UNIVERSITATEA “SPIRU - HARET”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE – PEDAGOGIE

MASTERAT - CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ŞI EDUCAŢIONALĂ

COMUNICAREA LA ELEVII
CU DEFICIENŢE MINTALE

 COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF. UNIV. DR. EUGEN DAVID
 MASTERAND:
PINTILIE MIHAELA AURELIA
 CUPRINS

 Capitolul I: Copilul deficient mintal

 Capitolul II: Comunicarea

 Capitolul III: Cercetare ştiinţifică

 CAPITOLUL I
Copilul deficient mintal
Definiţiiale deficienţei şi noţiuni
generale specifice acesteia

Şcoala – factor de integrare socială

Grupul ca metodă în asistenţa

socială
 CAPITOLUL II
Comunicarea
 Procesul comunicării

 Formele procesului de comunicare

 Bariere în calea comunicării

 CAPITOLUL III

Cercetare ştiinţifică
 Explorarea utilităţii unei intervenţii privind
îmbunătăţirea procesului de comunicare la
copiii deficienti mintal
 Facilitarea procesului de integrare socială a
copiilor cu deficienţă mintală prin
îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare în
cadrul grupului de discuţie – dezbatere
 IPOTEZE DE LUCRU

 1. copiii din şcolile speciale, prezintă dificultăţi de

comunicare; presupunem că în măsura în care
dificultăţile de comunicare există, ele se datorează
atât deficitului de dezvoltare a limbajului (scris şi
oral) cât şi inabilităţilor de relaţionare cu mediul
social, în general ;

 2. în grupurile de copiii cu deficienţă mintală sunt

prezente fenomenele de marginalizare,
automarginalizare şi autoizolare.
 OBIECTIVE
 identificarea prin chestionar a abilităţilor de
comunicare directe şi indirecte ale copiilor, precum şi
nivelul de relaţionare al acestor copii;

 determinarea nivelului de autopercepere a copiilor din

punct de vedere comunicaţional, precum şi modul în
care ei sunt percepuţi de persoanele semnificative
(părinţi, rude, prieteni, colegi, profesori);

 cunoaşterea gradului în care dezvoltarea cognitivă şi

socială a copiilor preadolescenţi cu intelect deficitar
este influenţată pozitiv sau negativ de către mediul
familial şi cel şcolar.
 INSTRUMENTE DE LUCRU

 CHESTIONARUL

LOTUL STUDIAT

 37 de elevi ai claselor a VIII-a

( cu vârsta cuprinsă între 14 – 16 ani)
 PARTEA I

RELAŢIA DINTRE PĂRINŢI

foarte buna 29.41%

buna 41.17%
acceptabila 11.76%
proasta 8.82%
foarte proasta 5.88%
RELAŢIA COPIL – PĂRINTE

foarte buna 29.41%

buna 26.47%
acceptabila 29.41%
proasta 11.76%
foarte proasta 2.94%
RELAŢIA CU FRAŢII SAU
SURORILE

foarte bine 44.11%

bine 26.47%
mai putin bine 20.58%
rau 5.88%
foarte rau 2.94%
COMUNICAREA COPIL –
PĂRINTE

mama 70,54%
tata 26,47%
nici unul 0%
alta situatie 2,94%
 COMUNICAREA
COPIL – PROFESORI

foarte buna 38.23%

buna 44.11%
accptabila 14.70%
rea 2,94%
foarte rea 0%
 PERSOANELE DE
ÎNCREDERE, CONFORM
PERCEPŢIEI COPIILOR

mama 47.05%
tata 14.7%
frate/sora 5.88%
prieten/prietena 14.7%
diriginte/profesor 14.7%
asistent social 0%
RELAŢIA CU COLEGUL DE
BANCĂ

foarte buna 38,23%

buna 26,47%
acceptabila 17,64%
rea 14,7%
foarte rea 2,94%
RELAŢIA CU PRIETENII

foarte buna 50%

buna 35,29%
acceptabila 8.82%
rea 2.94%
foarte rea 2.94%
PARTICIPAREA LA GRUPUL
DE DISCUŢII

da 50%
nu 20.58%
nu stiu 29.41%
 CONCLUZII
 În urma prelucrării datelor obţinute prin chestionarea celor 34
de elevi din clasele a VIII-a din cadrul S.A.M R Brasov am
reuşit să identific anumite probleme comune şi să am o părere
de ansamblu asupra capacităţilor lor de antrenare în procesul
comunicării şi implicit a modului în care integrarea socială
este realizată. Datele care au rezultat îmi confirmă nevoia
acestor copii cu dizabilităţi de a primi mai multă atenţie şi
interes din partea familiei şi a şcolii. Aceste două medii sunt de
o importanţă majoră în viaţa copiilor, deoarece sunt singurele
cu care copii vin în contact percepând foarte uşor modelele de
integrare socială. Dacă una dintre aceste verigi este deficitară
atunci efectele se vor vedea în dezvoltarea capacităţilor de
integrare a acestor copii.
 Integrarea socială a copiilor cu deficienţă mintală
este un proces care se desfăşoară în timp prin influenţele pe
care le exercită familia şi şcoala, care implică stabilirea unor
raporturi afective pozitive cu persoanele din jur, a unor mai
bune interacţiuni cu ceilalţi prin îmbunătăţirea abilităţilor de
comunicare şi relaţionare.
În sprijinul îmbunătăţirii procesului de integrare socială
consider utilă realizarea unei intervenţii care să vizeze
includerea copiilor identificaţi ca având dificultăţi de
relaţionare şi comunicare, într-un grup care ofere şi să
stimuleze spre însuşirea şi/ sau dezvoltarea unor abilităţi de
comunicare.
 PARTEA II
 FACILITAREA PROCESULUI DE
INTEGRARE SOCIALĂ A COPIILOR CU
DEFICIENŢĂ MINTALĂ PRIN
ÎMBUNĂTĂŢIREA ABILITĂŢILOR DE
COMUNICARE ÎN CADRUL GRUPULUI
DE DISCUŢIE – DEZBATERE.
 METODA DE LUCRU
 grupul de discuţie – dezbatere
ETAPE DE LUCRU
1. Admiterea şi selecţia membrilor
2. Planificarea activităţii de grup
3. Dezvoltarea grupului
4. Evaluarea finală
 SCOPURI:
 oferirea de suport membrilor grupului pentru depăşirea
problemelor de comunicare;
 exersarea unor abilităţi de comunicare;
 dezvoltarea abilităţilor de comunicare în vederea unei mai
bune integrări sociale a membrilor grupului.

OBIECTIVE:
 autocunoaşterea de sine;
 cunoaşterea şi acceptarea celorlalţi;
 îmbunătăţirea abilităţilor de relaţionare;
 dobândirea unor noi abilităţi de comunicare;
 însuşirea unor comportamente sociale dezirabile.
 ŞEDINŢE DE GRUP
1. Cum ne comportăm în relaţiile cu ceilalţi?
2. Ce responsabilităţi avem la şcoală?
3. Alegerea prietenilor – care sunt criteriile de alegere?
4. Ce ştim despre discriminare?
5. Modalităţi de comunicare.
6. Bariere în calea comunicării.
7. Cum relaţionăm cu membrii familiei? Dar cu
prietenii?
8. Cum putem îmbunătăţi comunicarea dintre noi şi alte
persoane?
9. Ce apreciem la oamenii din jurul nostru?
10. Şedinţă de evaluare.
 CONCLUZII FINALE
Rezultatele intervenţiei au fost cele scontate,
deoarece copiii au manifestat interes şi implicare în
cadrul activităţilor de grup. Astfel, la finalul
întâlnirilor copiii au dobândit deprinderi de
comunicare şi relaţionare, fapt observat din analiza
comportamentului lor cât şi prin autoevaluarea
acestor copii.
Consider că prin desfăşurarea activităţilor la
oricare dintre nivelele se poate ajunge la o dezvoltare
a diferitelor aspecte ale vieţii acestor copii, ceea ce
duce la o mai bună integrare socială a copiilor cu
deficienţă mintală.