Proiect la disciplina

Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților

Specificul activității de învățare la vârsta adultă și la vârsta adolescenței

Masteranzi: Grigoraș Bianca - Maria

Dinga Laura - Corina
Tănase Florin
 1. Specificul activităţii de învaţare la vârsta adultă

Procesul de învățare a adulților se referă atât la procesul prin care trec indivizii în
încercarea lor de a-și schimba sau îmbogăți cunoștințele, valorile, abilitățile și strategiile, dar și
la rezultatul dobândit de fiecare în noua acumulare de cunoștințe, valori, abilități și strategii.
 În procesul de învăţare la această vârstă devin utile:

• accentuarea specificităţii învăţării la adult (schimbări fiziologice,

la nivel de gândire, de rol social etc.);
• necesitatea unei individualizări a predării şi a strategiilor de
învăţare (fiind vorba despre motivaţie, stiluri de învăţare, nevoi,
interese sau obiective diferite).

Pentru că este foarte important ce anume îl determină pe adult

să se implice într-un proces de învăţare, apare necesară:

• analiza contextului socio-psiho-economic ce determină învăţarea

la vârsta adultă
• cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii mediului (fizic,
emoţional, sociocultural) în care se desfăşoară efectiv acest proces
de învăţare.
 Metoda cea mai eficientă în procesul de învăţare la vârsta adultă, este învăţarea
autodirijată.

Învăţarea autodirijată este un concept al psihopedagogiei, care a fost din ce în ce mai agreat (şi
cercetat) în ultimii ani. El desemnează un proces extrem de complex care nu poate fi evitat în
educaţia adulţilor.

Învăţarea autodirijată este procesul prin care individul:

• are iniţiativa învăţării,

• stabileşte propriile nevoi de învăţare (cu sau fără ajutorul altora),
• îşi formulează scopurile,
• obiectivele,
• identifică resursele umane şi materiale necesare învăţării,
• alege şi aplică strategii potrivite/adecvate de învăţare,
• evaluează propriile rezultate.
Autodirijarea se exprimă cel mai bine în „gradele de libertate“ în raport cu învăţarea.
Acestea se manifestă în:
• deciziile referitoare la proiectele de învăţare,
• priorităţile în domeniul nevoilor şi al interesului de a învăţa,
• justificarea obiectivelor învăţării,
• utilizarea publicaţiilor şi a altor materiale ajutătoare,
• alegerea unor stiluri şi strategii de învăţare,
• evaluarea rezultatelor învăţării.
Autodirijarea şi autodeterminarea se manifestă, de fapt, gradual. Învăţarea
autodirijată este strict orientată spre cel care învaţă. Acesta o face din proprie iniţiativă,
unde, timpul dedicat învăţării este flexibil iar spaţiile sunt variabile. Este foarte importantă
autonomia în stabilizarea scopurilor învăţării, conţinuturile tematice sunt, de regulă, liber
alese (decizia aparţine celui care învaţă) iar rezultatele învăţării se stabilesc prin
autocontrol. Deci, elementul esenţial este responsabilitatea.
 Adulții experimentează o stare pozitivă când învață și când mediul unde își
desfășoară activitățile îi sprijină și îi încurajează în învățare.

Un conflict principal în procesul de învățare a adulților este natura și

caracteristicile studenților adulți în comparație cu adolescenții.

Unii autori și cercetători susțin că, învățarea este învățare și este aceeași la
orice vârstă. Alții sunt de părere că, procesul de învățare a adulților și procesul de
învățare al adolescenților sunt diferite atât din punct de vedere calitativ cât și
cantitativ.
 Comparând modul de învățare al adulților cu al persoanelor mai tinere se constată unele
caracteristici favorabile pentru obținerea unui bun randament și anume:

• adultul poate deseori să realizeze mai ușor unitatea dintre analiza mai abstractă și cea concretă
a unor probleme, se poate mișca mai ușor între aceste planuri dispunând de o experiență
profesională mai variată și mai amplă
• reușesc adesea să extragă mai repede ceea ce este important și semnificativ dintr-un material ce
trebuie învățat
• cei cu școlaritate mai îndelungată reușesc să se orienteze cu succes în sursele variate de
informare
• disting mai repede aspectele aplicative ale cunoștințelor pe care și le însușesc
• tind să profite, în cadrul programului de învățare, de acele secvențe care-i ajută să-și însușească
noi metode și procedee pentru a face față exigențelor profesiei
• cer mai accentuat ca alții rigoare și precizie în ceea ce li se cere să învețe și tind să refuze ceea
ce nu este prea clar
 2. Specificul activității de învățare la vârsta adolescenței

Vârsta şcolară mare sau adolescenţa este perioada cuprinsă între 14/15 şi 18/19 ani.

Intrarea în adolescență înseamnă, după J.Piaget, desăvârșirea operațiilor formale. Același

autor împreună cu alți colaboratori susțin ideea că în adolescență, în jurul vârstei 17-18 ani se
atinge nivelul cei mai înalt al funcționării (care asigură însușirea cunoștințelor din variate
domenii și construirea bazelor culturii generale și a celei profesionale) structurii mentale și a
manifestărilor inteligenței umane.
Adolescența = stadiul operaţiilor formale (J. Piaget)

În această perioadă astfel se modifică/dezvoltă:

• capacitatea de folosire a tuturor operațiilor gândirii;

• folosirea gândirii critice;

• operațiile de gradul II (sinteze ale sintezelor, generalizări ale generalizărilor etc.) sunt bine consolidate;

• un alt efect al formării schemelor de gândire este și ceea ce J.Piaget a numit spiritul experimental
spontan care constă în capacitatea adolescentului de a deprinde mental toți factorii care sunt implicați
într-o situație și de a proba apoi, pe rând, în minte, influența pe care o au;

• în această perioadă, gândirea prelucrează un mare volum de informații;

• cresc performanțele în întelegerea afirmațiilor deductive și a celor inductive, dar și a valorii lor;

• pot să analizeze argumentele la nivel obiectiv;

• reproducerea activă a cunoștințelor, adică selecționarea corespunzătoare a materialului ce trebuie

actualizat și reorganizarea în altă formă, adaptată sarcinilor de rezolvat;

• înteleg diferența dintre opțiunile care pot să ducă la îndeplinirea mai multor obiective și cele care
duc la îndeplinirea unui singur obiectiv;

• în timpul însușirii cunoștințelor la diferite discipline se formează scheme de gândire riguroase care
pot fi aplicate cu ușurință în diferite situații și astfel gândirea se poate desfășura cu mare viteză;

• memoria de scurtă durată este înlocuită de cea de lungă durată;

• gândirea creativă ;

• creșterea ponderii memoriei logice, care permite asimilarea de date abstracte, generale și esențiale
ale cunoștințelor;

• creșterea capacității de a memora aspectele abstracte și generale ale cunoștințelor;

• formarea unor noi procedee mnezice: identificarea ideilor centrale, ierarhizarea lor, selectarea
argumentelor, eliminarea detaliilor nesemnificative etc.;

• reproducerea activă a cunoștințelor;

• perfecționarea și extinderea aplicării schemelor de gândire permite rezolvarea unui număr mare și
variat de probleme;

• se aseamănă cu gândirea adultului.

 Moduri de
învățare

învatarea prin ghidaj

emoțional Strategiile de învațare, întâlnite la
adolescenti, presupun aspirații și interese
învățarea cu ajutorul variate, cu stimulări complexe ale
stimulilor relevanți potențialului intelectual facilitate de
întreaga dezvoltare psihică.
învățarea de cunoștințe
prin intermediul
potențialului verbal
evocator de experiență

învățarea prin discriminare

multiplă în care se invață “n” răspunsuri diferite la “n” stimuli diferiți.
Adulţii, în general:
• Adulții au mai multă experiență a unei vieți pragmatice care
tinde să structureze și să limiteze procesul de învățare. Procesul
de învățare se referă, în principal, la transformarea sau
extinderea semnificațiilor, valorilor, abilităților și strategiilor
dobândite anterior.
• Influențele principale asupra schimbării provin din factorii
sociali sau cei legați de rolul în muncă, din ceea ce ne dorim,
din nevoile personale pentru un progres continuu și pentru
găsirea propriei identități
• Nevoile procesului de invatare provin din aspectele vietii
zilnice.
• Este de așteptat ca adulții să aibă o gândire specifică,
generalizată, abstractă
• Este de așteptat ca adulții să-și exprime propriile nevoi și să
descrie propriul proces de învățare prin intermediul activităților
verbale, fapt ce le permite negocierea și colaborarea în
planificarea propriilor programe de învățare.
• Adulții au un sistem de auto-apreciere și respect de sine bine
fundamentat și consistent, care le permite să participe ca
individualități separate și capabile să acționeze independent de
ceilalți.
• Adulții sunt responsabili de actele lor în societate și se așteaptă
ca ei să fie productivi.
Adolescenţii, în general:
• Adolescenții nu au o experiență a unei vieți pragmatice.
Procesul de învățare se referă, în principal, la formarea
semnificațiilor, valorilor, abilităților și strategiilor de bază.
• Influențele principale asupra schimbării provin din factorii
legați de creșterea fizică, din nevoia de socializare și de
pregătire pentru un viitor în societate și pe piața muncii.
• Nevoile procesului de învățare provin din dezvoltarea
bazată pe etalon, pentru înțelegerea experiențelor
viitoare.
• Se așteaptă de la adolescenți să aibă o gândire concretă.
• Este de așteptat de la aceștia să-și exprime propriile nevoi
și să-și descrie propriul proces de învățare prin activități
non-verbale, fapt ce conduce la planificarea învățării prin
intermediul observatorilor și interpreților "experți".
• Copiii au un sistem de auto-apreciere relativ neorganizat
și inconștient fapt care le permite perceperea lor ca
individualități separate, dar dependente de alții.
• Copiii sunt individualități neresponsabile de actele lor în
societate și se așteaptă ca ei să se joace și să și învețe.
Concluzii

• Procesul de învățare poate fi definit în mai multe feluri, însă definiția cea mai
des întâlnită este: învățarea este o permanentă schimbare de comportament,
independentă de procesul de maturizare, ca rezultat al experienței și al
activităților incluse în procesul de schimbare. Această definiție pare să fie
valabilă atât în cazul copiilor cât și al adulților.

• În general, procesul de învățare a adolescenților este văzut ca o etapă de

formare (dobândirea, acumularea, descoperirea, integrarea) de cunoștințe,
abilități, strategii și valori dobândite din experiență.

• Pe de altă parte, procesul de învățare a adulților este văzut ca o etapă de

transformare (modificarea, redobândirea, informarea la zi, înlocuirea) de
cunostiinte, abilități, strategii și valori dobândite prin experiență.