Legea Hardy - Weinberg

►  Genetica medicală se preocupă nu

numai de stabilirea unui diagnostic corect
al bolii unui pacient, dar şi de evaluarea
riscului de recurenţă a afecţiunii la rudele
sale.
►  Fiecare organism primeşte de la părinţii
săi, prin genele gameţilor, informaţiile
necesare pentru formarea şi dezvoltarea
sa. În acest mod, membrii unei populaţii
umane moştenesc şi transmit gene
asemănătoare.
În populaţie, genele formează
numeroase combinaţii care
interacţionează şi se
influenţează reciproc
► Împerecherea întâmplătoare (panmictică) a
indivizilor din populaţie produce un schimb
permanent de gene, care, printr-o continuă
recombinare  si determină în populaţie o
intensă variabilitate genetică. Ea explică
unicitatea genetică a fiecărei persoane şi
vigurozitatea, adaptabilitatea şi vitalitatea
populaţiei. Exceptând parţial omul, la celelalte
specii individul are un rol neînsemnat în
evoluţie; rolul decisiv revine populaţiei aceasta
reprezentând unitatea majoră a evoluţiei.
Populaţia biologică este deci o populaţie de
gene, o unitate de reproducere panmictică şi o
unitate de evoluţie
►  Conceptul cel mai important
în genetica populaţiilor este
legea descrisă în 1908 de către
Hardy şi Weinberg. Această
lege explică de ce într-o
populaţie vastă, în interiorul
căreia uniunile (împerecherile)
sunt aleatorii (la întâmplare
sau panmictice)
► Datorită raporturilor de dominanţă şi
recesivitate care se stabilesc între genele
alele ar fi de aşteptat ca frecvenţa
fenotipurilor dominante să fie mai mare şi
să  crească pe seama celor recesive. În
realitate, în populatiile mari şi panmictice
aceste fenomene nu se observă şi populaţia
este în stare de echilibru deoarece proporţia
relativă a diferitelor genotipuri rămâne
constantă (stabilă) de la o generaţie la alta.

Si n-ati inteles mare lucru…

 Ok. Explicatii suplimentare
► ALELA: Genă de un anumit tip de pe același
cromozom.
► FENOTIP: Ansamblu de însușiri și caractere care se
manifestă în mod vizibil la un individ și care este
determinat de baza ereditară și de condițiile de
mediu.
► GENOTIP: Totalitatea proprietăților ereditare ale
unui organism.
► PANMICTIC: se refera la imperecherea
intamplatoare.
Deci…
► Datorită raporturilor de dominanţă şi
recesivitate care se stabilesc între genele
alele ar fi de aşteptat ca frecvenţa
fenotipurilor dominante să fie mai mare şi
să  crească pe seama celor recesive. În
realitate, în populatiile mari şi panmictice
aceste fenomene nu se observă şi populaţia
este în stare de echilibru deoarece proporţia
relativă a diferitelor genotipuri rămâne
constantă (stabilă) de la o generaţie la alta.
►O populaţie care demonstează
relaţiile/caracteristicile de bază
ale legii Hardy-Weinberg este
considerată a fi în echilibru
Hardy-Weinberg.
► Cei doi savanţi au demonstrat independent în 1908
respectiv 1909 faptul că frecvenţa
homozigoţilor şi cea a heterozigoţilor
rămâne constantă timp de generaţii cu
condiţia ca:
 populaţia să fie foarte numeroasă
 indivizii să se poată împerechea fără constrângeri (în
cazul în care aparţin sexelor opuse şi locuiesc în acelaşi
loc şi în acelaşi timp, binenţeles)
 nu există selecţia anumitor alele
 nu apare migrare de gene
 nu apar mutaţii.
► Aşa cum vom vedea, aceste
condiţii nu sunt totdeauna
realizate în toate populaţiile
umane dar amploarea factorilor
ce intervin este limitată,
modificările frecvenţei genelor
sunt echilibrate fie la nivelul
iniţial, fie la un nou nivel. Astfel
legea Hardy-Weinberg rămâne
relativ valabilă şi poate fi aplicată
în practica geneticii medicale,
pentru a estima frecvenţele
alelice.
►    Înrealizarea sfatului
genetic şi deci pentru
calcularea riscului genetic
este util să cunoaştem
genotipul unei persoane,
în funcţie de datele sale
familiale şi, în special, de
gradul de rudenie cu un
bolnav cu o afecţiune
genetică, precum şi
frecvenţa genotipurilor
corespunzătoare în
populaţia din care
provine partenerul de
cuplu a persoanei
respective, calculate
conform legii Hardy-
Weinberg.
 Boli autosomal dominante
► Exemplu, în hipercolesterolemia familială frecvenţa
bolnavilor homozigoţi este 1 : 1.000.000, iar a celor
heterozigoţi este 1 : 500. Frecvenţa a genei mutante este 1
: 1.000 sau 0.001 iar frecvenţa a genei normale este
aproximativ egală cu 1.
► Pentru practica medicală se poate conchide că aproape
orice pacient cu o boală autosomal dominantă este
heterozigot (bolnavii homozigoţi pot fi excluţi din calcul) şi
deci frecvenţa bolii este aproximativ egală cu frecvenţa
heterozigoţilor. În acest caz, frecvenţa genei mutante
dominante este jumătate din frecvenţa bolnavilor
heterozigoţi.
► AUTOSOMAL: apartinand unui cromozom nu este
un cromozom de sex, conectat la alt cromozom
salveaza sexul cromozomului
► HETEROZIGOT: (Organism diploid) cu două gene
diferite, una normală și una transformată prin
mutație
► HOMOZIGOT: Organism alcătuit dintr-un singur tip
de gameți
► HEMIZIGOT: are pe pozitia ocupata de gena sau
alela in structura cromozomului o singura gena, nu
doua (indivizii XY)
 Boli autosomal recesive
► Exemplu, frecvenţa a bolnavilor cu mucoviscidoză în
Europa este de circa 1/2500; rezultă că frecvenţa genei
mutante recesive este 0,02. Frecvenţa alelei normale 0,98.
Frecvenţa heterozigoţilor este egală cu 1/25, deci 4% din
populaţie. Acest lucru are o importanţă deosebită pentru
sfatul genetic acordat persoanelor din familia unui bolnav
cu mucoviscidoză.  Pentru afecţiunile autosomale recesive
rare frecvenţa genei normale este 1 iar frecvenţa
heterozigoţilor este aproximativ egală cu 2, deci de două
ori frecvenţa genei mutante. De exemplu, în cazul
fenilcetonuriei frecvenţa bolnavilor este de 1/10000 iar
frecvenţa heterozigoţilor = 2% .
► Din ambele exemple prezentate mai sus se
poate remarca faptul că deşi bolnavii
homozioţi sunt rari, heterozigoţii sunt
numeroşi. Deoarece numărul bolilor recesive
este mare (circa 1500) foarte probabil că
toţi oamenii poartă, în stare heterozigotă,
câteva gene anormale; totuşi, probabilitatea
ca aceste gene recesive să ajungă împreună
la homozigoţi este redusă.
 Boli legate de X
► Aprecierea frecvenţei alelice pentru genele situate pe cromosomul X
diferă de modul determinării frecvenţelor alelice pentru gene
autosomale deoarece în cazul bolilor legate de X bărbaţii (XY) sunt
hemizigoţi.

► Pentru bolile recesive, bărbaţii pot avea numai două genotipuri posibile
spre deosebire de femei care pot avea trei genotipuri.

► De exemplu, în cazul cecităţii pentru culorile roşu-verde (produsă de

mutaţii ale genelor pentru pigmentul vizual situate pe cromosomul X)
frecvenţa bărbaţilor afectaţi este 8% deci frecvenţa genei mutante =
0,08 iar a genei normale 0,92. Incidenţa femeilor afectate este foarte
mică deci sub 1% dar frecvenţa femeilor heterozigote, în jur de 15%

► În cazul afecţiunior dominante legate de X (de exemplu, rahitismul

rezistent la vitamina D sau hipofosfatemic) situaţia este inversă;
frecvenţa bolii va fi de două ori mai mare la femei decât la bărbaţi.
 Analiza statistică a rezultatelor
geneticii.
► S-a pus problema analizei şi reprezentării
fenomenelor de masă cum sunt frecvenţa alelelor
în populaţii prin calcule statistice şi probabilistice.
Rezultatele experimentelor pot fi grupate în jurul
unei valori medii. Pentru a descoperi dacă două
seturi de valori reprezintă de fapt aceeaşi lege sau
lucruri complet diferite se face testul de toleranţe
“t-test” (constă în aplicarea difernţelor pe o un
grafic, rezultatul obţinut trebuind să concorde cu
curba lui Gauss – vezi mai jos). Acesta dă răspuns
întrebărilor privitoare la cât de mult diferă sensul a
două seturi de măsurători
0% 50% 100%
► Cât de mare este deviaţia faţă de valorile
teoretice care ne-am fi aşteptat să apară?
► Cât de multe specimene trebuiesc luate
în considerare pentru a avea erori
neglijabile?
► Există metode de optimizare a modului
de lucru?
► Răspunsurile la aceste întrebări pot fi date doar prin
intermediul calculelor probabilistice. De la început trebuie
spus că nu se aşteaptă un răspuns cert: DA sau NU ci unul
care să afirme cu ce probabilitate o presupunere este
valabilă sau care este diferenţa semnificativă între două
seturi de măsurători. Geneticianul este ajutat de câteva
formule care le poate aplica şi de tabele calculate la care
poate face referire. Condiţia necesară pentru uzul
aproximărilor matematice este alegerea formulei corecte.
Trebuie lămurit dacă propriile valori experimentale satisfac
respectivele condiţii.
► Toate acestea sunt necesare în vederea observării
schimbărilor în raportul de segregare, fie datorită mutaţiilor
(raze X, etc...) fie datorită cosangvinizării sau a ingineriei
genetice.
► Bibliografie: www. colegiul-medicilor.ro

 DRAGUT ANDREEA
 DUMITRU BEATRICE
 XI PP