Dr.

Cristina Furnică
Planul cursului
I. Organizarea faringelui embrionar
II. Organizarea unui arc faringian
III. Evoluţia arcurilor faringiene
IV. Evoluţia şanţurilor faringiene
V. Evoluţia pungilor faringiene
I. Organizarea faringelui embrionar
Intestinul anterior embrionar
- regiunea rostrală (stadiul 8 Carnegie, ziua 23),
- sub creierul primitiv.
membrana orofaringiană - dispare la aprox. 29 de zile (stadiul 11 Carnegie)
stomodeum (comunicarea dintre intestinul primitiv şi cavitatea amniotică).
plicaturarea embrionului (flexia maximă în stadiul 13, ziua 32) - acumularea de țesut mezenchimal pe părţile
laterale ale intestinului anterior cu formarea arcurilor faringiene.

Aparatul faringian/branhial

• Structură embrionară tranzitorie

• Contribuție esențială la dezvoltarea morfologiei craniofaciale și cervicale
• Format din:
• Arcuri
• Șanțuri
• Pungi
• Membrane
 I. Organizarea faringelui embrionar
• Arcuri faringiene
• pliuri bilaterale ectodermice situate pe faţa anterolaterală a extremităţii cefalice a embrionului.
• Evoluție în secvență caudală în S4-S5, între cordul primitiv și creier
• separate prin fante numite şanţuri faringiene (pungi ectobranhiale!),
• Endodermal pungile faringiene (entobranhiale!), tranzitorii, cu semnificație limitată
Şanţurile şi pungile sunt numerotate la fel ca şi arcul precedent.
Prin alăturarea ectodermului şanţurilor faringiene cu endodermul pungilor faringiene se formează membrana
faringiană.
 II. Organizarea unui arc faringian
Configuraţia externă a unui arc faringian
• baza
• extremitatea anterioară
• marginea superioară - preaxială (pretrematică)
• marginea inferioară - postaxială (post-trematică)
(trema -spaţiu între arcurile faringiene)
• suprafaţa externă - ectoblast
• suprafaţa internă – endoblast
• conţinut - mezenchim cu origine în somitomerele mezencefalice.

Mezenchimul arcurilor faringiene (ectomezenchim), spaţiul dintre ectoderm şi endoderm, provine din:
• celulele crestelor neurale,
• mezodermul paraxial.
Conţine elemente vasculare (arteriale, venoase, limfatice):
• Artere dispuse transversal - aorta ventrală cu cea dorsală (arcuri arteriale).
• Venele tributare sistemului venei cardinale anterioare.
• limfaticele drenează în limfonodulii jugulari ce însoţesc vena cardinală anterioară
 II. Organizarea unui arc faringian

 arc aortic (structură vasculară tranzitorie)

 doi nervi:
• nerv cranian (întotdeauna mixt)
• ramura pretrematică a nervului cranian subiacent (exclusiv senzitivă)
teritoriul de inervaţie al nervilor cranieni ale arcurilor faringiene se numeşte teritoriu branhiomeric (exprimă unicitatea
morfologică de moment a arcului branhial).

Fiecărui nerv cranian branhiomeric, în trunchiul cerebral îi corespunde un rombomer.

 componentă musculară (branhiomer)

 mezenchimul din care se diferenţează:
• cartilajul arcului faringian - structură tranzitorie (prima diferenţiere a mezenchimului) care formează schiţa primitivă pe
care se va dezvolta viitorul viscerocraniu şi oasele şi cartilajele de la baza limbii, laringe, laterofaringian (mezenchim
osteo şi condrogenetic); formează scheletul
• arterele mici ale capului şi gâtului (mezenchim vasculoformator)
• muşchii capului şi gâtului (mezenchim mioformator )
• dermul pielii
• mezenchim restant, nediferenţiat, care formează ulterior totalitatea structurilor conjunctive organizate ale feţei şi gâtului
(fasciile cervicale, aponevroza epicraniană, aponevroza faringiană, etc).
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Sub influenţa celulelor crestelor neurale:
•mezenchimul proliferează şi arcul creşte
•alte unde migratorii din crestele neurale îl însămânţează până când fuzionează în ariile faringiene ventrale.

Sunt 5 arcuri faringiene: 1, 2, 3, 4 şi 6 care se dezvoltă într-o secvenţă craniocaudală.

Arcul 5 degenerează la om.

Cronologie evolutivă
•arcul 1 – ziua 22, Arcul faringian I (trigeminal, mandibular)
•arcurile 2 şi 3 – ziua 24 cel mai voluminos
•arcurile 4 şi 6 – ziua 29 Conţine:
• nervul trigemen
• ramura pretrematică a arcului I provine din nervul facial (coarda timpanului,
marele nerv pietros);
• primul arc aortic (artera trigeminală) (persistă după involuţia arcului ca parte
terminală a arterei maxilare)
• cartilajul Meckel
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian I (trigeminal, mandibular)

toate structurile inervate de trigemen

ectoderm -pielea capului şi a feţei

mezoderm
•muşchii masticatori
otemporal
omaseter
opterigoidieni
•tensor timpani
•tensor veli palatini
•milohioidian
•burta anterioară a muşchiului digastric
•ciocanul şi nicovala
•toate structurile conjunctive organizate ale feţei
endoderm: mucoase inervate de nervul trigemen
celulele crestelor neurale: structurile conjunctive organizate din teritoriul trigeminal (capsula şi fibrocartilajul articulaţiei
temporo-mandibulare, fascii, aponevroze)
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian I (trigeminal, mandibular) în dezvoltarea urechii
Urechea externă – contribuția arcurilor 1 și 2 la formarea auriculului – din trei muguri
•Șanț faringian – formarea meatului acustic extern – între mugurii auriculari
•Anomalii de ureche externă – anticiparea altor malformaii ale structurilor derivative din arcul 1
Urechea medie
•Elemente scheletale ale arcurilor 1 și 2 –incus, maleus, stapedius (S7) + mucoasa urechii medii
•Elongarea primei pungi faringiene și fuzionare dorsală – reces tubotimpanic ce devine tuba faringotimpanică și cavitatea timpanică
•Coalescența epiteliului pungii faringiene cu a șanțului faringian – membrana timpanică
•În L9 – cavitatea tubotimpanicăse extinde și incorporează osicioarele – funcționalitatea cavității timpanice

Arcul faringian II (stilohioidian)

Conţine:
 nervul facial
 ramura pretrematică - nervul timpanic Jacobson
 al 2-lea arc aortic (artera stapedială)
 cartilajul Reichert
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian II

structurile inervate de nervul facial

ectoderm - o parte din tegumentele conductului auditiv extern
Mezoderm
• muşchii expresiilor faciale: orbicular al ochiului, orbicular al gurii, platysma, auriculari, fronto-occipital,
buccinator
•alti muşchi: burta posterioară a digastricului, stilohioidian, stiloglos, stapedius
•scăriţa
•procesul stiloid al temporalului
•cornul mic al osului hioid
•½ superioară a corpului osului hioid
•lig. stilohioidian
•lig. stilomandibular
endoderm:
•mucoasa din 2/3 anterioare ale limbii
•mucoasa tubei auditive
•mucoasa casei timpanului
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul 2 faringian – dezvoltarea tonsilelor
• Tonsila – reces persistent - fosa tonsilară pe fața ventrală a pungii faringiene, aproape complet obliterată de
proliferarea endodermală
• L3 – infiltrare subepitelială a stromei tonsilare limfoide
• Celulele suprajacente – cripte tonsilare
• L5 – agregare limfatică în stroma tonsilară
• Trimestrul III – foliculi limfatici recognoscibili pericriptali
Din extremitatea dorsală a cartilajului celui de al doilea arc faringian (cartilajul Reichert) se formează
scăriţa (stapes) şi procesul stiloid al osului temporal.
Osificarea celor trei oase începe în luna a 4-a.
Extremitatea sa ventrală se osifică şi formează cornul mic şi partea superioară a corpului osului hioid.
Arcul faringian III (hioidian)
Conţine:
 nervul glosofaringian
 al 3-lea arc aortic (persistă artera carotidă comună şi originea arterei carotide interne)
 cartilaj
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian III (hioidian)
Din el se dezvoltă toate structurile inervate de nervul glosofaringian
ectoderm: nu prezintă suprafaţă ectodermică deoarece arcul faringian I şi II vor forma operculul cervical
mezoderm se formează:
•muşchiul stilofaringian
•cornul mare al osului hioid
•½ inferioară a osului hioid
endoderm se formează:
•mucoasa inervată de muşchiul laringeu superior
•plexul faringian
•mucoasa rinofaringiană şi orofaringiană până la nivelul glotei
•baza limbii până la valecule şi V-ul lingual
Arcul faringian IV (aortic)

Conţine:
 nervul laringeu superior, ramurile palatale ale n. vag
 al al 4-lea arc aortic (persistă porţiunea orizontală a arcului aortic,
segmentul iniţial trunchiului arterial brahiocefalic, segmentul iniţial
al arterei subclaviculare drepte
 cartilaj
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian IV

se dezvoltă toate structurile inervate de nervul laringeu superior

mezoblast :
•cartilajul tiroid
•muşchii faringelui
•fascia faringobazilară
endoderm :
•mucoasa etajului glotic al faringelui
•mucoasa bazei limbii
Arcul VI (pulmonar)

Conţine:
 nervul laringeu inferior (fibrele motorii cele mai caudale din nucleul ambiguu care ajung în recurent pe calea
rădăcinii bulbare a nervului accesor)
 al 6-lea arc aortic (persistă portiunile initiale ale arterelor pulmonare dreaptă şi stângă şi ductul arterial)
 cartilaj
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Arcul faringian VI
se dezvoltă toate structurile inervate de nervul laringeu inferior
nu prezintă componentă ectodermică
mezoblast:
•muşchii intrinseci ai laringelui
•muşchii esofagului superior
•cartilajele laringelui cu exceptia epiglotei
endoderm :
mucoasa etajului subglotic
mucoasa gurii esofagului
mucoasa traheală până la bifurcaţie
Cartilajele arcurilor 3, 4 şi 6 se găsesc numai în partea ventrală a acestora.
Din cartilajul arcului 3 se formează cornul mare şi partea inferioară a corpului osului hioid.
Cartilajele arcurilor 4 şi 6 fuzionează şi formează cartilajele laringelui cu excepţia epiglotei.
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Derivatele endodermice ale arcurilor faringiene
Dezvoltarea limbii

Arcul 1
 2 muguri distali
 1 mugure median (tuberculum impar)

Arcul 2
 Mugure median (copula) –contribuție de la arcurile 3 și 4

Arcuri 3 și 4
 Mugure median(eminență hipobranhială) – 2/3 posterioarăa limbii și a aparatului epiglotic
Inervație
• 2/3 ant – nerv V (arc 1), iar senzorial din NVII (ram pretrematic al arcului 2)
• 1/3 posterioară – nervIX (arc 3)
 Mezodermul – mușchii intrinseci ai limbii, din miotoamele occipitale, inervați de n XII.
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Embrion ziua 29

AA1 : segment al arterei maxilare

AA2 : segmentele arterei stapediene
AA3 :
• Artere carotide comune
• Segmentul proximal al arterelor carotide interne
AA4 D : segment al arterei subclaviculare drepte
AA4 G :
• Crosa aortei
• Segmentul cranial al aortei descendente
AA6 G : ductul arterial apoi ligamentul arterial
 III. Evoluţia arcurilor faringiene
Evoluția mezodermului arcurilor faringiene
A1 :
•Mușchi masticatori (temporal, maseter, pterigoiian lateral și medial)
•muscles milo-hioïdien, burta anterioară a digastricului
•Tensor tympani
•Tensor veli palatini
A2 :
•Mușchii mimicii (orbicularul ochiului, orbicularul gurii, risorius, platysma, auricular, frontooccipital, buccinator)
•Burta posterioară a digastricului, stylo-hyoïdien, stapedius
A3 : muscle stylo-pharyngian
A4 :
•Mușchii constrictori ai faringelui
•Mușchiul cricotiroidian și ridicător al vălului palatin Neuroni motori
A5 : muscle sternocleidomastoidian și trapex
A6 : musculatura intrinsecă a laringelui Originea neuronilor motori ai nervilor cranieni: 2 rombomere
consecutive
Neuroni senzitivi
A1 : nerv trigemen(V)
Ganglioni senzitivo-senzoriali ai nervilor cranieni corelați
unui singur rombomer A2 : nerv facial (VII)
A3 : nerv glosofaringian (IX)
A4 : ram laringeu superior al nervului vag (X)
A5 : nerv spinal accesor(XI)
A6 : ram laringeu recurent al nervului vag (X)
 IV. Evoluţia şanţurilor faringiene
Şanţul I

 în partea sa dorsală se adânceşte şi pătrunde în mezenchimul subjacent formând meatul (conductul) auditiv extern
 ectodermul din profunzimea şanţului participă la formarea membranei timpanice
 în jurul şanţului I se dezvoltă 6 tuberculi auriculari, câte 3 de fiecare parte a meatului auditiv extern, din care, prin unire,
se formează pavilionul urechii
 situată iniţial pe partea laterală a gâtului, prin creşterea mandibulei, urechea externă ascensionează pe partea laterală a
capului
Şanţul II

 mezenchimul arcului II proliferează înafară şi formează operculul cervical care creşte în jos, acoperă şanţurile III şi IV şi se
uneşte cu faţa laterală a arcului VI
 se formează astfel sinusul cervical căptuşit de un epiteliu cu origine ectodermică; dispare în cursul evoluţiei, dar poate şi
persista sub forma chisturilor cervicale
 Persistenţa unor tracturi de celule epiteliale după dezvoltarea arcului al 2-lea poate duce la formarea fistulelor branhiale
 complete, când se deschid la suprafaţa tegumentelor şi în faringe
 incomplete, când se deschid fie la suprafaţă (şi drenează de obicei un chist cervical), fie în faringe, prin ruperea
membranei faringiene.
 V. Evoluţia pungilor faringiene
Punga faringiană I (punga tubo-timpano-mastoidiană)
 formează un diverticul, recessusul tubotimpanic, care se îndreaptă spre stânca osului temporal ce este doar
o schiţă mezenchimatoasă
 vine în raport cu profunzimea primului şanţ faringian
 epiteliul ce căptuşeşteprofunzimea diverticulului participă la formarea membranei timpanice (între ectoderm
şi endoderm se interpune o lamă de mezenchim)
 porţiunea distală a diverticulului se lărgeşte formând cavitatea timpanică primitivă
 porţiunea proximală rămâne îngustă formând tuba auditivă

Punga faringiană II

Formează peretele faringelui la nivelul tonsilelor palatine:

• endodermul pungii a II-a proliferează sub forma unor muguri care pătrund în mezenchimul subjacent şi
formează primordiul tonsilei palatine
• prin infiltrarea cu ţesut limfoid, endodermul se transformă în reticuloepiteliu
• partea din punga faringiană II care înconjoară prmordiul tonsilei palatine formează fosa tonsilară.
 V. Evoluţia pungilor faringiene
Punga faringiană III
Din punga a 3-a se formează două diverticule importante:
• din partea dorsală se diferenţiază paratiroidele III care devin glande paratiroide inferioare,
• din partea ventrală se diferenţiază timusul III care devine timus.
În S7 ambele diverticule se separă de pungă şi migrează caudal.
Pe traiectul migrării poate rămâne ţesut timic. Uneori, paratiroidele III sau ţesut paratiroidian accesor format din
pungile 3 sau 4 pot migra odată cu timusul în mediastin.
Punga faringiană IV
A 4-a pungă faringiană formează peretele faringelui la nivelul aditusului laringian.
Paratitoidele IV iau naştere din partea dorsală a pungii a 4-a. Se separă de aceasta şi migrează caudal (mai puţin
decât paratiroidele III) formând glandele paratiroide superioare. Din partea ventrală a pungii a 4-a se poate
diferenţia o cantitate mică de ţesut timic (timus IV).
Punga faringiană V
 poate fi considerată recessusul ventral al pungii faringiene IV
 din ea se formează corpul ultimobranhial, din care iau naştere:
• glanda tiroidă şi celulele parafoliculare (celule C) calcitonin-secretoare,
• partea endocrină a timusului
 VI. Derivatele endodermice ale arcurilor faringiene
Dezvoltarea glandei tiroide

diverticul cu originea în primul arc faringian. Ia naştere din planşeul faringelui (începutul săptămânii a 4-a) şi
migrază caudal situându-se antero-inferior faţă de laringe.
În timpul dezvoltării glanda tiroidă continuă să-şi menţină legătura cu lumenul faringelui prin ductul tireoglos.
De obicei ductul tireoglos se închide, din el rămânând doar o depresiune la baza limbii, foramen caecum, care
îi marchează originea. Persistenţa sa în întregime sau a unor părţi ale sale se află la originea chiştilor de duct
tireoglos.
Diferenţierea ţesutului tiroidian pe traiectul ductului tireoglos duce la formarea lobului piramidal.

Glande paratiroide
• Paratiroide inferioare – origine – ramul dorsal al pungii 3 faringiene
• Paratiroide superioare – origine – ramul dorsal al pungii 4 faringiene
 VII. Sindroame corelate arcurilor faringiene
Disostoză mandibulofacială (sindrom Treacher Collins)

• Afecțiune autozomal dominantă, penetranță variabilă (cazurile extreme prezintă hipoplazie cu hipognatism)
• Malformații craniofaciale
• Surditate datorată malformațiilor urechii medii
• IQ normal

Sindrom Di George
• Migrare anormală a celulelor crestelor neurale
• Anomalii de dezvoltare ale aparatului faringian
• Malformații craniofaciale
• Aplazie timică > infecții cu germeni oportuniști datorită deprimării celulelor T
• Hipoparatiroidism
• Malformații cardiovasculare
Arc Element Mușchi nervi Șanț sau pungă pungă Șanț
faringian scheletic
1 maxilar Maxila Masticatori V 1 Tuba auditivă Meat auditiv extern
mandibular Mandibula Urechea medie
2 hioid Proces Expresii VII
stilod faciale 2 Tonsile palatine Dispar
Corp și Pot rămâne sub
coarne mici formă de sinus
hioid cervical
3 Corp și Stilofaringia IX
coarne mari n 3 Paratiroide
hioid inferioare și timus
4,5,6 Carilaje Palatin X
laringe Faringian 4 Paratiroide
Laringiali superioare
Trapez XI
Sternomast
oid