PORTOFOLIU

PEDODONTIE

Student: Agafiei Ionela

Grupa III, Anul IV
Anul universitar 2016-2017
 Factorul principal al apariţiei cariei dentare, al tartrului şi al parodontopatiilor marginale
(boală parodontală) este placa bacteriană, un biofilm reprezentat de microorganisme ce
aderă pe suprafeţele dinţilor şi nu poate fi îndepărtat printr-o simplă clătire a gurii sau
sub jetul de apă (a dispozitivului apa/aer). Se poate depune şi pe suprafeţele obturaţiilor
(plombelor), aparatelor ortodontice (dentare) sau pe lucrări protetice prezente în
cavitatea bucală. Pentru a îndepărta cu succes placa bacteriană, stomatologii recomandă
3-4 sesiuni uzuale de igienă orală zilnic (precum: periajul dinţilor, folosirea apei de gură
şi a atei dentare) dar şi periaje profesionale la 2-4 luni.
 Ce este periajul profesional ?

 Periajul profesional este o măsură preventivă realizată doar în cabinetul dentar de către
medicul stomatolog. Această măsură are scopul de a completa metodele de igienă orală
pe care pacientul şi le poate aplică singur, acasă. Este dovedit faptul că placă bacteriană
care nu a fost îndepărtată pentru o perioada mai lungă de timp (veche), nu se poate
înlătura prin periajul normal, realizat de către pacient, la domiciliu. În plus, cu ajutorul
periajelor profesionale, în afară de îndepărtarea optimă a plăcii bacteriene, se pot
corecta şi unele tipuri de discromii exogene (coloraţii ale dinţilor ce pot să apară datorită
unor alimente precum vinul roşu, cafea sau a fumatului).
 În funcţie de corectitudinea şi eficienţa igienei dentare şi a riscului de apariţie a cariei
dentare ale pacientului, constatate de către medicul dentist, acesta va propune un plan
de control al igienei orale; prin vizite regulate ( la 2-4-6 luni), în decursul cărora se vor
realiza evaluări ale indicelui de placă bacteriană pentru a depista locurile în care nu s-a
efectuat o igienizare corectă. Aceste vizite se opresc, în general, după un periaj
profesional.
 Cum se realizează periajul profesional ?
 Acest tip de periaj se realizează cu ajutorul unor piese care se montează în dispozitivul
„contra-unghi” a unitului dentar ( a scaunului dentar). Aceste piese sunt defapt periuţe
circulare cu diametru mic, confecţionate din filament de plastic dur. Pe ele se aplică o
pastă profesională abrazivă, cu diferite arome, care poate conţine sau nu flor (depinde
de scopul periajului).
 Medicul aplică periuţa pe toate suprafeţele dentare în timp ce această produce mişcări
circulare. Forţă de aplicare este moderată iar procedeul este sută la sută nedureros. În
general, pentru a realiza o igienizare completă, este indicat că periajul să fie însoţit şi de
o şedinţa de Air Flow.
 Când se mai utilizează periajul professional ?
 Înainte de tratamente profilactice precum : fluorizare,sigilare şanţuri şi fosete ocluzale.
 De asemenea, periajul profesional este realizat ulterior unei intervenţii de detartraj cu
ultrasunete pentru o curăţire suplimentară şi pentru a lustrui dinţii (pe un dinte neted şi
lucios placa bacteriană aderă mult mai greu).
 Înainte de aplicarea bracketilor aparatelor ortodontice (dentare).
 Înaintea tratamentelor de albire dentară.
 Sigilarea şanţurilor şi a fosetelor este o procedură profilactică a cărui scop principal este
de a preveni apariţia şi dezvoltarea cariilor dentare. Această zonă ce urmează a fi
sigilată reprezintă practic locul cu cel mai mare risc de apariţie a leziunilor dentare de
natură cariogenă. Riscul crescut de carie se datorează în
principal morfologiei (formei) specifice ale acestor şanţuri şi fosete ce se găsesc pe
suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe feţele orale ale dinţilor frontali. Datorită
spaţiului mic ( de nivel microscopic) al acestor şanţuri şi fosete ,perii periuţelor de dinţi
nu îndepărtează resturile alimentare şi microorganismele pătrunse în aceste locaşuri.
 Etapele de realizare a sigilării :
 Înaintea acestei manevre este necesară o igienizare perfectă a suprafeţelor dentare
pentru îndepărtarea resturilor alimentare şi a plăcii bacteriene. Bacteriile neîndepărtate
dar acoperite cu acest material de sigilat prezintă potenţial de cariogeneză.
 În mod normal procedeul de sigilare este neinvaziv ,realizându-se fără a se îndepărta
din structura dintelui. În unele situaţii clinice însă , cum sunt dinţii cu şanţuri adânci şi
înguste , care prezintă şi modificări de culoare este indicată o tehnică de lucru invazivă
numită enameloplastie. Tehnica presupune o lărgire a şantului ocluzal cu ajutorul unor
freze, înainte de sigilare.
 Pentru a se asigura aderenta sigilantului de suprafaţă dentară , înainte de aplicarea
acestuia se realizează un gravaj acid al suprafeţei pe care se aplică materialul sigilant.
Mai exact , se aplică o soluţie cu 35-50 % acid forforic timp de 1 minut pe dinţii
permanenţi şi 2 minute pe dinţii de lapte.
 Se aplică sigilantul în formă lichidă, apoi se polimerizează cu ajutorul lampei cu
ultraviolete timp de 10-20 secunde , până când se întăreşte.
 La final , se verifică înălţimea sigilării cu ajutorul hârtiei de articulaţie.
 Indicaţiile sigilării
 Sigilările dentare se recomandă a se realiza imediat după ce dinţii temporari sau / şi cei
permanenţi erup. Sunt vizaţi astfel copiii cu vârste între 3-4 ani, când vine vorba de
dinţii de lapte şi copiii cu vârste între 6-7 ani pentru dinţii definitivi. Având în vedere că
nu toţi dinţii erup în acelaşi timp ,sigilarea nu poate avea un moment strict stabilit ci se
realizează în funcţie de erupţia acestora.