MEDICINA LEGALĂ

- evoluţie istorică-

Conf. dr. Beatrice Ioan

Medicina Legală - disciplină de graniţă
între drept şi medicină

Dezvoltare în paralel cu:

Evoluţia dreptului penal

Evoluţia medicinii
 Evoluţia dreptului penal
• probe formale, cu valoare prestabilită
↓
• probe care conlucrează în stabilirea adevărului,
fără a avea valoare prestabilită
↓
• Probele:
- pertinente (la obiect)
- concludente (să dea soluţia cauzei)
 Evoluţia dreptului penal
Gândirea juridică a romanilor

- legi specifice rezolvau probleme medico-legale

→ lex Aquilia- respons. medicului;
→ lex Pompeea- intoxicaţiile;
→ lex Scantinia- perversiunile sexuale

- Digestele lui Justinian- importante prevederi

medico-legale
 Evoluţia medicinii
Dificultăţile întâmpinate de
descoperirea
progresivă a corpului omenesc
pot fi
comparate cu eforturile de
descoperire a
cosmosului
 Evoluţia medicinei
• Vesalius a fost condamnat la moarte
pentru acuzaţia de autopsiere a unor
criminali în stare de moarte aparentă

• Mighel Servet a fost ars pe rug de Calvin,

împreună cu cartea sa în care descria
mica circulaţie
 Evoluţia medicinii
• Investigarea progresivă a morţii şi
descoperirea corpului omenesc au deschis
calea către tehnici moderne puse în slujba
ideii de adevăr dar şi a medicinii în general

• Descoperirile anatomice prin disecţii au

permis înlăturarea progresivă a erorilor
 Evoluţia medicinii
• Progresul anatomiei - condiţionat în mod decisiv
de disecţia medico-legală

• Autopsia - interzisă în unele ţări până aproape

de anii 1800

• Knox fura cadavre împreună cu studenţii

medicinişti pentru a le folosi ca material didactic
în studierea anatomiei la Edinburgh în anii 1800

• Burke & Hare

 Evoluţia Medicinii Legale
Codul lui Hammurabi
(1728-1686 î.e.n.)
- dispoziţii cu caracter medico-legal
- obligativitatea unor constatări ştiinţifice în
caz de moarte violentă sau vătămări
corporale
- responsabilitatea medicului - legea
talionului
 Evoluţia Medicinii Legale
• Scrierile vechilor evrei, cărţile biblice -
referiri la răniri, omucideri, sinucideri,
constatarea morţii, sarcină, viol, semnele
virginităţii, etc

• Talmund-date referitoare la avort

• Vechii egipteni - examinarea de către o

moaşă a femeii care era condamnată la
moarte
 Evoluţia Medicinii Legale
• Grecia antică- autopsii publice

• Hipocrate- plăgi cu potenţial letal

• Cadavrul lui Iulius Cezar a fost autopsiat

(Antistus)→ doar una dintre cele 22 de plăgi
constatate la cadavru fusese letală

• Codul lui Iustinian - reglementează rolul

medicilor în procesele judiciare.

• Plinius cel Batrîn - moartea subită şi sinucideri.

 Evoluţia Medicinii Legale
• Sun- Tsi, China (1247)- prima lucrare
medico-legală
- traumatisme mortale şi nemortale
- autopsie
- asfixii, moarte subită, moartea produsă în
cursul acupuncturii
- Cum se spală nedreptatea - rolul social
al medicinii legale
 Evoluţia Medicinii Legale
Întemeietori

Ambroise Pare (1517-1590)- Despre rapoarte medico-

legale - importanţa deosebită a utilizării cunoştinţelor
medicale în justiţie

P. Zachias - Chestiuni medico-legale

- leziuni anatomice
- contagiozitatea unor boli
- caracterul organic al unor boli psihice
- importanţa utilizării cunoştinţelor medicale în justiţie
 Evoluţia Medicinii Legale
• influenţa principiilor umaniste promovate
în legislaţie de Cezare Becaria

• descoperiri medicale care au fost

acceptate ca probe în justiţie
- aplicarea geneticii în justiţie
- toxicologia
 Evoluţia Medicinii Legale
J. Bohn (1640-1718)

- modul în care trebuiesc examinate leziunile

mortale

- necesitatea deschiderii tututor cavităţilor

corpului în cursul autopsiilor medico-legale

- modul în care trebuie să fie efectuată autopsia

• 1836- James Marsh- metoda de detecţie a arsenului-
finalul perioadei „de glorie” arsenului- toxicul ideal.

• 1840- Orfila - părintele toxicologiei medico-legale-

începutul toxicologiei medico-legale ştiinţifice
↓
arsenul se găseşte în pămînt sub forma arseniatului de
calciu- nu poate fi dizolvat de umezeală sau apa
provenită din ploi- valoare indubitabilă detectării acestui
toxic în cadavrele înhumate în sicrie
↓
practica recoltării de pămînt din jurul sicriului precum şi
din vecinătatea acestuia în toate cazurile de exhumări în
care se suspicionează o intoxicaţie

• descoperirea arsenului în fragmentele de organe ale

unui cadavru- cazul Laffarge
• Alphonse Bertillon – antropometria -măsurători fizice
şi semne particulare- portretul vorbit
Cazul Ravachol

• William Herschel- amprentele palmo-digitale-

dactiloscopia

• Galton, Juan Vucetich - sistematizare → patru tipuri

principale de amprente
• Argentina - prima ţară din lume care a introdus ca unică
modalitate de identificare sistemul dactiloscopic
Cazul Francisca Rojas

• Utilitatea înregistrării generale a amprentelor populaţiei-

Cazul Griffits (Blackburn, UK, spitalul de pediatrie)
 Alexandre Lacassagne

- valoarea tatuajelor în identificare

- metodele de stabilire cu certitudine a morţii reale

- aprecieri cu privire la timpul scurs de la

producerea decesului prin cercetarea lividităţilor
cadaverice, rigidităţii cadaverice şi a răcirii
cadavrului.

- modalitatea de identificare a cadavrelor după

aspectul firelor de păr
Cazul Millery
• 1901- Landsteiner - grupele sanguine

• Începutul anilor 1900- Paul Uhlenhuth - metoda

de diferenţiere a sîngelui uman de sîngele
animal
Cazul Tessnow

• Alec John Jeffreys - amprenta genetică

10 septembrie 1984
↓
• 1986- Leicestershire - prima crimă rezolvată cu
ajutorul metodei amprentei genetice
Colin Pitchfork
 Medicina legală în România
Primele dispoziţii cu caracter medico-legal
1500- Pravila de la Ieud şi Pravilele lui
Matei Basarab şi Vasile Lupu

- iresponsabilitatea bolnavilor psihici,

- atitudinea faţă de victima unei siluiri,
- autoritatea actului medico-legal din punct
de vedere ştiinţific
Medicina legală în România
Experţii care puteau face constatări în diferite situaţii
→ În răniri - vracii, bărbierii şi descântătorii,
→ În otrăvire şi nebunie - vraci,
→ În deflorare - moaşe sau femei “învaţate bine la acest
meşteşug”,
→ În sodomie - vraci sau moaşe

Modurile în care experţii îşi puteau îndeplini sarcinile:

→ palpare,
→ vizual,
→ examinarea vărsăturilor victimei etc.
 Medicina legală în România
1811- Divanul Moldovei reglementează
obligativitatea efectuării autopsiei în cazurile de
intoxicaţie sau morţi violente

1812- primul certificat medical (engrafon)

* semnat de trei medici
* eliberat pentru a servi în fata autorităţilor
administrative

1806-1812- reglementarea ca îngroparea

cadavrelor să se facă după cel puţin 24 de ore
de la constatarea decesului
 Medicina legală în România
• Prima autopsie medico-
legală - 6 februarie 1832-
Anastasie Bekeri, mort în
noaptea de 27 ianuarie
1832

• Gh. Atanasovici (1822-

1892)- primul profesor de
medicină legală - Şcoala
Naţională de Medicină şi
Farmacie
 Medicina legală în România
Mina Minovici- a organizat medicina legală în România pe
baze ştiinţifice
- fotografia în medicina legală

Nicolae Minovici
- instituţiile de reeducare pentru minori
- serviciul de salvare

Ştefan Minovici
- laborator de toxicologie
- facultatea de farmacie
Primul INML Bucuresti Primul IML Bucuresti- muzeu

Primul IML Bucuresti- sala

Actualul INML Bucuresti 1987 de autopsie
• 1898 - au apărut la Bucureşti şi Iaşi, primele posturi de
medici legişti- subordonaţi Ministerului Justiţiei.

• Lucrările medico-legale mai importante erau supuse spre

aprobare Consiliului Sanitar Superior. Acest Consiliu a
examinat în anul 1895, 759 de cadavre, cifra urcând în
1896 la 962.

• Dintre toate lucrările medico-legale autopsiile

constituiau partea cea mai importantă.
 Medicina legală la Iaşi
I. Ciurea
1860- medicina legală la facultatea de Drept
1882- transferă medicina legală de la
facultatea de Drept la Medicină

George Bogdan- rector al Universităţii

Maria C. Ropala - prima femeie legist din

lume
 Medicina legală la Iaşi
• disecţia cadavrelor umane a fost permisă
la 1685

• primul caz - autopsia lui Gh. Duca

• autopsia dura 4 zile şi, o dată la 5 ani, se

permitea şi accesul publicului.
Problematica medicinii legale
• Expertiza medico-legala pe cadavru
“Cadavrele vorbesc”

• Expertiza medico-legala a persoanei vii

(clinica medico-legala)- 70-80%
→ evaluarea prejudiciilor aduse sănătăţii,
→ aprecierea integrităţii psihice,
→ cercetarea filiaţiei între parentali şi progeni
 Legăturile ML cu dreptul penal
• Dreptul Penal
↓
→ încălcările ordinii de drept ce afectează viaţa
socială
→ stabilirea faptelor care constituie infracţiuni şi
sancţionarea acestora

• ML furnizeaza elementele necesare pentru ca

fapta unei persoane să poată fi calificată drept
infracţiune
 Infracţiunea
Fapta

- socialmente periculoasă

- prevazută şi pedepsită de legea penală

- săvîrşită cu vinovăţie (din intenţie sau

culpă)
1. OBIECT- relaţia socială încălcată
(ex. suprimarea vietii in caz de omor)
↓
ML- aspectul leziunilor de pe corpul victimei

2. SUBIECT
* ACTIV (persoana care săvîrşeşte infracţiunea)
↓
ML → urme de apărare lăsate de victimă

* PASIV (victima infracţiunii)

↓
ML → urme lăsate de infractor pe corpul victimei
(ex. caracteristicile unei plăgi muşcate)
3. LATURA OBIECTIVĂ- modalitatea în care a fost comisă
fapta (mijloacele, obiectul, modul de realizare)
↓
ML- caracteristicile leziunilor de pe corpul victimei
↓
obiectul folosit, nr. de lovituri aplicate victimei etc

4. LATURA SUBIECTIVĂ- poziţia subiectivă a făptuitorului

faţă de faptă (dacă a dorit şi a urmărit un anumit
rezultat al acţiunii sale)
↓
ML- analiza condiţiilor în care a avut loc agresiunea,
numărul şi intensitatea loviturilor, starea psihică a
autorului
↓
Expertiză medico-legală psihiatrică
 Legăturile cu dreptul civil

• Stabilirea stării de sănătate şi aptitudinii

unei persoane de a întocmi în mod
conştient un act de donaţie, vînzare-
cumpărare, căsătorie, de a adopta un copil

• Stabilirea tutelei şi curatelei

 Legaturile cu codul familiei

• Stabilirea paternităţii sau maternităţii unui

copil

• Încredinţarea copiilor unuia dintre părinţi

dupa divorţ- EMLP

• Anularea unei căsătorii

 Legaturile cu codul muncii

• În accidentele de muncă soldate cu

lezarea integrităţii corporale sau decesul
salariatului

• Aprecierea deficitului funcţional şi a

răsunetului acestuia asupra capacităţii de
muncă
 Proba medico-legală
- ştiinţifică, în majoritatea cazurilor,
- de certă concludenţă şi pertinenţă

• utilizarea toate mijloacele adecvate scopului (obiectivului

expertizei);
• în timp util;
• concluzia este demonstrată, nu afirmată;
• concluzia este verificată în raport cu circumstanţele
faptei analizate;
• se ţine cont de eroarea instrumentelor utilizate în
culegerea datelor;
• se dă dovadă de prudenţă atunci când faptele medicale
sunt interpretabile (nu permit afirmaţii certe) sau când
ştiinţa nu dispune de o explicaţie a fenomenului.