TEORIILE ÎNVĂȚĂRII LA ADULȚI

(sinteză)

A. Scurt istoric:

• 1926 – a fost înființată “Asociaţia Americana pentru Educaţia Adulţilor” cu două direcţii de
cercetare importante în domeniu:
1. O direcție centrată mai mult pe posibilităţile de a învăţa ale adulţilor decât pe proces (E.
L. Thorndike): centrele de interes şi posibilităţile de a învăţa ale adulţilor diferă de cele
ale copiilor.
2. O alta, centrată pe descoperirea modului în care adulţii învaţă (E. C. Lindeman ),
influenţat de J. Dewey a cărui deviză pedagogică era: “Learning by doing” (învăţare prin
practică). Lindeman a pus bazele unei metodologii a educaţiei adulţilor.

B. Teoriile învățării:

1. SELF-DIRECTED LEARNING – Invăţarea auto-dirijată (M.Knowles)

2. EXPERIENTIAL LEARNING – Învăţarea experienţială (David Kolb)
3. CONTEXTUALIZED LEARNING – Învăţarea contextualizată
4. TRANSFORMATIVE LEARNING – Învăţarea transformativă (Jack Mezirow)

1. SELF-DIRECTED LEARNING – Invăţarea auto-dirijată (M.Knowles)

Învăţarea autodirijată (self-directed learning, autoformation, selbstgesteuertes Lernen) este

procesul în/prin care adultul (S. Siebert, 2001; ap. M. Knowles):

• are iniţiativa învăţării;

• stabileşte propriile nevoi de învăţare (cu sau fără ajutorul altora);
• îşi formulează scopurile, obiectivele;
• identifică resursele umane şi materiale necesare învăţării;
• alege şi aplică strategii potrivite/adecvate de învăţare;
• evaluează propriile rezultate.

Autodirijarea (bazată, de fapt, pe autoorganizare) se exprimă cel mai bine în „gradele de

libertate“ în raport cu învăţarea:
• deciziile referitoare la proiectele de învăţare;
• priorităţile în domeniul nevoilor şi al interesului de a învăţa;
• justificarea obiectivelor învăţării;
• utilizarea publicaţiilor şi a altor materiale ajutătoare;
• alegerea unor stiluri şi strategii de învăţare;
• evaluarea rezultatelor învăţării.
• strict orientată spre cel care învaţă;
• acesta o face din proprie iniţiativă;
• timpul dedicat învăţării este flexibil iar spaţiile sunt variabile;
• este foarte importantă autonomia în stabilizarea scopurilor învăţării;
1
• conţinuturile tematice sunt, de regulă, liber alese (decizia aparţine celui care învaţă);
• rezultatele învăţării se stabilesc prin autocontrol.

Acest tip de învățare

 are ca element esențial RESPONSABILITATEA celui care învață;
 pune accentul pe însuşirea, nu pe transmiterea cunoştinţelor
( „A instrui“ = „a sprijini“, „a asista“ cursantul să-şi însuşească structuri/reţele de cunoştinţe
esenţiale);
 suportă o determinare biografică
(învăţăm (după) cum am fost învăţaţi să o facem);
 implică următoarele competențe:
o de a identifica ce cunoştinţe îţi trebuie pentru a rezolva anumite probleme;
o de a putea distinge ceea ce este important, de ceea ce este mai puţin important;
o de a putea distinge formele cunoaşterii (empirică/teoretică, bazată pe
experienţă/pe revelaţie);
o de a realiza conexiunile necesare şi de a considera diferenţele;
o de a putea recunoaşte limitele cognoscibilului
o capacitatea adulților de a exercita un control motivaţional, metacognitiv

2. EXPERIENTIAL LEARNING – Învăţarea experienţială (David Kolb)

• “Învăţarea experienţială este învăţarea prin care cursantul face ceva - nu doar se gândește la
ceva.”
• experienta = un profesor foarte bun

I. Elemente caracteristice acestui model:

• se bazează pe experienţele cursantului;

• are la baza implicarea activa a cursantului;
• asigură un dialog activ între cursant şi moderator;
• implică reflecţia activă (învăţarea este eficientă după ce reflectăm asupra situaţiei la care
am participat);
• este o învăţare bazată pe percepţie, nu pe teorie - învăţarea experienţială stimulează
abilităţile cursanţilor de a motiva şi explica un subiect, din perspectivă proprie;
• situaţiile/problemele sunt abordate din perspectiva cursantului, nu a moderatorului;
• invăţarea se bazeaza pe conceptele cursantului; nu există un "profesor" care să citească din
cărţi.;
• evaluarea motivelor interne şi externe - evaluarea este considerată a fi o experienţă de
învăţare pe care cursanţii învaţă să o aplice pe ei înşişi;
• invăţarea este centrată pe fiecare persoană în parte - se pune accentul pe învăţarea
personală în cadrul grupului;

II. Caracteristicile grupurilor de lucru în cadrul modelului învăţării experenţiale:

• se lucreaza împreună;
• unele persoane se vor implica într-o mai mare măsură decât altele;
• fiecare îşi descoperă propriile abilităţi, prezente sau potenţiale;
• se recunosc valorile individuale şi diversitatea lor;
2
 • se accepta faptul ca fiecare persoană are o contribuţie unică în cadrul grupului;
• se ofera sprijin prin laude şi critici obiective;
• are loc o participare activa la schimbul de informaţii şi idei;
• se accepta faptul ca toţi greşim;
• se accepta faptul ca toţi avem nevoi;

III. Ciclul de învăţare experienţială;

• Experienţa Concretă
• Observaţia Reflectată
• Conceptualizarea Abstractă (generalizare)
• Experimentarea Activă

MEDIUL DE ÎNVĂŢARE

este
• Scopul activităţilor majore;
• Sursă primară sau utilizarea informaţiei;
• Regulile care ghidează comportamentul persoanei care învaţă;
• Rolul formatorului;
• Furnizarea de feed-back.

cuprinde

• „Medii afective” (care experimentează evenimente concrete)

• “Medii de percepţie” (care sunt centrate pe observaţie şi estimare)
• “Medii simbolice” (care evidenţiază conceptualizarea abstractă)
• “Medii comportamentale” (în cazul cărora acţiunea are loc în situaţii cu consecinţe
reale)

3. CONTEXTUALIZED LEARNING – Învăţarea contextualizată

• învăţarea = eficientă când are loc în contextul în care informaţiile vor fi folosite în situaţii
realiste deoarece contextul este esenţial pentru ca studenţii să înţeleagă când să utilizeze
respectivele informaţii.
• scopul = o procesare mai profundă decât simpla achiziție a cunoștințelor. Accentul cade pe
înțelegerea și aplicabilitatea cunoștințelor/deprinderilor într-un context.

Aspectul esențial al acestui tip de învățare este CONTEXTUL, deoarece oferă atât ambient cât
și suport și soluții în învățare.

3
Exemplu: ateliere în care se crează contextul potrivit pentru ca adultul să exerseze, schimbe idei și
să își refomuleze principii.

4. TRANSFORMATIVE LEARNING – Învăţarea transformativă (Jack Mezirow)

• scopul învăţării la adulţi = ghidarea lor pentru ca ei să se transforme, adică să se dezvolte din
punct de vedere intelectual şi să-şi schimbe personalitatea;
• scopul educatorilor = să îi ajute pe cei care învaţă să-şi atingă obiectivele astfel încât ei să
devină gânditori mai autonomi, mai responsabili social.

Exemplu: cursuri de dezvoltare personală