Un tren cu levitație magnetică, sau Maglev, este
un tren care utilizează câmpuri magnetice puternice pentru a-
și asigura sustentația și a avansa. Spre deosebire de trenurile clasice, nu există contact cu șina, ceea ce reduce forțele de frecare și permite atingerea unor viteze foarte mari (anumite sisteme ajung la 550 km/h[1]). Deoarece nu pot fi folosite cu infrastructura existentă, trenurile Maglev trebuie concepute de la 0. Termenul de maglev nu se referă numai la vehicule, ci și la interacțiunea dintre acestea și calea de rulare. Această interacțiune este foarte importantă, fiecare componentă fiind proiectată în funcție de cealaltă pentru a crea și controla levitația magnetică. Diferitele tehnologii maglev sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, în funcție de producător. Liderii mondiali în domeniu sunt companiile germane Siemens și ThyssenKrupp cu sistemul Transrapid. Există 4 tehnologii principale maglev: o tehnologie care se bazează pe electromagneți adaptabili (suspensie electromagnetică sau EMS). Exemplu: Transrapido tehnologie care se bazează pe magneți supraconductori (suspensie electrodinamică sau EDS). Exemplu: JR-Maglev.o tehnologie potențial mai ieftină, care folosește magneți permanenți (Inductrack). Pe lângă acestea, mai există și suspensia magnetodinamică (MDS), recent inventată și deocamdată puțin testată. Tehnologia folosită la producerea trenurilor cu levitaţie magnetică este cu mult superioară celei utilizate în cazul vehiculelor feroviare obişnuite, deoarece este eliminată forţa de frecare dintre roţi şi şinele de cale ferată. Acest avantaj le permite să atingă viteze de peste 500 km/h, spre deosebire de cele mai rapide trenuri convenţionale, cum este TGV-ul, care călătoreşte, în mod obişnuit, cu o viteză circa 300 km/h. Avantaje Viteze mai mari; Accelerații mai bune; Pot urca pante mai abrupte; Nu există riscuri de deraiere; Randament energetic superior; Mai puțină poluare sonoră la viteze egale Dezavantaje: Prețul infrastructurii este foarte ridicat; Incompatibilitatea cu rețelele tradiționale: trebuie construite căi de rulare noi; Nu este adaptat la transportul de marfă. 1. Suspensia electromagnetica EMS – foloseste electromagneti plasati pe corpul trenului, magneti care sunt atrasi de sinele metalice. Magnetii situati pe vehicul sunt infasurati in jurul ghidajelor si forta campului magnetic ridica trenul de pe sine. 2. Suspensia electrodinamica EDS - produce levitatia trenului cu ajutorul fortelor de respingere produse de electromagneti supraconductori. 3. Mai exista si un al treilea tip de tehnologie bazat pe magneti permanenti – Indutrack. Cercetările asupra trenurilor cu sustentație magnetică au început în 1922 prin lucrările germanului Hermann Kemper. Acesta a depus un brevet în domeniu la 14 august 1934. Lucrările sale au fost întrerupte din cauza celui de-al doilea război mondial. 1962 În Japonia încep cercetările în domeniul Maglev; 1973 În Germania încep cercetări în domeniu la Technische Universität Braunschweig; 1979 Transrapid 05 a fost primul tren Maglev din lume care a transportat călători cu ocazia unei expoziții la Hamburg; 1983 A fost construită o linie de 1,6 km la Berlin pentru un serviciu de tip metrou. În ciuda succesului pe care l-a avut, linia a fost închisă în 1992; 1984 A fost dată în serviciu linia de test Transrapid, în Emsland, Germania; 1997 La 12 decembrie, trenul Maglev MLX01 a bătut recordul mondial de viteză cu călători: 531 km/h; 2003 A fost dată în serviciu linia Transrapid din Shanghai. https://ro.wikipedia.org/wiki/Maglev#Pri ncipii_.C8.99i_tehnologie https://www.hobber.ro/index.php?main_ page=page&id=42&chapter=200&langu age=ro http://www.mediafax.ro/stiinta- sanatate/trenul-japonez-maglev- depaseste-recordul-mondial-de-viteza- pentru-a-doua-oara-in-mai-putin-de-o- saptamana-603-km-h-video-14132961