Sfânta Scriptură – Importanță și Structură

Sfânta Scriptură, cunoscută sub termenul grecesc Biblion (βίβλίον) sau

Biblia (βίβλία), ceea ce înseamnă „carte” sau „cărți”, reprezintă o colecție
de texte sacre fundamentale pentru credința creștină. Aceste scrieri au
fost create de-a lungul secolelor de profeți, apostoli și alte personalități
alese, fiind inspirate de Duhul Sfânt. Ea cuprinde adevăruri teologice,
norme de comportament și relatări istorice esențiale pentru înțelegerea
relației dintre om și Dumnezeu. Rolul principal al Bibliei este să transmită
credincioșilor mesaje divine, ajutându-i să trăiască în conformitate cu
voința lui Dumnezeu și, astfel, să ajungă la mântuire.

Semnificația și rolul Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură ocupă un loc central în viața spirituală a creștinilor, fiind

considerată o revelație a lui Dumnezeu către umanitate. Ea oferă
răspunsuri la întrebări existențiale, precum: care este scopul vieții? De
unde venim? Care este natura relației omului cu divinitatea? Sfânta
Scriptură nu este doar un document religios, ci și o călăuză morală, fiind
sursa unor valori universale: iubirea, iertarea, dreptatea, compasiunea și
respectul față de aproape.

Biserica a recunoscut aceste scrieri ca fiind inspirate de Dumnezeu, și de-

a lungul timpului, ele au fost păstrate și transmise din generație în
generație pentru a proteja adevărurile fundamentale ale credinței. Sfânta
Scriptură este studiată, interpretată și respectată ca fiind Cuvântul lui
Dumnezeu. De asemenea, ea este privită ca un ghid prin care creștinii își
pot orienta viața, găsind îndrumare în momentele dificile și întărire
spirituală în căutarea sensului existenței.

Structura Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură este împărțită în două mari secțiuni: Vechiul Testament și

Noul Testament, fiecare având un rol distinct în istoria credinței și
mântuirii.
Vechiul Testament

Vechiul Testament reprezintă o compilație de texte ce descriu istoria

revelației divine de la creația omului, Adam, până la venirea lui Hristos.
Acesta cuprinde 39 de cărți canonice care au fost acceptate de Biserică
drept inspirate divin. La acestea se adaugă 13 cărți sau fragmente numite
anaghinoscomena sau „bune de citit”. Deși nu fac parte din canonul
oficial, ele sunt recomandate datorită învățăturilor morale și valorilor
spirituale pe care le conțin.

Vechiul Testament prezintă începuturile creației, viața patriarhilor și

profeților, istoria poporului ales și legământul încheiat între Dumnezeu și
Israel. Printre cele mai cunoscute texte se numără Facerea, Exodul, Psalmii
și cărțile profetice, precum Isaia, Ieremia și Daniel. Aceste scrieri
subliniază nu doar istoria poporului Israel, ci și natura relației divine cu
umanitatea, punând accent pe legile și valorile morale stabilite de
Dumnezeu pentru poporul ales.

Rolul și mesajul Vechiului Testament constă în pregătirea omenirii pentru

venirea lui Mesia. Profețiile prezente în aceste cărți prevestesc venirea lui
Iisus Hristos și anunță o nouă etapă a mântuirii. De asemenea, Vechiul
Testament ilustrează conceptul de legământ, prin care Dumnezeu
stabilește o relație personală și spirituală cu omul, arătându-i căile pe care
să le urmeze pentru a trăi conform voinței divine.

Noul Testament

Noul Testament reprezintă împlinirea promisiunilor din Vechiul Testament,

prin revelarea directă a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Cuprinde 27 de
cărți canonice, incluzând cele patru Evanghelii după Matei, Marcu, Luca și
Ioan, care descriu viața, învățăturile, minunile, moartea și învierea lui
Hristos. Aceste texte sunt esențiale pentru înțelegerea și aprofundarea
mesajului creștin, fiind fundamentul credinței în divinitatea și sacrificiul lui
Iisus pentru mântuirea omenirii.
Noul Testament continuă cu Faptele Apostolilor, care descrie începuturile
Bisericii creștine, și cu Epistolele apostolilor, în special ale Sfântului
Apostol Pavel, care oferă sfaturi și îndrumări comunităților de creștini din
acea perioadă. Aceste epistole abordează aspecte etice, morale și
doctrinare și oferă răspunsuri la problemele cu care se confruntau
creștinii.

Cartea Apocalipsa lui Ioan încheie Noul Testament, oferind o privire

simbolică și profetică asupra sfârșitului lumii și a victoriei finale a lui
Hristos asupra răului. Aceasta este o carte plină de simbolism și este
interpretată ca o promisiune a unei noi lumi în care Dumnezeu va domni
pentru totdeauna, în pace și iubire.

Importanța Noului Testament constă în mesajul de iubire și mântuire pe

care Fiul lui Dumnezeu l-a adus prin viața și sacrificiul său. Prin urmare,
Noul Testament este o completare și o împlinire a Vechiului Testament,
oferind o nouă perspectivă asupra relației dintre Dumnezeu și oameni,
bazată pe iubire, iertare și speranță.

În concluzie, Sfânta Scriptură este pentru creștini un ghid spiritual de

neprețuit. Ea nu doar că oferă o cunoaștere a voinței divine, dar și o sursă
de inspirație, mângâiere și speranță. Prin lectura și interpretarea sa,
credincioșii sunt încurajați să-și orienteze viața conform învățăturilor
divine, găsind sens și direcție în momentele de încercare.

Vechiul și Noul Testament, împreună, constituie un întreg, revelând

progresiv planul lui Dumnezeu pentru umanitate. Biblia, în ansamblul său,
rămâne un testament al iubirii lui Dumnezeu pentru creația sa și o
chemare pentru toți oamenii de a trăi în armonie și comuniune cu
divinitatea.

Bibliografie:
[Link]

Cozmuța Patricia Oana

11 i