Lector universitar dr.

VIRJAN DANIELA
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com

CURS 4

TEORIA PRODUCATORULUI
4.1. Producatorul si firma
4.2. Factorii de productie si
combinarea acestora
4.3. Productivitatea. Legea
randamentelor neproportionale
4.4. Costul productiei
4.5. Economiile si dezeconomiile de
scara

4.1. Producatorul si firma

Producatorul cel care organizeaza si asigura
crearea de bunuri materiale si servici. Este
purtatorul ofertei.
Firma (intreprinderea) este o unitate economic
productoare, care are un anumit specific de
activitate, un mod propriu de organizare i
capacitatea de a produce bunuri economice.
Dreptul comercial roman considera calitatea de
comerciant
ca atribuit:
persoanelor fizice
(profesii liberale medici, avocati, agricultori),
societatilor comerciale si altor persoane
juridice (statul si administratiile teritoriale,
regiile autonome, asociatiile si fundatiile, etc).

Activitatea firmei se desfasoara concomitent in

doua directii:
- cumpararea de factori de productie (intrari)
care sunt folositi
la producerea bunurilor
economice (subventii, venituri din vanzarea
bunurilor economice, vanzari de factori de
productie);
- vanzarea bunurilor economice produse (iesiri)
prin care isi recupereaza cheltuielile facute si
obtine un profit (plata impozitelor si taxelor,
vanzari de bunuri economice, cheltuielile
pentru serviciile factorilor de productie);
Obiectivele principale pe care le urmareste
producatorul sunt maximizarea profitului si
dezvoltarea (cresterea) activitatii firmei.

4.2. Factorii de productie si combinarea acestora

Factori de productie totalitatea elementelor necesare producerii de

bunuri economice

Cei mai importanti factori de productie:

(Pamantul) si Capitalul

Munca, Natura

Neofactori: progresul tehnic, inovatia, resursele

informationale, etc.

MUNCA activitate specific umana, constienta, prin care omul cauta

mijloacele necesare atingerii unui scop precis.

CARACTERISTICI:
- factor primar si originar;
- factor activ si determinat al productiei, al activitatii ec. in general;
- in procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile, experienta si
cunostintele pe care le poseda;
- prin munca se depune atat un efort intelectual cat si fizic;
- se afirma capacitatile de transformare si de anticipare ale omului;
- utilizarea, combinarea si perfectionarea celorlalti factori de
productie
se realizeaza prin munca;
- progresul individului si societatii este legat in mod direct de munca;
- au sporit cantitativ si s-au imbunatatit calitativ rezultatele obtinute
in
procesul muncii rodnicia muncii a crescut;
- factor regenerabil, etc.

NATURA (PAMANTUL)

NATURA elementul de baza care asigura suportul material

al oricarei activitati economice, conditionand nemijlocit
desfasurarea acesteia
CARACTERISTICI:
- factor primar i originar;

- cadrul de desfasurare al oricarei activitati economice;

- suportul material al activitatii oamenilor si constituie baza
si izvorul productiei agricole si alimentare;
- resursele minerale constituie principala sursa de materii
prime si energie necesara desfasurarii intregii
activitati
economice;
- cuprinde si resursele de apa, au o functie vitala pentru
viata biologica, dar si o functie economica;
- este limitat;
- regenerabil;
- degradabil prin poluare sau exploatare nerationala;
- nu este produs de om, dar i-a sporit productivitatea prin
lucrri de drenare, irigaii, amenazri, etc.

CAPITALUL

Capitalul- reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si

utilizate pentru obtinerea altor bunuri si/sau servicii destinate
vanzarii.

Factorul de productie capital se mai numeste si capital tehnic

sau bunuri de productie

Capitalul tehnic este constituit din doua componente:

a)

Capitalul fix (cladiri, instalatii, masini-unelte, utilaje, mijloace de

transport, calculatoare,etc.) acea parte a capitalului tehnic care
participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si
se inlocuieste dupa un anumit timp de utilizare (cand se uzeaza)
Uzura fizica deprecierea treptata a capitalului fix, ca urmare a
folosirii in activitatea economica si/sau a actiunii factorilor
naturali
Uzura morala se instaleaza ca urmare a progresului tehnic si a
conditiilor pietei care asigura masini, utilaje, etc. noi, mai ieftine
si mai performante din punct de vedere tehnico-economic.

b)

Capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil,

energie,
apa tehnologica) care participa la un singur ciclu de productie,
sunt consumate in cursul acestuia si trebuie inlocuite cu fiecare
nou ciclu de productie.

Combinarea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie operatia tehnicoeconomica de unire a factorilor de productie in care
cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in functie de bunurile
ce urmeaza a fi produse, de cantitatea acestora si de alti
parametri, astel incat eficienta lor sa fie maxima.
Premisele combinarii factorilor de productie:
- caracterul limitat al factorilor supusi combinarii;
- caracteristicile f.p. si concordanta lor cu specificul
activitatii;
- conjunctura pietelor f.p.
Proprietatile factorilor de productie:
- divizibilitatea reflecta posibilitatea f.p. de se imparti in
unitati simple, in subunitati omogene fara a afecta
calitatea f.p.;
- adaptabilitatea capacitatea de asociere a unei unitati
dintr-un f.p.cu mai multe unitati din alt f.p.;
- complementaritatea proces prin care se stabilesc
raporturile cantitative ale f.p. care participa la obtinerea
unui anumit bun economic;
- substituibilitatea vizeaz latura economic.

FUNCTIA DE PRODUCTIE

Volumul maxim posibil al productiei ce se

obtine cu o cantitate data de resurse,
relatia dintre intrari si iesiri, respectiv
relatia dintre productia scontata a se
obtine dintr-un bun si cantitatile din
diferiti factori de poroductie necesare
pentru obtinerea acestuia sunt
exprimate prin functia de productie
Q = f(a,b,c,.), unde a, b, c, sunt
factorii de productie utilizati

4.3. Productivitatea. Legea randamentelor

neproportionale
Legea randmentelor neproportionale exprima raportul intre
evolutia rezultatelor obtinute si un factor variabil folosit in
doze suplimentare, ceilalti factori ramanand constanti.
Influenta factorului variabil se poate masura cu ajutorul
urmatorilor indicatori:
1) productia totala;
2) productivitatea medie Wm=Q/Fi, unde Fi=L,P,K
3) productivitatea marginala Wmg=Q/ Fi
Legea randamentelor neproportionale nu este valabila decat in
anumite conditii:
- factorii de productie trebuie sa fie omogeni;
- legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante
dintr-un factor doze suplimentare dintr-un alt factor;
- legea este reprezentativa pentru o stare data a tehnicii;
- punctul de plecare este acela de la care se intra in faza
de randamente descrescatoare;
- legea e valabila pentru o scara de productie data

LEGEA RANDAMENTELOR MARGINALE NEPROPORTIONALE

Dac o producie oarecare implic utilizarea a doi sau

a mai multor factori de producie i dac se adaug
progresiv aceeai cantitate folosit dintr-un factor, n
timp ce cantitatea altor factori nu se modific,
productivitatea marginal a factorului variabil crete
pn la un punct, apoi descrete, iar producia total
continu s creasc, dar cu cote din ce n ce mai mici.

4.4. Costul productiei

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor

pentru producerea si desfacerea bunurilor si servicilor

Costul contabil reflecta cheltuielile efectiv suportate

de catre intreprindere, care rezulta din evidenta
contabila a acesteia (cost explicit).

Costul economic reflecta acel consum de resurse ale

ag.ec. neinclus in costul platit de catre aceasta (cost
implicit)

Profit contabil = Venit total Cost contabil

Profit economic= Venit total (Cost contabil + Cost

economic)
Marimea si tipologia costului

A) Costuri

totale (globale) CF,CV,CT

B) Costuri

medii (unitare) CFM, CVM, CTM

C) Costul

marginal Cmg= CT/ Q sau CV/ Q

4.5. Economiile si dezeconomiile de scara

Economii de scara proces microeconomic care se

caracterizeaza prin cresterea dimensiunii, a
volumului productiei si scaderea costului mediu pe
termen lung, randamentele de scara sunt
crescatoare

Scara minima eficace firma nu realizeaza economii

de scara. Costul mediu este constant pe t.l., adica
productivitatea medie globala este constanta,
cantitatea produsa creste in acelasi ritm cu
cantitatea factorilor utilizati, randamentele de scara
sunt constante.

Dezeconomii de scara- costul mediu creste pe

termen lung, productivitatea medie globala scade,
cantitatea produsa sporeste mai putin decat
cantitatea factorilor utilizati, randamentele de scara
sunt descrescatoare.

Multumesc pentru atentie

INTREBARI!