Sunteți pe pagina 1din 27

Bazele stiintei

nursingului

Bazele stiintei nursingului


Mesopotamia
La inceputurile istoriei lor mesopotamienii au abordat bolile
prin prisma medicinei magico-religioase, iar cand acestea
dadeau gres se recurgea la serviciile medicului empiric sau la
chirurg.
Medicina magica era practicata de preoti, iar cauza bolilor era
pusa pe seama greselilor savarsite fata de zei. Diferiti demoni,
spirite si duhuri erau asociate unor boli si afectiuni
Cu timpul asiro-babilonienii dezvolta o noua stiinta, numita
catarctica, sau arta de a preveni si vindeca bolile si suferintele
morale, prin purificarea sufletului si curatenie corporala,
reusind sa-si dezvolte o medicina empirica pre-stiintifica.

Bazele stiintei nursingului


Mesopotamia
Activitatea medicilor se desfasura conform unei stricte etici
profesionale, care reglementa atributiile si onorariile ce li se
cuveneau
Civilizatia asiro-babiloniana a dat culturii medicale o
farmacopee bogata, cu un mare numar de retete si tehnici
terapeutice, din care insa lipsea un element esential:
cantitatea diferitelor produse componente.

Judecand dupa vechimea textelor descoperite, mesopotamienii


au fost probabil, primii care au reusit sa creeze o medicina
empirica.

Bazele stiintei nursingului


Egipt
studiul scrierilor medicale egiptene releva baza empirica a
procedeelor medicale, amestecate cu magia si practicile
religioase
Preocuparile medicale erau in deplina concordanta cu
civilizatia egipteana si aveau un caracter mistico-religios,
dezvoltand in paralel si o medicina empirica, laica, bazata pe
unele proceduri terapeutice ce isi dovedisera eficacitatea de-a
lungul timpului
cunosteau arta imbalsamarii si practica disectiei cadavrelor,
dar se pare ca aveau putine cunostinte despre anatomia
corpului omenesc.

Bazele stiintei nursingului


Egipt
Aflam de la istoricul grec Herodot, ca medicina egipteana avea
un oarecare grad de specializare: Tara este plina de medici,
unii pentru ochi, altii pentru dinti, altii pentru abdomen, altii
pentru boli ascunse
Incepand din jurul anului 1650 ICh., in Egipt incepe sa se
formeze o medicina sociala si o medicina a muncii. Soldatii
primeau ingrijire medicala gratuita, constructorii de piramide
erau supravegheati medical, favorizand astfel dezvoltarea
chirurgiei si a ortopediei. Totusi in vechiul Egipt nu s-a gasit
nici o urma a vreunei institutii comparabila cu spitalul

Bazele stiintei nursingului


India
Experientele medicinii indiene pot fi catalogate pe trei mari perioade
trei perioade:

medicina pre ariana (300-1500 ICh..),


medicina vedica (700 ICh., pana acum),
medicina ayurvedica (traditionala indiana).
Conceptele medicale ale civilizatiei preariene au putut fi deduse
odata cu descoperirea minelor de la Mohenj-Daro si Harrapa, ai caror
locuitori, se pare ca acordau o mare importanta igienei corporale.

Medicina vedica are la baza o conceptie medicala mitica, bazata pe


exorcizare si demonologie.
Filozofia medicala indiana se bazeaza pe existenta unor canale
(nandi, dhamani si hira) prin care circula forta organica, care va
constitui fundamentul pe care se vor construi, atat medicina
ayurvedica cat si tehnica yoga.
Ayurveda, sau stiinta vietii, este o conceptie bio-medicala asupra
omului sanatos, dar si bolnav

Bazele stiintei nursingului


India
In India educatia medicala se facea in universitati.
Dupa 7 ani de invatatura, invatacelul isi desavarsea cunostintele
sub indrumarea unui maestru.
Odata dobadit, dreptul de a practica, medicul se obliga sa inlature
suferinta si sa lupte pentru fericirea oamenilor.
Ingrijirea medicala era acordata, deopotriva de catre barbati cat si
de femei.
Bolile erau diagnosticate prin obsevartie si examinarea cilinica,
medicul luand in observatie trei elemente principale: culoarea
conjunctivei, aspectul limbii si caracteristicile urinei.
Din arsenalul terapeutic bazat pe droguri, vegetale si produse de
origine animala, faceau parte: boraxul, sulfatul de cupru, carbonat
de sodiu, mercurul, rezepina, tiroida, extracte de substanta
nervoasa, etc

Bazele stiintei nursingului


India
In esenta medicina ayurvedica poate fi rezumata astfel:
este creata de preoti, filozofi sau medici, fiind practicata de
profesionisti;
se bazeaza pe o literatura medicala temeinica, ce contine o
semiologie bogata, dar si un arsenal terapeutic medical si
chirurgical evoluat, comparabil cu cel european;
in ecuatia sanatate-boala, bolnavul reprezinta factorul pasiv ce
apeleaza la factorul activ pentru a-l salva

Bazele stiintei nursingului


China
Atat civilizatia antica chineza cat si medicina pe care au
dezvoltat-o, se bazeaza in special pe viziunea cosmologica
asupra lumii.
De aici ideea ca microcosmosul corpului omenesc, nu
reprezinta altceva decat o imagine miniaturala a
macrocosmosului.
Interzicerea disectiilor a dus la dezvoltarea unei anatomii
sofiste in care se incerca un paralelism intre alcatuirea corpului
si astrologie, soldat de cele mai multe ori cu deductii
aberante.
Pe baza acestor conceptii se va dezvolta medicina traditionala
si acupunctura

Bazele stiintei nursingului


China
Intre secolele XII si III ICh, mestesugul vindecarii incepe sa se
diferentieze pe ramuri: medici de boli (internisti), medici de tumori
(chirurgi), medici de hrana (dieteticieni) sau medici de animale
(veterinari).
Prima lucrare medicala chineza cunoscuta este Yi Jing (Cartea
Schimbarilor ) atribuita imparatului Fu Xsi (2850 ICh.), ce reuseste sa
fundamenteze conceptiile filozofice ale stiintelor medicochirurgicale ale acelor vremuri.
Imparatul Sei Nung (2748 ICh.) publica Farmacopeea vegetala
Chineza (Pen Tsao)
Imparatul Huang Ti (2697 ICh.) editeaza o scrisoare medicala
celebra, numita Canonul Medicinei (Nei Ching), in care reuseste sa
formuleze principalele obiective ale artei medicale chineze :
Vindecarea bolnavilor si intarirea sanatatii celor sanatosi.

Bazele stiintei nursingului


China
In paralel cu medicina cosmologica se va dezvolta si o
medicina empiric-pragmatica, scolile medicale aparand, se
pare, in perioada 800 1000 era noastra, unde medicii erau
invatati sa consulte bolnavii cu deosebita minitiozitate.
Terapia prin acupunctura, ce cauata sa aduca redobandirea
echilibrelor diferitelor organe ale corpului prin intepere si
presopunctura diferitelor puncte corespondente ale organelor
interne, a reusit sa reziste timpului peste 1200 de ani.

Bazele stiintei nursingului


Iudeea
Codul de sanatate cuprins in Vechiul Testament, abordeaza in
primul rand aspecte ale igienei individului, familiei si
comunitatii, cu scopul de mentinere a sanatatii si prelungirea
vietii.
Vechii evrei aveau programe atent planificate de vizitare si
ingrijire a bolnavilor la domiciliu, pentru curatenie fizica si
spirituala, atat al celui suferind cat si a familiei sale.
Preotii erau aceia care dadeau vedictul, de curat sau purcat
unei persoane, pe baza cartilor sfinte si tot ei decideau
izolarea bolnavilor suferinzi de boli contagioase sau
reintegrarea in familie a celor vindecati.

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
Miturile si legendele vechilor greci se oglindesc si in
preocuparile pentru perfectionarea artei de vindecare a
trupului si sufletului.
Pentru eleni bolile erau rezultatul pedepselor pe care zeul
Apollo si sora sa Artemis le aplicau pamantenilor intrati in
conflict cu ei. Apollo era recunoscut in Olimp ca patron al
medicinei iar Artemis zeita care ocroteste campurile,
animalele, si vindeca miraculos bolile

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
faimosul medic al antichitatii grecesti, Asklepios este zeificat si
identificat ca zeu al medicinii. Metodele sale de tratament
erau descantecul, elixirul, buruienile de leac, alifiile si
interventiile chirurgicale.
Templele inchinate zeului vindecator erau de regula asezate in
locuri cu clima calda, inconjurate de multa verdeata, unde cei
bolnavi erau adusi pentru a-si mentine o igiena riguroasa si un
regim de viata foarte chibzuit
De fapt sanctuarele lui Asklepios erau un fel de sanatorii cu
caracter laic iar discipolii lui numiti asklepiazi, sunt considerati
primii medici ai antichitatii

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
Cel care a reusit sa sintetizeze cunostintele medicale ale
timpului sau, elaborand o conceptie medicala unitara bazata
pe filozofia materialista a fost Hippocrate din Kos, care a reusit
desprinderea medicinii ca stiinta din cuprinsul general al
filozofiei.
Cele aproximativ 67 de carti meduicale atribuite lui
Hippocrates, cunoscute sub numele de Corpus
Hippocraticum, reprezinta conceptia stiintifica si filozofica a
epocii de aur a culturii elene

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
Principiile generale ale doctrinei hipocratice se
fundamenteaza pe urmatoarele teze patogenice:
Teoria dezechilibrului celor patru umori prin care sangele
produs de inima, phlegma produsa de creier, bila neagra
(melancolia) produsa de de splina, si bila galbena secretata de
ficat, trebuie sa fie in echilibru, aparitia bolii datorandu-se
dezechilibrului produs intre aceste umori.
Teza temperamentelor, care sustine ca oamenii aflandu-se sub
influenta factorilor cosmici si geografici formeaza urmatoarele
tipuri tempramentale: sangvinic (vioi), flegmatic (rece), coleric
(impetuos), melancolic (timid, trist).

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
In ceea ce priveste etiologia bolilor, Hippocrate sustine in tratatul
Despre aer,ape si lacuri:
Orice boala are o cauza naturala si nimic nu se intampla fara
interventia naturii... Nu exista boli divine datorita interventiei
zeilor... Natura este primul medic al bolnavilor si numai favorizand
eforturile sale putem obtine oarecare succes.
Observarea atenta a bolnavului, descrierea simptomelor bolii pentru
un diagnostic cat mai exact, fac din lucrarea Despre prognoze, o
carte de referinta pentru tripla misiune a medicului: sa judece
asupra celor petrecute, sa cunoasca cele prezente si sa prevada cele
ce vor fi.
Referindu-se la terapie enunta un pricipiu universal valabil: nu
exista reguli absolute, caci nu exista boli, ci bolnavi si organisme
diferite ce pot reactiona in mod diferit la acelasi remediu.

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
De la Hippocrate ne-a ramas si celebrul juramant atribuit lui, care
cuprinde ndatoririle morale ale unui medic n exercitarea profesiunii
sale. n multe universitati, absolventii facultatilor de medicina
presteaza la sfritul studiului juramntul lui Hippocrate:
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea i Panacea i pe toti
zeii i zeitele, pe care i iau ca martori, ca voi ndeplini acest
juramnt i poruncile lui, pe ct ma ajuta fortele i ratiunea:
Sa respect pe cel care m-a nvatat aceasta arta la fel ca pe propriii
mei parinti, sa mpart cu el cele ce-mi apartin i sa am grija de el la
nevoie; sa-i consider pe descendentii lui ca frati i sa-i nvat aceasta
arta, daca ei o doresc, fara obligatii i fara a fi platit.

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
Sa transmit mai departe nvataturile acestei arte fiilor mei,
fiilor maestrului meu i numai acelor discipoli care au jurat
dupa obiceiul medicilor, i nimanui altuia.
Att ct ma ajuta fortele i ratiunea, prescriptiunile mele sa
fie facute numai spre folosul i buna stare a bolnavilor, sa-i
feresc de orice dauna sau violenta.
Nu voi prescrie niciodata o substanta cu efecte mortale,
chiar daca mi se cere, i nici nu voi da vreun sfat n aceasta
privinta. Tot aa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
Sacra i curata mi voi pastra arta i mi voi conduce viata.
Nu voi opera piatra din baica, ci voi lasa aceasta operatie
celor care fac aceasta meserie.

Bazele stiintei nursingului


Grecia antica
n orice casa voi intra, o voi face numai spre folosul i
bunastarea bolnavilor, ma voi tine departe de orice actiune
daunatoare i de contacte intime cu femei sau barbati, cu
oameni liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi n timpul unui tratament voi
pastra n secret, pentru ca aici tacerea este o datorie.
Daca voi respecta acest juramnt i nu l voi calca, viata i
arta mea sa se bucure de renume i respect din partea
tuturor oamenilor; daca l voi trada devenind sperjur, atunci
contrariul."

Bazele stiintei nursingului


Roma antica
Romanii au dezvoltat servicii comunitare de sanatate a caror
organizare eficienta a contribuit la perpetuarea functionarii
acestora, chiar dupa destramarea imperiului. In primul secol al eri
noastre, o serie de invatati ai vremii reusesc sa cuprinda in operele
lor sinteza cunostintelor acumulate in diverse domenii
Cele mai remarcabile personalitati medicale romane sunt considerati
Aulus Cornelius Celsus (60 ICh.-20 DCh) autorul lucrarii De arte
medica, cel care a introdus in semiologia medicala celebrele
caracteristici ale inflamatiei: rubor et tumor cum color et dolor
si celebrul medic antic, Galenus (129-201), nascut in Pergam,
cosnsiderat ultimul mare reprezentant al medicinei antice. Datorita
disectiilor si vivisectiilor publice, este considerat primul mare
experimentator al medicinei. In tratatul sau De simplicum
medicamentorum, reuseste sa descrie si sa clasifice aproximativ
473 de remedii vegetale.

Bazele stiintei nursingului


Islam
Ingrijirile medicale practicate de arabi aveau la baza mostenirea
medicala hippocratica, adaptata la principiile islamice.
Cea mai reprezentativa figura a medicinei arabe a fost Abu al
Hussein ibn Abdallah ibn Sina (980-1037) mai cunoscut sub numele
de Avicena.
In tratatul sau Al Quanun (Canonul Stiintelor Medicale) reda cu
rigurozitate matematica cunostintele medicale ale vremii: anatomia,
fiziologia, diagnosticul, si tratamentul.
A facut primele descrieri clinice ale diabetului zaharat (boala urinilor
dulci si antraxul (focul persan), a reusit sa faca o diferentiere
argumentata intre ulcer, gastrita si stenoza pilorica precum si intre
meningism si meningita.

Bazele stiintei nursingului


Renasterea
O perioada in care arta de a igriji incepe sa se impuna ca o practica
diferita fata de arta de a vindeca, in paralel cu progresul stiintei,
tehnicii si daramarea barierelor mistico-religioase, la care au
contribuit numerosi invatati.
Andre Vesale (1514-1564) in cele 7 parti ale tratatului sau de
anatomie, De Humani Corporis Fabrica (Alcatuirea corpului
uman), expune o conceptie noua, bazata pe observatii directe,
cercetare si gandire rationala.
Miguel Seret (1509-1553) bazandu-se pe studii anatomice reale
reuseste sa dea o descriere exacta a micii circulatii.
Paracelasus (1493-1541), fiu al unui medic elvetian, este considerat
un inovator al gandirii biomedicale. Folosind metoda experimentala
a incercat sa fundamenteze urmatorul concept biomedical:
procesele care se petrec in corpul uman sunt chimice, iar chimia
este sortita sa joace un rol imens in medicina.

Bazele stiintei nursingului


Renasterea
Girolamo Francastoro (1483-1553) in lucrarea sa De contagione contagionis
morbis et eorum curratione (Despre contagiune boli contagioase si tratamentul
lor) descrie caile de transmitere a bolilor infectioase, realizand totodata o
clasificare a lor. Sustinand ca infectia este produsa de particule mici invizibile
poate fi considerat ca pionierul epidemiologiei. A fost primul care a diferentiat
ciuma de tifosul exantematic.

Ambroise Pare (1509-1590) va introduce in tratamentul plagilor un antiseptic


format din galbenus de ou, solutie alcoolizata si terebentina, acoperite de fese
din bumbac. A imaginat tot felul de proteze mecanice pentru ranitii suferinzi de
amputari.
William Harvey (1578-1657), cu studii de medicina la Cambridge si Padova,
publica lucrarea Excitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus
(Cercetarea anatomica asupra miscarii inimii si sangelui la animale). Socotita ca
apogeu al descoperirilor Renasterii, descrierea circulatiei sanguine reprezinta o
lovitura definitiva data medicinii dogamatice traditionale. El este cel care va pune
bazele embriologiei prin dezvoltarea epigenezei: Omne vivum ex ovo (tot ceea
ce este viu provine din ou

Bazele stiintei nursingului


Renasterea
William Perry, care a emis ideea ca doar controland bolile
transmisibile s-ar putea ameliora mortalitatea maternoinfantila.
Spitalele vremii devin locuri unde pe langa ingrijirea bolnavilor
se studia si se invata arta medicala. Arta de a ingriji incepe sa
se diferentieze fata de arta de a vindeca.
Saint Francisc De Sales (1567-1662) infiinteaza o asociatie
voluntara a vizitatorilor prieteni, care mergeau la domiciliul
persoanelor bolnave acordand ingriiri. Asociatia a reprezentat
o forma timpurie de ingrijiri tip nursing la domiciliu.

Bazele stiintei nursingului


Renasterea
Saint Vincent de Paul (1581-1660) este considerat un alt
precursor al dezvoltarii ingrijirilor de sanatate si al ajutorului
social. In 1617 organizeaza la Paris Confreria caritatii,
organizatie formata din tinere credincioase laice, ce se
consacra ingrijirilor la domiciliu.
Camille de Lelis, militar de cariera, se converteste la catolicism
si se dedica ingrijirii bolnavilor, in special a celor atinsi de
ciuma. Dupa canonizare a fost ales ca patron al infirmierelor.
Crearea centrelor de primire destinate bolnavilor si a celor
saraci, va institutionaliza functia de ajutor social si de ingrijire,
creand premisele aparitiei functiei de ingrijitor de sanatate.

Bazele stiintei nursingului