din V se introduce pe /
O
.
Spat iul vectorial /
O
astfel determinat se numeste spat iu vectorial tangent n O la
/.
Un vector din /
O
se numste vector tangent n O la / (sau vector legat al spat iului
an /, de origine O).
Evident, spat iul vectorial /
O
este izomorf cu V .
Considerand biject ia
/ /
O
, A (O, A),
vectorul (O, A), asociat punctului A, se numeste vector de pozit ie al punctului An
raport cu originea O.
Vom spune ca bipunctul (A, B) este echipolent cu bipunctul (C, D) si vom scrie (A, B)
(C, D) daca (A, B) si (C, D) determina acelasi vector n V , adica
(A, B) (C, D) (A, B) = (C, D).
Este imediat faptul ca este o relat ie de echivalent a pe //. Fie (//)
/
mult imea
claselor de echivalent a si [(A, B)] clasa bipunctului (A, B). Aplicat ia
(//)
/
V, [(A, B)] v = (A, B)
este bine denita (evident, nu depinde de alegerea reprezentantului (A, B) al clasei [(A, B)])
si este o biject ie. Putem, deci, sa identicam clasa [(A, B)] cu vectorul (A, B) = AB.

In acest fel, structura de spat iu vectorial a lui V se poate transporta pe spat iul factor
(//)
/
care va avea, astfel, o structura de spat iu vectorial.
Spat iul vectorial astfel denit se numeste spat iul vectorial al vectorilor liberi din
spat iul an /.
(//)
/
este izomorf cu spat iul sau director V .
O clasa oarecare de bipuncte echipolente se numeste vector liber al spat iului an /.
68
2.3 Exemple de spat ii ane
Structura ana a spat iului c
3
Daca c
3
este spat iul punctual euclidian 3-dimensional, iar c
3
este spat iul vectorial al
vectorilor liberi din c
3
, consideram funct ia
: c
3
c
3
c
3
, (A, B) = AB,
unde AB este vectorul liber asociat vectorului legat

AB determinat de bipunctul (A, B).
Tripletul (c
3
, c
3
, ) este un spat iu an real.
Fie O c
3
un punct arbitrar. Putem identica spat iul c
3
al vectorilor liberi cu spat iul
vectorial c
O
3
tangent la c
3
n punctul O. Structura ana pe c
3
este determinata de un
triplet (c
3
, c
O
3
, ), unde este operat ia de scadere din c
O
3
,
: c
3
c
3
c
O
3
, (A, B) =

OB

OA.
Structura ana asociata unei varietat i liniare
Fie A o varietate liniara dintr-un spat iu vectorial V , A = a +D(A). Pe A se poate deni
o structura ana, numita structura ana canonic asociata lui A, considerand funct ia
: AA D(A), (a +u, a +w) = w u.
Se verica imediat cele doua condit ii din denit ia structurii ane, deci tripletul (A, D(A), )
determina o structura ana pe A.
Structura ana asociata unui spat iu vectorial
Fie V un K-spat iu vectorial. Structura ana canonic asociata lui V este data de tripletul
(V, V, ), unde
: V V V, (v, w) = w v.
Spat iul an standard K
n
Pe spat iul vectorial aritmetic K
n
, structura ana este data de tripletul (K
n
, K
n
, ), unde,
din nou,
: K
n
K
n
K
n
, (A, B) = AB = (b
1
a
1
, . . . , b
n
a
n
), A = (a
1
, . . . , a
n
), B = (b
1
, . . . , b
n
) K
n
.
2.4 Combinat ii ane de puncte
Propozit ie. Fie / un spat iu an si o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
/ un sistem nit de puncte
din /. Fie
o
,
1
, . . . ,
p
K un sistem de scalari cu proprietatea ca
0
+
1
+. . .+
p
=
1. Atunci exista un unic punct P /, astfel ncat
OP =
0
OA
0
+
1
OA
1
+. . . +
p
OA
p
, (2.6)
oricum am alege punctul origine O /.
69
Dem : Presupunem ca, alegand originea n O, gasim punctul P astfel ncat
OP =
0
OA
0
+
1
OA
1
+. . . +
p
OA
p
si, pentru originea n O

, avem punctul P

, cu
O

=
0
O

A
0
+
1
O

A
1
+. . . +
p
O

A
p
.
Atunci
O

P = O

O +OP =
p

i=0

i
O

O +
p

i=0

i
OA
i
=
p

i=0

i
(O

O +OA
i
) =
p

i=0

i
O

A
i
= O

,
deci O

P = O

si P = P

.
Deoarece alegerea lui O n (2.6) nu este esent iala, putem folosi notat ia
P =
0
A
0
+
1
A
1
+. . . +
p
A
p
.
Fie o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
/ un sistem nit de puncte din /. Un punct P / se
numeste combinat ie ana (sau baricentru) a sistemului de puncte o daca exista un
sistem de scalari
o
,
1
, . . . ,
p
K, cu
0
+
1
+. . . +
p
= 1, astfel ncat
P =
0
A
0
+
1
A
1
+. . . +
p
A
p
. (2.7)
Sistemul de scalari
o
,
1
, . . . ,
p
,
0
+
1
+ . . . +
p
= 1 se numeste sistemul de
ponderi al punctului P fat a de o.
Daca o = A

, J este un sistem oarecare de puncte din /, atunci un punct

P / este combinat ie ana a lui o daca exista un subsistem nit al lui o, astfel
ncat P sa e combinat ie ana a acestuia.
Un sistem oarecare o de puncte din / se numeste sistem de generatori al spat iului
an / daca orice punct P / este o combinat ie ana a lui o.
Propozit ie. Fie o = A
0
, A
1
, . . . , A
q
, A
q+1
, . . . , A
p
un sistem de puncte din / si
P =
0
A
0
+. . . +
q
A
q
+
q+1
A
q+1
+. . . +
p
A
p
,
0
+. . . +
q
+
q+1
+. . . +
p
= 1,
un baricentru al sau. Daca =
0
+. . . +
q
,= 0, atunci
P = Q+
q+1
A
q+1
+. . . +
p
A
p
, +
q+1
+. . . +
p
= 1,
unde Q este baricentru al subsistemului A
0
, A
1
, . . . , A
q
, cu ponderile

, . . . ,

.
Reciproc, daca P / este dat de
P = Q+
q+1
A
q+1
+. . . +
p
A
p
, +
q+1
+. . . +
p
= 1,
cu ,= 0, iar
Q =
0
A
0
+
1
A
1
+. . . +
q
A
q
,
0
+
1
+. . . +
q
= 1,
atunci P este baricentru al sistemului o, de ponderi
0
, . . . ,
q
,
q+1
, . . . ,
p
.
70
Un sistem nit de puncte o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
din / se numeste an dependent
daca cel put in unul din punctele sale este combinat ie ana a sistemului format cu
celelalte puncte. Punctele lui S se numesc an dependente.
Sistemul o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
se numeste an independent daca nu este an de-
pendent sau daca este alcatuit dintr-un singur punct. Punctele lui S se numesc an
independente.
Propozit ie. Sistemul de puncte o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
din / este an dependent daca si
numai daca sistemul de vectori S = A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
din V este liniar dependent.
Dem: Presupunem ca sistemul de puncte o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
este an dependent.
Rezulta ca

1
, . . . ,
p
K,
1
+. . . +
p
= 1, A
0
=
1
A
1
+. . . +
p
A
p
,
adica
O A, OA
0
=
1
OA
1
+. . . +
p
OA
p
.
Alegand, n ultima relat ie, originea O sa e chiar punctul A
0
, obt inem ca
0
V
=
1
A
0
A
1
+. . . +
p
OA
p
,
unde scalarii
i
nu sunt tot i zero, deoarece suma lor este egala cu 1. Rezulta ca sistemul
de vectori S = A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
este liniar dependent.
Reciproc, presupunem ca sistemul S = A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
este liniar dependent. Rezulta
ca

1
, . . . ,
p
K, nu tot i nuli, cu
1
A
0
A
1
+. . . +
p
A
0
A
p
= 0
V
,
adica
O /,
1
(A
0
O +OA
1
) +. . . +
p
(A
0
O +OA
p
) = 0
V
,
sau
O /, (
1
+. . . +
p
)
. .

A
0
O +
1
OA
1
+. . . +
p
OA
p
= 0
V
.
Daca ,= 0, atunci
O /, OA
0
=
1
OA
1
+. . . +
p
OA
p
,
deci
O /, OA
0
=

1

OA
1
+. . . +

p

OA
p
, cu
p

i=1

= 1
si
A
0
=

1

A
1
+. . . +

p

A
p
, cu
p

i=1

= 1,
adica sistemul de puncte o este an dependent.
71
Daca = 0, atunci
1
OA
1
+ . . . +
p
OA
p
= 0
V
, unde nu tot i scalarii
i
sunt nuli.
Presupunem ca
1
,= 0. Atunci

1
OA
1
=
2
OA
2
+. . . +
p
OA
p
,
deci
O /, OA
1
=

1
OA
2
. . .

1
OA
p
, cu
p

i=2

1
= 1,
si
O /, A
1
=

1
A
2
. . .

1
A
p
, cu
p

i=2

1
= 1,
deci, si n acest caz, sistemul de puncte o este an dependent.
Sistemul de vectori S = A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
se numeste sistem de vectori asociat sis-
temului de puncte o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
. Schimband rolul punctului A
0
cu alt punct din
sistem, se pot obt ine alte sisteme de vectori asociate unui sistem de puncte. Toate aceste
sisteme se deduc din primul prin transformari elementare.
Un sistem format din doua puncte A, B este an independent daca si numai daca
punctele sunt distincte A ,= B.

In c
3
, trei puncte necoliniare sunt an independente. La fel sunt si patru puncte
necoplanare.
Orice sistem de puncte care cont ine un un subsistem an dependent este an depen-
dent.
Daca un sistem este an independent, atunci orice subsistem al sau este an inde-
pendent.
Vom spune ca un sistem oarecare de puncte o = A

, J din / este an inde-

pendent daca orice subsistem nit al sau este an independent.
2.5 Subspat ii ane
Fie (/, V, ) un spat iu an. Fie /

/ o submult ime nevida a lui / si

=
|A

restrict ia lui la /

. Daca V

(/

) este un subspat iu vectorial al lui V ,

atunci tripletul (/

, V

) are o structura de spat iu an.

Se numeste subspat iu an al spat iului an (/, V, ) un triplet (/

, V

), unde /

este
o submult ime nevida a lui /,

este restrict ia lui la /

, iar V

(/

) este
un subspat iu vectorial al lui V . Mult imea vida se considera, prin denit ie, subspat iu
an al oricarui spat iu an /.
Un subspat iu an (/

, V

) este determinat e de mult imea /

a punctelor sale, e de
un punct P
0
/

si de spat iul sau director V

.
72
Cand cunoastem pe /

, spat iul director va

V

= AB, A, B /

,
sau, xand un punct P
0
/

,
V

= P
0
A, A /

.
Cand cunoastem punctul P
0
/

si spat iul V

, atunci
/

= A /, P
0
A V

.
Exemple. Orice submult ime formata dintr-un singur punct /

= A / este un
subspat iu an al lui /. Spat iul sau director este V

= 0
V
V .
Orice dreapta d si orice plan din c
3
sunt subspat ii ane ale lui c
3
. Spat iile lor
directoare sunt, respectiv, o dreapta vectoriala d

c
O
3
si un plan vectorial

c
O
3
,
care le determina direct ia (adica d | d

, resp. |

).
Varietat ile liniare din K
n
, determinate de mult imea solut iilor sistemelor de ecuat ii
liniare, sunt subspat ii ane ale spat iului an standard K
n
. Spat iile lor directoare
sunt subspat iile vectoriale ale lui K
n
, determinate de solut iile sistemelor liniare si
omogene, asociate sistemelor date.
De exemplu, n K
3
, spat iul solut iilor ecuat iei Ax + By + Cz + D = 0, cu rang
(A, B, C) = 1, este un subspat iu an al lui K
3
. Spat iul sau director este spat iul
vectorial al solut iilor ecuat iei omogene asociate Ax +By +Cz = 0.
Urmatoarea propozit ie este o generalizare a axiomei paralelelor din c
3
.
Propozit ie. Fie (/, V, ) un spat iu an. Pentru orice punct P
0
/ si orice subspat iu
vectorial V

al lui V , exista un unic subspat iu an /

al lui / care cont ine punctul P

0
si
admite pe V

ca spat iu director.
Dem: Denim /

= A /, P
0
A V

si e

restrict ia lui la /

. Tripletul
(/

, V

) este un subspat iu an al lui (/, V, ), cont ine pe P

0
si admite pe V

ca spat iu
director.
Deoarece aplicat ia

P
0
: /

, A P
0
A, este o biject ie, rezulta ca /

este unic
determinat.
Un subspat iu an al lui / este o dreapta n / daca spat iul sau director este o dreapta
vectoriala din V .
Un subspat iu an al lui / este un plan n / daca spat iul sau director este un plan
vectorial din V .
Un subspat iu an al lui / este un hiperplan n / daca spat iul sau director este un
hiperplan vectorial din V .
73
Propozit ie 2.5.1. O condit ie necesara si sucienta pentru ca o submult ime nevida /

/
sa e un subspat iu an al lui / este ca
P, Q /

, , K, + = 1 = P +Q /

.
Dem: Presupunem ca /

este un subspat iu an al lui /.

Inseamna ca spat iul director
V

al lui /

este un subspat iu vectorial al spat iului director V al lui /.

Fixam A
0
/

. Atunci
V

= A
0
P, P /

V.
Fie P, Q /

. Atunci A
0
P, A
0
Q V

si, deoarece V

V , rezulta ca, pentru orice K,

(1 )A
0
P + A
0
Q V

. Deci exista R /

, astfel ncat A
0
R = (1 )A
0
P + A
0
Q.
Deci R = (1 )P +Q /

.
Reciproc, presupunem ca implicat ia din propozit ie este adevarata. Fixam A
0
/

si
e
V

= A
0
P, P /

.
Vom arata ca V

este un subspat iu vectorial al lui V .

Fie v V

. Rezulta ca exista P /

, astfel ncat v = A
0
P. V

este o submult ime

a lui V , deci v V si, deoarece / este un spat iu an cu spat iul director V , rezulta ca,
pentru orice K, exista un unic R /, astfel ncat A
0
R = v. Deci v = A
0
R =
(1 )A
0
A
0
+ v = (1 )A
0
A
0
+ A
0
P si, cum A
0
, P /

, rezulta ca R /

, ceea ce
nseamna ca v V

.
Daca v, w V

, atunci exista punctele (unice) P, Q /

, astfel ncat v = A
0
P si
w = A
0
Q. Combinat ia ana T =
1
2
P +
1
2
Q se va aa n /

, deci A
0
T =
1
2
v +
1
2
w V

.
Rezulta ca si suma v +w V

, deci V

V , iar /

este subspat iu an al lui /.

Evident, propozit ia anterioara este valabila pentru orice combinat ie ana a unui numar
nit de puncte din /

.
Propozit ie 2.5.2. Fie (/, V ) un spat iu an, o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
un sistem nit de
puncte din / si S = A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
sistemul de vectori asociat. Atunci mult imea
baricentrelor lui o,
o = P /, P =
0
A
0
+. . . +
p
A
p
,
0
+. . . +
p
= 1,
este un subspat iu an al lui /. Spat iul sau director este nfasuratoarea liniara a lui S
(deci subspat iul < S > generat de S).
Dem: Pentru a demonstra ca o este un subspat iu an, vom folosi Propozit ia 2.5.1. Fie
P, Q o si K. Punctele P si Q sunt de forma P =
0
A
0
+. . . +
p
A
p
, cu
p

i=0

i
= 1,
respectiv Q =
0
A
0
+. . . +
p
A
p
, cu
p

i=0

i
= 1. Atunci
(1 )P +Q = (1 )
p

i=0

i
A
i
+
p

i=0

i
A
i
=
p

i=0
[(1 )
i
+
i
]A
i
o,
74
deoarece
p

i=0
[(1 )
i
+
i
] = (1 )
p

i=0

i
+
n

i=0

i
= (1 ) + = 1.
Deci o este un subspat iu an al lui /.
Vom arata ca spat iul director al lui o este chiar < S >. Spat iul director al lui o este
(relativ la punctul A
0
, dar acest spat iu nu depinde de alegerea punctului din o)
V = A
0
P, P o.
Vom verica dubla incluziune V =< A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>.
Fie v V . Rezulta ca exista un unic P S, astfel ncat v = A
0
P, deci v =

0
A
0
A
0
+
1
A
0
A
1
+. . . +
p
A
0
A
p
, adica v < A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>.
Fie v < A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>. Rezulta ca v =
1
A
0
A
1
+ . . . +
p
A
0
A
p
, unde nu
tot i scalarii
i
sunt nuli. Vectorul v poate scris sub forma
v = (1
1
. . .
p
)A
0
A
0
+
1
A
0
A
1
+. . . +
p
A
0
A
p
.
Deci v = A
0
T, unde
T = (1
1
. . .
p
)A
0
+
1
A
1
+. . . +
p
A
p
o,
adica v V .
Daca o = A
0
, A

, J este un sistem innit de puncte, notam cu o mult imea

baricentrelor tuturor subsistemelor nite ale lui o. Se arata, n acelasi fel, ca o este un
subspat iu an al lui / si ca spat iul sau director este nfasuratoarea liniara a sistemului de
vectori S = A
0
A

, J, asociat lui o.
Subspat iul an o / se numeste nchiderea ana (sau nfasuratoarea ana) a sis-
temului o.
Exemple.

Inchiderea an a a sistemului alcatuit dintr-un singur punct o = A
/ este punctul A nsusi, iar spat iul sau director este subspat iul trivial 0
V
V .

Inchiderea ana a unui sistem de doua puncte an independente (deci distincte)
o = A
0
, A
1
din / este dreapta ana
o = P /, P = (1 )A
0
+A
1
, K,
iar spat iul sau director este dreapta vectoriala
< S >=< A
0
A
1
>= A
0
P V, A
0
P = A
0
A
1
, K.

Inchiderea ana a unui sistem de trei puncte an independente (deci necoliniare)
o = A
0
, A
1
, A
2
din / este planul an
o = P /, P = (1 )A
0
+A
1
+A
2
, , K,
iar spat iul sau director este planul vectorial
< S >=< A
0
A
1
, A
0
A
2
>= A
0
P V, A
0
P = A
0
A
1
+A
0
A
2
, , K.
75
Propozit ie. Fie /
1
si /
2
doua subspat ii ane ale lui / si e V
1
si V
2
subspat iile lor
directoare. Atunci intersect ia /
1
/
2
este, de asemenea, un subspat iu an al lui / iar,
daca /
1
/
2
,= , atunci spat iul sau director este V
1
V
2
.
Dem: Daca /
1
/
2
= , atunci propozit ia este evidenta.
Presupunem ca /
1
/
2
,= . Fie P, Q /
1
/
2
si e K. Deoarece /
1
si
/
2
sunt subspat ii ane, rezulta ca (1 )P + Q /
1
si (1 )P + Q /
2
, deci
(1 )P +Q /
1
/
2
, deci /
1
/
2
este un subspat iu an.
Fie A
0
/
1
/
2
. Spat iul director al lui /
1
/
2
este
V
12
= A
0
P, P /
1
/
2
.
Vom arata ca V
12
= V
1
V
2
, unde
V
1
= A
0
Q, Q /
1
, V
2
= A
0
R, R /
2
.
Fie v V
12
= exista un unic P /
1
/
2
, v = A
0
P, deci v V
1
V
2
.
Fie v V
1
V
2
. Exista un unic Q /
1
si un unic R /
2
, astfel ncat v = A
0
Q = A
0
R,
deci Q = R /
1
/
2
, adica v V
12
.
Daca o este un sistem de puncte din /, atunci intersect ia tuturor subspat iilor ane
ale lui /, care cont in pe o, este un subspat iu an (cel mai mic n raport cu
incluziunea spat iu an care cont ine pe o). Acesta coincide cu nfasuratoarea
ana a sistemului o.
Propozit ie. Fie (/, V ) un spat iu an, /
1
, /
2
/ doua subspat ii ane nevide si V
1
, V
2
spat iile lor directoare.
a) Daca V
1
si V
2
sunt independente, atunci /
1
/
2
cont ine cel mult un punct.
b) Daca V
1
+V
2
= V , atunci /
1
/
2
cont ine cel put in un punct.
c) Daca V
1
V
2
= V , atunci /
1
/
2
cont ine exact un punct.
Dem: a) Daca /
1
/
2
= , atunci armat ia de la a) este adevarata. Presupunem
ca /
1
/
2
,= . Fie P, Q /
1
/
2
. Spat iul director al lui /
1
/
2
este V
1
V
2
, deci
PQ V
1
V
2
. Dar V
1
si V
2
sunt independente, deci V
1
V
2
= 0
V
, deci PQ = 0
V
si, n
consecint a, P = Q.
b) Presupunem, prin absurd, ca /
1
/
2
= . Fie A
1
/
1
si A
2
/
2
. Spat iile
directoare ale lui /
1
si /
2
sunt, respectiv
V
1
= A
1
P, P /
1
, V
2
= A
2
Q, Q /
2
.
Deoarece V = V
1
+ V
2
, rezulta ca v V , exista v
1
V
1
si v
2
V
2
, astfel ncat
v = v
1
+ v
2
. Pentru A
1
A
2
V , exista un unic P /
1
si un unic Q /
2
, astfel ncat
A
1
A
2
= A
1
P+A
2
Q. Deci A
1
A
2
= A
1
A
2
+A
2
P+A
2
Q, de unde rezulta ca A
2
P+A
2
Q = 0
V
,
ceea ce este absurd, caci A
2
Q V
2
si ar rezulta ca A
2
P V
2
, dar P /
1
, deci A
2
P / V
2
.
c) Rezult a imediat din a) si b).
76
Fie /
1
si /
2
doua subspat ii ane ale spat iului an /.

Inchiderea ana a mult imii
/
1
/
2
se numeste uniunea subspat iilor /
1
si /
2
si se noteaza /
1
/
2
.
Propozit ie. Fie (/, V ) un spat iu an, /
1
si /
2
dou a subspat ii ane ale sale si V
1
,
respectiv V
2
spat iile lor directoare.
a) Daca /
1
/
2
,= , atunci spat iul director al subspat iului an /
1
/
2
este V
1
+V
2
.
b) Daca /
1
/
2
= , atunci spat iul director al subspat iului an /
1
/
2
este (V
1
+
V
2
) D, unde D este dreapta directoare a unei drepte ane T, determinate de doua
puncte A
1
/
1
si A
2
/
2
.
Dem: a) Fie A /
1
/
2
. Spat iile directoare ale lui /
1
si /
2
sunt, respectiv
V
1
= AP, P /
1
, V
2
= AQ, Q /
2
,
iar spat iul director al lui /
1
/
2
este
W = AR, R = P +Q, + = 1, P /
1
, Q /
2
.
Aratam ca W = V
1
+V
2
.
Fie v W. Rezulta ca v este de forma v = AR, unde R = P + Q, cu P /
1
si
Q /
2
. Deci AR = AP +AQ. Dar AP V
1
V , deci AP V
1
si, analog, AQ V
2
,
adica v V
1
+V
2
.
Fie v V
1
+ V
2
. Rezulta ca v se poate scrie sub forma v =
1
2
v
1
+
1
2
v
2
, unde v
1
V
1
si v
2
V
2
. Deci v =
1
2
AP +
1
2
AQ, unde P /
1
si Q /
2
, adica v W.
b) Fie A
1
/
1
, A
2
/
2
si T dreapta ana determinata de punctele A
1
si A
2
. Spat iile
directoare ale lui /
1
si /
2
sunt, respectiv
V
1
= A
1
P, P /
1
, V
2
= A
2
Q, Q /
2
.
Vom arata ca
/
1
/
2
= /
1
/
2
T.
Incluziunea este evidenta. Fie M /
1
/
2
T. Punctul M va de forma M =
P +Q+R, unde P /
1
, Q /
2
si R T si + + = 1.
Daca = 0, atunci M /
1
/
2
. Daca ,= 0, atunci, scriind punctul R sub forma
R = (1 )A
1
+A
2
, obt inem
M = P +Q+(1 )A
1
+A
2
= P +(1 )A
1
+Q+A
2
/
1
/
2
,
deoarece este o combinat ie ana (evident, ++(1)+ = 1) de puncte din /
1
/
2
.
Avem, deci,
/
1
/
2
= /
1
/
2
T = /
1
(/
2
T).
Aplicand punctul a) al propozit iei, rezulta ca spat iul director al lui /
1
/
2
este V
1
+(V
2
+
D), deci (V
1
+V
2
) +D.
77
Ramane de aratat ca (V
1
+ V
2
) D = 0
V
. Presupunem, prin absurd, ca exista
un vector nenul v D, astfel ncat v V
1
+ V
2
. Deoarece D este un spat iu vectorial
1-dimensional, vectorul v este coliniar cu vectorul A
1
A
2
. Deci A
1
A
2
V
1
+V
2
. Rezulta ca
exista P /
1
si Q /
2
, astfel ncat A
1
A
2
= A
1
P+A
2
Q. Deci A
1
A
2
= A
1
A
2
+A
2
P+A
2
Q,
adica A
2
P + A
2
Q = 0
V
, imposibil, deoarece A
2
Q /
2
, iar A
2
P / /
2
.

In consecint a,
suma spat iilor V
1
+V
2
si D este directa.
Fie / un spat iu an, /
1
si /
2
doua subspat ii ane ale sale si V
1
, respectiv V
2
spat iile
lor directoare. Spunem ca /
1
si /
2
sunt paralele daca V
1
cont ine V
2
sau V
2
cont ine
V
1
.
/
1
| /
2
V
1
V
2
sau V
2
V
1
.

In mult imea subspat iilor ane ale unui spat iu an /, relat ia de paralelism este o
relat ie reexiva si simetrica.
Pentru subspat iile ane ale lui / care admit acelasi spat iu director, relat ia de par-
alelism este o relat ie de echivalent a. De exemplu, toate dreptele ane din /, care
au dreapta ana D ca spat iu director, sunt paralele ntre ele.
Subspat iile ane /
1
si /
2
sunt strict paralele daca /
1
| /
2
si /
1
/
2
= (daca
intersect ia lor este nevida, atunci unul dintre subspat ii l cont ine pe celalalt).
2.6 Spat ii ane nit dimensionale
2.6.1 Dimensiunea unui spat iu an
Un spat iu an / este nit dimensional daca spat iul sau director V este nit dimensional.
Se numeste dimensiune a unui spat iu an / dimensiunea spat iului sau director V .
Mult imea vida este considerata, prin denit ie, un spat iu an de dimensiune 1.
Spat iile ane de dimensiune 0 sunt punctele.
Un spat iu an de dimensiune 1 se numeste dreapta ana (sau dreapta).
Un spat iu an de dimensiune 2 se numeste plan an (sau plan).
Un subspat iu an al unui spat iu an n-dimensional / va , deci, un spat iu an de
dimensiune p n. El se va numi p-plan an (sau p-plan).
Propozit ie. Daca o = A
0
, A
1
, . . . , A
p
este un sistem de puncte an independent, atunci
nchiderea sa ana este un p-plan.
Dem:

Inchiderea ana a lui o este un spat iu an, al carui spat iu director este generat
de sistemul de vectori A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
, deci are dimensiunea p.
78
Teorema 2.6.1.1. (Teorema dimensiunii pentru spat ii ane) Fie / un spat iu an
nit dimensional, /
1
, /
2
subspat ii ane, avand spat iile directoare V
1
, respectiv V
2
, cu
dimV
1
= p si dimV
2
= q. Daca s = dim(/
1
/
2
), iar i = dim(V
1
V
2
), atunci
p +q =
_
s +i daca /
1
/
2
,=
s +i 1 daca /
1
/
2
=
. (2.8)
Dem: Conform teoremei lui Grassmann, dimV
1
+dimV
2
= dim(V
1
V
2
)+dim(V
1
+V
2
),
adica p +q = i + dim(V
1
+V
2
).
Dimensiunea spat iului an /
1
/
2
este dimensiunea spat iului sau director. Acest
spat iu director este dat de
_
V
1
+V
2
daca /
1
/
2
,=
V
1
+V
2
+D daca /
1
/
2
=
,
deci
dim(V
1
+V
2
) =
_
s daca /
1
/
2
,=
s 1 daca /
1
/
2
=
.
2.6.2 Repere si coordonate carteziene
Fie / un spat iu an nit dimensional, de dimensiune n si e V spat iul sau director. Se
numeste reper cartezian n / un sistem R = (O; B), unde O /, iar B = e
1
, . . . , e
n

este o baza a lui V . Punctul O se numeste originea reperului R.

Daca R = (O; B) este un reper cartezian n /, atunci oricarui punct P / i se
asociaza vectorul sau de pozit ie OP V , iar acesta este de forma OP = x
1
e
1
+. . . +x
n
e
n
,
cu (x
1
, . . . , x
n
) K
n
. Deci, orice reper R = (O; B) al lui / deneste o biject ie
/ K
n
, P (x
1
, . . . , x
n
).
Sistemul de scalari (x
1
, . . . , x
n
) poarta numele de coordonatele carteziene ale punctului P
fat a de reperul R.
Vrem sa vedem ce se ntampla la o schimbare de reper n /. Fie R = (O; B) si
R

= (O

, B

) doua repere n spat iul an (nit dimensional) /, cu B = e

1
, . . . , e
n
si
B

= e

1
, . . . , e

n
. Reperul R

este determinat fat a de reperul R atunci cand cunoastem

coordonatele lui O

n baza B si componentele vectorilor e

i
fat a de baza B. Presupunem
ca
OO

=
n

i=1
p
i0
e
i
, e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
.
Fie P
0
= (p
i0
) matricea (coloana) a coordonatelor lui O

n baza B si P = (p
ij
) ma-
tricea de trecere de la baza B la baza B

(vom avea det P ,= 0). Sistemul de scalari

(p
i0
, p
ij
, det(p
ij
) ,= 0) poarta numele de coordonatele reperului R

fat a de reperul R. Aces-

tui sistem de coordonate i asociem atat perechea de matrice (P
0
, P), cat si matricea
patratica nesingulara, de ordinul n + 1,
_
1 0
P
0
P
_
,
79
numita matrice de coordonate ale reperului R

fat a de reperul R.
Putem sa determinam, n acelasi fel, si reperul R fat a de reperul R

, exprimand vectorul
O

O si vectorii e
j
n baza B

.
O

O =
n

i=1
p

i0
e

i
, e
j
=
n

i=1
p

ij
e

i
.
Daca matricea coordonatelor lui On baza B

este P

0
, iar matricea de trecere din baza B

n baza B este P

= (p

ji
), cu det P

,= 0, atunci matricea de coordonate a lui R fat a de R

este
_
1 0
P

0
P

_
.
Avem
_
1 0
P

0
P

_
=
_
1 0
P
0
P
_
1
.

Intr-adevar,
_
1 0
P
0
P
_

_
1 0
P

0
P

_
=
_
1 0
A I
n
_
,
unde matricea coloana A este data de A = P
0
+P P

0
. Dar P
0
este matricea componentelor
vectorului OO

n baza B, iar OO

= O

O. Scriind A = [OO

]
B
+P [O

O]
B
si folosind
forma matriceala a trecerii din baza B n baza B

, avem
A = [O

O]
B
+P [O

O]
B
= P [O

O]
B
+P [O

O]
B
= 0.
Vom vedea acum cum se schimba coordonatele unui punct din / la o schimbare de
reper. Fie P /. Coordonatele lui P fat a de reperul R sunt date de OP =
n

i=1
x
i
e
i
, iar
fat a de reperul R

sunt date de O

P =
n

j=1
x

j
e

j
. Fie, de asemenea, OO

=
n

i=1
p
i0
e
i
. (desen)
Deoarece OP = OO

+O

P, rezulta ca
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
p
i0
e
i
+
n

j=1
x

j
e

j
=
n

i=1
p
i0
e
i
+
n

j=1
x

j
(
n

i=1
p
ij
e
i
),
deci
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
(p
i0
+
n

j=1
p
ij
x

j
)e
i
.

In consecint a, ecuat iile transformarilor de coordonate corespunzatoare schimbarii de reper

sunt
x
i
= p
i0
+
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0. (2.9)
Ecuat iile (2.9) au o forma matriceala
X = P
0
+PX

,
unde X = (x
i
), X

= (x

i
) si P
0
= (p
i0
) sunt matrici coloana.
80
O schimbare de reper se numeste translat ie daca e

i
= e
i
, i = 1, n.

In acest caz,
P = I
n
. Ecuat iile unei translat ii sunt
x
i
= p
i0
+x

i
, i = 1, n.
O schimbare de reper se numeste centro-anitate daca O

= O, adica P
0
= 0.
Ecuat iile unei centro-anitat i sunt
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.
2.6.3 Repere si coordonate ane
Un reper an ntr-un spat iu an n-dimensional (/, V ) este un sistem ordonat de n + 1
puncte an independente din /,
= E
0
, E
1
, . . . , E
n
.
Reperului an i asociem reperul cartezian
R = E
0
; (E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
),
unde E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
este o baza n V . Rezulta ca, pentru orice punct P /, vectorul
E
0
P se scrie n mod unic sub forma
E
0
P =
1
E
0
E
1
+. . . +
n
E
0
E
n
,
1
, . . . ,
n
K,
adica
OP OE
0
=
1
(OE
1
OE
0
) +. . . +
n
(OE
n
OE
0
), O /.

In consecint a, pentru orice punct P /, exista un unic sistem de scalari

0
= 1

1
. . .
n
,
1
, . . . ,
n
K, astfel ncat
P =
0
E
0
+
1
E
1
+. . . +
n
E
n
, cu
0
+
1
+. . . +
n
= 1.
Sistemul de scalari
0
,
1
, . . . ,
n
poarta numele de sistem de coordonate ane (sau
baricentrice) ale punctului P fat a de reperul an .
Exista o biject ie ntre mult imea reperelor ane ale unui spat iu an n-dimensional si
mult imea reperelor sale carteziene. Daca = E
0
, E
1
, . . . , E
n
este un reper an, atunci
reperul cartezian asociat are ca origine punctul E
0
, iar baza este data de sistemul de vectori
E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
. Daca un vector E
0
P V are coordonatele carteziene (
1
, . . . ,
n
),
atunci coordonatele ane ale punctului P / sunt (
0
= 1
1
. . .
n
,
1
, . . . ,
n
).
Fie (A, B) un bipunct nenul. Punctele A si B, ind an independente, determina o
dreapta ana T = P = A+B, + = 1.
81
Fie P T, P ,= B. Rezulta ca exista , K, cu ,= 0, astfel ncat P = A + B,
deci PP = AP + BP, echivalent cu faptul ca AP = PB. Notand k =
1
K,
rezulta ca, pentru orice punct P T, P ,= B, exista un scalar k K astfel ncat
AP = kPB.
Scalarul k astfel denit poarta numele de raport n care punctul P divide bipunctul (A, B).
Daca P T, P ,= B, are coordonatele ane (1x, x), x ,= 1, atunci raportul n care P
divide (A, B) este k =
x
1 x
. Coordonatele ane ale lui P se mai numesc coordonate ane
omogene, iar raportul k este coordonata sa ana neomogena (sau coordonata raport).
Fie dreapta ana reala T, determinata de bipunctul nenul (A, B). Exista o biject ie
ntre axa R a numerelor reale si T.
R T, x P = (1 x)A+xB.
Pe R avem o relat ie de ordine: P
1
(x
1
) precede pe P
2
(x
2
) daca x
1
< x
2
. Aceasta relat ie
de ordine induce o relat ie de ordine pe T. Rezulta ca P precede pe A daca x < 0, P este
ntre A si B daca 0 < x < 1 si B precede pe P daca 1 < x. Daca P are coordonata raport
k =
x
1 x
, rezult a imediat ca P este ntre A si B daca k > 0 si P nu se aa ntre A si B
daca k < 0.
Putem extinde coordonatele raport ntr-un spat iu an n-dimensional /. Fie =
E
0
, E
1
, . . . , E
n
un reper an si R = E
0
; E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
reperul cartezian asociat.
Fie P /, astfel ncat coordonatele carteziene ale vectorului E
0
P sa e (
1
, . . . ,
n
) si, n
consecint a, cu
0
= 1
1
. . .
n
, coordonatele baricentrice ale lui P fat a de reperul
an sunt (
0
,
1
, . . . ,
n
). Deci
P =
0
E
0
+
1
E
1
+. . . +
n
E
n
, E
0
P =
1
E
0
E
1
+. . . +
n
E
0
E
n
.
Daca P ,= E
1
, . . . , E
n
(ceea ce este echivalent cu faptul ca
0
,= 0), avem
E
0
P =
1
(E
0
P +PE
1
) +. . . +
n
(E
0
P +PE
n
),
deci

0
E
0
P =
1
PE
1
+. . . +
n
PE
n
.
Deoarece
0
,= 0, obt inem
E
0
P = k
1
PE
1
+. . . +k
n
PE
n
,
unde k
i
=
i

1
0
, i = 1, n, sunt coordonatele raport ale lui P fata de reperul an .
82
2.6.4 Raport si biraport de puncte coliniare
Fie A, B, C un sistem de trei puncte coliniare si distincte. Notam prin k = (A, B[C)
raportul n care punctul C divide bipunctul (A, B),
(A, B[C) =
AC
CB
.
Considerand un reper cartezian pe dreapta suport a celor trei puncte, cu originea ntr-
un punct oarecare O si baza data de un vector nenul v, coordonatele carteziene ale celor
trei puncte vor A(a), B(b) si C(c). Atunci, raportul (A, B[C) este
k = (A, B[C) =
c a
b c
.
Putem asocia sistemului dat nca cinci astfel de rapoarte si ele vor lua valorile
(B, A[C) =
1
k
, (A, C[B) = (1+k), (C, A[B) =
1
1 +k
, (C, B[A) =
k
1 +k
, (B, C[A) =
1 +k
k
.
Punctele A, B si C ind distincte, rezulta ca k ,= 0 (C ,= A) si k ,= 1 (C ,= B). Evident,
daca unul dintre cele sase rapoarte este determinat, toate celelalte sunt determinate.
Fie A, B, P, Q un sistem de patru puncte coliniare si distincte. Numim biraport
al cuaternei ordonate (A, B, P, Q) scalarul
(A, B[P, Q) =
(A, B[P)
(A, B[Q)
.
Punctele A si B se numesc puncte de baza, iar punctele P si Q puncte de diviziune.
Se arata usor (de exemplu, considerand un reper cartezian pe dreapta suport a celor
patru puncte), ca
(A, B[P, Q) = (B, A[Q, P) = (P, Q[A, B) = (Q, P[B, A).
Deci, din cele 4! = 24 cuaterne ordonate care se pot forma cu patru puncte distincte date,
numai sase dintre ele pot avea birapoarte distincte.
Daca A, B, P, Q sunt patru puncte coliniare distincte, atunci
(A, B[P, Q) = , (A, B[Q, P) =
1

, (A, P[B, Q) = 1 ,
(A, P[Q, B) =
1
1
, (A, Q[B, P) =
1

, (A, Q[P, B) =

1
.
O cuaterna de puncte coliniare distincte A, B, P, Q este armonica daca biraportul
sau (A, B[P, Q) este egal cu 1. Punctele P si Q se numesc comjugate armonic fat a de
bipunctul (A, B).
(A, B[P, Q) = 1 (A, B[P) = (A, B[Q),
deci daca punctul P se aa ntre A si B, atunci conjugatul sau armonic Q nu se poate aa
ntre A si B.
83
2.6.5 Reprezentari analitice ale unui p-plan
Fie / un spat iu an de dimensiune n si V spat iul sau director. Fie /

un subspat iu an al
lui /, avand spat iul director V

, cu dimV

= p, deci /

este un p-plan al lui /. El poate

determinat e printr-un punct P
0
al sau si spat iul sau director V

, e printr-un sistem
de p + 1 puncte ale sale, an independente.
Reprezentari ale unui p-plan determinat de un punct si spat iul sau director
Fie P
0
/

si u
1
, . . . , u
p
o baza a lui V

, astfel ncat R

= P
0
; (u
1
, . . . , u
p
) este un
reper cartezian al lui /

. Fie, de asemenea, R = O; (e
1
, . . . , e
n
) un reper cartezian n /.
Pentru orice P /

, avem
OP = OP
0
+P
0
P.
(desen)
Dar P
0
P V

, deci P
0
P =
p

j=1
t
j
u
j
. Exprimand si vectorii OP si OP
0
n baza din V ,
avem OP =
n

i=1
x
i
e
i
si OP
0
=
n

i=1
x
i0
e
i
.

In plus, ecare vector u
j
din baza lui V

se scrie
u
j
=
n

i=1
u
ij
e
i
.

Inlocuind, obt inem
OP = OP
0
+
p

j=1
t
j
u
j
ecuat ia vectoriala a unui p plan,
sau
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
x
i0
e
i
+
p

j=1
t
j
(
n

i=1
u
ij
e
i
)
de unde rezulta
x
i
= x
i0
+
p

j=1
t
j
u
ij
, i = 1, n ecuat iile parametrice ale unui p plan.
Scrise dezvoltat, ecuat iile parametrice ale unui p-plan devin
_

_
x
1
= x
10
+t
1
u
11
+t
2
u
12
+. . . +t
p
u
1p
x
2
= x
20
+t
1
u
21
+t
2
u
22
+. . . +t
p
u
2p

x
n
= x
n0
+t
1
u
n1
+t
2
u
n2
+. . . +t
p
u
np
, t
1
, . . . , t
n
K.
Daca p = 1, obt inem dreptele din /. Fie T o dreapta ana, P
0
un punct al sau si
v ,= 0
V
un vector din spat iul sau director V

(V

este o dreapta vectoriala, deci v

este o bazan V

). Vectorul v ,= 0
V
se numeste vector director al dreptei T.

In raport
cu baza e
1
, . . . , e
n
din V , v este de forma v = u
1
e
1
+ . . . + u
n
e
n
. Coordonatele
(u
1
, . . . , u
n
) ale lui v se numesc parametrii directori ai dreptei T. Obt inem, n acest
caz,
84
_

_
x
1
= x
10
+tu
1
x
2
= x
20
+tu
2

x
n
= x
n0
+tu
n
ecuat iile parametrice ale unei drepte
sau
x
1
x
10
u
1
= . . . =
x
n
x
n0
u
n
ecuat iile simetrice ale unei drepte.
Daca / este chiar c
3
, ecuat iile unei drepte care trece prin P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si are vectorul
director v(p, q, r) sunt
_
_
_
x = x
0
+tp
y = y
0
+tq
z = z
0
+tr
, t R,
sau
x x
0
p
=
y y
0
q
=
z z
0
r
.
Daca dreapta este cont inuta n c
2
(identicat cu xOy), atunci ecuat iile dreptei devin
_
x = x
0
+tp
y = y
0
+tq
, t R,
x x
0
p
=
y y
0
q
,
sau, n cazul n care T nu este paralela cu Oy,
y y
0
= m(x x
0
).
Daca p = n 1, obt inem hiperplanele din /. Sistemul de ecuat ii parametrice ale
unui hiperplan este
_

_
x
1
= x
10
+t
1
u
11
+t
2
u
12
+. . . +t
n1
u
1n1
x
2
= x
20
+t
1
u
21
+t
2
u
22
+. . . +t
n1
u
2n1

x
n
= x
n0
+t
1
u
n1
+t
2
u
n2
+. . . +t
n1
u
nn1
si rezulta ca

x
1
x
10
u
11
u
12
. . . u
1n1
x
2
x
20
u
21
u
22
. . . u
2n1

x
n
x
n0
u
n1
u
n2
. . . u
nn1

= 0,
deoarece prima coloana este o combinat ie liniara a celorlalte. Ecuat ia de mai sus este
ecuat ia hiperplanului sub forma de determinant. Obt inem, de asemenea,
a
1
(x
1
x
10
) +. . . +a
n
(x
n
x
n0
) = 0 ecuat ia carteziana a unui hiperplan
sau
a
1
x
1
+. . . +a
n
x
n
+a
0
= 0 ecuat ia carteziana generala a unui hiperplan.
85
Reprezentari ale unui p-plan determinat de p + 1 puncte an independente
Presupunem ca p-planul /

este determinat de p+1 puncte an independente A

0
, A
1
, . . . , A
p
.
Vom putea asocia p-planului /

reperul cartezian A
0
; (A
0
A
1
, . . . , A
0
A
P
) si problema este
redusa la cazul anterior.
Daca R = O; (e
1
, . . . , e
n
) este un reper cartezian n spat iul an /, atunci vectorul
de pozit ie al unui punct arbitrar P /

este
OP = OA
0
+A
0
P,
sau
OP = OA
0
+
p

j=1
t
j
A
0
A
j
.
(desen)
Exprimand n baza e
1
, . . . , e
n
, ca si n cazul anterior, vectorii care intervin, obt inem
OP =
n

i=1
x
i
e
i
, OA
0
=
n

i=1
x
i0
e
i
, A
0
A
j
= OA
j
OA
0
=
n

i=1
(x
ij
x
i0
)e
i
,
iar ecuat iile parametrice ale p-planului determinat de punctele A
0
, A
1
, . . . , A
p
sunt
x
i
= x
i0
+
p

j=1
t
j
(x
ij
x
i0
), i = 1, n.
Scriind desfasurat, avem
_

_
x
1
= x
10
+t
1
(x
11
x
10
) +t
2
(x
12
x
10
) +. . . +t
p
(x
1p
x
10
)
x
2
= x
20
+t
1
(x
21
x
20
) +t
2
(x
22
x
20
) +. . . +t
p
(x
2p
x
20
)

x
n
= x
n0
+t
1
(x
n1
x
n0
) +t
2
(x
n2
x
n0
) +. . . +t
p
(x
np
x
n0
)
, t
1
, . . . , t
n
K.
De exemplu, ecuat iile parametrice ale dreptei ane determinate de punctele A
0
si A
1
sunt
_

_
x
1
= x
10
+t(x
11
x
10
)
x
2
= x
20
+t(x
21
x
20
)

x
n
= x
n0
+t(x
n1
x
n0
)
, t K,
iar ecuat iile simetrice ale acesteia sunt
x
1
x
10
x
11
x
10
=
x
2
x
20
x
21
x
20
= . . . =
x
n
x
n0
x
n1
x
n0
.
Ecuat iile parametrice hiperplanului determinat de sistemul de puncte an indepen-
dente A
0
, A
1
, . . . , A
n1
sunt
_

_
x
1
= x
10
+t
1
(x
11
x
10
) +t
2
(x
12
x
10
) +. . . +t
n1
(x
1n1
x
10
)
x
2
= x
20
+t
1
(x
21
x
20
) +t
2
(x
22
x
20
) +. . . +t
n1
(x
2n1
x
20
)

x
n
= x
n0
+t
1
(x
n1
x
n0
) +t
2
(x
n2
x
n0
) +. . . +t
n1
(x
nn1
x
n0
)
, t
1
, . . . , t
n
K,
86
iar ecuat ia hiperplanului sub forma de determinant este

x
1
x
10
x
11
x
10
x
12
x
10
. . . x
1n1
x
10
x
2
x
20
x
21
x
20
x
22
x
20
. . . x
2n1
x
20

x
n
x
n0
x
n1
x
n0
x
n2
x
n0
. . . x
nn1
x
n0

= 0,
ecuat ie echivalenta cu

x
1
x
10
x
11
. . . x
1n1
x
2
x
20
x
21
. . . x
2n1
. . . . . . . . . . . . . . .
x
n
x
n0
x
n1
. . . x
nn1
1 1 1 . . . 1

= 0.
Daca un punct P are, n raport cu un reper cartezian R, coordonatele carteziene
(x
1
, . . . , x
n
) atunci coordonatele sale ane n raport cu reperul an asociat lui R, sunt
(
0
,
1
, . . . ,
n
), unde
0
= 1 x
1
. . . x
n
,
1
= x
1
, . . .
n
= x
n
.
Daca n ultimul determinant scadem din ultima linie suma celorlalte linii, obt inem
ecuat ia hiperplanului n coordonate baricentrice

1

10

11
. . .
1n1

2

20

21
. . .
2n1
. . . . . . . . . . . . . . .

n

n0

n1
. . .
nn1

0

00

01
. . .
0n1

= 0.
Este imediat faptul ca condit ia necesara si sucienta pentru ca un sistem de
n + 1 puncte A
0
, A
1
, . . . , A
n
din / sa e an independent este ca

x
1
x
10
x
11
. . . x
1n1
x
2
x
20
x
21
. . . x
2n1
. . . . . . . . . . . . . . .
x
n
x
n0
x
n1
. . . x
nn1
1 1 1 . . . 1

,= 0 sau

1

10

11
. . .
1n1

2

20

21
. . .
2n1
. . . . . . . . . . . . . . .

n

n0

n1
. . .
nn1

0

00

01
. . .
0n1

,= 0.
Vom da o alta reprezentare parametrica a unui p-plan, folosind coordonatele ra-
port ale p-planului. Fie A
0
, A
1
, . . . , A
p
un sistem an independent de puncte din /,
care determina p-planul an /

. Acestui sistem de puncte i se poate asocia reperul an

(A
0
, A
1
, . . . , A
p
). Orice punct P /

este de forma
P =
0
A
0
+
1
A
1
+. . . +
p
A
p
,
0
+
1
+. . . +
p
= 1.
Raportand spat iul an / la un reper cartezian, obt inem sistemul de ecuat ii parametrice
ale p-planului /

x
i
=
0
x
i0
+
1
x
i1
+. . . +
p
x
ip
, i = 1, n,
0
+
1
+. . . +
p
= 1.
87
Asociind reperului an de mai sus reperul cartezian A
0
, (A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
), vectorul
de pozit ie al punctului P este
A
0
P =
1
A
0
A
1
+. . . +
p
A
0
A
p
,
deci
A
0
P =
1
(A
0
P +PA
1
) +. . . +
p
(A
0
P +PA
p
)
(1
1
. . .
p
)
. .

0
A
0
P =
1
PA
1
+. . . +
p
PA
p
.
Daca P ,= A
1
, . . . , A
p
(echivalent cu
0
,= 0), atunci
A
0
P = k
1
PA
1
+. . . k
p
PA
p
, k
j
=

j

0
, j = 1, p.
Rezulta ca
P A
0
= k
1
(A
1
P) +. . . +k
p
(A
p
P) P(1+k
1
+. . . +k
p
) = A
0
+k
1
A
1
+. . . +k
p
A
p
.

In consecint a, coordonatele baricentrice ale punctului P sunt date de

P =
0
A
0
+
1
A
1
+. . . +
p
A
p
,
unde

0
=
1
1 +
p

j=1
k
p
,
j
=
k
j
1 +
p

j=1
k
p
, j = 1, p,
iar ecuat iile parametrice ale p-planului /

sunt
x
i
=
x
i0
+
p

j=1
k
j
x
ij
1 +
p

j=1
k
j
, i = 1, n.
Aplicat ie. Teorema lui Menelaus. Fie ABC un triunghi oarecare. Punctele A
1
BC,
B
1
CA, C
1
AB (diferite de A, B, C) sunt coliniare daca si numai daca
(B, C[A
1
)(C, A[B
1
)(A, B[C
1
) = 1.
Solut ie: Punctele (A, B, C) determina un reper an.

In raport cu acest reper, avem
A
1
= (1 )B +C,
B
1
= A+ (1 )C,
C
1
= (1 )A+B,
88
iar rapoartele din teorema sunt
(B, C[A
1
) =

1
, (C, A[B
1
) =

1
, (A, B[C
1
) =

1
.
Punctele A
1
, B
1
, C
1
sunt coliniare daca si numai daca determinantul coordonatelor lor
ane se anuleaza, adica

0 1
0 1
1 0

= 0 + (1 )(1 )(1 ) = 0.
2.7 Morsme de spat ii ane
Fie (/, V, ) si (B, W, ) doua K-spat ii ane. O aplicat ie : / B se numeste aplicat ie
ana (sau morsm an) daca
(P +Q) = (P) +(Q), P, Q /, , K, + = 1.
Daca (/, V, ) este un spat iu an si O /, aplicat ia : // V induce o aplicat ie
bijectiva
O
: / V , P OP.
Propozit ie 2.7.1. O aplicat ie : / B este ana daca si numai daca exista O /
astfel ncat, daca O

= (O), aplicat ia t : V W, determinata de relat ia

t
O
=
O
,
este liniara.
Dem: Relat ia t
O
=
O
este echivalenta cu
P /, (t
O
)(P) = (
O
)(P) t(OP) = (O)(P).

/

B

V

t W
(2.10)
= Presupunem ca este aplicat ie ana si demonstram ca t : V W este liniara.
t este omogena daca v V , K, t(v) = t(v).
Fie O /, v V si K.
v V = !P /, v = OP,
v V = !Q /, v = OQ,
OQ = OP = AQAO = (AP AO), A / = Q = (1 )O +P.
Avem
t(v) = t(OQ) = (O)(Q) = (O)[(1 )O +P] = (O)(P) = t(OP) = t(v).
89
t este aditiva daca v, w V , t(v +w) = t(v) +t(w).
Fie O / si v, w V .
v V = !P /, v = OP,
w W = !Q /, w = OQ,
1
2
v +
1
2
w V = !R /,
1
2
v +
1
2
w = OR = R =
1
2
P +
1
2
Q.
Avem
t(v+w) = 2t
_
1
2
v +
1
2
w
_
= 2t(OR) = 2(O)(R) = 2(O)
_
1
2
P +
1
2
Q
_
= 2(O)
_
1
2
(P) +
1
2
(Q)
_
=
= (O)(P) +(O)(Q) = t(OP) +t(OQ) = t(v) +t(w).
= Presupunem ca t este liniara si demonstram ca este aplicat ie ana. Fie O /
xat, K, P, Q / si R = (1 )P +Q. Avem
(O)(R) = t(OR) = t[(1)OP+OQ] = (1)t(OP)+t(OQ) = (1)(O)(P)+(O)(Q),
deci
(R) = (1 )(P) +(Q).
Aplicat ia liniara t : V W, denita prin t(OP) = (O)(P) se numeste aplicat ia
liniara asociata lui (sau aplicat ia tangenta la , sau urma lui ) si are proprietatea ca
A, B / t(AB) = (A)(B).

Intr-adevar,
t(AB) = t(OB OA) = t(OB) t(OA) = (O)(B) (O)(A) = (A)(B).
O aplicat ie ana este unic determinata de o pereche de puncte corespondente O si
O

si de aplicat ia liniara indusa t : V W.

Deoarece t
O
=
O
, iar aplicat iile
O
si
O
sunt bijective, rezulta ca aplicat ia
ana : / B este injectiva (surjectiva, resp. bijectiva) daca si numai daca
aplicat ia liniara indusa t : V W este injectiva (surjectiva, resp. bijectiva).
Propozit ie. Fie : / B o aplicat ie ana.
a) Daca /

/ este un subspat iu an al lui lui /, /

,= , iar V

este spat iul sau

director, atunci (/

) este un subspat iu an al lui B, cu spat iul director t(V

).
b) Daca B

Im este un subspat iu an al lui lui B, B

,= , iar W

este spat iul sau

director, atunci
1
(B

) este un subspat iu an al lui /, cu spat iul director t

1
(W

).
90
Dem: a) Fixam O /

si e O

= (O). Atunci
/

= P /, OP V

,
deci
(A

) = (P) B, OP V

= (P) B, (O)(P) =
= t(OP) t(V

) = (P) B, O

(P) t(V

).
Dar O

(/

) si t(V

) t(V ) W, deci (/

) este un subspat iu an al lui B, cu spat iul

director t(V

).
b) Avem
B

= P

B, O

,
deci

1
(B

) =
1
(P

) /, O

= P /, O

(P) W

=
= P /, (O)(P) W

= P /, t(OP) W

= P /, OP t
1
(W

).
Dar O / si t
1
(W

) t
1
(W) V , deci
1
(B

) este un subspat iu an al lui /, cu

spat iul director t
1
(W

).
Consecint e:
Daca : / B este o aplicat ie ana, atunci
a) Im este un subspat iu an al lui B.
b) Daca /
1
si /
2
sunt subspat ii ane ale lui /, atunci /
1
| /
2
= (/
1
) | (/
2
).

Intr-adevar, daca /
1
| /
2
, atunci V
1
V
2
sau V
2
V
1
, deci t(V
1
) t(V
2
) sau
t(V
2
) t(V
1
) si, deci, (/
1
) | (/
2
).
Daca : / B este o aplicat ie ana injectiva, atunci pentru ecare B Im
,
1
(B) este un punct din /.

Intr-adevar, B este un subspat iu an al lui B,
cu spat iul director 0
W
, deci
1
(B) este un subspat iu an al lui /, cu spat iul
director t
1
(0
W
) = ker t. Dar este injectiva, deci t este injectiva si ker t = 0
V
.

In consecint a, spat iul director al lui

1
(B) este 0
V
, deci
1
(B) este un punct
al lui /.
Daca : / B este o aplicat ie ana surjectiva, atunci pentru ecare B B,
spat iul director al subspat iului
1
(B) este ker t V .

In consecint a, daca B
1
, B
2

B, atunci
1
(B
1
) |
1
(B
2
).
Exemple de aplicat ii ane
Aplicat ii denite pe K
n
cu valori n K
m
91
Fie : K
n
K
m
, (x
1
, . . . , x
n
) = (y
1
, . . . , y
m
), unde
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, m.
Aceasta este o aplicat ie ana, iar aplicat ia liniara asociata este
t : K
n
K
m
, t(x
1
, . . . , x
n
) = (y
1
, . . . , y
m
),
unde
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, m.
Omotetii de centru O si raport k
Fie O / un punct xat si k K

. Aplicat ia

k
: / /, (P) = (1 k)O +kP,
se numeste omotetie de centru O si raport k. Evident,
k
(O) = O. Aceasta este o aplicat ie
ana, iar aplicat ia liniara asociata este
t
k
: V V, t
k
(OP) = kOP,
adica omotetia vectoriala de centru O si raport k.
Omotetia de raport k = 1 este 1
A
, iar t
1
= 1
V
. Omotetia de raport k = 1 este
simetria lui / fat a de O,
1
(P) = 2O P, iar t
1
(OP) = OP.
Propozit ie. Fie (/
1
, V
1
), (/
2
, V
2
) si (/
3
, V
3
) trei spat ii ane si
1
: /
1
/
2
,
2
: /
2

/
3
aplicat ii ane, cu aplicat iile liniare induse t
1
: V
1
V
2
, respectiv t
2
: V
2
V
3
. Atunci

2

1
: /
1
/
3
este aplicat ie ana, iar aplicat ia liniara indusa este t = t
2
t
1
.
Dem: Pentru orice , K, + = 1, si orice P, Q /
1
, avem
(
2

1
)(P +Q) =
2
(
1
(P) +
1
(Q)) =
2
(
1
(P)) +
2
(
1
(Q)),
deci
2

1
este o aplicat ie ana.

In plus, pentru orice A, B /,
(
2

1
)(A)(
2

1
)(B) =
2
(
1
(A))
2
(
1
(B)) = t
2
(
1
(A)
1
(B)) = t
2
(t
1
(AB)),
deci aplicat ia liniara asociata lui
2

1
este t
2
t
1
.
Propozit ie. Daca : / B este o aplicat ie ana bijectiva, iar aplicat ia liniara indusa
este t : V W, atunci
1
: B / este aplicat ie ana, iar aplicat ia liniara indusa este
t
1
: W V .
92
Dem: Fie , K, cu + = 1 si e P, Q B. Rezulta ca exista A, B /, astfel
ncat (A) = P, (B) = Q. Avem

1
(P+Q) =
1
((A)+(B)) =
1
((A+B)) = A+B =
1
(P)+
1
(B),
Deci
1
este aplicat ie ana.

In plus, deoarece

1
(P)
1
(Q) =
1
((A))
1
((B)) = AB = t
1
(PQ),
rezulta ca aplicat ia liniara indusa de
1
este t
1
.
O aplicat ie ana bijectiva : / / se numeste anitate (sau automorsm an, sau
transformare ana) a spat iului an /.
Mult imea anitat ilor unui spat iu an / formeaza un grup n raport cu operat ia de
compunere. Acest grup se noteaza GA(/) si se numeste grupul anitat ilor lui /.
2.7.1 Translat ii si centro-anitat i
O translat ie pe un spat iu an / este o anitate : / /, cu proprietatea ca aplicat ia
liniara indusa este aplicat ia identica t = 1
V
: V V . Rezulta ca o translat ie este unic
determinata de o pereche de puncte corespondente.
Fie : / / o translat ie, O / si (O) / corespondentul lui O prin . Aplicat ia
liniara indusa de este 1
V
, deci, pentru orice P /, avem OP = t(OP) = (O)(P).

In
consecint a,
OP = O(O) +(O)(P) +(P)P,
de unde rezulta ca
P /, O(O) = P(P).
Vectorul v = P(P) V , (care depinde numai de ), poarta numele de vectorul translat iei
.
Propozit ie. Mult imea translat iilor unui spat iu an / este un subgrup al grupului anitat ilor
GA(/), izomorf cu grupul aditiv al lui V . Este, deci, un grup comutativ.
Dem: Fie
GT(/) = : / /, t = 1
V

mult imea translat iilor spat iului an /. Este evident ca produsul (compunerea) a doua
translat ii este o translat ie (daca
1
,
2
sunt translat ii, atunci aplicat ia liniara indusa de
produl
2

1
este t
2
t
1
= 1
V
1
V
= 1
V
) si ca inversa unei translat ii este tot o translat ie
(inversa lui 1
V
este tot 1
V
). Deci GT (/) este un subgrup al lui GA (/).
Orice translat ie este unic determinata de vectorul v = P(P) V , iar acest vector
este independent de alegerea lui P /. Consideram aplicat ia
h : GT(/) V, v = P(P).
93
h este un morsm de grupuri.

Intr-adevar, e
1
,
2
GT (/), v
1
, respectiv v
2
vectorii corespunzatori si e P / un
punct xat. Avem
h(
2

1
) = P(
2

1
)(P) = P
1
(P) +
1
(P)(
2

1
)(P) = v
1
+v
2
= h(
1
) +h(
2
).
h este injectiva.
Daca h(
1
) = h(
2
), atunci P
1
(P) = P
2
(P), P /, deci
1
(P) =
2
(P)
1
=
2
.
h este surjectiva.
Pentru orice v V si P /, xat, exista un unic punct Q /, astfel ncat PQ = v.
Notand Q = (P), aplicat ia h este surjectiva.
Deci h este un izomorsm de grupuri. Deoarece V este abelian, si grupul translat iilor
GT (/) este abelian.
Izomorsmul de mai sus ne permite sa denim pe grupul abelian al translat iilor GT
(/) o structura de K-spat iu vectorial. Operat ia externa este data de
K GT(/) GT(/), (, )

= ,
unde translat ia este denita prin
P

(P) = P(P), P /.
O centro-anitate de centru O a spat iului an / este o anitate : / /, cu
proprietatea ca (O) = O.
Daca t : V V este aplicat ia liniara indusa de aplicat ia ana : / /, atunci
este o centro-anitate daca si numai daca
t(OP) = O(P), P /.
Notam prin GCA
O
(/) mult imea centro-anitat ilor de centru O ale spat iului an /.
Propozit ie. GCA
O
(/) este un subgrup al grupului anitat ilor GA(/), izomorf cu grupul
GL(V ) al transformarilor liniare ale spat iului director V .
Dem: Este evident ca produsul (compunerea) a doua centro-anitat i de centru O este
o centro-anitate de centru O (daca
1
,
2
sunt centro-anitat i,
1
(O) = O,
2
(O) = O,
deci
2

1
(O) = O) si ca inversa unei centro-anitat i este tot o centro-anitate (daca
(O) = O, atunci
1
(O) = O). Deci GCA
O
(/) este un subgrup al lui GA (/). Fie
h : GCA
O
(/) GL(V), t.
94
h este un morsm de grupuri.

Intr-adevar, e
1
,
2
GCA
O
(/) si t
1
, respectiv t
2
aplicat iile liniare induse. Avem
h(
2

1
) = t
2
t
1
= h(
1
) (
2
).
h este injectiva.
Daca h(
1
) = h(
2
), atunci t
1
= t
2
, deci t
1
(OP) = t
2
(OP) O
1
(P) = O
2
(P)

1
(P) =
2
(P)
1
=
2
.
h este surjectiva.
Fie t GL(V ) si O / xat. Pentru orice P /, exista un unic punct Q /, astfel
ncat t(OP) = OQ. Notand Q = (P), aplicat ia h este surjectiva.
Deci h este un izomorsm de grupuri.
Teorema. Fie O /. Orice anitate : / / se scrie, n mod unic, sub forma
=
1

O
, unde
O
GCA
O
(/) si
1
GT(/).
Dem: Fie
1
translat ia denita de perechea de puncte O si (O). Deci O
1
(O) =
O(O), adica (O) =
1
(O). Evident,
1
, denitan acest fel, este unica. Fie
O
=
1
1
.
Deoarece

O
(O) =
1
1
((O)) =
1
1
(
1
(O)) = O,
rezulta ca
O
este o centro-anitate de centru O si =
1

O
.
2.7.2 Proiectori si automorsme ane involutive
Un proiector an pe un spat iu an / este un endomorsm an : / /, cu proprietatea
ca
2
= .
Aplicat ia liniara p : V V , asociata unui proiector an : / /, satisface p
2
= p,
adica este un proiector vectorial.

In consecint a, V = Im p ker p.
Fiecare punct P Im este un punct x pentru .

Intr-adevar, daca P Im ,
atunci P = (Q) si (P) =
2
(Q) = (Q) = P. Deci /
1
= Im este un subspat iu
de puncte xe. Mai mult, orice proiector an : / / reprezinta o proiect ie a
lui / pe subspat iul sau /
1
=Im , facuta paralel cu un subspat iu /
2
, de direct ie
suplimentara V
2
= ker p. Daca O /
1
, xat, atunci pentru orice P /, avem
OP = O(P) +OP

,
unde O(O) Im p, iar OP

ker p.
(desene)
Un automorsm an involutiv al unui spat iu an / este un endomorsm an : /
/, cu proprietatea ca
2
= 1
A
.
95
Aplicat ia liniara s : V V , asociata lui , satisface relat ia s
2
= 1
V
, deci este un
automorsm vectorial involutiv.

In consecint a, si este un automorsm an.
Legatura dintre proiectori si automorsme ane este data de:
Daca este un automorsm an involutiv, atunci aplicat ia

: / /,

(P) =
1
2
P +
1
2
(P)
este un proiector an.
Daca : / / este un proiector an, atunci aplicat ia

: / /,

(P) = 2(P) P
este un automorsm an involutiv.
(desene)
2.7.3 Morsme de spat ii ane nit dimensionale
Fie (/, V, ) si (B, W, ) doua spat ii ane nit dimensionale, de dimensiuni n, respectiv
m, : / B o aplicat ie ana, iar t : V W aplicat ia liniara indusa.
Se numeste rang (respectiv defect) al aplicat iei , rangul (respectiv defectul) aplicat iei
liniare induse t. Rezulta imediat ca
rang = dim Im ;
Q Im , def = dim
1
(Q);
rang + def = n.
Propozit ie. Fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper cartezian n /, iar B

= (O

; (f
1
, . . . , f
m
))
un reper cartezian n B. Daca P(x
1
, . . . , x
n
) / si P

(y
1
, . . . , y
m
) B, atunci o aplicat ie
ana
: / B, P (P) = P

este determinata de sistemul de ecuat ii

y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, m, (2.11)
iar aplicat ia liniara indusa
t : V W
are ecuat iile
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, m. (2.12)
96
Dem: Ecuat iile (2.11) sunt numite ecuat iile aplicat iei fat a de reperele R si R

.
Fie (b
j
) coordonatele lui (O) n reperul R

. Avem
O

= O

(P) = O

(O) +(O)(P) = O

(O) +t(OP),
deci
m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+t(
n

i=1
x
i
e
i
)
m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
n

i=1
x
i
t(e
i
)

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
n

i=1
x
i
m

j=1
a
ji
f
j

m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
m

j=1
(
n

i=1
a
ji
x
i
)f
j
,
de unde rezulta (2.11). Deoarece t(OP) = (O)(P) = O

(P) O

(O), obt inem (2.12).

Sistemul de scalari (a
ji
, b
j
) poarta numele de coordonatele aplicat iei ane fat a de
reperele R si R

. Acest sistem este format din coordonatele (a

ji
) ale aplicat iei liniare
induse t n bazele (e
i
) si (f
j
) si din coordonatele (b
j
) ale punctului (O) n reperul R

.
Ecuat iile (2.11) se pot scrie sub forma matriceala
Y = AX +B,
unde Y = (y
j
), X = (x
i
) si B = (b
j
) sunt matrici coloana, iar A M
mn
(K). Aceasta
ecuat ie matriceala se mai poate scrie sub forma
_
1
Y
_
=
_
1 0
B A
__
1
X
_
,
iar matricea
_
1 0
B A
_
este matricea asociata aplicat iei . Rezulta imediat ca
rang = rang A = rang
_
1 0
B A
_
.

In cazul unui endomorsm an, raportam atat P cat si (P) la acelasi reper R.
Ecuat iile lui sunt de acelasi tip, iar A este o matrice patratica.
Fie : / / un endomorsm an al spat iului an n-dimensional / si R =
(O, (e
1
, . . . , e
n
)) un reper cartezian. Ecuat iile lui sunt
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, n,
iar ecuat iile aplicat iei liniare induse t sunt
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, n.
97
este un automorsm an daca si numai daca t este un izomorsm de spat ii
vectoriale, ceea ce este echivalent cu det A = det(a
ij
) ,= 0; avem X = A
1
Y A
1
B;
este o translat ie daca si numai daca t = 1
V
, adica A = I
n
, sau a
ij
=
i
j
; vectorul
corespunzator translat iei are coordonatele b
j
= y
j
x
j
;
este o centro-anitate de centru O daca si numai daca (O) = O, adica B = 0,
deci b
j
= 0.
Teorema 2.7.3.1. Fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) si R

= (O

; (e

1
, . . . , e

n
) doua repere carteziene
ale unui spat iu an n-dimensional /. Exista o transformare ana : / /, unic deter-
minata de
O

= (O), e

i
= t(e
i
), i = 1, n.
Daca P are coordonatele (x
i
) n reperul R si (P) are coordonatele (x

i
) n reperul R

,
atunci ecuat iile transformarii n reperele R, R

sunt
x

i
= x
i
, i = 1, n.
Dem: Exista ntotdeauna o transformare ana : / /, pentru care O

= (O) si
e

i
= t(e
i
), i = 1, n. Fie OP =
n

i=1
x
i
e
i
si O

=
n

i=1
x

i
e

i
. Avem
t(OP) = t(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
t(e
i
) =
n

i=1
x
i
e

i
si, n acelasi timp,
t(OP) = (O)(P) = O

=
n

i=1
x

i
e

i
,
deci x

i
= x
i
, , i = 1, n.
Deoarece t este unic determinata de valorile sale pe vectorii bazei (e
i
), iar este
determinata de o pereche de puncte corespondente O si (O) si de aplicat ia liniara t
indusa, rezulta ca este unica.
2.7.4 Ecuat iile carteziene ale unui p-plan
Consideram K
m
atat cu structura canonica de K-spat iu vectorial, cat si cu structura
canonica de spat iu an.
Fie / un spat iu an de dimensiune n si : / K
m
o aplicat ie ana. Nucleul aplicat iei
, notat ker , este subspat iul an
1
(0), unde 0 K
m
.
Am vazut ca, daca este surjectiva, atunci ker este un p -plan /

/, unde
p = n m. Deci, nucleul unei aplicat ii ane surjective este un p -plan. Mai mult, orice
p-plan se poate vedea ca nucleul unei aplicat ii ane surjective.
Propozit ie. Pentru orice p-plan /

/, exist a o aplicat ie ana surjectiva : / K

np
,
astfel ncat ker = /

.
98
Dem: Fie R

= O; (e
j
), j = 1, p un reper n /

. Baza acestuia se poate completa pana

la o baza a spat iului director al lui /, astfel ncat R = O; (e
j
, e

), j = 1, p, = p + 1, n
este un reper cartezian n /. Consideram reperul canonic O; (f

), 1, n p al lui
K
np
.
Conform Teoremei 2.7.3.1, exista o aplicat ie ana : / K
np
, caracterizata prin
(O) = 0, t(e
1
) = . . . = t(e
p
) = 0,
t(e
p+1
) = f
1
, . . . , t(e
n
) = f
np
,
unde t este aplicat ia liniara indusa de . Coordonatele lui sunt
b
j
= 0, j = 1, n p, (a
ji
) = (
p
, I
np
), j = 1, p, i = 1, n.
P /

(P) = 0;
rang (a
ji
) = n p, deci este surjectiva.
Fie (x
1
, . . . , x
n
) coordonatele unui punct P / fat a de un reper cartezian R =
O; (e
1
, . . . , e
n
) din / si e /

/ un p-plan. Acesta coincide, deci, cu nucleul unei

aplicat ii ane surjective : / K
np
, /

= ker . T inand cont de ecuat iile unei aplicat ii

ane (2.11), rezulta ca P /

daca si numai daca sistemul de coordonate (x

1
, . . . , x
n
)
este o solut ie a sistemului de ecuat ii
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n p, rang (a
ji
) = n p. (2.13)
Spat iul director V

al lui /

este determinat de ker t, unde t este aplicat ia liniara indusa

de . Folosind (2.12), rezulta ca un vector v se aa n subspat iul director al p-planului /

,
v = (v
1
, . . . , v
n
) V

, daca si numai daca componentele sale (v

1
, . . . , v
n
) verica sistemul
de ecuat ii omogene
n

i=1
a
ji
x
i
= 0, j = 1, n p, rang (a
ji
) = n p. (2.14)
Sistemul de ecuat ii (2.13) poarta numele de ecuat iile carteziene generale ale p-planului
an /

/n raport cu reperul R, iar (2.14) ecuat iile p-planului vectorial director.

Daca p-planul considerat este un hiperplan, el va determinat de o singura ecuat ie
carteziana
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1.
99
O dreapta ana ntr-un spat iu an 3-dimensional va determinata de un sistem de
ecuat ii de forma
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
= 2.
Un sistem de coordonate pentru un vector director al acestei drepte va o solut ie a
sistemului omogen
_
a
11
v
1
+a
12
v
2
+a
13
v
3
= 0
a
21
v
1
+a
22
v
2
+a
23
v
3
= 0
, rang
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
= 2.
Un plan an dintr-un spat iu an 3-dimensional va determinat de o ecuat ie de
forma
a
1
x
1
+a
2
x
2
+a
3
x
3
+b = 0, rang (a
1
, a
2
, a
3
) = 1.
Coordonatele unui vector din spat iul sau director vor o solut ie a ecuat iei omogene
a
1
v
1
+a
2
v
2
+a
3
v
3
= 0, rang (a
1
, a
2
, a
3
) = 1.
2.8 Forme ane
Fie (/, V ) un K-spat iu an, iar pe corpul K vom considera atat structura canonica de
K-spat iu vectorial, cat si structura canonica de spat iu an.
Se numeste forma ana pe spat iul an / o aplicat ie ana F : / K. Deci
F(P +Q) = F(P) +F(Q), P, Q /, , K, + = 1.
Orice aplicat ie ana induce o aplicat ie liniara ntre spat ii vectoriale. Deci, formei ane
F : / K i se asociaza forma liniara f : V K, cu urmatoarea proprietate: daca O /
este un punct arbitrar, numit origine, atunci f(OP) = F(O)F(P), P /. Dar, n K,
F(O)F(P) = F(P) F(O), deci
f(OP) = F(P) F(O), P /.
Vom nota cu r = OP vectorul de pozit ie al punctului P fat a de originea O si b =
F(O) K. Rezulta ca
F(P) = f(r) +b, P /. (2.15)
Forma ana F este, deci, determinata de forma liniara indusa f si de valoarea b a
lui F n originea O.
O forma ana F este constanta daca si numai daca forma liniara indusa f este
forma nula.
100
Daca / este un spat iu an n-dimensional, iar R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) este un reper
cartezian, atunci, exprimand vectorul r = OP =
n

i=1
x
i
e
i
, vom avea
f(r) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
f(e
i
)x
i
=
n

i=1
a
i
x
i
, a
i
= f(e
i
),
deci o forma ana este data de o funct ie polinomiala de gradul I, n coordonatele
(x
i
) ale punctului P,
F(P) =
n

i=1
a
i
x
i
+b, P(x
1
, . . . , x
n
) /.
Sistemul de scalari (a
i
= f(e
i
), b = F(O)) poarta numele de coordonatele formei F
n reperul R.
Hiperplane ane
Se numeste nucleu al formei ane F : / K subspat iul an F
1
(0
K
),
ker F = F
1
(0) = P /, F(P) = 0 K.
Propozit ie. Condit ia necesara si sucienta pentru ca o submult ine nevida H / sa e
hiperplan an este sa existe o forma ana neconstanta F : / K, astfel ncat H = ker F.
Dem: = Fie H un hiperplan an al lui /. Spat iul sau director este un hiperplan
vectorial H. Fixam un punct P
0
H. Atunci
H = P
0
P, P H.
H ind un hiperplan vectorial al spat iului director V al lui /, rezulta ca H coincide cu
nucleul unei forme liniare nenule pe V , adica exista f : V K, f ,= 0, astfel ncat
H = ker f. Deci f(P
0
P) = 0 K, P
0
P H, adica f(P
0
P) = 0 K, P H.
Fixam un punct origine O /. Avem
P H, f(OP) = f(OP
0
) +f(P
0
P) = f(OP
0
).
Denim F : / K, prin
F(P) = f(OP) +F(O), P /, unde F(O) = f(OP
0
).
Aceasta este o forma ana neconstanta pe / si, n plus,
P ker F F(P) = 0 f(OP) = F(O) = f(OP
0
) P H.
= Fie F : / K o forma ana neconstanta si e H = ker F. Nucleul lui F este
un subspat iu an al lui /, avand spat iul director ker f, unde f : V K este forma liniara
asociata lui F. Deoarece F este neconstanta, rezulta ca f este nenula, deci ker f este un
hiperplan vectorial al lui V .

In consecint a, H este un hiperplan an.
Fie F
1
si F
2
doua forme ane neconstante pe /.
101
Hiperplanele ane ker F
1
si ker F
2
coincid daca si numai daca F
1
si F
2
sunt proport ionale.
ker F
1
= ker F
2
K, ,= 0, F
1
(P) = F
2
(P), P /.

Intr-adevar,
ker F
1
= ker F
2
ker f
1
= ker f
2
K, ,= 0, f
1
(OP) = f
2
(OP), O /xat, P /
F
1
(P) F
1
(O) = (F
2
(P) F
1
(O)) F
1
(P) = F
2
(P) + [F
1
(O) F
2
(O)]
F
1
(P) = F
2
(P) + [f
1
(OP
0
) +f
2
(OP
0
)] = F
2
(P).
Reciproc, daca F
1
(P) = F
2
(P), este evident ca ker F
1
= ker F
2
.
Hiperplanele ane ker F
1
si ker F
2
sunt paralele daca si numai daca formele liniare
f
1
si f
2
induse sunt proport ionale.
Evident, deoarece spat iile vectoriale ker f
1
si ker f
2
trebuie sa coincida, deci f
1
si f
2
sa e
proport ionale.
Ecuat ia generala a unui hiperplan an este
f(r) +b = 0, r = OP, b = F(O), f ,= 0. (2.16)
Daca spat iul an / este n-dimensional si este raportat la un reper cartezian, obt inem din
nou ecuat ia carteziana generala a unui hiperplan
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1.
Pozit ia unei drepte fat a de un hiperplan
Fie (/, V ) un spat iu an, T o dreapta a lui / si H un hiperplan. Ecuat iile lui T si H sunt
T : r = r
0
+tv, t K, v D,
H : f(r) +b = 0, f ,= 0, b K.
Pozit ia lui T fat a de H va data de solut iile sistemului
_
r = r
0
+tv
f(r) +b = 0
.
Eliminand pe r, obt inem
f(v) t +f(r
0
) +b = 0.
Daca f(v) ,= 0, ecuat ia (n t) are o singura solut ie t
1
=
f(r
0
) +b
f(v)
. Dreapta si
hiperplanul vor avea un punct comun P
1
, cu vectorul de pozit ie r
1
= r
0
+ t
1
v.
Dreapta intersecteaza hiperplanul.
102
Daca f(v) = 0, rezulta ca orice vector v din spat iul director al lui T este cont inut n
nucleul lui f, deci n spat iul director al hiperplanului H. Dreapta este paralela
cu hiperplanul.
Daca f(r
0
) + b ,= 0, ecuat ia nu are solut ii, deci T si H nu au nici un punct
comun. Ele sunt strict paralele; T | H.
Daca f(r
0
) +b = 0, ecuat ia are o innitate de solut ii. Dreapta este cont inuta
n hiperplan; T H.
Snop de hiperplane
Fie (/, V ) un spat iu an si (/

, V

) un subspat iu an al sau.
Snopul de hiperplane de centru subspat iul /

/ este mult imea tuturor hiperplanelor

din / care cont in pe /

.
Snopul de hiperplane de direct ie subspat iul V

V este mult imea tuturor hiperplanelor

din /, al caror spat iu director cont ine pe V

In continuare, presupunem ca / este un spat iu an de dimeniune n.

Fie /

un p-plan an din /. Acesta este dat de un sistem de n p ecuat ii liniare:

/

:
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n p, rang (a
ji
) = n p. (2.17)
Fie H un hiperplan din /, dat printr-o ecuat ie liniara:
H :
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1. (2.18)
Hiperplanul H apart ine snopului de hiperplane de centru p-planul /

daca si numai daca

mult imea solut iilor sistemului (2.17) este cont inuta n mult imea solut iilor ecuat iei (2.18).
Aceasta se ntampla daca si numai daca rangul matricei extinse a sistemului determinat
de ecuat iile lui (2.17) si (2.18) este egal cu rangul matricei (a
ji
) a sistemului (2.17), deci
cu n p,
rang
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
b
1

a
np1
a
np2
a
npn
b
np
a
1
a
2
a
n
b
_
_
_
_
= n p,
ceea ce este echivalent cu faptul ca ultima linie a matricei de mai sus este o combinat ie
liniara a celorlalte linii.

In consecint a, hiperplanul H apart ine snopului de hiperplane de centru p-planul /

daca si numai daca exista scalarii

1
, . . . ,
np
, nu tot i nuli, astfel ncat
a
i
=
np

j=1

j
a
ji
, i = 1, n, b =
np

j=1

j
b
j
.
103
Evident, ecuat ia unui hiperplan din snopul de hiperplane de centru p-planul /

dat
prin (2.17) este
np

j=1

j
(
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
) = 0,
j
K.

In particular, daca / este un spat iu an 3-dimensional, atunci un snop de plane de

centru punctul P
0
(x
10
, x
20
, x
30
) poarta numele de stea de plane de centru P
0
. Un plan din
acest snop va avea ecuat ia de forma

1
(x
1
x
10
) +
2
(x
2
x
20
) +
3
(x
3
x
30
) = 0.
Tot ntr-un spat iu an 3-dimensional /, un snop de plane de centru dreapta
T :
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang (a
ij
) = 2,
se numeste fascicul de plane de axa T. Un plan din acest fascicul are o ecuat ie de forma

1
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
) +
2
(a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
) = 0.
Fie H / un hiperplan din (/, V ), a carui ecuat ie este
H :
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1
si e V

V un subspat iu vectorial p-dimensional al lui V ,

V

:
n

i=1
a
ji
x
i
= 0, j = 1, n p, rang (a
ji
) = n p.
Hiperplanul H apart ine snopului de hiperplane paralele de direct ie V

daca si numai daca

exista scalarii
1
, . . . ,
np
, nu tot i nuli, astfel ncat
a
i
=
np

j=1

j
a
ji
, i = 1, n.

In consecint a, orice hiperplan paralel cu un p-plan de ecuat ii (2.17) va avea o ecuat ie

de forma
np

j=1

j
(
n

i=1
a
ji
x
i
) + = 0, K, rang (
j
) = 1.

In particular, un hiperplan paralel cu un hiperplan de ecuat ie (2.18) va avea o ecuat ie

de forma
n

i=1
a
i
x
i
+ = 0, K.
104

Intr-un spat iu an 3-dimensional /, un plan din snopul de plane paralele cu o dreapta

T, de ecuat ii
T :
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang (a
ij
) = 2
va avea o ecuat ie de forma

1
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
) +
2
(a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
) + = 0, rang (
1
,
2
) = 1.
2.9 Forme biane
Se numeste forma biana pe spat iul an / o aplicat ie G : / / K, ana n ecare
argument.
G(
1
P
1
+
2
P
2
, Q) =
1
G(P
1
, Q)+
2
G(P
2
, Q), P
1
, P
2
, Q /,
1
,
2
K,
1
+
2
= 1,
G(P,
1
Q
1
+
2
Q
2
) =
1
G(P, Q
1
)+
2
G(P, Q
2
), P, Q
1
, Q
2
/,
1
,
2
K,
1
+
2
= 1.
Propozit ie 2.9.1. Fie O / un punct origine si /
O
spat iul tangent n O la /. Aplicat ia
G : / / K este o forma biana pe / daca si numai daca exista o forma biliniara
g : /
O
/
O
K, doua forme liniare f
1
: /
O
K, f
2
: /
O
K si o constanta c K,
astfel ncat
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f
1
(OP) +f
2
(OQ) +c, P, Q /.
Dem: = (Orice forma ana F : / K este de forma F(P) = f(OP)+F(O), unde
f : /
O
K este aplicat ia liniara indusa de F). Folosind faptul ca aplicat ia G : // K
este ana n primul argument, rezulta ca exista (pentru orice Q /, xat) o forma liniara
F
1
: /
O
Q K, astfel ncat
G(P, Q) = F
1
(OP, Q) +G(O, Q).
Aplicat ia F
1
este liniara n primul argument si ana n al doilea. Folosind faptul ca F
1
este ana n al doilea argument, rezulta ca exista o forma biliniara g : /
O
/
O
K,
astfel ncat
F
1
(OP, Q) = g(OP, OQ) +F
1
(OP, O).
Aplicat ia G este anan al doilea argument, deci exista o forma liniara F
2
: O/
O
K
(asociata lui G(O, Q)), astfel ncat
G(O, Q) = F
2
(O, OQ) +G(O, O).

In consecint a, avem
G(P, Q) = g(OP, OQ) +F
1
(OP, O) +F
2
(O, OQ) +G(O, O),
105
unde F
1
: /
O
O K si F
2
: O /
O
K sunt liniare. Denim
f
1
: /
O
K, f
1
(OP) = F
1
(OP, O),
f
2
: /
O
K, f
2
(OQ) = F
2
(O, OQ),
c = G(O, O).
Aplicat iile f
1
si f
2
sunt forme liniare si, n plus,
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f
1
(OP) +f
2
(OQ) +c.
= Vom verica faptul ca o aplicat ie G : / / K, de forma G(P, Q) =
g(OP, OQ) + f
1
(OP) + f
2
(OQ) + c este biana. Fie
1
,
2
K, cu
1
+
2
= 1 si
e P
1
, P
2
, Q /. Avem
G(
1
P
1
+
2
P
2
, Q) = g(
1
OP
1
+
2
OP
2
, OQ) +f
1
(
1
OP
1
+
2
OP
2
) +f
2
(OQ) +c =
=
1
[g(OP
1
, OQ)+f
1
(OP
1
)]+
2
[g(OP
2
, OQ)+f
1
(OP
2
)]+(
1
+
2
)f
2
(OQ)+(
1
+
2
)c =
=
1
G(P
1
, Q) +
2
G(P
2
, Q).
Analog se verica faptul ca G este ana n al doilea argument.
Oricarei forme biane G i se asociaza un sistem de patru forme (g, f
1
, f
2
, c), unde c
este considerat ca o forma ana constanta pe /. Evident, acest sistem depinde de alegerea
punctului origine O, prin relat iile
f
1
(OP) = F
1
(OP, O) = G(P, O) G(O, O),
f
2
(OQ) = F
2
(O, OQ) = G(O, Q) G(O, O),
g(OP, OQ) = G(P, Q) G(P, O) G(O, Q) +G(O, O).
Alegand un alt punct origine O

, formei biane G i se asociaza sistemul (g

, f
1
, f
2
, c

),
unde
G(P, Q) = g

(O

P, O

Q) +f
1
(O

P) +f
2
(O

Q) +c

, c

= G(O

, O

).
Vom determina legatura dintre sistemul de forme asociat punctului O si cel asociat lui
O

. Avem
g

(O

P, O

Q) = G(P, Q) G(P, O

) G(O

, Q) +G(O

, O

) =
= g(OP, OQ)+f
1
(OP)+f
2
(OQ)+G(O, O)[g(OP, OO

)+f
1
(OP)+f
2
(OO

)+G(O, O)]
[g(OO

, OQ)+f
1
(OO

)+f
2
(OQ)+G(O, O)]+g(OO

, OO

)+f
1
(OO

)+f
1
(OO

)+G(O, O) =
= g(OP, OQ)g(OP, OO

)g(OO

, OQ)+g(OO

, OO

) = g(OP, O

Q)g(OO

, O

Q) = g(O

P, O

Q),
deci
g

(O

P, O

Q) = g(O

P, O

Q),
106
de unde rezulta ca g nu depinde de alegerea punctului origine O. Vom spune ca g este
forma biliniara pe V asociata lui G (unde V este spat iul director al lui /).
Relativ la cele doua forme liniare f
1
si f
2
, avem
f
1
(O

P) = G(P, O

) G(O

, O

) =
= g(OP, O

)+f
1
(OP)+f
2
(OO

)+G(O, O)[g(OO

, OO

)+f
1
(OO

)+f
2
(OO

)+G(O, O)] =
= f
1
(OP) f
1
(OO

) +g(OP, OO

) g(OO

, OO

) = f
1
(O

P) +g(O

P, OO

)
si, analog,
f
2
(O

Q) = G(O

, Q) G(O

, O

) = f
2
(O

Q) +g(OO

, O

Q).
Forma constanta c se schimba dupa relat ia
c = G(O

, O

) = c +f
1
(OO

) +f
2
(OO

) +g(OO

, OO

).
Presupunem ca spat iul an / este de dimensiune n si e R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper
cartezian n /. Fie G : / / K o forma biana. Punctelor P, Q / li se asociaza,
respectiv, vectorii de pozit ie OP si OQ, iar OP =
n

i=1
x
i
e
i
si OQ =
n

j=1
y
j
e
j
. Avem
G(P, Q) = g(OP, OQ)+f
1
(OP)+f
2
(OQ)+c = g(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
)+f
1
(
n

i=1
x
i
e
i
)+f
2
(
n

j=1
y
j
e
j
)+c =
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
) +
n

i=1
x
i
f
1
(e
i
) +
n

j=1
y
j
f
2
(e
j
) +c.
Notand
a
ij
= g(e
i
, e
j
), b
1i
= f
1
(e
i
), b
2j
= f
2
(e
j
),
expresia formei biane G, n raport cu reperul R, este
G(P, Q) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
b
1i
x
i
+
n

j=1
b
2j
y
j
+c, c = G(O, O),
unde P(x
1
, . . . , x
n
) si Q(y
1
, . . . , y
n
).
Expresia matriceala a formei biane G este
G(P, Q) =
t
XAY +B
1
X +B
2
Y +c,
unde
X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
, Y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
, A = (a
ij
) M
n
(K), B
1
= (b
11
. . . b
1n
), B
2
= (b
21
. . . b
2n
).
107
Matricea asociata formei biane G n reperul R este matricea
D =
_
A
t
B
1
B
2
c
_
,
iar expresia matriceala a lui G devine
G(P, Q) = (
t
X1)D
_
Y
1
_
.
Fie R

= (O

; (e

1
, . . . , e

n
)) un alt reper cartezian n / si X = PX

+P
0
, Y = PY

+P
0
,
det P ,= 0, formulele de schimbare de coordonate.

Inlocuind n
G(P, Q) =
t
XAY +B
1
X +B
2
Y +c
si indenticand cu
G(P, Q) =
t
X

+B
1
X

+B
2
Y

+c

,
coordonatele formei biane G se schimba dupa formulele matriceale
A

=
t
PAP,
B
1
= (
t
P
t
0
A+B
1
)P,
B
2
= (
t
P
t
0
A+B
2
)P,
c

=
t
P
0
AP
0
+B
1
P
0
+B
2
P
0
+c.
Daca scriem transformarea de coordonate sub forma
_
X
1
_
=
_
P P
0
0 1
__
X

1
_
,
atunci matricea D, asociata formei G, se transforma dupa regula
D

=
_
t
P 0
t
P
0
1
_
D
_
P P
0
0 1
_
.
Deoarece
det
_
t
P 0
t
P
0
1
_
= det
_
P P
0
0 1
_
= det P ,= 0,
rezulta ca rang D

= rang D.
Se numeste rang al formei biane G rangul matricei asociate D, ntr-un reper oarecare.
Propozit ie.

Intre rangul formei biane G si rangul formei biliniare asociate g avem relat ia
rang g rang G 2 + rang g.
108
Daca G este o forma biana pe un spat iu an / de dimeniune n, n raport cu un reper
R, consideram forma biliniara g asociata lui G, matricea D asociata formei biane G si
matricea A asociata formei biliniare g. Notam = det D si = det A, determinantul
mare, respectiv determinantul mic al formei biane G.
Efectuand o schimbare de reper, relativ la un reper R

n /, vom avea matricele A

,
D

si determinant ii

.
Deoarece
rang A

= rang A, rang D

= rang D,
vom spune ca rangul lui G si rangul formei biliniare asociate g sunt invariant i
absolut i ai formei G.
T inand cont de faptul ca
A

=
t
PAP, D

=
_
t
P 0
t
P
0
1
_
D
_
P P
0
0 1
_
,
rezulta ca

= (det P)
2
,

= (det P)
2
.
Vom spune ca si sunt invariant i relativi de pondere 2 ai formei G. Daca ,= 0,
atunci

, deci catul celor doi determinant i este un invariant absolut al formei G.

De asemenea, sign () si sign () sunt invariant i absolut i ai formei G.
Am vazut ca, la o schimbare a coordonatelor X = PX

+ P
0
, matricea A, asociata
formei biliniare g induse de G, se schimba dupa relat ia
A

=
t
PAP,
iar termenul liber
c

=
t
P
0
AP
0
+B
1
P
0
+B
2
P
0
+c.
Rezulta ca tot i coecient ii formei g sunt invariant i fat a de subgrupul translat iilor (daca
schimbarea de variabile este o translat ie, atunci P este matricea unitate, deci A

= A),
iar termenul liber c este invariant fat a de grupul centro-anitat ilor de centru O (o centro-
anitate are proprietatea ca O

= O, deci P
0
= 0 si c

= c).
2.10 Forme patratice ane. Aducerea la forma canonica
O forma biana G : // K se numeste simetrica daca
G(P, Q) = G(Q, P), P, Q /.

In consecint a, G este simetrica daca si numai daca g este simetrica si f

1
= f
2
.
Daca O / este un punct origine ales arbitrar, atunci o forma biana simetrica este
de forma
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f(OP +OQ) +G(O, O),
109
unde g : /
O
/
O
K este o forma biliniara simetrica, iar f : /
O
K este o forma
liniara. g si f se numesc formele induse de G, relativ la originea O.
Daca / este un spat iu an de dimensiune n si R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) este un reper
cartezian n /, atunci
G(P, Q) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
b
i
(x
i
+y
i
) +c,
unde OP =
n

i=1
x
i
e
i
, OQ =
n

j=1
y
j
e
j
, a
ij
= g(e
i
, e
j
), a
ji
= a
ij
, b
i
= f
1
(e
i
) = f
2
(e
i
) si
c = G(O, O). Matriceal, expresia lui G se scrie
G(P, Q) =
t
XAY +B(X +Y ) +c,
t
A = A.
Matricea D atasata formei biane simetrice G este
D =
_
A
t
B
B c
_
,
deci o forma ana G este simetrica daca si numai daca matricea sa este simetrica:
t
D = D.
Daca G : / / K este o forma biana simetrica, notam cu H restrict ia sa la
diagonala lui //,
H : / K, H(P) = G(P, P).
Funct ia H se numeste forma patratica ana pe spat iul an /, asociata formei biane
simetrice G.
Deoarece
H(
1
2
P +
1
2
Q) =
1
4
H(P) +
1
2
G(P, Q) +
1
4
H(Q), P, Q /,
rezulta ca
G(P, Q) = 2H(
1
2
P +
1
2
Q)
1
2
[H(P) +H(Q)], P, Q /,
deci funct ia G este perfect determinata de H.
Forma biana simetrica G, dedusa din forma patratica H se numeste forma polara
(sau forma dedublata) a lui H.
Daca O / este un punct origine, atunci
H(P) = h(OP) + 2f(OP) +c,
110
unde h : /
O
K este forma patratica asociata formei biliniare simetrice g induse de G,
iar c = H(O).
Daca / este un spat iu an n-dimensional, atunci, n raport cu un reper cartezian
R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)), avem
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

i=1
b
i
x
i
+c,
unde OP =
n

i=1
x
i
e
i
, a
ij
= g(e
i
, e
j
), a
ji
= a
ij
, b
i
= f(e
i
) si c = H(O).
Matriceal, avem
H(P) =
t
XAX + 2BX +c,
t
A = A.
Fie G : / / K o forma biana simetrica, H : / K forma patratica ana
asociata lui G, g : /
O
/
O
K forma biliniara asociata lui g, iar h : /
O
K forma
patratica (liniara) asociata lui H. Fie D =
_
A
t
B
B c
_
matricea asociata lui G. Avem,
evident
= rang H = rang G = rang D,
r = rang h = rang g = rang A.
Numerele = rang H si r = rang h sunt invariant ii formei patratice H si verica
r r + 2.
Teorema 2.11. Fie H o forma patratica ana pe un spat iu an n-dimensional / si h
forma patratica indusa. Exista ntotdeauna o schimbare de reper n /, astfel ncat expresia
lui H sa aiba una din formele:
a) H(P) =
1
u
2
1
+. . . +
r
u
2
r
, daca = r,
b) H(P) =
1
u
2
1
+. . . +
r
u
2
r
+, daca = r + 1,
c) H(P) =
1
u
2
1
+. . . +
r
u
2
r
2u
r+1
, daca = r + 2,
unde r = rang h, iar = rang H.
Oricare din expresiile de mai sus ale lui H se numeste forma canonica a lui H, iar
reperul fat a de care H are forma canonica se numeste reper canonic.
Dem: Fie O / un punct origine. Forma patratica ana H se scrie
H(P) = h(OP) + 2f(OP) +c,
sau, n raport cu un reper cartezian oarecare R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) n /,
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

i=1
b
i
x
i
+c, a
ij
= a
ji
.
111
Forma patratica asociata h este
h(OP) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
.
Fie A = (a
ij
) matricea lui h si D =
_
A
t
B
B c
_
matricea lui H.
Daca rang h = r, atunci exista o schimbare de coordonate (deci o schimbare de baze
n spat iul director /
O
al lui /) de forma x
i
=
n

j=1
p
ji
y
j
, j = 1, n, cu det P ,= 0, astfel ncat
forma patratica h se reduce la expresia canonica
h(OP) =
1
y
2
1
+. . . +
r
y
2
r
,
1
, . . . ,
r
,= 0.
Fat a de acest reper, H va avea forma
H(P) =
1
y
2
1
+. . . +
r
y
2
r
+ 2
n

i=1
b

i
y
i
+c.
Efectuam translat ia
_

_
z
1
= y
1
+
b

1
.
.
.
z
r
= y
r
+
b

r
z
r+1
= y
r+1
.
.
.
z
n
= y
n
.
Expresia formei H devine
H(P) =
1
z
2
1
+. . . +
r
z
2
r
+ 2b

r+1
z
r+1
+. . . + 2b

n
z
n
+c

.
Matricele atasate lui h si H sunt, respectiv
A =
_
I
r
O
O O
_
, D =
_
_
I
r
O O
O O
t
B

O B

_
_
.,
unde B

= (b

r+1
. . . b

n
).
a) Daca rang H = r, atunci rang D = r, deci b

r+1
= . . . = b

n
= 0 si c

= 0. Expresia
lui H este
H(P) =
1
z
2
1
+. . . +
r
z
2
r
.
b) Daca rang H = r + 1, atunci b

r+1
= . . . = b

n
= 0 si c

,= 0.Notand c

= , obt inem
H(P) =
1
z
2
1
+. . . +
r
z
2
r
+.
112
c) Daca rang H = r+2, atunci cel put in unul din coecient ii b

i
este nenul. Presupunem
ca b

r+1
,= 0. Efectuand schimbarea de coordonate
_

_
z
1
= u
1
.
.
.
z
r
= u
r
z
r+1
=
1
b

r+1
(u
r+1
+b

r+2
u
r+2
+. . . +b

n
u
n
+
c

2
)
z
r+2
= u
r+2
.
.
.
z
n
= u
n
,
expresia lui H devine
H(P) =
1
u
2
1
+. . . +
r
u
2
r
2u
r+1
.
Presupunem ca spat iul an / este real si ca H are valori reale. Printre cei r termeni
patratici din expresia canonica a lui H, exista p termeni ai caror coecient i sunt pozitivi
si r p termeni cu ceocientul negativ. Eventual renumerotand, putem presupune ca

1
, . . . ,
p
> 0 si ca
p+1
, . . . ,
r
< 0. Efectuand schimbarea de variabila
_

_
v
1
=

1
u
1
.
.
.
v
p
=
_

p
u
p
v
p+1
=
_
[
p+1
[u
p+1
.
.
.
v
r
=
_
[
n
[u
r
v
r+1
= u
r+1
.
.
.
v
n
= u
n
,
obt inem formele normale ale expresiei lui H:
a) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
v
1
p+1
. . . v
2
r
, daca = r,
b) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
v
1
p+1
. . . v
2
r
+, daca = r + 1,
c) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
v
1
p+1
. . . v
2
r
2v
r+1
, daca = r + 2.
Am vazut ca numarul p este un invariant al lui h. Rezulta ca invariant ii absolut i ai
unei forme patratice reale sunt , r si p.
113
2.12 Centre de simetrie
Fie / un spat iu an si H : / K o forma patratica ana. Un punct P
0
/ se numeste
centru de simetrie pentru H (sau centru) daca H ia valori egale n orice pereche de puncte
ale lui /, simetrice fat a de P
0
.
Daca P /, atunci simetricul lui P fat a de P
0
este 2P
0
P, deci P
0
este centru pentru
H daca si numai daca
H(P) = H(2P
0
P), P /.
Avem
H(2P
0
P) = G(2P
0
P, 2P
0
P) = 4H(P
0
) 4G(P
0
, P) +H(P),
deci P
0
este centru pentru H daca si numai daca
H(P
0
) = G(P
0
, P), P /. (2.19)
Propozit ie. O forma patratica ana H este constanta pe mult imea centrelor sale.
Dem: Fie P
0
, Q
0
doua centre ale lui H. Avem
H(P
0
) = G(P
0
, P) P /, H(Q
0
) = G(Q
0
, Q), Q /.

In consecint a,
H(P
0
) = G(P
0
, P) = G(P
0
, Q
0
) = G(Q
0
, P
0
) = H(Q
0
).
Propozit ie 2.13. Mult imea ( a centrelor unei forme patratice ane H este un subspat iu
an al lui /. Daca ( , = , atunci spat iul sau director coincide cu spat iul nul al formei
biliniare asociate g.
Dem: Daca ( = , atunci ( este un subspat iu an al lui /. Presupunem ca ( , = .
Fie O / un punct origine, xat.
P
0
( H(P
0
) = G(P
0
, P), P /
h(OP
0
) + 2f(OP
0
) +c = g(OP
0
, OP) +f(OP
0
+OP) +c, P /
h(OP
0
) +f(OP
0
) = g(OP
0
, OP) +f(OP), P /
g(OP
0
, OP
0
) +f(OP
0
) = g(OP
0
, OP) +f(OP), P /.
Notand v = OP
0
OP V (unde V este spat iul director al lui /), rezulta ca
P
0
( g(OP
0
, v) +f(v) = 0, v V. (2.20)
Fie v V , arbitrar. Denim aplicat ia
F
v
: / K, F
v
(Q) = g(OQ, v) +f(v).
F
v
este o forma ana.
114

Intr-adevar, este usor de vericat ca

F
v
(Q+M) = F
v
(Q) +F
v
(M), Q, M /, , K, + = 1.
P
0
( P
0
ker F
v
, v V .
Avem
P
0
( F
v
(P
0
) = g(OP
0
, v) +f(v)
(2.20)
= 0.
Rezulta ca
( =

vV
ker F
v
.
Deoarece F
v
este o forma ana, nucleul sau ker F
v
este un hiperplan an, deci mult imea (
a centrelor formei patratice ane H este o intersect ie de hiperplane ane, deci un subspat iu
an al lui /.
Fie W spat iul director al lui (. Daca P
0
(, atunci W este
W = P
0
P

0
, P

0
(.
Vom arata ca W = N(g), unde
N(g) = P
0
P

0
W, g(P
0
P

0
, Q
0
Q

0
) = 0, Q
0
Q

0
W.
Incluziunea N(g) W ind evidenta, e P
0
P

0
W. Avem
g(P
0
P

0
, Q
0
Q

0
) = g(OP

0
OP
0
, Q
0
Q

0
) = g(OP

0
, Q
0
Q

0
)g(OP
0
, Q
0
Q

0
)
(2.20)
= f(Q
0
Q

0
)+f(Q
0
Q

0
) = 0,
deci P
0
P

0
N(g) si W = N(g).
Presupunem ca spat iul an / este n-dimensional si e R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper
cartezian n /.

In raport cu acest reper, forma patratica ana H are ecuat ia
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

j=1
b
j
x
j
+c, P(x
1
, . . . , x
n
) /.
Forma biliniara asociata este
g : /
O
/
O
K, g(OP, OQ) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
,
iar forma liniara asociata este
f : /
O
K, f(OQ) =
n

j=1
b
j
x
j
.
115
Conform (2.20),
P ( g(OP, v) +f(v) = 0, v V.
Daca OP =
n

i=1
x
i
e
i
, iar v =
n

j=1
v
j
e
j
, atunci
P(x
1
, . . . , x
n
) (
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
v
j
+
n

j=1
b
j
v
j
= 0, v
j
K

j=1
(
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
)v
j
= 0, v
j
K.

In consecint a, coordonatele (x
1
, . . . , x
n
) ale unui centru sunt solut ii ale sistemului de ecuat ii
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n. (2.21)
Se observa ca
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
=
1
2
H
x
j
, deci mult imea centrelor este data de solut iile sistemului
de ecuat ii
_

_
H
x
1
= 0
.
.
.
H
x
n
= 0
.
De fapt, P ( P C(H) (P este un punct critic al lui H).
Exemplu: Daca H(P) = x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2(xy + yz + zx) 4, atunci ( = (x, y, z)
R
3
, x +y +z = 0.
O forma patratica ana H are centre de simetrie daca si numai daca sistemul (2.21)
este compatibil, ceea ce este echivalent cu faptul ca rang A = rang (A,
t
B).

In
aceasta ipoteza, dim ( = n rang A.
Forma patratica ana H are centru unic daca si numai daca sistemul (2.21) are
solut ie unica, adica rang A = n, sau ,= 0. Deci H are centru unic daca si numai
daca forma patratica asociata este nedegenerata.

In acest caz, putem alege originea reperului n centrul sau unic P

0
. Vom avea B = 0
si c = H(P
0
). Expresia lui H va H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
i
+c. Matricele atasate sunt
A = (a
ij
) si D =
_
A 0
0 H(P
0
)
_
, deci = H(P
0
).

In consecint a, cand originea
reperului este aleasa n centrul unic al formei, expresia lui H este
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
i
+

.
116
Formele care admit centre au expresia canonica de tipul a) sau b). Cele care nu admit
centre au expresia canonica de tipul c).
Observat ie: Exista cazuri n care ( = , desi N(g) ,= 0
V
. De exemplu, daca
H(P) = z
2
2(x +y), atunci ( = , iar N(g) =< (1, 0, 0), (0, 1, 0) >.
Daca P
0
este un centru pentru H si N(g) ,= 0
V
, atunci orice dreapta ana T,
determinata de P
0
si de spat iu director D N(g), este o dreapta de centre pentru H. O
dreapta vectoriala D N(g) se numeste direct ie centrala a formei H.
2.14 Varietat i patratice
Nucleul unei forme patratice ane H : / K este mult imea
ker H = H
1
(0) = P /, H(P) = 0.
O submult ime H / se numeste varietate patratica a lui / daca exista o forma
patratica ana H : / K, astfel ncat H = ker H.
O varietate patratica dintr-un plan (dim / = 2) se numeste conica (sau curba plana
de gradul 2).
O varietate patratica dintr-un spat iu an 3-dimensional (dim / = 3) se numeste
cuadrica (sau suprafat a de gradul 2).
O varietate patratica dintr-un spat iu an /, cu dim / > 3, se numeste hipercuadrica
(sau hipersuprafat a patratica).
Cand nu este pericol de confuzie, vom spune hipercuadrica n spat iul an /, n loc de
varietate patratica. Ecuat ia unei hipercuadrice este
H(P) = 0.
Fie O / un punct origine si r = OP vectorul de pozit ie al punctului P /. Ecuat ia
hipercuadricei se scrie sub forma
h(r) + 2f(r) +c = 0,
unde h : /
O
K este forma patratica asociata lui H, f : /
O
K este forma liniara
asociata lui H, iar c = H(O).
Daca spat iul an /este n-dimensional, raportat la un reper cartezian R = O; (e
1
, . . . , e
n
),
un punct P H, de coordonate P(x
1
, . . . , x
n
), verica
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+
n

i=1
b
i
x
i
+c = 0, a
ij
= a
ji
,
117
sau, matriceal,
t
XAX + 2BX +c = 0,
t
A = A,
sau
(
t
X1)
_
A
t
B
B c
__
X
1
_
= 0,
t
A = A.
Un punct P
0
/ este centru pentru hipercuadica H daca este centru pentru forma
H.
Un punct P
0
H este punct singular daca este centru pentru hipercuadrica H.
Un punct P
0
H care nu este singular se numeste ordinar.
Folosind (2.20), rezulta ca P
0
/ este centru pentru H daca g(OP
0
, v) +f(v) = 0,
v V = /
O
, adica forma liniara g
OP
0
+f : /
O
K este forma nula.

In cazul n care / este n-dimensional, centrele unei hipercuadrice H sunt solut iile
sistemului de ecuat ii
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n.
O hipercuadrica H admite centre daca acest sistem este compatibil, deci rang A =
rang (A
t
B) ( = r sau = r + 1, unde r = rang A, iar = rang D =
_
A
t
B
B c
_
).
Din (2.19), rezulta ca P
0
H este un punct singular al hipercuadricei H daca
G(P
0
, P) = H(P
0
) = 0, P /, deci forma ana G
P
0
: / K este forma nula.
Daca / este un spat iu an n-dimensional, atunci punctele singulare ale hipercuadri-
cei H sunt solut iile sistemului de ecuat ii
_

_
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n
n

i=1
b
i
x
i
+c = 0
.
O hipercuadrica admite puncte singulare daca sistemul de mai sus este compatibil,
deci rang A = rang
_
A
B
_
= rang D ( = r).
Propozit ie. Fie / un spat iu an n-dimensional real. Ecuat ia unei hipercuadrice H /
poate adusa, printr-o schimbare de reper si, eventual, nmult irea cu un scalar nenul, la
una din urmatoarele forme normale:
a) x
2
1
+. . . +x
2
p
x
2
p+1
. . . x
2
r
= 0, daca = r;
b) x
2
1
+. . . +x
2
p
x
2
p+1
. . . x
2
r
= 1, daca = r + 1;
c) x
2
1
+. . . +x
2
p
x
2
p+1
. . . x
2
r
= 2x
r+1
, daca = r + 2,
118
unde = rang H, iar r = rang h.
Hipercuadricele pentru care rang H = r +1 ( ,= 0) se numesc hipercuadrice propriu-
zise, cele pentru care rang H = rang h n ( = 0) se numesc hipercuadrice singulare, iar
hipercuadricele singulare pentru care rang H 2 se numesc hipercuadrice degenerate.
2.14.1 Clasicarea ana a conicelor
O conica este o varietate patratica dintr-un plan an. Daca planul este raportat la un
reper cartezian, atunci conica H este data de
H = P(x, y), H(P) = 0,
unde
H(P) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2b
1
x + 2b
2
y +c, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0. (2.22)
Matricele asociate formei conicei sunt
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
, D =
_
_
a
11
a
12
b
1
a
12
a
22
b
2
b
1
b
2
c
_
_
.
Invariant ii conicei sunt
= rang D, r = rang A, p = indicele conicei.
Asociem determinant ii
= det D, = det A.
Daca ,= 0, avem o conica propriu-zisa (sau nedegenerata), iar daca = 0, conica este
singulara sau degenerata.
Centrele unei conice sunt solut iile sistemului de ecuat ii
_
a
11
x +a
12
y +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +b
2
= 0
.
Daca ,= 0 (r = 2 si = 2 sau = 3), atunci rang A = rang (A
t
B) = 2 si conica
are un centru unic.
Daca = 0 (r = 1), putem avea mai multe situat ii:
Daca = 1, atunci rang A = rang (A
t
B) = 1 si conica are o dreapta de centre.
Daca = 2, atunci rangul lui (A
t
B) poate 1 sau 2. Daca rang (A
t
B) = 1,
atunci conica are o dreapta de centre. Daca rang (A
t
B) = 2, atunci conica nu
are centru.
119
Daca = 3, atunci rang (A
t
B) = 2 si conica nu are centru.
r p Ecuat ia normala Denumirea conicei Natura
conicei
3
2
2 x
2
+y
2
= 1 elipsa ( > 0)
1 x
2
y
2
= 1 hiperbola ( < 0) ,= 0
0 x
2
y
2
= 1 elipsa vida conice
propriu-
1 1 x
2
= 2y parabola ( = 0) zise
2
2
1 x
2
+y
2
= 0 un punct dublu ( > 0)
1 x
2
y
2
= 0 pereche de drepte secante ( < 0)
1
1 x
2
= 1 pereche de drepte
paralele ( = 0)
conice = 0
conice
0 x
2
= 1 pereche vida de
drepte ( = 0)
degenerate singulare
1 1 1 x
2
= 0 dreapta dubla
O conica propriu-zisa poate elipsa, hiperbola sau parabola. O conica degenerata
consta din o pereche de drepte (paralele sau secante), o dreapta dubla sau un punct
dublu.
Conicele propriu-zise cu centru unic sunt elipsa si hiperbola. Conicele degenerate cu
centru unic sunt perechea de drepte secante si punctul dublu.
Singura conica fara centru este parabola, iar conicele degeneraten doua drepte paralele
sau confundate admit o dreapta de centre.
(desene-reprezentarea graca a conicelor fat a de un reper normal)
2.14.2 Clasicarea ana a cuadricelor
O cuadrica este o varietate patratica dintr-un spat iu an 3-dimensional. Raportand spat iul
la un reper cartezian, cuadrica H este data de
H = P(x, y, z), H(P) = 0,
unde
H(P) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+2a
13
xz+2a
23
yx++2b
1
x+2b
2
y++2b
2
z+c, (2.23)
cu a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0. Asociem matricele
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
, D =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
_
_
_
_
.
120
Invariant ii cuadricei sunt
= rang D, r = rang A, p = indicele cuadricei.
Consideram determinant ii
= det D, = det A.
Daca ,= 0, avem o cuadrica propriu-zisa (sau nedegenerata), iar daca = 0, cuadrica
este singulara; daca, n plus, rang H 2, cuadrica este degenerata.
Centrele unei cuadrice sunt solut iile sistemului de ecuat ii
_
_
_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +b
2
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +b
3
= 0
.
Daca ,= 0 (r = 3) atunci cuadrica are un centru unic.
Daca = 0 (r < 3), putem avea mai multe situat ii:
Daca 3, atunci cuadrica nu are centru.
Daca r = 2 si = 3 sau = 2, atunci cuadrica are o dreapta de centre.
Daca r = 1 si = 2 sau = 1, cuadrica are un plan de centre.
Un punct P(x, y, z) este punct singular pentru H daca este centru si, n plus, P H,
adica H(P) = 0.

In consecint a, P(x, y, z) este punct singular daca este solut ie a sistemului
de ecuat ii
_

_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +b
2
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +b
3
= 0
b
1
x +b
2
y +b
3
z +c = 0
.
121
r p Ecuat ia normala Denumirea cuadricei Natura
cuadricei
4
3
3 x
2
+y
2
+z
2
= 1 elipsoid cuadrice
( ,= 0)
2 x
2
+y
2
z
2
= 1 hiperboloid cu o panza propriu-
1 x
2
y
2
z
2
= 1 hiperboloid cu doua panze zise
0 x
2
y
2
z
2
= 1 elipsoid vid ,= 0
2 2 x
2
+y
2
= 2z paraboloid eliptic
( = 0) 1 x
2
y
2
= 2z paraboloid hiperbolic
3
3 3 x
2
+y
2
+z
2
= 0 punct dublu
( ,= 0) 2 x
2
+y
2
z
2
= 00 con
2
2 x
2
+y
2
= 1 cilindru eliptic
( = 0) 1 x
2
y
2
= 1 cilindru hiperbolic
0 x
2
y
2
= 1 cilindru vid
1 1 x
2
= 2y cilindru parabolic cuadrice
( = 0)
2
2 2 x
2
+y
2
= 0 dreapta dubla
2 1 x
2
y
2
= 0 pereche de plane
( = 0) secante cuadrice
1 1 x
2
= 1 pereche de plane
paralele
dege- singulare
( = 0) 0 x
2
= 1 pereche vida de
plane
nerate = 0
1 1 1 x
2
= 0 plan dublu
( = 0)
O cuadrica propriu-zisa poate elipsoid, hiperboloid sau paraboloid. O cuadrica sin-
gulara nedegenerata poate con sau cilindru. O cuadrica singulara poate degenera n o
pereche de plane, un plan dublu, o dreapta dubla sau un punct dublu.
O cuadrica cu centru unic pate un elipsoid, un hiperboloid, un con sau un punct
dublu. O cuadrica fara centru este un paraboloid sau un cilindrul parabolic. O cuadrica
cu o dreapta de centre este un cilindru eliptic, un cilindru hiperbolic, o pereche de plane
secante sau o dreapta dubla, iar o cuadrica cu un plan de centre este o pereche de plane
paralele sau un plan dublu.
Numai cuadricele singulare sau degenerate pot avea puncte singulare. Acestea sunt:
un con, o pereche de plane secante, un plan dublu, o dreapta dubla sau un punct dublu.
(desene-reprezentarea graca a cuadricelor fat a de un reper normal)
122
Bibliography
[1] Popescu, I.P. Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla, Timisoara, 1984
[2] Vasiu, A., Geometrie ana si metrica, Litograa UBB, Cluj-Napoca, 1993
[3] Galbura, Gh., Rado, F., Geometrie, EDP, Bucuresti, 1979
[4] Postelnicu, T.V., Stoka, M.I., Vranceanu. G.G., Culegere de probleme de geometrie
analitica si diferent iala, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1970
[5] Rado, F., Groze, V., Orban B., Vasiu, A., Culegere de probleme de geometrie,
Litograa UBB, Cluj-Napoca, 1979
[6] Craioveanu, M., Albu, I.D., Geometrie ana si euclidiana. Exercit ii, Ed. Facla,
Timisoara, 1982
[7] Delode, C., Geometrie ane et euclidienne, Dunod, Paris, 2000
[8] Miron, R., Geometrie euclidiana...
[9] Albu, A.C., Obadeanu, V., Popoescu, I.P., Rado, F., Smaranda, D., Geometrie pentru
perfect ionarea profesorilor, EDP, Bucuresti, 1983
[10] Murgulescu, E., ...
123