RADIOIMAGISTICA

APARATULUI
OSTEOARTICULAR
 Aspecte radioimagistice ale osului
normal si ale componentelor sale
Scheletul este alcatuit din oase lungi, oase late si oase scurte.
Macroscopic toate oasele au:
- o portiune centrala constituita din os spongios cu spatii medulare
- o portiune periferica densa si dura din os compact, inconjurata de periost
Histologic, osul adult prezinta doua componente principale:
 substanta osoasa dura organizata in lamele / trabecule opace la raze X

 spatiile osoase ocupate de tesuturi conjunctive moi = spatii medulare,

transparente la razele X
1. Substanta osoasa dura 2. Spatiile osului =
este constituita din lumenele sistemelor Havers si ale canalelor
matricea colagena proteica anastomotice  pe acestea (canale
(fibrile+subst glico-proteica) Volkmann), ochiurile spongioasei (ocupate
care este suportul in care se depun de tesut conjunctival moale si vase
sarurile minerale. sanguine nutritive)
canalul medular, ocupat de maduva
tesut conjunctival fibros
tesut adipos (maduva galbena)
tesut hematopoetic (maduva rosie)
+ Periostul = membrana conjunctivala – transparenta la razele X, care inveleste osul si care, la
extremitatile articulare se continua cu capsula articulara.
1. Diafiza are forma de cilindru si este
constituita din tesut osos compact care La osul lung se disting trei parti:
inconjoara canalul medular.
diafiza, metafiza si epifizele
Compacta - grosime si diametru in raport cu importanta osului Epifiza
Tesutul osos compact este format din:
- sisteme tubulare Havers dispuse paralel cu axul Os spongios
osului (lamele dispuse in sisteme cilindrice
concentrice)
- lamele complementare
- una care inconjoara diafiza in manson, sub
periost
- alta situata spre canalul medular = endost;
- canalele Volkmann  pe elementele precedente

Rgr: doua benzi opace paralele care delimiteaza

canalul medular
CT: inel cu densitate mult crescuta, omogen
IRM: asemnal in toate secventele

Canalul medular
Rgr. banda radiotransparenta
CT: densitate tisulara, predominant grasoasa
IRM: la adulti semnal de tip grasos (HT1, izo-hT2)

Diafiza Diafiza
Periost Os compact Canalul medular
Rgr, CT: nevizibil
IRM: asemnal
2. Epifiza = tesut spongios,inconjurat de La osul lung se disting trei parti:
corticala epifizara diafiza, metafiza si epifizele

Tesutul spongios este constituit din: Epifiza

- lamele ce nu sunt dispuse concentric ca in Os spongios
compacta, ci in trabecule mai rare,formand o retea
- trabeculele spongioasei sunt orientate in sensul
liniilor de forta, in raport cu functiile osului

Rgr.: travee opace, fine, ce formeaza o retea cu

ochiuri radiotransparente
CT: travee dense ce se intersecteaza in retea
IRM: semnal grasos dar < grasimii subcutanate

Corticala – acelasi aspect ca si compacta

diafizara, dar foarte subtire

 Osul lat se compune din corticale paralele (tablii)

intre care este o spongioasa (diploe) – exemplu:
oasele craniului (unite prin suturi denumite
sinostoze). Diafiza Diafiza
Os compact Canalul medular
 Oasele scurte sunt alcatuite dintr-o masa
spongioasa invelita intr-un manson periostic
(vertebrele) sau intr-o corticala foarte subtire
(oasele carpiene).
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA SCHELETULUI

La nastere, toate oasele lungi, in afara de

epifize, sunt osificate; diafizele sunt
constituite din tesut osos primitiv in care
trabeculele sunt dispuse intr-o retea
neregulata.
 Pe radiografii oasele lungi apar
constituite numai din diafiza tubulara,
delimitata la extremitati de linia de
calcificare provizorie a cartilajului de
crestere.
Cartilajul de crestere este radiotrasparent =
banda transparenta de cativa mm,
marginit de linia de calcificare provizorie.
El este invadat de tesut conjunctiv, care
se va transforma in os. Astfel este
asigurata cresterea in lungime a diafizei.
Cresterea osului in grosime se datoreaza
periostului si rezulta din activitatea
osteogena a stratului conjunctival
subperiostal ce ingroasa diafiza si se
substituie treptat osului vechi.
Dezvoltarea oaselor de membrana (bolta
craniana) – la acestea, tesutul osos apare
direct in macheta conjunctiva si se
extinde treptat, excentric, fiind modelat
cu timpul in tesut lamelar.
 METODE DE EXPLORARE
 Radioscopia
 Radiografia
- 4 conditii:
1. regim de raze corect
2. efectuarea a minim 2
incidente
3. incadrare si pozitionare
corecta a regiunilor de
interes, cu prinderea in
campul radiografic cel
putin a unei articulatii
4. explorare bilaterala a
regiunilor simetrice
 METODE DE EXPLORARE

 Tomografia
computerizata:
- date suplimentare si de
mai mare finete asupra
leziunilor osoase vizibile fereastra os
pe rgr. cupa axiala
- caracterizeaza partile moi
- prelucrarea imaginilor
- reconstructia 3D cu
aprecierea corecta a
volumului leziunilor
- reconstructii 2D
pentru aprecierea
leziunilor si in alt plan
decat cel axial
fereastra parti moi

recon 3D
 METODE DE EXPLORARE
 ANGIOGRAFIA :
2 situatii
1. Scop diagnostic
 pentru tumorile incerte ca
punct de plecare si
structura histologica
 identificarea pediculilor
vasculari si a tipului de
vascularizatie

2. Scop terapeutic
 embolizare
(prechirurgicala)
 chemoembolizare (aplicare
directa a citostaticelor si
chimioterapiei
antitumorale, intratumoral)
 METODE DE EXPLORARE
All body
 SCINTIGRAFIA Osteom
osteoid

• sensibila, dar nespecifica

• “all body ”

Fractura de
stress
 METODE DE EXPLORARE
 Artrografia (a)
 Artro-CT (b) :
 presupun explorarea
unei articulatii dupa
injectare directa
a
intraarticulara a unui
produs de contrast
 Utile in patologia
 tumorala sinoviala
 traumatica articulara

b
 METODE DE EXPLORARE
+ Metode imagistice neradiologice:

A. Ecografia
 date suplimentare privind aparatul musculo-ligamentar periarticular

B. Rezonanta Magnetica
 investigatie de finete a partilor moi
 date asupra maduvei osoase
B

A
 LEZIUNI DE STRUCTURA DISTRUCTIVE
1.Demineralizare
= diminuarea sarurilor fosfo-
calcice la nivelul matricei
proteice osoase, cu
pastrarea integritatii
acesteia (reversibila)
Evidenta RADIOLOGIC la o
pierdere mai mare de 30%
din continutul normal de
saruri PCa.
Radiologic:
 in spongioasa: scaderea
grosimii traveelor cu
cresterea spatiilor dintre
travee si accentuarea
transparentei
 afectarea compactei
poate merge de la
discreta diminuare a
opacitatii pana la aspect
de spongiozare
Distributie:
• difuza generalizata – dezechilibru
metabolic general, cu rezultat activarea
mecanismelor de mobilizare a calciului
din schelet.
• localizata – cauzata de factori locali
producatori de hipo-/ hiperperfuzie
• inflamatori
• infectiosi
• tumorali
• parazitari
• mecanici …
Exemple:
 Artrita –hiperperfuzie locala ca
raspuns inflamator  metabolizarea
sarurilor PCa  scaderea
concentratiei in segmentele vecine
articulatiei  demineralizare
 Fractura : demineralizare prin efecte
locale + demineralizare prin
imobilizare
 Os normal

Demineralizare

Demineralizare Os normal
 2. Osteoliza
– presupune lipsa de structura osoasa
prin activarea osteoclastelor cu Geoda
distructie a matricei proteice si
mobilizare a sarurilor PCa

Eroziune

+Sechestru osos
 LEZIUNI DE STRUCTURA DISTRUCTIVE
3. Osteonecroza

= leziune secundara
hipoperfuziei Infarct
sau lipsei de osos
perfuzie intr-un
teritoriu osos
 septica
 aseptica
 la nivelul
epifizelor =
osteonecroza
aseptica
 la nivelul
diafizelor,
metafizelor =
infarct osos
 la copil,
osteonecroza
ncl. epifizari =
osteocondroza
Osteonecroza
aseptica
 LEZIUNI DE STRUCTURA DISTRUCTIVE
4. Atrofia prin presiune

= caracterizata prin lipsa de

substanta osoasa,
generata de actiunea
prelungita a unui element
compresiv de vecinatate
(adeseori vascular)

 din interior spre exterior

(ex. chist osos)

 dinspre exterior spre

interior (ex. sa turceasca
“balonizata” in adenomul
hipofizar)
 LEZIUNI ELEMENTARE CONSTRUCTIVE
1. La nivelul structurilor ce produc os = osteoscleroza si periostoza

A. OSTEOSCLEROZA

In functie de componenta osoasa interesata, deosebim:

Endostoze – formare de os la nivelul
endostului compactei
Radiologic:
 ingrosarea compactei
 ingustarea canalului medular

Spongioscleroza – intereseaza componenta

spongioasa
Radiologic:
 ingrosarea traveelor preexistente
 cresterea numarului traveelor
 scaderea numarului areolelor
 scaderea transparentei specifice
osului spongios
 evolutia pana la aspectul de
compactizare
 LEZIUNI ELEMENTARE CONSTRUCTIVE
B. PERIOSTOZA
= formare de os nou la
nivelul periostului

In functie de aspectul
radiologic:

1. unilamelara 2. plurilamelara 3. spiculata 4. apozitii

(specifica (t. maligne) periostale
proceselor a.inflamatie (triunghi
inflamatorii) malign
b.sarcom Ewing Codman)
Periostoza lamelara Triunghi malign Codman
 LEZIUNI ELEMENTARE CONSTRUCTIVE
2. La nivelul unor structuri ce normal nu produc os
= OSIFICARI HETEROTOPE

osteofite osificari
sindesmofite posttraumatice
 PATOLOGIA TRAUMATICA
OSTEOARTICULARA
Interesarea osteoarticulara este de trei feluri:
 Entorsa (neevidenta in conventional)
 Luxatie (lipsa de contact/ continuitate normala a
2 suprafete articulare, in aceeasi articulatie)
 Fractura

(fiecare presupune leziuni fie ale aparatului capsulo-

ligamentar fie ale componentelor scheletice)

Informatii suplimentare sunt aduse de

 ecografie si IRM
 metode invazive: artroscanner/ artroCT (necesita
injectare de produsi de contrast)
 Ruptura
ligamentara

Fara tractiune Cu tractiune

luxatie

fractura
 Fracturile
= solutia de continuitate la nivelul pieselor scheletice

Clasificare:

1. dupa aspectul traiectului de fractura

Complete – presupun interesarea tuturor componentelor unui os
- simple sau difragmentare (traiectul de fractura separa in doua
componentele osoase)
- cominutive (apar traiecte secundare de fractura cu piese multiple)
- tasare ( corp vertebral)

Incomplete – solutia de continuitate este partiala (compacta/ tablia

anterioara/ compacta + spongioasa)

2. dupa mecanismul de producere

 Tasare

Fractura
Fractura completa incompleta

Fractura intruziva
 Diagnostic
 Radiografia:
= examen de prima intentie: simplu, ieftin,
informativ
= utilizare in diagnosticul precoce, cat si in
evaluarea postterapeutica si stabilirea
vindecarii.
Radiografia corect interpretata:
 Aspect rx.: banda radiotransp / radioopaca
 sediul fracturii
 aspectul fracturii (completa, incompleta,
traiecte, grad de deplasare)
 precizarea raportului cu structurile
invecinate
 precizarea pozitiei fragmentelor
 la distanta de os dar in ax
 angulate
 telescopate, incalecate, angrenate
 cresterea distantei dintre fragmente prin
interpunere de parti moi
 torsionare – frecvent la nivel tibial
 stabilirea contextului (os normal/ patologic)
 traiect intraarticular (– modificare la nivelul
sinovialei si spatiului articular  anchiloza)
 leziuni asociate: hemartroza
 CT :
 evaluarea si pozitionarea 3D a
fragmentelor in focarul de
fractura
 fracturile cominutive
 traiect intraarticular
 fracturile ce necesita protezare
 evaluarea interesarii partilor
moi adiacente
 evaluarea complicatiilor
(anchiloza, pseudoartroza,
osteita)
 Scintigrafia
 sensibila, dar nespecifica
 IRM:
 leziunile articulare
 cazuri incerte, fr. oculte
 compresia medulara prin
fractura vertebrala
 complicatii: osteonecroza,
algodistrofie
 Tipuri particulare de fractura
 la copii:
 fractura „in lemn
verde” – intrerupere
unilaterala a
compactei

 fractura
subperiostala –
fractura intereseaza
si spongioasa si
medulara dar
periostul ramane
indemn.

 decolarea epifizara
 Tipuri particulare de fractura

a. Fractura de oboseala/
stress
– dupa solicitarea repetata
asupra unui os
Ex:
fractura cosasului = sub
insertia bicepsului pe ulna
fractura maratonistului =
fractura de metatarsian
spondiloliza a.
a. a.

a. Spondiloliza

a. Fractura maratonistului
 Vindecarea
ANATOMOPATOLOGIC:
1. formarea calusului fibroproteic
 organizarea hematomului intre
fragmentele de fractura sub
forma de coagul, apoi retea de
fibrina
 hiperemie importanta
mobilizarea sarurilor PCa din
fragmentele implicate in focarul
de fractura
RADIOLOGIC:
 dupa 7-10 zile:
 cresterea transparentei
extremitatii osoase din focarul
fracturat = demineralizare locala
 largirea solutiei de continuitate,
contururile osoase adiacente
apar sterse

2. formarea calusului conjunctiv

 calusul e invadat de fibroblasti

ce produc fibre de colagen +  dupa 2 saptamani:
existenta de saruri minerale se  demineralizare importanta
creeaza conditiile osteogenezei
 linia de fractura apare mai putin
 are loc o contractare a
componentei moi, cu apropierea clara (“fum de tigara”)
segmentelor osoase implicate
 Vindecarea
ANATOMOPATOLOGIC:
3. Etapa de calus osos primitiv
 la nivelul matricei
conjunctive sunt depuse
saruri PCa, realizand o
structura osoasa relativ
anarhica in care sunt prinse
cele 2 extremitati
4. Calus osos definitiv
 incepe procesul de
modelare sub activitate
osteoclastica
RADIOLOGIC:
 dupa 3 saptamani
 opacifiere neomogena la nivelul
focarului de fractura care
depaseste limita traiectului
 treptat, dispare solutia de
continuitate fiind inlocuita de
structura osoasa
 dureaza cateva luni, cel putin o
luna
 calusul capata aspect
trabecular
 stabilirea continuitatii
compactei si reducerea
volumului calusului
 Tulburari de consolidare
 Calus vicios: consolidare in pozitie
anormala
 Calus exuberant: calus voluminos
cu interesare de parti moi
 Pseudartroza: lipsa de stabilire a
continuitatii intre fragmente la 6
luni de la producerea fracturii
Mecanisme:
 distanta mare dintre fragmente
 hipervascularizatia teritoriului
 interpunere de parti moi si
distrugere de periost – rezulta
osificare si depunere de os
nou pe fiecare dintre
fragmente, cu aparitia de
corticala noua spre focarul de
fractura
Radiologic:
 lipsa de calus in jurul
elementelor din focarului
de fractura PSEUDARTROZA
 aparitia de os nou compact
la nivelul versantilor
fracturii
 imediate / tardive
Complicatii
Infectia – in cazul fracturilor deschise
Radiologic: osteoliza neomogena ce intereseaza ambele piese osoase
Clinic - semne de infectie acuta
Prognostic prost si vindecare dificila.

Osteonecroza aseptica – complicatia fracturilor ce intereseaza colul femural,

scafoidul sau a luxatiilor congenitale de sold (intreruperea vascularizatiei)
Rgr: tardiv = osteocondensarea, fragmentarea sau diminuarea in dimensiuni a
fragmentului necrozat
IRM: faza incipienta = modificare de semnal a fragmentului respectiv

Osteoporoza algica posttraumatica = sindrom algodistrofic posttraumatic –

mana si picior (tulburari vasomotorii locale)
Rgr: demineralizare patata localizata in teritoriul invecinat focarului de F
IRM: edem osos
Secundar, fenomene de atrofie musculara si cutanata
Se remite prin reglarea circulatiei locale.

Anchiloza – complicatie a fracturilor cu interesare articulara, incorect tratate.

Rgr: diminuarea inaltimii sp. articular cu scleroza neregulata a corticalei

Osificari in partile moi - secundare hematomului din partilor moi

Rgr: aparitia de osificari heterotope in jurul focarului de fractura
 PATOLOGIA TUMORALA OSOASA
 Tumori benigne
 Tumori maligne

 primitive

 secundare

In functie de tipul de structura tumorala, aceasta poate fi:

 osoasa

 cartilaginoasa

 vasculara

 fibroconjunctiva

Leziunile pseudotumorale – la granita tumora-distrofie:

 Chist osos esential

 Tumora cu mieloplaxe ‘ t. cu celule gigante

 Chist osos anevrismal

 Criterii de
benignitate
 tumori monooste (1 os),
monotope (1 localizare)
 rata de crestere lenta (da
posibilitate osului sanatos
de a de delimita de leziunea
tumorala) = contur „in harta
geografica”,eventual
scleroza marginala, atrofie
prin presiune
 nu distrug corticala
 nu determina reactie
periostala (rar, de tip
benign)
 nu invadeaza partile moi
Criterii de
malignitate
 monooste / polioste,
politope
 rata de crestere rapida
(limite imprecise)
Exceptie: mielom multiplu–
rata lenta
 dimensiuni mari
 intrerup corticala
 determina reactie
periostala (spiculata,
triunghiulara)
 evolutie rapida
 pot recidiva
 TUMORI BENIGNE
1. osoase
OSTEOM
 aspect de condensare
 omogena (osteom compact)
 neomogena (spongios)
 contur neregulat/ regulat (in
functie piesa scheletica)
 intereseaza oasele fetei
(sinusuri) Exceptional
intereseaza oasele lungi.

Radiologic:
 osteocondensare net delimitata
 fara reactie periostala
 fara invazie in partile moi
 TUMORI BENIGNE
1. osoase
OSTEOM OSTEOID = OO
 relativ frecventa
 dezvoltata la tineri (8-12 ani)
 comportament
pseudoinflamator: tumefactie
+ durere (cedeaza la AINS)
Radiologic:
 zona de osteoscleroza +
periostoza
 centrata de zona osteolitica =
nidus (dimensiuni reduse)
 tumora + nidus ~ 2cm.

Recidiveaza la ablatie incompleta.

 TUMORI BENIGNE
1. mezenchimale
FIBROM OSOS
 tumora aparent osteolitica
 intereseaza in special metafizele
oasele lungi (maxim de incidenta
tibia)
 poate stagna (non-evolutie) o
perioada de timp sau cu evolutie
brutala, cu recidiva
postoperatorie.
Radiologic:
 leziune osteolitica, rotund
ovalara, contur geografic
 condensare marginala, septuri in
aria tumorii
 nu determina reactie periostala
 nu invadeaza partile moi
 TUMORI BENIGNE
1. natura vasculara
HEMANGIOM
 30-60 ani
 localizare
 90% coloana vertebrala : T-L
 calota craniana
 mai rar : metafize oase lungi
 hiperplazie capilare sau arteriole
Radiologic:
in localizarile vertebrale
 osteoliza delimitata de septuri ce
dau un aspect “tigrat” prin
ingrosarea trabeculelor verticale
extensie in arc
 deformarea corpului : bombarea
conturului posterior, latire, tasare
 asimptomatic, stabil / agresiv
in localizarile pe oase plate
(frontal, parietal, omoplat)
 orientare radiala a traveelor
 TUMORI BENIGNE
1. cartilaginoase
CONDROM
 histologic – tumora ce rezulta
prin proliferarea cartilaginoasa
de tip hialin
 localizare predilecta – falange
 descoperita accidental
(traumatism minor)  aparitia
fracturilor pe os patologic
Radiologic:
 lacuna bine delimitata, cu
scleroza marginala, pastrarea
integritatii corticalei (chiar daca
este uneori subtiata)
 fara reactie periostala
 dimensiuni in functie de piesa
scheletica afectata
Condromul poate degenera malign!
 TUMORI BENIGNE
1. cartilaginoase
OSTEOCONDROM
 evolutie benigna de regula,
proliferarea inceteaza odata cu
incetarea cresterii
 se poate maligniza: clinica
zgomotoasa, efect de masa
(durere si tumefactie), crestere
rapida in dimensiuni, aspect
radiologic modificat
Radiologic:
 exostoza atasata unei piese
scheletice, pediculata, cu
structura asemanatoare osului
(corticala + spongioasa)
 nu determina reactie periostala
 nu intrerupe corticala

Osteocondromul poate degenera

malign!
TUMORI MALIGNE
1. osoase
OSTEOSARCOM
osteocondensant, osteolitic, mixt
 in functie de locul de
dezvoltare: OS propriu-zis,
parosteal, periostal
 decada 2-3 de viata
 localizare metafizara
 evolutie rapida = una din
tumorile cele mai agresive
Radiologic:
 variabil ca aspect, in functie de
forma histologica –
osteocondensare intinsa,
neomogena / osteoliza
maligna
 limite imprecise, fara scleroza
marginala, corticala distrusa
 reactie periostala importanta,
fie lamelara (rar), spiculata
(frecvent)
 intotdeauna monoosta,
monotopa
TUMORI OSOASE SECUNDARE
- METASTAZE OSOASE -

 dupa tipul histologic de origine se pot

manifesta diferit la nivel osos
 dupa expresia radiologica a leziunilor osoase
1. determinari secundare osteolitice:
comportament distructiv
2. determinari secundare osteocondensante:
determina o proliferare osoasa cu aspect
compact, lipsit de structura regiunii afectate.
3. mixte
 TIP OSTEOLITIC
specifice punctelor de
plecare digestiv sau
pulmonar, rar urogenital
 orice localizare
 Rx, CT: osteoliza importanta,
neomogena, distruge
corticala in stadiul tardiv,
fara rc periostala
 scinti: hiperfixare
 RM: hipoT1, hiperT2
 TIP OSTEOCONDENSANT
specifice punctelor de plecare prostatice,
vezicale, dar si primitiv gastrice sau
pancreatice

 localizare predilecta pe oasele late –

bazin, coloana vertebrala

 sunt infiltrativ-invazive, dand aspect

intens opac heterogen

Metastaze mixte
 au simptomatologie stearsa, evolutie
lenta

 in general evolueaza spre ocuparea

zonei hematogene a oaselor late 
mieloscleroza cu pancitopenie
(punctie sternala diagnostica)

 RM: hiposemnal T1, T2