Vaci lapte

RAPORT TEHNIC - OPERATIV

asupra situatiei din zootehnie la data de 30 iunie 2017

BOVINE TOTAL capete

din care :

SECTOR DE STAT SECTOR PRIVAT

JUDETUL TOTAL SECTOARE din care : din care :

Nr. Crt
TOTAL Unit.cu TOTAL Unit.cu Soc.si as. Ferme

flux ind. flux ind. private fam.

TOTAL 2.231.274 6.082 2.830 2.225.192 29.783 191.438 2.003.971

 RAPORT TEHNIC - OPERATIV

asupra situatiei din zootehnie la data de 30 iunie 2017

capete
VACI
din care :

SECTOR DE STAT SECTOR PRIVAT

TOTAL
JUDETUL
SECTOARE din care : din care :
Nr. Crt
TOTAL Unit.cu TOTAL Unit.cu Soc.si as. Ferme

flux ind. flux ind. private fam.

TOTAL 1.273.356 2.857 1.512 1.270.499 15.045 93.302 1.162.152

ANALIZA TEHNOLOGIEI DE EXPLOATARE A
VACILOR DE LAPTE
Tehnologia de exploatare a vacilor de lapte cuprinde
măsurile tehnico-organizatorice care concură la
exteriorizarea potenţialului genetic productiv şi se
referă la: întreţinere, mulgere,hrănire şi organizarea
activităţii în fermele de vaci cu lapte.
Analiza tehnologiei de întreţinere a vacilor. Noţiunea
de “întreţinere” defineşte un complex de măsuri
tehnice şi organizatorice cu privire la:
 - igiena adăpostului;
 - igiena corporală a animalelor;
 - regimul de mişcare al animalelor;
 - organizarea fluxului tehnologic din fermă.
Tehnologia de întreţinere practicată în fermă influenţează
direct producţia realizată, indicii de reproducţie, starea
de sănătate, longevitatea, productivitatea muncii şi
rentabilitatea exploatării. Cercetările din ultimele
decenii au cristalizat două sisteme de întreţinere (legat
şi liber), cu diferite variante în cadrul fiecărui sistem.
Cunoscând avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de
întreţinere se poate alege sistemul cel mai potrivit
condiţiilor concrete din fermă: materialul biologic
exploatat, zona de amplasare a fermei, gradul de
concentrare al efectivului, posibilităţile de asigurare cu
forţă de muncă şinivelul de calificare al personalului angajat
din fermă.
Având în vedere sezonul calendaristic, organizarea
interioară a adăposturilor şi libertatea de mişcare a
vacilor se disting 3 sisteme de întreţinere:
 - întreţinerea legată a vacilor
 - întreţinerea nelegată (liberă) a vacilor
 - întreţinerea pe timp de vară, în adăpost sau pe
păşune.
ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE LEGATĂ
A VACILOR
Organizarea interioară a adăposturilor închise, cu
întreţinere legată a vacilor diferă cu:
 - capacitatea unui adăpost;
 - modul de dispunere (aşezare) a vacilor;
 - modul de evacuare a dejecţiilor
Capacitatea adăpostului variază în limite largi, în general până
la 200 capete. Vacile pot fi aşezate pe două rânduri cu
dispunerea “cap la cap” sau “crupă la crupă”, sau pe
4 rânduri “cap la cap”. Adăposturile cu o capacitate de 200 capete,
cu aşezare pe 4 rânduri cu dispunere “cap la cap” sunt
caracteristice sistemului industrial de exploatare, ceea ce permite
un grad ridicat de mecanizare al diferitelor operaţiuni
tehnologice, cu efecte favorabile asupra productivităţii
muncii.
Principalele elemente de analiză a organizării
interioare a adăpostului sunt:
Standul poate fi scurt, lung sau mijlociu, fiind corelat
cu sistemul de legare şi modul de evacuare a
dejecţiilor.
 Standul scurt se asociază cu sistemul de legare scurtă
a animalelor, evacuarea dejecţiilor fiind mecanizată.
 Standul lung sau mijlociu se asociază cu legarea lungă
a animalelor, iar evacuarea dejecţiilor se efectuează
manual sau mecanic. Necesitând un efort fizic sporit
pentru evacuarea dejecţiilor şi un consum mare de
aşternut, acest tip de stand se recomandă a fi utilizat în
maternităţi şi este frecvent întâlnit în fermele private
cu efectiv redus.
Confortul pe timpul odihnei se asigură prin folosirea ca
aşternut a paielor, talaşului, cocenilor de porumb tocaţi
sau a covoarelor de cauciuc.
Sistemul de legare poate fi: legare lungă sau scurtă.,
cu diferite variante constructive. Sistemul de legare
scurtă, are ca variante:
 - legarea şi dezlegarea individuală;
 - legarea individuală şi dezlegarea în grup;
 - legarea şi dezlegarea în grup.
Aleile din adăpost diferă ca număr, funcţionalitate şi
dimensiuni cu numărul de rânduri pe care sunt
aşezate vacile în adăpost, modul de dispunere al
acestora, modul de distribuire a furajelor şi de evacuare
a dejecţiilor. Pardoseala aleilor trebuie să fie
impermeabilă pentru apă şi urină, să aibă suprafaţa
rugoasă pentru a evita accidentele prin alunecare, să se
poată curăţa şi dezinfecta uşor.
Modul de realizare a lucrărilor tehnologice
Ventilaţia se asigură natural, prin ferestre sau prin
guri de admisie a aerului curat şi coşuri de evacuare
pentru aerul viciat. Dimensionarea sistemului de
ventilaţie trebuie să permită primenirea aerului din
adăpost de cel puţin două ori pe oră.
Adăparea - apa se administrează cu ajutorul
adăpătorilor cu nivel constant (una între două
vaci).
Distribuirea furajelor se face în iesle, amplasate în faţa
standului, manual sau mecanic.
Transportul furajelor în adăpost se efectuează cu ajutorul
atelajelor cu tracţiune animală, tractor cu remorcă sau
remorci tehnologice.
Ieslele au formă şi dimensiuni diferite în funcţie de
tehnologia de distribuire a furajelor şi tipul de stand .
Ieslele tip cunetă sau plată (masă) sunt asociate cu
distribuirea mecanică a furajelor şi stand scurt.
Colectarea, evacuarea şi transportul dejecţiilor.
Evacuarea dejecţiilor poate fi: manuală,mecanică şi
hidraulică.
 Evacuarea manuală necesită un efort fizic deosebit şi
se asociază cu standul lung sau mediu; nu se
recomandă în adăposturile cu capacitate mare.
Dejecţiile sunt colectate la partea posterioară a
standului, de unde cu roaba sau atelaje cu tracţiune
animală sunt transportate la platforma de gunoi.
Purinul ajunge prin intermediul rigolelor şi canalelor
de colectare în bazinele colectoare de unde este
transportat pe terenurile agricole.
 Evacuarea mecanică se asociază cu standul scurt sau
mijlociu, acoperit cu aşternut.
Evacuarea mecanică se poate realiza cu racleţi (ficşi sau
mobili), lopata mecanică sau tractor echipat cu lamă de
buldozer. De la capătul adăpostului, dejecţiile sunt
preluate de un transportor înclinat, încărcate în remorci
şi transportate la platforma de gunoi
 Evacuarea hidraulică se asociază numai cu standul
scurt, prevăzut cu covor de cauciuc.
Dejecţiile cad prin intermediul unui grătar în canalul de
colectare, de unde ajung în bazinele de colectare fiind
antrenate de apă prin stăvilar cu funcţionare
discontinuă sau cu prag şi funcţionare continuă.
Transportul şi împrăştierea dejecţiilor pe terenurile
agricole cu remorci autovidanjoare.
Mulsul vacilor se realizează în adăpost, cu instalaţia
de muls la bidon (IMMB 2) sau cu instalaţia cu
colectare şi transport centralizat al laptelui (IMMC).
Condiţiile de microclimat şi igiena
adăpostului.
Starea de sănătate a animalelor, producţia realizată,
precum şi longevitatea productivă sunt direct
influenţate de condiţiile de microclimat din adăposturi.
Principalii parametri de microclimat din adăposturile de
vaci de lapte
 Temperatura -min. 6 max. 24 optim 14 -18
 Umiditatea relativă a aerului 60 -75 %
 Viteza curenţilor de aer m/sec vara: 1; iarna: 0,3
 Coeficientul de luminozitate - 1/20 1/10 1/12-1/14
Igiena adăpostului se asigură prin lucrări zilnice şi
lucrări periodice.
Lucrări zilnice:
 - colectarea şi evacuarea dejecţiilor;
 - înlocuirea sau primenirea aşternutului;
 - curăţarea ieslei;
 - măturarea aleilor;
 - aerisirea adăpostului.
Acţiunile mai sus enumerate se execută de două ori pe zi.
Periodic, de două ori pe an, se execută o curăţare
mecanică amănunţită a adăposturilor,dezinfecţia şi
deratizarea acestora. O atenţie deosebită trebuie
acordată combaterii muştelor,acţiune care se realizează
prin curăţarea zilnică a adăposturilor şi padocurilor,
efectuarea dezinfecţiilor la timp şi gestionarea
raţională a dejecţiilor.
Îngrijirea corporală a vacilor. Sistemul de întreţinere
legată a vacilor implică îngrijirea corporală
obligatorie a vacilor şi se referă la îngrijirea pielii,
părului şi ongloanelor.
Zilnic, vacile vor fi ţesălate şi periate pentru îndepărtarea
prafului şi a murdăriei. În timpul pansajului, îngrijitorul
va examina pielea, sesizând personalul veterinar despre
existenţa unor inflamaţii, răni sau paraziţi. Periodic,
părul de pe uger se tunde sau se arde cu flacără rece,
uşurând astfel igienizarea ugerului şi obţinerea unui lapte
igienic.
 Întrucât stabulaţia prelungită favorizează creşterea
exagerată a ongloanelor, acestea vor fi periodic
scurtate şi ajustate (de cel puţin două ori pe an) de
către podotehnist. O atenţie deosebită se va acorda din
acest punct de vedere animalelor bătrâne şi celor cu
greutate corporală mare, animale la care afecţiunile
podale sunt mai frecvente.
 Asigurarea regimului de mişcare. Cunoscând efectele
benefice ale mişcării asupra stării de sănătate, funcţiei
de reproducţie şi chiar asupra producţiei de lapte,
vacile trebuie scoase în padocuri 2-3 ore pe zi,
indiferent de sezon. Suprafaţa limitată a padocului nu
permite însă mişcare suficientă, motiv pentru care
vacile vor fi supuse unui regim de mişcare activă, prin
deplasări zilnice de 2-3 km care vor fi suspendate
numai în condiţii meteorologice cu totul nefavorabile.
ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE
NELEGATĂ A VACILOR ÎN ADĂPOSTURI ÎNCHISE
CU SPAŢIU INDIVIDUALIZAT DE ODIHNĂ
Sistemul de întreţinere nelegată a vacilor în adăposturi
închise cu spaţiu individualizat de odihnă se extinde tot
mai mult datorită avantajelor economice pe care le
oferă prin productivitatea muncii sporită faţă de
sistemul de întreţinere legată. În acelaşi timp, se
impune respectarea strictă a tuturor verigilor
tehnologice pentru a reduce la maximum efectele
negative ce rezultă din tratarea vacilor “pe grupe
tehnologice” şi nu individual.
Acest sistem de întreţinere are două variante de bază şi
anume:
 - în adăposturi semideschise;
 - în adăposturi închise.
În continuare se va trata întreţinerea în adăposturi
închise, care are la rândul său două variante: cu spaţiu
comun de odihnă şi cu spaţiu individualizat de odihnă.
Organizarea interioară a adăposturilor
Organizarea interioară a adăposturilor diferă cu
dimensiunile acestuia, capacitatea şi modul de
amplasare a zonelor funcţionale din adăpost
Zona de odihnă - este reprezentată de cuşetele
individuale de odihnă. Se va analiza modul de
amplasare al acestora (pe 1, 2 sau pe 4 rânduri,
de-a lungul pereţilor laterali sau şi la mijlocul
adăpostului), dimensiunile cuşetelor în raport cu
dezvoltarea corporală a animalelor exploatate.
Confortul în timpul odihnei este dat de materialul din
care este confecţionat patul de odihnă (beton cald
acoperit cu covor de cauciuc sau strat subţire de paie
tocate, pământ bătut, nisip
Zona de furajare - este reprezentată prin iesle, care
poate fi amplasată:
 - între zona de odihnă şi cea de mişcare;
 - de-a lungul unuia din pereţii longitudinali, cu
administrarea furajelor din interiorul sau din afara
adăpostului;
 - la mijlocul adăpostului;
 - în afara cuşetelor de odihnă.
În unele ferme, zona de furajare este amplasată într-un
compartiment separat faţă de zona de odihnă, vacile
deplasându-se pentru furajare în compartimentul
respectiv prin intermediul unor spaţii de acces.
Se va analiza frontul de furajare - care poate fi normal
(toate vacile au acces concomitent la iesle) sau redus
(un front de furajare pentru două vaci), dacă spaţiul de
furajare este sau nu individualizat prin grilaje metalice
dacă există posibilitatea blocării vacilor la iesle
Alimentarea cu apă - se analizează locul de amplasare al
adăpătorilor cu nivel constant,frontul de adăpare,
numărul de vaci ce revine la o adăpătoare, întreţinerea
adăpătorilor.
 Zona de circulaţie - este, în general, amplasată între
zona de furajare şi cea de odihnă, dar această
amplasare este condiţionată de dispunerea celorlalte
zone funcţionale (de odihnă şi de furajare). Se
analizează tipul de pardoseală în zona de circulaţie
(continuă sau discontinuă), lăţimea acestei zone,
lăţimea culoarelor de legătură cu padocul şi cu
platforma de muls
Condiţiile de microclimat ce trebuie asigurate sunt cele
menţionate la sistemul de întreţinere legată.
Analiza modului de realizare a lucrărilor tehnologice
şi de întreţinere
Distribuirea furajelor - furajele de volum se distribuie
în adăpost cu:
 - tractor cu remorcă;
 - remorcă tehnologică;
 - iesle mecanică;
 - atelaj cu tracţiune animală.
Furajele concentrate se administrau, în mod obişnuit, în
sala de muls.Mai nou , acestea se administreaza intr-o
zona speciala (cu conditia ca fiecare vaca sa aiba un
sistem electronic de monitorizare ).
Evacuarea dejecţiilor - se poate realiza diferit, în
funcţie de tipul de pardoseală în zona de circulaţie.
Dacă această pardoseală este continuă, evacuarea
dejecţiilor se face cu lopata mecanică tip “DELTA” sau
tractor echipat cu lamă de buldozer. În primul caz
dejecţiile sunt preluate la un capăt al adăpostului de un
transportor înclinat de unde ajung în remorci şi de aici
sunt transportate la platforma de gunoi. În cel de al
doilea caz, dejecţiile sunt încărcate direct în remorci cu
ajutorul încărcătorului frontal cu cupă (IFRON).
Dacă pardoseala zonei de circulaţie este de tip
discontinuu (grătar), se practică evacuarea hidraulică a
dejecţiilor “cu prag” şi funcţionare continuă, sau “cu
stăvilar” şi funcţionare discontinuă.
 Mulsul - se execută mecanic, în săli de muls.
 Igiena adăpostului - se realizează asemănător
întreţinerii legate a vacilor.
 Îngrijirea corporală - întrucât în cazul acestui
sistem de întreţinere igiena corporală a animalelor
se păstrează mai uşor, pansajul se execută doar
săptămânal cu ajutorul aparatului electric de pansaj.
Celelalte lucrări de îngrijire corporală (tunderea
părului de pe uger, scurtarea şi ajustarea ongloanelor)
se face ca şi în cazul întreţinerii legate a vacilor.
 Mişcarea - în cazul acestui sistem de întreţinere este
mai amplă, vacile având acces liber la cele 3 zone
funcţionale ale adăpostului şi la padoc. Suprafaţa de
padoc recomandată este de 13- 15 m2/cap în cazul
pardoselilor cu pământ bătut şi 8-10 m2/cap dacă sunt
betonate. Ideal este ca padocul să fie compartimentat,
mărimea compartimentului stabilindu-se în raport cu
efectivul grupei tehnologice. De asemenea, padocul va
fi prevăzut cu iesle pentru furajarea pe timp de vară.
Organizarea şi programarea activităţilor de deservire
a vacilor
Activitatea în fermele cu sistem de întreţinere nelegată a
vacilor poate fi organizată în unul sau două schimburi.
În cele mai multe ferme, activitatea este organizată pe
principiul echipelor specializate, respectiv:
 - echipa pentru muls mecanic;
 - echipa pentru prepararea şi distribuirea furajelor;
 - echipa de curăţare şi evacuare a dejecţiilor;
 - echipa de supraveghere a efectivelor.
Indiferent de sistemul de întreţinere, în fermele de vaci
se vor analiza şi construcţiile anexe, respectiv:
 - lăptăria;
 - padocurile;
 - spaţiile de depozitare a furajelor;
 - bucătăria furajeră;
 - punctul de însămânţări artificiale.
 Padocurile - sunt obligatorii. Se recomandă a fi
amplasate lângă adăpost, cu care să comunice direct.
Suprafaţa padocului se va dimensiona astfel încât să
asigure 8-15 m2 pentru fiecare animal. Padocurile vor
fi prevăzute cu iesle, adăpători şi copertină
 Lăptăria - se analizează sub aspectul amplasării
faţă de adăposturi, dotările tehnice interioare
(inventarul lăptăriei) şi condiţiile de menţinere a
igienei.
 Spaţiile de depozitare a furajelor - se analizează sub
aspectul amplasării, capacităţii de depozitare, căi de
acces etc. Fânarele pot fi acoperite sau neacoperite.
Silozurile pentru suculente pot fi orizontale (platforme
sau tranşee) sau verticale (turn).
 Bucătăria furajeră - se analizează din punct de
vedere al echipamentului de prelucrare a
nutreţurilor, îndeosebi pentru grosiere, fibroase şi
suculente
 Punctul de însămânţări artificiale - se analizează
dotarea tehnică specifică în vederea gestionării şi
manipulării corecte a materialului seminal congelat.
ANALIZA TEHNOLOGIEI DE MULGERE A VACILOR
Operaţiunea de mulgere se poate efectua manual sau
mecanic.
 Analiza tehnologiei de mulgere manuală a vacilor
Analiza tehnologiei de muls se referă la urmărirea
modului de respectare a etapelor de muls în ordinea lor
cronologică, a specificităţii fiecărei metode de muls şi
a igienei mulsului
 Pregătirea vaselor pentru muls constă în verificarea
stării de igienă a găleţilor pentru muls şi a
bidoanelor de păstrare a laptelui, limpezirea acestora
înainte de începere a mulsului.
 Pregătirea mulgătorului - spălarea mâinilor şi
îmbrăcarea echipamentului de protecţie
 Pregătirea vacilor - imobilizarea cozii, spălarea şi
ştergerea ugerului, efectuarea masajului iniţial.
Acest masaj se execută pe jumătăţi de uger (dreapta şi
stânga) şi are o durată de 30-60 secunde
Tehnica corectă a masajului iniţial constă în presarea
feţei externe a jumătăţii drepte a ugerului cu degetele
mari (10-15 mişcări din afară spre înăuntru şi de sus în
jos). La jumătatea stângă a ugerului se folosesc
celelalte patru degete, degetele mari ţinându-se pe
silonul anteroposterior al ugerului (între cele două
jumătăţi ale ugerului). Masajul iniţial se încheie prin
câteva mişcări de simulare a mulsului efectuate la
fiecare mamelor în parte.
Mulgerea propriu-zisă poate fi efectuată prin trei
metode de muls :
 - cu mâna plină;
 - cu nod;
 - cu două degete.
Indiferent de metoda de muls, când jeturile devin slabe,
se va executa masajul final. Acest masaj se execută pe
sferturile ugerului presând pe fiecare sfert cu ambele
mâini, de sus în jos de câteva ori . Masajul final este
urmat de mulgerea ultimelor jeturi de lapte.
Indiferent de metoda de muls aplicată, mâna trebuie să fie
uscată, curată şi sănătoasă, iar laptele să se obţină prin
jeturi puternice. Durata mulsului nu va depăşi 8-10
minute. După muls, laptele se strecoară, colectându-se în
bidoane de depozitare cu o capacitate de 25 litri care se
transportă în lăptărie.
Încheierea mulsului se desfăşoară în următoarele faze:
 - îngrijirea ugerului - tratarea eventualelor leziuni cu
unguente neutre şi sterile, iar vara - în protejarea
mameloanelor cu unguente emoliente; se îndepărtează
aşternutul umezit la spălarea ugerului.
 îngrijirea mâinilor - se realizează prin spălarea şi
ştergerea lor cu un prosop curat, un uşor masaj şi
ungerea cu vaselină neutră.
Spălarea vaselor de muls şi a celor de depozitare a
laptelui are importanţă deosebită pentru păstrarea
calităţilor igienice ale laptelui. După muls, vasele
respective se clătesc cu apă rece, apoi se spală cu apă
fierbinte şi detergenţi, apoi se clătesc repetat cu apă
rece. Toate vasele de muls şi de manipulare a laptelui
se păstrează în lăptării, cu deschiderea în jos, pe rastele
speciale.
Analiza tehnologiei de mulgere mecanică
Indiferent de tipul instalaţiei mecanice de mulgere a
vacilor, tehnologia presupune parcurgerea în ordine
cronologică a următoarelor faze:
 - pregătirea instalaţiei;
 - pregătirea mulgătorilor;
 - pregătirea vacilor;
 - mulsul propriu-zis;
 - încheierea mulsului.
Pregătirea instalaţiei de muls include mai multe
operaţiuni:
 - se verifică închiderea robinetelor pentru vacuum şi a
ventilelor de scurgere;
 - se pune în funcţiune instalaţia de muls;
 - se verifică şi se reglează nivelul vacuumului pe
conductă (optimum 380 mm col. Hg) şi numărul de
pulsaţii (optim 55 pulsaţii/min.);
 - se trece cu curent de apă pe suprafeţele instalaţiei de
muls care vin în contact cu laptele;
 - se verifică funcţionarea aparatelor de muls.
 Pregătirea mulgătorilor constă în igienizarea
mâinilor şi îmbrăcarea echipamentului de protecţie.
Pregătirea vacilor:
 - spălarea ugerului cu apă caldă (35-40oC);
 - ştergerea ugerului cu prosop din pânză, curat (ideal
cu un prosop de hârtie, de unică folosinţă);
 - efectuarea masajului iniţial;
 - mulgerea primelor 2-3 jeturi de lapte din fiecare
mamelon într-un vas separat (cupă
 metalică de culoare neagră) şi examinarea acestui lapte
(culoare, consistenţă).
Mulsul propriu-zis comportă următoarele operaţiuni:
 Ataşarea paharelor de muls - începe cu acelea care
sunt mai îndepărtate de mulgător, dacă mulsul se face
pe partea dreaptă a animalului, colectorul aparatului de
muls se ţine în palma stângă, iar paharele de muls se
fixează pe mameloane în următoarea ordine: stâng
posterior, stâng anterior, drept posterior, drept anterior.
Mamelonul trebuie să pătrundă în mijlocul deschiderii
paharului.
a). Tehnologia de mulgere a vacilor la bidon
În ţara noastră se utilizează instalaţia I.M.M.B.-2.
Această instalaţie este echipată cu 8 aparate de muls şi
poate deservi 120 vaci. Mulgătorul lucrează
concomitent cu două aparate de muls, iar mulgerea se
face în adăpost, pe standul vacii.
După terminarea mulsului bidoanele de colectare a
laptelui se transportă cu căruciorul în camera de
păstrare. Până la livrare, bidoanele se ţin sub curent de
apă rece.
b). Tehnologia de mulgere a vacilor cu colectarea şi
transportul laptelui pe conductă. În România se
foloseşte instalaţia I.M.M.C. - 2.
Fluxul laptelui este, în acest caz, modificat în sensul că
de la colectorul aparatului de muls laptele ajunge, prin
intermediul furtunului pentru lapte, în conducta pentru
lapte, iar de aici în tancurile izoterme (amplasate în
camere special destinate). Transportul laptelui până la
tancul de păstrare are loc ca urmare a vacuumului
produs de pompa de vacuum pe conducta pentru lapte.
c). Tehnologia de mulgere cu grupul individual de
muls
Acest tip de instalaţie se utilizează în cazul fermelor mari
pentru mulsul vacilor în maternităţi şi în fermele
particulare cu efective mici (5-10 vaci).
Tehnologia de mulgere se aseamănă cu cea specifică
instalaţiei de muls la bidon. Laptele colectat în bidonul
instalaţiei (20 sau 25 litri) se goleşte în bidoanele de
păstrare (25 litri).
d).Tehnologia de mulgere la platforma de tip
“tandem” (I.M.M.T - 2)
În fermele având o capacitate de 250-300 vaci se
foloseşte platforma simplă, cu 2 x 4 locuri deservită de
2 muncitori. În fermele cu grad mare de concentrare se
foloseşte platforma de muls dublă 2 x (2 x 4) locuri,
deservită de 4 muncitori
Tehnologia de mulgere:
 - se deplasează un lot-tehnologic de vaci din adăpost în
sala de aşteptare;
 - se pune în funcţiune instalaţia;
 - la începerea mulsului se introduce câte o vacă în
fiecare boxă de muls prin intermediul uşilor acţionate
de mulgător şi se administrează suplimentul de
concentrate;
 - se pregătesc pentru muls şi se aplică succesiv
paharele de muls la cele 4 vaci;
 - se supraveghează mulsul şi în funcţie de cantitatea de
lapte şi viteza de muls, se efectuează mulsul
suplimentar şi se detaşează paharele de muls la vaca la
care s-a încheiat mulsul;
 - se scoate vaca respectivă din boxa de muls, iar în
locul ei se introduce altă vacă la care se administrează
suplimentul de concentrate, se pregăteşte ugerul pentru
muls şi se aplică paharele de muls.
Vacile mulse ajung printr-un culoar înapoi în adăpost.
Laptele muls ajunge prin intermediul conductei pentru
lapte în tancurile izoterme de păstrare amplasate într-o
cameră alăturată sălii de muls propriu-zisă.
e). Tehnologia de mulgere la platforma de tip
“brăduleţ”
Capacitatea acestor platforme de muls variază de la 8 la
32 locuri. Pe platforma de muls cu 2 x 8 locuri
lucrează 2 mulgători efectuând în succesiune
următoarele operaţiuni
 - muncitorul supraveghetor introduce vacile din
adăpost în sala de aşteptare;
 - din sala de aşteptare, se introduc în sala de muls 16
vaci (2 grupe-tehnologice de câte 8 vaci), ele fiind apoi
blocate pe platformă;
 - administrarea suplimentară de concentrate;
 - primul mulgător spală ugerul vacilor de pe rândul din
dreapta al platformei (începând cu prima vacă dinspre
uşa de ieşire de pe platforma de muls), apoi şterge
ugerul vacilor (în ordine inversă spălării);
 - celălalt mulgător (mulgătorul ajutor) execută masajul
ugerului imediat după ce acesta a fost şters;
 - mulgătorul elimină manual primele 2-3 jeturi de lapte
din fiecare mamelon şi aplică paharele de muls în ordinea
în care s-a efectuat masajul;
 muncitorul ajutor, după ce a încheiat efectuarea
masajului la rândul din dreapta de vaci, execută
pregătirea pentru muls (spălare, ştergere şi masaj) la
rândul de vaci, din stânga;
 - mulgătorul supraveghează mulsul vacilor de pe
rândul din dreapta, efectuează mulsul suplimentar,
detaşează aparatul de muls de la vaca la care s-a
încheiat mulsul, dezinfectează mameloanele, apoi după
ce a muls separat primele jeturi de lapte, mută aparatul
de muls la vacade pe rândul opus; această fază
continuă până se încheie mulsul la vacile de pe rândul
drept al platformei;
 - ajutorul mulgător eliberează toate vacile de pe rândul
din dreapta, care sunt apoi dirijate spre adăpost;
 - îngrijitorul supraveghetor din sala de aşteptare introduce în
sala de muls alte 8 vaci pe rândul din dreapta al platformei;
 - mulgătorul ajutor le blochează pe platformă şi
execută pregătirea pentru muls a acestor vaci, în timp
ce mulgătorul supraveghează mulsul la vacile de pe
rândul din stânga al platformei; aceste operaţiuni se
repetă până se încheie mulsul la întregul efectiv de
vaci;
 Laptele este dirijat în tancuri izoterme de păstrare după
acelaşi procedeu ca şi în sălile de muls tip “tandem”.
f). Tehnologia de mulgere pe platforma rotativă
 Numărul mulgătorilor care deservesc o asemenea
platformă depinde de capacitatea acesteia. Platforma
cu 35 de standuri este deservită de 5 mulgători care
efectuează următoarele operaţiuni
g). Tehnologia de muls a vacilor pe păşune
 Se utilizează instalaţia de muls I.M.M.P. - 2 cu 8 locuri
dispuse pe două rânduri şi care este deservită de 2
mulgători. Tehnologia de muls este similară cu cea din
sălile de muls.
ANALIZA HRĂNIRII VACILOR
Cel mai important factor de mediu pentru obţinerea unor
producţii mari de lapte este hrănirea. Potenţialul
genetic productiv al fiecărui individ poate fi pus în
valoare administrând raţii echilibrate cantitativ şi calitativ.
 În continuare, se vor analiza nivelul alimentaţiei,
structura raţiilor, aprovizionarea cu furaje precum şi
tehnologia de hrănire aplicată.
ANALIZA NIVELULUI DE ALIMENTAŢIE A VACILOR
ŞI STRUCTURA RAŢIILOR
Analiza ştiinţifică a nivelului de hrănire presupune
cunoaşterea necesarului nutritiv a diferitelor raporturi
nutritive mai importante şi a modului de asigurare al
acestora prin raţiile administrate.
Normele de hrănire mai sus menţionate se vor
majora cu 15% în cazul practicării
păşunatului, deoarece cresc cerinţele pentru
întreţinerea funcţiilor vitale.
 Pentru a asigura prin raţie necesarul de substanţe
nutritive ce depăşesc nivelul productiv de 3000 kg
lapte, vacilor li se va administra raţia de bază calculată
ca în modelul de mai sus, la care se va adăuga un
amestec de nutreţuri concentrate, astfel încât fiecare kg
amestec asigură realizarea a 2 kg lapte.
ANALIZA APROVIZIONĂRII CU FURAJE
 Se analizează necesarul anual de furaje în raport cu
efectivul de vaci şi nivelul productiv planificat. Se
analizează structura plantelor furajere pe suprafaţa
destinată producerii acestora. Se iau în considerare:
suprafeţele de păşuni şi fâneţe naturale, precum şi
terenul arabil destinat cultivării plantelor furajere.
 Suprafaţa disponibilă trebuie astfel repartizată pe
culturi furajere încât să se poată obţine un număr cât mai
mare de unităţi nutritive şi o cantitate cât mai mare de
proteină digestibilă la unitatea de suprafaţă.
 Se recomandă ca din întreaga suprafaţă arabilă
disponibilă, 60-65% să fie cultivată cu leguminoase
perene, 25-30% cu porumb pentru însilozare şi 5-10% cu
alte culturi furajere specifice zonei geografice în care se
găseşte ferma.
ANALIZA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE
 Prin tehnologia de hrănire se urmăreşte valorificarea
cât mai bună a furajelor existente. Întrucât în România,
la vacile de lapte se practică aproape în exclusivitate
tehnologia de hrănire diferenţiată sezonier, în cele ce
urmează se va analiza tehnologia de hrănire pe timp de
iarnă şi pe timp de vară.
Tehnologia de hrănire pe timp de iarnă
 Modul de conservare a furajelor influenţează direct
valoarea nutritivă şi biologică a furajelor.
 Tipul de hrănire, este preponderent voluminos, respectiv furajele de
volum reprezintă 70- 90% din valoarea nutritivă a raţiei,
iar pentru completare se folosesc furajele concentrate.
 Structura raţiei - suculentele trebuie să reprezinte 45-
55%, iar fibroasele (şi, eventual, grosierele) 30-40%
din valoarea nutritivă a raţiei, diferenţa fiind
reprezentată de concentrate. În cazul administrării
furajelor grosiere, între fibroase şi grosiere se va
asigura un raport de 2:1.
 Forma de administrare - furajele grosiere se vor
administra după o prealabilă preparare (pentru
ridicarea gradului de digestibilitate). Celelalte furaje de
volum se pot administra ca atare
sau tocate şi înglobate într-un amestec unic.
 Modul de organizare al furajării - pe grupe
tehnologice şi criteriile ce stau la baza formării
acestor grupe.
Se analizează numărul de tainuri, ordinea de administrare
a furajelor în cadrul tainului, respectarea programului
(orarului) de furajare şi a timpului de odihnă -
rumegare pentru animale.
Tehnologia hrănirii pe timp de vară
Se analizează varianta tehnologică de hrănire cu nutreţ
verde (prin păşunare, prin administrare la iesle sau
mixtă), în funcţie de condiţiile specifice din fermă.
Întrucât rentabilitatea maximă se obţine prin practicarea
păşunatului, cât şi a organizării taberelor de vară, se
recomandă adoptarea acestei variante tehnologice. În
acest scop se va organiza păşunatul raţional, pe
parcele.
 Momentul începerii păşunatului depinde de tipul
păşunii şi de înălţimea plantelor ce o compun. Pe
păşunile naturale în care predomină plantele cu talie
mică, păşunatul poate începe când plantele au o
înălţime de 12-15 cm, iar când predomină plantele cu
talie mare, păşunatul poate începe când înălţimea
acestora este de 15-20 cm. Pe păşunile cultivate cu
plante perene, păşunatul începe când plantele au
înălţimea de 20-30 cm, iar în cazul celor cultivate cu
plante anuale când acestea au înălţimea de 40-60 cm.
 Numărul de parcele se stabileşte în funcţie de
producţia de masă verde la hectar pe cicluri de
păşunat. Numărul ciclurilor de păşunat depinde de
durata de refacere a plantelor şi care poate fi de 25-45
zile, pe sezon putându-se realiza 3-5 cicluri de păşunat. Se ia
în considerare şi numărul de zile cât se păşunează
parcela (recomandabil 4-6 zile).
Împărţind durata de refacere a plantelor la numărul de
zile în care se păşunează o parcelă rezultă numărul de
parcele la care se adaugă 2-3 parcele de rezervă care,
prin rotaţie, vor fi cosite pentru fân.
În general, se recomandă împărţirea păşunii în 6-8
parcele plus 2-3 parcele de rezervă. Fiecare parcelă va
fi subîmpărţită în subparcele (cu gard electric), egale
ca număr cu numărul loturilor de vaci (un lot de vaci va fi
format din maxim 100 capete).
 Stabilirea încărcăturii de vaci la unitatea de suprafaţă
(capacitatea de păşunat). Se ia în calcul consumul de
masă verde pe zi şi animal (în medie 50-60 kg/cap.) şi
producţia de masă verde la hectar a păşunii. Tipul şi
calitatea păşunii pot influenţa în limite largi
capacitatea de păşunat care poate avea valori de la 0,3
la 5 U.V.M./ha.
 Suprafaţa unei parcele se calculează în funcţie de
capacitatea de păşunat, numărul vacilordin fermă şi
producţia de masă verde pe hectar în diferite cicluri de
păşunat. Dacă ferma nu dispune de păşuni naturale sau
cultivate (sau cele existente nu asigură necesarul de
furaje) şi se practică administrarea nutreţului verde la
grajd, se analizează conveierul verde care trebuie să
asigure întreg necesarul de furaje verzi pe timpul verii.