Sunteți pe pagina 1din 6

Ovidiu Gavrilovici, 2005

Introducere în
SUPERVIZARE
şi
INTERVIZARE
Ce este şi ce nu este supervizarea
• Există un set comun de deprinderi specifice oricăror
procese de supervizare
• Multe din dinamicile şi deprinderile folosite în supervizare
sunt universale, similare celor folosite şi în alte roluri în
cadrul organizaţiei
• Există asemănări între dinamica supervizării şi alte relaţii
de ajutor (dar NU este şi NU devine o relaţie
terapeutică!)
• Scopul supervizării (şi intervizării) este de a ajuta
membrii participanţi în a-şi îndeplini sarcinile
profesionale cu eficienţă, spre beneficiul maximal al
clientului
Ce este şi ce nu este supervizarea
• Presupune dezvoltarea sensibilităţii pentru a înţelege
reacţiile participanţilor în noua relaţie
• Supervizarea şi intervizarea au la bază realizarea unui
contract între părţi, respectiv, între membrii unui grup de
intervizare
• Supervizarea are şi o funcţiune educaţională
• Cea mai delicată arie a supervizării este aceea de a
responsabiliza participantul sau participanţii prin
feedback continuu şi evaluare
• Pentru a reuşi în sarcinile de supervizare sunt necesare
şi calităţi de leadership
Supervizare în grup
• Roluri suplimentare ale supervizorului de grup:
– Leaderhsip
– Mediere

• Diferenţa dintre Echipele multidisciplinare şi


Supervizarea în grup poate fi înţeleasă, simplificat, ca
fiind diferenţa dintre axarea pe client, pe axarea pe cel
supervizat
Supervizarea ca suport pentru
adaptarea la traume a clinicianului

• Supervizorul şi membrii echipei de intervizare


sunt sensibili la situaţii care pot accentua stresul
colegilor clinicieni:
– Moartea unui client
– Moartea unui coleg
– Atacul fizic din partea unui client
– Anchete, inspecţii sau scandaluri de presă
– Diminuări ale activităţii, reorganizări
Shulman, L. (1994). Interactional supervision. Washington, DC: NASW
Press.