Stanculescu Elena-Cristina

Seria 7 grupa 59
 La examenul microscopic mucoasa gastrica este formata din:
Epiteliu de acoperire-captuseste toata suprafata
stomacului de la cardia la pilor, format dintr-un rand
de celule cilindrice mucoase( la polul apical prezinta o
mare cantitate de mucus cu reactie neutra). Celulele
epiteliului superficial se produc permanent, prin
diferentierea celulelor din fundul criptelor. Dupa 4-6
zile, acestea se descuameaza, prin exfoliere in timpul
alimentatiei, proces prin care se elimina cantitati de
mucus in lumenul gastric, lubrefiind mucoasa gastrica.
Lamina propria (corion), formata din glande
inconjurate de tesut conjunctiv bogat vascularizat si
inervat- mai abundenta imediat sub epiteliu si intre
cripte, dar mai ales la baza glandelor
Musculara mucoasei-formata dintr-un strat subtire de
fibre musculare netede strabatute de vase sanguine,
limfatice si nervoase comune corionului si
submucoasei.
 Glande secretoare de mucus (apartin laminei
proprii):
Glandele cardiale localizate intre mucoasa esofagului
si cea fundica
Glandele fundice, localizate in zona fundica si si in
corpul stomacului, avand in structura lor:
Celule mucoase-se gasesc in special in segmentul
superior al glandelor gastrice si prezinta in
citoplasma granule mari de mucus
Celule stem, regeneratoare pentru mucoasa
gastrica
Glandele antropilorice-celulele exocrine ale
glandelor pilorice secreta mucus si pepsinogen
Mucoasa gastrica
 In mod obisnuit, absorbtia de substante nutritive din
stomac direct in sange este redusa.
Acest nivel redus de absorbtie este in principal consecinta
a trei trasaturi particulare ale mucoasei gastrice:
Epiteliul este prevazut cu celule mucoase foarte
rezistente care secreta un strat de mucus vascos si
aderent, asemanator unui gel si cu grosimea intre 50
si 200 m.
Prezinta jonctiuni stranse speciale intre celulele
epiteliale adiacente, acestea gasindu-se doar la
acest nivel.
Un microclimat bogat in anion carbonic ce mentine
un pH scazut.
Aceste trei caracteristici impreuna cu alte obstacole in
calea absorbtiei gastrice sunt generic denumite bariera
gastrica.
 In mod normal, bariera gastrica este suficient de
rezistenta la difuziune, incat chiar concentratiile mari de
ioni de hidrogen din sucul gastric, in medie de 100.000 de
ori mai mari decat cocentratia plasmatica a acestora,
difuzeaza rareori prin stratul de mucus pana la nivelul
mucoasei propriu-zise.
In gastrita, permeabilitatea bariere gastrice este crescuta
semnificativ. In aceste conditii, ionii de hidrogen difuzeza
in epiteliul mucoasei stomacului, producand leziuni
suplimentare si inchizand astfel un cerc vicios prin care
mucoasa gastrica este distrusa progresiv pana la atrofie.
Mcoasa devine mai susceptibila la actiunea digestiva a
enzimelor peptice, ajungandu-se frecvent la ulcer gastric.
 Este secretat de celulele mucoase din regiunea antropilorica
si cardiala.
Din punct de vedere chimic, mucusul este alcatuit din
proteine(70%) si polizaharide(30%).
Cuprinde doi componenti majori:
Mucopolizaharide acide (sulfo-mucine) care se pot
fractiona in mucopolizaharide sulfatate.
Glicoproteine care contin in in molecula acid neuraminic
cu rol in mentinerea rezistentei mucoasei gastrice.
Mucusul protejeaza mucoasa gastrica prin:
Mecanismul adeziv conferit de incarcatura
electronegativa a gruparilor COOH si de resturile de acid
neuraminic ale mucusului solubil la pH acid;
Formarea complexului mucoproteine-HCl, prevenind
retrodifuziunea ionilor de H+
rezistenta la activitatea proteolitica a sucului gastric
datorita prezentei acidului neuraminic si polizaharidelor
sulfatate
 Mucusul impreuna cu secretiile alcaline formeaza bariera
mucoasei gastrice.
Stratul de mucus impiedica secretiile bogate in bicarbonat
de pe suprafata celulei epiteliale sa se amestece rapid cu
continutul gastric.
Secretia de mucus este stimulata de:
Stimularea vagala
Gastrina
Histamina
Substante iritante (Ex: HCl)
Secretia de mucus este inhibata de:
Atropina
Aspirina
Indometacin,care distrug calitatea
biochimica a mucusuluisi deci, a barierei
fiziologice a mucoasei gastrice.
 Un alt mecanism important de protectie consta in
secretia de anion carbonic, situat intre stratul de mucus
si epiteliul mucoasei gastrice. Acesta mentine un pH
relativ neutru, inactivand pepsina ce trece de stratul de
mucus si prevenind astfel autodigestia mucoasei
Cotransportorul Na/HCO mediaza secretia de anion
carbonic prin membrana bazolaterala epiteliala.
Secretia de anion carbonic este stimulata vagal prin
acetilcolina, care va conduce la o crestere a ionului de
calciu. Secundar reflexelor neurale, secretia mai poate
fi stimulata si de aciditatea gastrica.
 Gastrita inflamatia mucoasei gastrice
Daca ionii de hidrogen ajung pana la nivelul mucoasei gastrice vor
fi afectate mastocitele, care vor elibera histamina declansand
astfel un raspuns inflamator. Daca leziunea este minora, cresterea
fluxului de sange stimuleaza product de mucus si anion carbonic.
Daca leziunea este severa raspunsul inflamator conduce la
descresterea fluxului de sange si la agravarea conditiei. De
asemenea se elibereaza factor activator trombocitar, leucotriene,
tromboxani, endoteline si oxidanti.
Inflamatia din din gastrita poate fi numai superficiala, si, prin
urmare, nu foarte periculoasa, sau poate ajunge in profunzimea
mucoasei, in multe cazuri cu evolutie indelungata determinand
atrofia completa a mucoasei gastrice. Intr-un numar redus de
cazuri, gastrita poate fi acuta si severa, cu excoriatii ulcerative
ale mucoasei gastrice aparute sub actiunea secretiilor peptice.
Rezultatele cercetarilor sugereaza ca in majoritatea cazurilor
gastrita este produsa de o infectie bacteriana cronica a mucoasei.
Aceste cazuri beneficiaza de tratament antibacterian intensiv cu
rezultate favorabile.
Exista unele substante iritante care, dupa ce sunt ingerate, au
actiune distructiva asupra barierei de mucus cu rol protector
gastric-astfel spus, asupra glandelor gastrice si a jonctiunilor
stranse dintre celulele epiteliale gastrice -ducand frecvent la
gastrita acuta sau cronica severa Doua astfel de substante folosite
frecvent si excesiv sunt alcoolul si aspirina.
 Prostaglandinele joaca un rol central in mentinerea
integritatii mucoasei. De exemplu, acestea previn sau
reduc efectele cauzate de acizii sialici, bila si etanol.
Protectia este asigurata prin stimularea secretiei de anion
carbonic si a mucusului, inhibarea secretiei acide,
cresterea fluxului de sange si modificarea raspunsului
inflamator local indus de acid.
 Multi pacienti cu ulcer peptic prezinta de asemenea infectie
cronica la nivelul portiunilor terminale ale mucoasei gastrice
si al portiunilor initiale ale mucoasei duodenale, infectie
produsa cel mai frecvent de o bacterie numita Helicobacter
pylori, un bacil gram negativa ce colonizeaza regiunea antrala
a stomacului. Prin inflamatia cauzata este inhibata secretia
de somastatina care ar fi oprit secretia de gastrina. Odata
aparuta, infectia poate persista toata viata daca nu este
eradicata prin tratament antibacterian.
Mai mult, bacteria este capabila de a penetra bariera
mucoasa atat prin abilitatea fizica de a perfora bariera cat si
prin eliberarea unor enzime digestive bacteriene care lizeaza
bariera mucoasa.
Ca urmare, sucurile digestive extrem de acide din secretiile
gastrice pot ajunge la nivelul epiteliului subiacent si pot
digera efectiv peretele gastrointestinal, producand astfel o
ulceratie peptica.
 Cauza obisnuita a ulceratiei peptice este un dezechilibru
intre rata de secretie a sucului gastric si gradul de
protectie conferit de:
Bariera mucoasa gastroduodenala

Neutralizarea acidului gastric de catre sucurile

duodenale.

Toate zonele expuse in mod normal sucului gastric dispun

de numeroase glande mucoase, incepand cu glandele
mucoase compuse localizate in portiunea inferioara a
esofagului si stratul de celule mucoase din mucoasa
stomacului, continuand cu cele de la nivelul colului
glandelor gastrice, glandele pilorice profunde, si
terminand cu glandele Brunner din portiunea superioara a
duodenului care secreta un mucus extrem de alcalin.
 Suprafata extrem de extinsa a tractului gastrointestinal,
epiteliul unistratificat la nivel intestinal, cantitatea mare de
antigene alimentare si microbiene ce ajung in contact cu ea,
ridica sarcini deosebite de natura imunitara.
Pe de o parte este necesara toleranta la antigenele de natura
imunitara, fata de microflora intestinala obisnuita, pe de alta
parte este de dorit o reactie de aparare viguroasa fata de
microorganismele patogene.
Flora bacteriana variaza de-a lungul tractului digestiv,
stomacul fiind aproape steril, iar continutul microbian creste
distal.
Toleranta fata de flora microbiana comensala este utila
pentru organism, deoarece ea asigura protectie, suport
metabolic si actiune trofica.
Functia de protectie consta in crearea rezistentei fata de
tendintele colonizatoare ale bacteriilor patogene prin
competitie fata de resursele nutritive, prin producere de
substante cu proprietati antimicrobiene si prin prevenirea
atasarii patogenelor la enterocite.
 Atat apararea, cat si toleranta la nivelul tractului
gastrointestinal sunt datorate mecanismelor din sistemul
imun innascut nespecific si ale celui adaptativ/dobandit
(specific).
Sistemul imun innascut are urmatoarele mijloace
importante de protectie:
Stratul epitelial formeaza o bariera mecanica si chimica;
Imunoglobulinele A (aproximativ 3g sunt secretate zilnic
in intestin), previn aderenta si invazia bacteriana a
celulelor epiteliale intestinale, reprezentand o
componenta pivotala a imunitatii innascute;
Mucinele creeaza o bariera protectiva de-a lungul
intregului tract digestiv;
Sinteza si secretia unor peptide si proteine
antimicrobiene ( si defensina,histidine salivare,
lactoferina, cathelicidina LL-37)
Bibliografie
Medical Physiology-Walter F. Boron, Emile
L. Boulpaep,Elsevier updated second
edition, 2012
Tratat de fiziologie a omului-Guyton, Arthur
C Hall, Ed Callisto, editia a 11-a,
2007
Fziologie-Note de curs, editia a II-a, sub
redactia Prof. Univ. Dr. Ioana Anca
Badarau, Editura Universitara Carol
Davila, Bucuresti, 2014