Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

DETALII DE LABORATOR. OBTINEREA PARAMETRILOR REZISTENTEI LA FORFECARE

Geotehnica mediului

Ing. Anghel Alexandra

Master Inginerie Geotehnica, Anul 1

-2011-

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Cuprins
1. 2. Conditia de cedare la pamanturi .............................................................................................. 3 Metodica determinarii rezistentei la forfecare ......................................................................... 6

3. Aparaturi utilizate pentru determinarea caracteristicilor rezistentei la forfecare a pamanturilor .................................................................................................................................... 7 4. 5. 6. 7. 8. Incercarea de forfecare directa ................................................................................................ 8 Incercarea de compresiune monoaxiala ................................................................................. 12 Incercarea de compresiune triaxiala ...................................................................................... 14 Incercarea de forfecare prin torsiune ..................................................................................... 21 Bibliografie ............................................................................................................................ 22

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

1. Conditia de cedare la pamanturi Conditia de cedare sau de rupere a unui material poate fi exprimata in diferite moduri, de exemplu in functie de tensiuni sau deformatii specifice, in termeni energetic etc. Valabilitatea unei teorii de rupere pentru un material supus unui anumit tip de solicitari se stabileste prin verificari experimentale. La pamanturi, criteriul de rupere cu cea mai larga aplicabilitate il constituie criteriul Mohr Coulomb, rezultat din asocierea a doua teorii clasice de rezistenta, datorate lui Mohr si lui Coulomb. Teoria de rezistenta a lui Mohr arata ca ruperea se produce atunci cand pe un anumit plan, numit plan de rupere sau de alunecare, intre tensiunea normala si cea tangentiala exista o relatie functionala: = 1 Unde: - tensiunea tangentiala pe planul de rupere; - tensiunea normala pe planul de rupere; Fie un masiv supus unei anumite incarcari si un punct in interiorul masivului:

Fig. 1.1: Fortele ce actioneaza intr-un punct in interiorul masivului

Fig. 1.2: Infasuratoarea lui Mohr

Admitem ca prin acest punct trece un plan pentru care se indeplineste conditia (1). In sistemul de coordonate , , tensiunilor si le corespunde un punct care unit cu originea determina efortul unitar total pe planul de rupere (Fig. 1.2). Unei alte stari de solicitare ii corespunde alt plan de rupere care trece prin acelasi punct, alt vector etc. Locul geometric al extremitatilor vectorilor numita infasuratoarea Mohr. reprezinta o curba simetrica fata de axa ,

Fiecare stare de solicitare este caracterizata in momnetul ruperii prin 3 tensiunii principale, , , , cu care se pot construi 3 cercuri ale eforturilor (Fig 1.3). Se reprezinta cercul corespunzator tensiunilor principale extreme si . Unei alte stari de solicitare ii corespunde 3

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

un alt cerc. Infasuratoarea lui Mohr poate fi definita si drept infasuratoarea cercurilor tensiunilor corespunzatoare starii de rupere. Ea apare ca o proprietate a materialului independenta de tensiunile aplicate acestuia.

Fig. 1.3: Cercuri ale eforturilor

O relatie intre si , corespunzatoare ruperii a fost definita de Coulomb sub forma: = + 2 Relatia (2) reprezinta o dreapta a carei inclinare fata de orizontala reprezinta unghiul de frecare interioara , iar ordonata la origine reprezinta coeziunea materialului . Aceasta dreapta este numita dreapta lui Coulomb sau derapta intrinseca sau dreapta caracteristica. Criteriul Mohr Coulomb inseamna adoptarea dreptei Coulomb ca infasuratoare a cercului lui Mohr. Pentru a vedea daca este indeplinita conditia de rupere intr-un punct dintr-un masiv de pamant se reprezinta dreapta lui Coulomb, se calculeaza tensiunile normale ( ) si tangentiale ( ) pe un plan care trece prin punctul considerat, se reprezinta punctul M( , ). Daca punctul se gaseste sub dreapta intrinseca, planul pe care actioneaza si nu este plan de rupere. Este posibil sa existe un alt plan care sa treaca prin acelasi punct si pentru care conditia de rupere sa fie indeplinita, deci trebuie sa se considere succesiv alte planuri trecand prin acelasi punct. Este avantajoasa utilizarea cercului lui Mohr, deoarece permite verificarea conditiei de rupere. Pentru starea data de solicitare se calculeaza directiile principale si tensiunile principale corespunzatoare punctului considerat din masiv si se construieste cercul lui Mohr.

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Fig. 1.4:Dreapta lui Coulomb

Fig. 1.5: Cercul tensiunilor (Mohr)

Conditia de rupere este indeplinita daca punctul M( , ) apartine dreptei intrinseci sau daca cercul lui Mohr este tangent la dreapta intrinseca (Fig. 1.6).

Fig. 1.6: Conditia de rupere este indeplinita

Intrucat dreapta intrinseca exprima conditia de rupere, situatiile in care efectul unitar total se gaseste deasupra dreptei intrinseci sau in care cercul tensiunilor este secant cu dreapta intrinseca, nu au suport fizic (Fig. 1.7).

Fig. 1.7

Conditia de rupere poate fi formulata in doua moduri: - Cu relatia intre tensiunile , si parametrii dreptei intrinseci ecuatia dreptei lui Coulomb;

, ce reprezinta

Fig. 1.8: Forme de reprezentare ale dreptei lui Coulomb

Cu relatii intre tensiunile principale , si parametrii de tangenta a cercului tensiunilor la dreapta intrinseca

, ce fac parte din conditia

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

2. Metodica determinarii rezistentei la forfecare Rezistenta la forfecare a pamanturilor este exprimata prin dreapta lui Coulomb, deci determinarea rezistentei al forfecare a pamanturilor inseamna determinarea parametrilor ai dreptei intrinseci. Conditiile de solicitare a probei de pamant in cursul incercarii pentru obtinerea dreptrei intrinseci influenteaza in masura insemnata valorile , deci: nu trebuie privite ca niste constante fizice ale pamantului si trebuie intotdeauna corelate cu modul in care au fost obtinute; - trebuie aleasa acea metodica de determinare a dreptei lui Coulomb care sa apropie cat mai mult conditiile de solicitare din laborator cu cele din teren. Prin metodica se intelege ansamblul de reguli si procedee folosite intr-o anumita determinare. Rezistenta la forfecare guverneaza comportarea pamanturilor in stadiile de deformare sub solicitare in care domina tensorul deviatoric al tensiunilor. Dar cresterea tensorului deviatoric apare dupa ce pamantul a fost indesat sub actiunea tensorului sferic al tensiunii. Principalele metode de laborator pentru determinarea rezistentei la forfecare sunt: forfecarea directa si comprimarea triaxiala. Fiecare din ele cuprind cate doua faze care corespund actiunii tensorului feric si, apoi al celui deviatoric. Metodicile determinarii rezistentei la forfecare se diferentiaza dupa mai multe criterii, dintre cele mai importante sunt: a) Criteriul posibilitatilor de drenare a apei din porii pamantului in diferitele faze ale incarcarii: - incercari neconsilidate nedrenate (U.U.) sau incercari rapide pe probe neconsolidate. Atat in prima cat si in a doua faza a incaracrii, drenarea apei este impiedicata. - Incercari consolidate drenate (C.U.), sau incercari rapide pe probe consolidate. In prima faza a incarcarii, apa este permisa, producandu-se consolidarea probei sub tensiunile aplicate. In faza a doua, a solicitarii deviatorice, drenarea apei este impiedicata (ritmul de solicitare este atat de rapid incat apa nu are timpul necesar pentru a se drena). - Incercari consolidate drenate (C.D.) sau inceracri lente pe probe consolidate. In faza solicitarii deviatorice ritmul de solicitare este atat de lent inact este posibila drenarea apei din pori. b) Criteriul timpului de solicitare Incercari cu solicitari statice; Incercari cu solicitari dinamice; Inceracri cu solicitari ciclice.

c) Criteriul raportului intre eforturi si deformatii - Incercari cu efort impus si deformatii masurate, adica aplicarea solicitarii deviatorice se face in trepte, cu masurarea deformatiilor sub fiecare treapta. 6

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Incercari cu deformatii impuse si eforturi masurate, adica impunerea unui anumit ritm de deformare sub solicitare deviatorica si masurarea in mod continuu a efortului care se aplica.

3. Aparaturi utilizate pentru determinarea caracteristicilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Perfectionarea aparaturii de laborator a parcurs un drum lung, de la primele aparate de forfecare cu caseta (un model utilizat pe scara larga si astazi) pana la aparate triaxiale controlate si comandate de calculatoare ce permit impunerea unor eforturi sau deformatii cu o precizie extraordinara( 1 Pa, respectiv 10-4 %). Principalele tipuri de aparaturi uttilizate in lume pentru determinarea caracteristicilor rezistentei la forfecare in laborator sunt: -aparate de forfecare directa (pe plan obligat) forfecarea probei prismatice producandu-se prin deplasarea celor doua parti ale casetei. Cu acest tip de aparat se pot efectua incercari nedrenate (rapide), consolidat nedrenate si drenate, neexistand totusi un control al drenarii. In acest sens un factor important il constituie timpul de incarcare si respectiv viteza orizontala care trebuie aplicata aparatului pentru ca in momentul ruperii sa se obtina gradul dorit de disipare a presiunilor interstitiale. -aparate de forfecare reversibila sunt dotate cu un dispozitiv de inversare a sensului de deplasare cand se ajunge la limita cursei, dand astfel posibilitatea cunoasterii intregii mobilizari a rezistentei la forfecare. -aparate de forfecare rotationale au principiul asemanator celor de forfecare directa, obtinandu-se de asemenea mobilizarea rezistentei la forfecare pentru deplasari teoretic nelimitate. Singurele rezultate certe sunt cele privind rezistenta reziduala. -aparatele de forfecare simpla (pura) create in ideea de a depasi limitarile forfecarii directe, urmaresc mobilizarea rezistentei la forfecare cu deformatia unghiulara. Proba fiind introdusa intr-o membrana de cauciuc foarte deformabila si ranforsata cu inele metalice separate intre ele. La acest tip de aparat este eliminata frecarea cu peretii in momentul aplicarii efortului vertical. -aparatele triaxiale prezinta particularitatea comuna ca probei i se aplica numai eforturi principale. Este cunoscut sub numele de aparat triaxial cel care in realitate este un aparat de compresiune cilindrica care permite aplicarea unei stari de eforturi pe tot conturul probei si o alta, distincta , in lungul axei probei. Incercarile pot fi cu eforturi sau deformatii impuse, permitand totodata un bun cotrol al presiunii apei din pori. Exista si alte modele de aparate triaxiale. Unul din ele este triaxialul real care permite aplicarea a trei eforturi distincte pe cele trei directii principale. Un alt model este apartul de deformatie plana la care se pot varia eforturile principale, maxim si minim, in timp ce efortul principal intermediar ia valoarea precisa 7

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

necesara pentru a nu apare deformatia pe directia corespunzatoare. Triaxialul inelar este un aparat clasic, in care o proba cilindrica avand un gol interior este supusa unei stari de eforturi complexe. Desi prezinta cateva deficiente (doua eforturi egale intotdeauna, eforturi afectate de rugozitatea platanelor, distributii neuniforme in proba), aparatul triaxial clasic [Bishop & Henkel, 1962] este cel mai utilizat pentru studiul influentei parametrilor asupra comportarii mecanice a pamanturilor.

4. Incercarea de forfecare directa Obiectul incercarii il constituie determinarea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor: unghiul de frecare interna si coeziunea . Incercarea se aplica probelor de pamant avand structura naturala sau probelor preparate la o anumita porozitate si umiditate. Probele cu structura naturala s eobtin numai din pamanturi coezive, recoltate in tuburi carotice sau sub forma de monoliti. Probele se vor preleva astfel: Daca prin prelevare nu se produce o deranjare a structurii pamantului se folosesc stante de sectiune patrata. In acest caz, probele se introduc in caseta aparatului de forfecare prin impingere cu pistonul, sprijinind stanta pe rama superioara a aparatului; Daca prin prelevarea directa se produce deranjarea structurii pamantului se foloseste o stanta cilindrica, cu diametrul cel putin egal cu diagonala stantei patrate cu latura de 6 cm. In acest caz, se extrage mai intai proba in stanta suplimentara cilindrica, dupa care se fazoneaza proba prin taiere cu un cutit bine ascutit.

Probele cu structura tulburata pot fi preparate atat din pamanturi coezive cat si din cele necoezive. In mod obisnuit, probele se prepara direct in caseta aparatului de forfecare, prin compactare la densitatea si umiditatea la care urmeaza a se face incercarea.

Fig. 4.1 Caseta de forfecare directa

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Incercarea se efectueaza in aparatul de forfecare directa (Fig. 4.2) a carui piesa caracteristica o constituie o caseta de alama cu latura de 6 cm si inaltimea de 4cm, compusa dintr-o rama superioara si una inferioara, solidarizata prin suruburi ce trebuie scoase la inceputul determinarii. Proba de pamant plasata in caseta este incadrata pe placi poroase care permit drenarea apei si de placi striate perfirate de alama, care impiedica alunecarea probei pe fundul casetei la deplasarea ramei inferioare. Incarcarea normala asupra probei se exercita printr-un piston de minimum 2cm inaltime, iar solicitarea transversala de forfecare se realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv care determina deplasarea cu viteza constanta a ramei inferioare a casetei. Inelele dinamometrice cu o precizie de 0.3 daN pana la 80 daN si de 0.7 daN intre 80 300 daN masoara forta de forfecare (egala cu rezistenta pe care proba de pamant o opune la deplasarea ramei inferioare fata de cea superioara).

Fig. 4.2 Aparatul de forfecare directa: 1 caseta de alama, 2 suruburi, 3 cutie de alama, 4 piston de alama, 5 placi poroase, 6 placi striate de alama, 7 placi striate perforate, 8 dispozitive de aplicare a incarcarii normale, 9 dispozitiv pentru realizarea deplasarii ramei inferioare a casetei 1, 10 inele dinamometrice, 11 micrometru comparator, 12 etansare cu mastic de bitum-cauciuc, 13 sasiu, 14 proba de pamant.

In functie de caracterul solicitarii de forfecare (rapida sau lenta) si de starea pamantului sub actiunea incarcarilor normale aplicate (umiditate, grad de consolidare, porizitate), incercarile de forfecare directa se pot executa prin: forfecare consolidata drenata, forfecare consolidata nedrenata.

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

A. Incercarea de forfecare consolidata drenata (C.D.) Aceasta incercare se executa cand incarcarea terenului se face intr-un ritm lent, astfel incat procesul de consolidare in timp a pamantului se desavarseste pe masura incarcarii si exista conditii naturale de drenare a apei din porii pamantului. Etapele incarcarii sunt: introducerea probei in aparat, aplicarea incarcarii verticale, consolidarea probei sub incarcare verticala, forfecarea probei. Incarcarea verticala se aplica perpendicular pe planul de forfecare, fara socuri, prin intermediul unui dispozitiv de incarcare. Pentru o determinare se supun incarcarii cel putin 3 probe de pamant, dupa care se stabilesc presiunilor normale la care se supun probele respective, respectandu-se urmatoarele valori: - 50, 100, 150 kPa pentru pamanturi argiloase in stare de consistenta plastic moale si pentru nisipuri in stare afanata; - 100, 200, 300 kPa pentru pamanturi argiloase in stare plastic consistenta si plastic vartoasa, precum si pentru nisipuri in stare indesata medie; - 200, 300, 400 kPa pentru pamanturi argiloase in stare tare si pentru nisipuri in stare indesata. Daca probele sunt prelevate de sub nivelul hidrostatic sau cand este de asteptat o ridicare a nivelului apelor subterane in timpul exploatarii constructiilor, se inunda proba turnand apa distilata in cutia paralelipipedica, pana la un nivel ce corespunde fetei superioare a probei. Sub incarcarea verticala aplicata, proba este lasata sa se consolideze. Consolidarea se urmareste prin inregistrarea deformatiilor verticale ale probei pana in momentul in care trei citiri sucesive, in interval de 20 minute nu difera cu mai mult de 0.01 mm. Forfecarea se incepe dupa terminarea consolidarii sub incarcare verticala. In acest scop, se regleaza dispozitivul de forfecare, astfel incat viteza de forfecare sa fie adaptata la tipul de pamant, dupa cum urmeaza: - Nisipuri mari si mijlocii: 1 1.5 mm/min; - Nisipuri fine: 0.5 mm/min; - Prafuri: 0.1 mm/min; - Pamanturi argiloase: 0.05 mm/min; - Argile garse: 0.01 mm/min. Indicatia comparatorului inelului dinamometric (forta de frecare), ca si deformatia verticala a probei se inregistreaza intr-un formular standardizat, dupa cum urmeaza: - La nisipuri mari, mijlocii, fine si prafuri la 1, 2, 3, 4, 6, 8, 10, 15, 20, 25, 30, 40, 50 min, pana in momentul forfecarii probei; - La pamanturi argiloase la 10, 20, 30 min, pana i momentul forfecarii probei; - La argile grase la h, 1 h, 1 h pana in momentul forfecarii probei. Forfecarea probei se considera realizata in momentul cand are loc o scadere evidenta a fortei de forfecare sau cand acasta ramane constanta la o depasire a casetei de circa 5 mm.

10

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

B. Incercarea de forfecare consolidata nedrenata (C.U.) Aceasta incercare se executa cand este de asteptat sa intervina noi solicitari dupa terminarea procesului de consolidare in timp a pamantului sub actiunea incarcarilor initiale (supraetajari, montarea de noi poduri rulante, suprainaltarea rambleelor, solicitari seismice etc.) si nu exista conditii naturale de drenare a apei din pori. Operatiile de introducere a probei in aparat, de aplicare a incarcarii verticale, de inundare a probei (daca este cazul) si de consolidare a acesteia se executa la fel ca in aczul incercarii C.D. Forfecarea propriu zisa se incepe dupa consolidarea sub actiunea verticala perpendiculara pe planul de forfecare, prin punerea in functiune a dispozitivului de forfecare reglat in prealabil pentru o viteza de 1 1.5 mm/min. operatia de forfecare se efectueaza rapid, fara a da apei din pori posibilitatea sa se dreneze. Indicatiile comparatorului ca si deformarea verticala a probei se inregistreaza la intervale de 15 sec.

C. Incercarea de forfecare neconsolidata nedrenata (U.U.) Aceasta incercare se executa cand este de asteptat ca incarcarile pe teren sa creasca in ritm rapid, atingand valoarea maxima cu mult inainte de terminarea procesului de consolidare in timp a pamantului (cazul constructiilor din panouri mari sau alte elemente prefabricate, constructii executate prin glisare, ramblee execute mecanizat etc.) si nu exista conditii naturale de drenare a apei din pori (cazul pamanturilor argiloase in special al argilelor grase, saturate). Operatiile de introducere a probei in aparat si de aplicare a incarcarii verticale se executa la fel ca in cazul incercarii C.D., cu urmatoarele deosebiri: - In locul placilor striate perforate se monteaza placi striate neperforate; - Nu se executa operatiile de inundare si de consolidare, trecandu-se la executarea incercarii de forfecare propriu zisa imediat dupa aplicarea incarcarii verticale. Incercarea de forfecare propriu zisa se efectueaza rapid, cu o viteza de forfecare de 1 1.5 mm/min, pentru a nu permite drenarea apei din pori in timpul incercarii. Ca si la incercarea C.U., indicatiile comparatorului inelului dinamometric se inregistreaza la intervale de 15 secunde.

D. Interpretarea rezultatelor Pe baza rezultatelor incercarilor de forfecare directa, parametrii rezistentei la forfecare a pamantului supus incercarii se pot stabili pe cale grafica sau analitica. Metoda grafica consta in trasarea dreptei intrinseci prin puncte, intr-un sistem de axe de coordonate ( , . Coordonatele fiecarui punct reprezinta efortul unitar normal , obtinut prin impartirea incarcarii normale la sectiunea probei si efortul unitar tangential , obtinut prin

11

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

impratirea fortei de forfecare maxime aplicate la sectiunea probei. Numarul de puncte cu care se construieste dreapta este egal cu incarcarile efectuate pe diferitele probe din pamant dat (min3). Analitic, parametrii rezistentei la forfecare se determina cu metoda celor mai mici patrate.

5. Incercarea de compresiune monoaxiala Incercarea la compresiune monoaxiala se utilizeaza pentru determinarea rezistentei la forfecare a pamanturilor argiloase, cu exceptia celor neomogenizate acacentuata (prezentand concretiuni, separatiuni nisipoase etc.). Incercarea se efectueaza, de regula, pe epruvete netulburate. Cand se aplica epruvetelor de material tulburat, daca acestea au practic porozitate si umiditate cu cele naturale, incercarea poate servi la stabilirea sensitivitatii pamantului. Incercarea la compresiune monoaxiala se poate efectua in doua variante: - cu viteza de deformare axiala constanta impusa si masurarea eforturilor unitare normale care rezulta; - cu eforturi unitare normale impuse si masurarea deformatiilor axiale care rezulta. Se prefera prima varianta. Metoda consta in aplicarea in mod continuu asupra epruvetei de pamant a unei incercari axiale, uniform crescatoare, pentru a se stabili: - rezistenta la compresiune monoaxiala ; - deformatia axiala specifica corespunzatoare atingerii rezistentei la compresiune monoaxiala. Din materialul care urmeaza a fi supus incercarii se extrage o epruveta cu stanta metalica prevazuta cu cutit si guler si unsa in prealabil cu ulei sau vaselina (fig. 5.1). Dupa indepartarea cutitului si a gulerului se niveleaza cele doua baze si se scoate epruveta din stanta, indepartandu-se cele doua bucati ale stantei prin alunecare pe directia generatoarei. Diametrul epruvetelor cilindrice este de minimum 35 mm, iar inaltimea de minimum 70 mm. Pentru pamanturile care se preteaza la luarea de epruvete cilindrice (de exemplu marne), se pot fasona epruvete prismatice cu baza patrata, avand latura bazei cuprinsa intre 40 si 100 mm, pastrandu-se un raport egal cu aproximativ 2 intre inaltime si latura bazei.

Fig. 5.1 Stanta pentru prepararea probei supuse la compresiune monoaxiala

12

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

In vederea aplicarii incarcarii axiale se pot folosi diferitele tipuri de aparate, cu viteza de incarcare impusa. Aparatul trebuie sa permita o deformatie specifica de cel putin 20%. Sensibilitatea trebuie sa fie de minimum 10 N/mm pentru eforturi si de 0.01 mm pentru deformatii. Un tip de aparat pentru incarcarea la compresiune monoaxiala frecvent intalnit in laboratoarele geotehnice este aratat in figura 5.2. In lipsa acestuia poate fi utilizat si aparatul triaxial.

Fig. 5.2 Aparat pentru compresiune monoaxiala: 1 micrometru comparator; 2 proba de pamant

Rezistenta la compresiune monoaxiala reprezinta efortul unitar normal total corespunzator ruperii epruvetei prismatice sau cilindrice solicitata in conditiile deformatiei laterale libere si se calculeaza cu relatia: = In care: este incarcarea de rupere; A aria transversala a epruvetei; = 1 100 [ ]

In care: - este aria transversala initiala; - deformatia axiala specifica a epruvetei corespunzatoare ruperii; = 100 [%] In care: - este tasarea epruvetei supuse compresiunii monoaxiale; - inaltimea initiala a epruvetei. 13

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Pentru fiecare determinare se efectueaza incercari paralele pe cel putin trei epruvete. Valoarea rezistentei la compresiune monoaxiala este media aritmetica a valorilor obtinute pe cel putin 3 epruvete, cu conditia ca aceste valori sa nu difere cu mai mult de 20% fata de medie. Pe baza rezistentei la compresiune se poate considera ca se efectueaza in regim nedrenat, astfel incat, in cazul pamanturilor argiloase saturate sau aproape saturate se admite relatia: =2 In care este coeziunea nedrenata a pamantului. [ ]

6. Incercarea de compresiune triaxiala Dupa 1980, pentru o mai mare acuratete a controlului eforturilor impuse si a masurarii deformatiilor probelor de pamnt, a inceput inglobarea in instalatiile triaxiale existente a unor elemente electronice. Astfel, celulele hidraulice de tip Bishop - Wesley au fost ntr-o prima etapa perfectionate, fiind utilate cu traductori de presiune si deplasare, iar apoi au fost legate la un microcomputer pentru controlul respectarii drumului de efort impus, respectiv pentru achizitia masuratorilor electronice ale deformatiilor corespunzatoare. A urmat introducerea servovalvelor, care sub controlul calculatorului introduc aer comprimat n celula triaxiala unde se gaseste proba nconjurata de apa, pentru realizarea starii de eforturi alese. Astfel a aparut instalatia triaxiala complet electronica a carei schema generala este prezentata n Fig. 6.1 (Atkinson si altii, 1985). Instalatia triaxiala instrumentata electronic este alcatuita de fapt pe scheletul instalatiei manuale la care se adauga urmatoarele: - calculatorul; - servovalvele sau regulatorii electro-pneumatici de presiune; - traductorii de presiune pentru masurarea presiunii apei din pori, a presiunii n celula si a contrapresiunii (n domeniul 01000kPa); -piese bloc, suport pentru traductorii de presiune; aceste piese sunt montate pe circuite independente de presiune (presiunea apei din pori, presiunea n celula si contrapresiunea), de regula ct mai aproape de celula triaxiala; -traductori pentru masurarea deformatiilor axiale; -traductori pentru masurarea deformatiilor laterale; -traductorul pentru masurarea fortei axiale; acest traductor este montat pe -pistonul ce asigura ncarcarea axiala si poate fi amplasat fie n exteriorul celulei triaxiale fie n interiorul acesteia.

14

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Fig. 6.1 Schema generalizata a instalatiei triaxiale complet automatizata

6.1. Descrierea aparaturii Descriere celula. Aspectele majore ale celulei utilizate n ncercarile cu efort impus sunt aratate n Fig. 6.2. Bazele celulei sunt fixate cu trei montanti metalici. Corpul transparent al celulei se afla n exteriorul montantilor. Inelele circulare se afla pe partea laterala a placilor pozitionate la extremitati (baze). ncarcarea axiala este aplicata prin partea superioara a celulei prin intermediul unui piston cu aer, cu dubla cursa (actiune). O celula similara a fost adoptata de catre Alva - Hurtado si altii (1980) si Praham si altii (1989) si a fost n mod deosebit recomandata de Ladd si Dutko (1985) si Tatsuoka (1987). Este folosit un convertor analog / digital (A/D) pe 16 biti (16 canale accesibile n mod independent, canale ce pot deservi 16 traductori) conectat la un computer. n Fig. 6.2 se prezinta locul calculatorului n schema generala de functionare a instalatiei triaxiale din Laboratorul Centrului de Inginerie Geotehnica din Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti. Datele sunt stocate n memoria calculatorului la intervale de timp prestabilite.

15

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

Fig. 6.2 Schema generala de functionare a instalatiei triaxialecoordonata de calculator

Pot fi efectuate trei tipuri de masuratori diferite ale deformatiei specifice ea, (Fig. 6.3) cu scopul de a elimina influenta posibililor factori de eroare (Jardine si altii, 1984) [J1] si anume: a) masuratori privind deformatia specifica axiala, ea, folosind un cuplu de traductori de nalta rezolutie, submersibili, tip LVDT (Linear Variable Differential Transformer) model RDP-5005; elementele de sustinere ale traductorilor LVDT sunt placute circulare din aluminiu, prevazute cu un dispozitiv de prindere de corpul epruvetei, atasate membranei la o distanta de 2.5cm fata de extremitatile probei; rezolutia, acuratetea si capacitatea de nregistrare a traductorilor sunt respectiv 0.3m, 1m si 25mm, astfel ca maxim-ul masurabil cu acest sistem este ea~20%; principala limitare a acestui sistem este aceea ca suportii LVDT-lui se pot roti odata cu umflarea probei; aceasta masurare nu este afectata de erori datorate nealinierii sistemului de aplicare a ncarcarii, compresibilitatii celulei de ncarcare si asa numitelor erori de montaj si erori intrinseci; b) masuratori privind deformatia axiala specifica externa ea folosind un LVDT conventional tip Schlumberger ACR-25; n mod obisnuit cursa acestui traductor LVDT este de 3.5cm si o rezolutie de 0.01mm; clasa de acuratete are o gama cuprinsa ntre 0.11%; rezolutia si capacitatea acestui tip de LVDT sunt respectiv 5 si 100mm; c) masuratori privind deformatiile radiale care sunt efectuate local si direct cu ajutorul unui cuplu de traductori de proximitate tip MULTI-VIT model KD-2300-2S; acestia se monteaza n interiorul celulei triaxiale imediat lnga proba de pamnt; este folosit drept element de proximitate o foita subtire de aluminiu, atasata de membrana de pe proba cu ajutorul unei vaseline siliconice; Pentru determinarea parametrilor de comportare 16

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

mecanica a pamnturilor saturate este foarte importanta nregistrarea deformatiilor volumice ale probei de pamnt. Pentru atingerea acestui scop se folosesc aparate de masura denumite volumetre.

6.2. Calibrarea componentelor sistemului triaxial Pregatirea instalatiei triaxiale n vederea efectuarii ncercarilor implica o faza preliminara ce consta n calibrarea aparaturii si verificarea ansamblului instalatiei, urmate de prepararea si instalarea epruvetei de geomaterial pe postamentul celulei aparatului. Operatiunea de calibrare este menita sa reduca, sau sa elimine multe dintre efectele erorilor care pot aparea n timpul ncercarilor de laborator, sau a analizei rezultatelor obtinute. Notiunea de calibrare are urmatoarele semnificatii functie de subiectul caruia i se aplica: a) n cazul instrumentelor de masura calibrarea reprezinta determinarea relatiei dintre citirea efectuata (sau semnalul electric transmis) si cantitatea fizica masurata; b) pentru celelalte aparate calibrarea reprezinta determinarea efectului pe care l are variatia unei anumite marimi fizice asupra unor alte marimi fizice masurate (cum ar fi de exemplu variatia volumului celulei triaxiale datorita variatiei presiunii n celula); c) pentru anumite accesorii calibrarea reprezinta determinarea proprietatilor fizice ale unei componente a sistemului care are o anumita influenta asupra masuratorilor efectuate pe parcursul unei ncercari, astfel nct sa se poata tine cont de aceasta influenta.

6.3. Descrierea fazelor de lucru efectuate cu aparatura triaxiala faza de saturare n cele ce urmeaza se va defini prin termenul de saturatie starea geomaterialului pentru care porii sunt plini cu apa, iar prin termenul de saturare procesul de trecere a geomaterialului de la starea de partial saturat, cu porii umpluti partial cu apa, la starea de saturatie. ncercarile triaxiale asupra geomaterialelor saturate sunt facilitate de faptul ca echipamentele si procedurile aferente masurarii presiunii apei din pori sunt bine cunoscute si utilizate n mod curent. ncercarile triaxiale asupra geomaterialelor partial saturate prezinta dificultati suplimentare datorate n primul rnd masurarii presiunii aerului din pori. Desi n cadrul unor proiecte de cercetare s-au elaborat proceduri pentru masurarea presiunii aerului din pori, de cele mai multe ori, nsa, complexitatea acestora depaseste cadrul ncercarilor triaxiale de uz curent. Aceste impedimente pot fi depasite prin saturarea epruvetelor n prima faza a ncercarii triaxiale. Faza de saturare implica cresterea presiunii apei din porii epruvetei astfel nct aerul, prezent ca o a treia faza (alaturi de scheletul solid si apa), sa fie eliminat. Cresterea presiunii apei din pori se poate realiza fie prin cresterea presiunii aplicate n celula fie prin cresterea contrapresiunii si conduce la trecerea n solutie a aerului din porii epruvetei prin dizolvare n apa. Cresterea presiunii apei din pori (cresterea contrapresiunii) este nsotita de cresterea presiunii n celula astfel nct, n permanenta, sa fie aplicat un efort efectiv pozitiv de valoare mica asupra epruvetei de pamnt. O privire completa asupra proprietatilor mecanice ale pamnturilor se face asimilnd masa de pamnt cu un schelet compresibil continnd goluri care, pentru pamnturile saturate sunt pline cu apa. Presupunem ca scheletul se comporta ca un solid elastic si izotrop. Urmare a 17

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

variatiei eforturilor principale , , , fara posibilitatea realizarii drenajului, volumul total variaza cu si n consecinta presiunea interstitiala creste cu valoarea . Eforturile principale efective sunt: = = = Unde: = + Variatia presiunii apei din pori, , este datorata variatiei izotrope a presiunii n celula, , prin termenul , precum si variatiei efortului deviator ( ), prin termenul .

n Fig. 6.1 sunt redate valorile teoretice ale timpului de saturare necesar pentru atingerea gradelor de saturatie de 99%, 99.5% si 100%, functie de valoarea gradului de saturatie initial. Faza de saturare nu trebuie prelungita n mod excesiv deoarece pentru unele pamnturi este posibil ca epruveta ncercata sa sufere deformatii de tip curgere daca este lasata sub presiune cu drenajul nchis. Aceasta poate conduce la cresteri ale presiunii apei din pori mai mari dect cresterile datorate variatiei presiunii apei din celula.

Fig. 6.3 Timpul necesar pentru saturare in functie de gardul de saturatie necesar

Proceduri privind aplicarea fazei de saturare Faza de saturare, din punct de vedere cronologic, urmeaza fazelor de calibrare a componentelor si verificare a sistemului triaxial, de preparare a epruvetei de pamnt si de instalare a acesteia pe piedestalul celulei. Faza de saturare poate fi facuta aplicnd una din metodele de mai jos, functie 18

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

de tipul pamntului investigat si de modul cum vor decurge ulterior fazele de consolidare si forfecare: a) Metoda cresterii incrementale a contrapresiunii si presiunii n celula b) Metoda cresterii ntr-o singura treapta a contrapresiunii si presiunii n celula c) Metoda aplicari unei stari initiale de eforturi efective d) Metoda saturarii la umiditate constanta e) Metoda saturarii prin control automat Timpul necesar procesului de saturare poate varia ntre 2 si 10 zile, depinznd de gradul de saturatie initial al pamntului, de tipul acestuia si de instrumentarea epruvetei cu drenuri de hrtie de filtru. ntre presiunea n celula si contrapresiune trebuie mentinuta permanent o diferenta de cca. 10kPa. Valorile presiunilor ct si cele ale variatiilor de volum sunt nregistrate automat la intervale corespunzatoare de timp. Determinarea valorii coeficientului B (Testul B) se face la intervale de timp stabilite prin programul de calcul utilizat.

6.4. Descrierea fazelor de lucru in incercarile efectuate cu aparatura triaxiala faza de consolidare Efortul efectiv, la care epruveta de pamnt este supusa la sfrsitul fazei de saturare, este de obicei, mai mic dect efortul efectiv radial necesar la nceputul fazei de forfecare. De aceea, efortul efectiv este crescut fie prin cresterea presiunii n celula fie prin scaderea contrapresiunii. n mod normal, se procedeaza prin cresterea presiunii n celula, dar n cazul cnd presiunea necesara maxima nu poate fi atinsa n acest fel se aplica si scaderea contrapresiunii. Daca notam cu uS presiunea apei din pori la sfrsitul fazei de saturare si cu efortul efectiv radial necesar atunci presiunea necesara n celula, , este data de relatia: = + n cazul n care depaseste valoarea maxima a presiunii care poate fi aplicata n celula, atunci contrapresiunea trebuie ajustata la valoarea: = ,

Aplicarea starii de eforturi totale se poate face ntr-o singura treapta, n mai multe trepte sau n mod continuu n cazul n care controlul aplicarii eforturilor se face automat. De asemenea consolidarea poate fi facuta att prin aplicarea unei stari izotrope de eforturi ct si prin aplicarea unei stari anizotrope de eforturi.

6.5. Descrierea fazelor de lucru in incercarile efectuate cu aparatura triaxiala faza de forfecare Schimbarea starii de eforturi conduce la modificari ale volumului, care implica migratia apei catre sau n afara probei de pamnt. Timpul necesar migratiei apei poate varia cu un factor de 105 functie de permeabilitatea pamntului analizat. De asemenea, din punct de vedere al 19

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

timpului n care sunt aplicate ncarcarile, acesta poate varia de la cteva secunde, ca de exemplu n cazul unui cutremur de pamnt, la ctiva ani, n cazul constructiei unui baraj. n timpul actiunii unui cutremur, presiunea n exces a apei din pori care se genereaza nu are timp sa se disipe nici macar n cazul nisipurilor, indicnd conditii de solicitare nedrenate. La cealalta extrema, un strat gros de argila se poate consolida n urma aplicarii unei ncarcari, de genul unui baraj sau a unui rambleu, pe parcursul unei perioade de mai multi ani. n ncercarile de laborator se pot aplica att conditii de solicitare drenate, ct si nedrenate, functie de viteza de aplicare a ncarcarilor si de tipul de pamnt ncercat. Sintetiznd cele spuse mai sus, faza de forfecare se poate desfasura, din punct de vedere al conditiilor de drenaj, n doua variante: a) Forfecare nedrenata si b) Forfecare drenata. n Fig. 6.1, a) si b), sunt reprezentate schematizat cele doua variante de realizare a fazei de forfecare n instalatia triaxiala. Din punct de vedere al modului de aplicare al ncarcarilor, faza de forfecare poate fi condusa controlnd: rata cresterii eforturilor (efort impus) sau rata cresterii deformatiilor axiale (deformatie impusa).

Fig. 6.4 Reprezentarea fazei de forfecare in instalatia triaxiala

n timpul fazei de forfecare a ncercarii triaxiale, n porii unei epruvete saturate de pamnt se dezvolta o presiune n exces a apei din pori. O ncercare de forfecare drenata asupra unei epruvete de argila saturata trebuie sa fie condusa cu o viteza suficient de mica, astfel nct presiunea n exces a apei din pori sa se poata egaliza n corpul epruvetei, iar valorile masuratorilor efectuate sa fie semnificative pentru determinarea eforturilor efective. Rezistenta la compresiune drenata pentru o argila normal consolidata n conditiile unei disipari de 100% a presiunii n exces a apei din pori se noteaza cu . Rezistenta la compresiune nedrenata pentru o argila normal consolidata n conditiile unei disipari de 0% a presiunii n exces a apei din pori se noteaza cu . Pentru epruvete din acelasi material, consolidate la aceiasi stare de eforturi, este mai mare dect .

20

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

7. Incercarea de forfecare prin torsiune Incercarea de forfecare prin torsiune elimina o mare parte din criticile referitoare la caseta de forfecare directa, permitand totodata determinarea cat mai veridic al a rezistentei reziduale a argilelor. In principiu, incercarea consta in supunerea unei probe de pamant cilindrice, cu sectiune plina sau inelara, inclusa in doua semicasete, la o sarcina axiala normala printr-un piston constanta pe parcursul incercarii probei si actionarea acesteia cu un moment de torsiune , prin intermediul unei mese rotative care actioneaza semicaseta mobila, pana la cedarea probei. De regula, viteza de aplicare a momentului de torsiune respective a tensiunii tangentiale este redusa pentru a permite drenarea apei din proba pe parcursul forfecarii. Rezultatele obtinute, pentru rezistenta reziduala sunt mai mici decat cele furnizate de caseta de forfecare , prin forfecare alternativa, datorita tendintei de aliniere si realiniere a particulelor argiloase de o parte si de alta a suprafetei de forfecare in momentul sensului de forfecare. Cu toate perfectionarile aduse aparatului, totusi curbele tensiune-deformatie rezultate nu pot da o imagine veridica asupra comportarii probei, datorita variatiei tensiunilor de la punct la punct si chiar evolutia acestora pe timpul incercarii.

7.1.Comparatie intre rezultatele obtinute in urma unei incercari de forfecare directa si a unei incercari rotationale In ambele cazuri se obtin parametri reziduali. Fiecare test are limitari in ceea ce priveste rezultatele teoretice considerate, forma aparatului, abilitatile tehnicianului care realizeaza testul, interpretarea rezultatelor. Este aproape imposibil sa elimin acesti factori cand faci o comparatie. Bishop a comparat rezultatele testului de incercare rotationala cu alte metode de masurare a unghiului de frecare interna rezidual al argilei brune de Londra. A facut teste in caseta de forfecare directa si in aparatul de forfecare triaxiala pe probe prelevate de pe suprafata de alunecare. Rezultatele testelor au aratat ca valoarile unghiului de frecare interna rezidual au fost mai mari cu (2 6) decat valoarile obtinute cu in urma incercari de forfecare rotationala.

21

Detalii de laborator. Obtinerea parametrilor rezistentei la forfecare a pamanturilor

8. Bibliografie

Manea, S. Geotehnica mediului inconjurator Manoliu, I. Fundatii si procedee de fundare Manoliu, I. Radulescu, N. Geotehnica Cornforth, D. Landslides in practice

22